Faptul că preşedintele nu respectă prevederile şi procedurile Constituţionale şi instituţionale, este un lucru evident pentru toată lumea, nu mai trebuie demonstrat. Chiar domnia sa acceptă că face acest lucru punându-l pe seama conceputul unic de "preşedinte jucător". Sigur, unii consideră că preşedintele nu are cum să facă altfel... dar asta este o altă discuţie. Conceptul suspendării nu mai poate fi privit ca o şansă de a "scăpa" de domnul Băsescu, nu are nici o legătură cu revenirea la o normalitate instituţională, nu face nicidecum dreptate poporului umilit prin furarea suveranităţii şi nici nu are treabă cu întrebarea poporului relativ la dreptatea maselor asupra politicii... Suspendarea este în acest moment altceva, un fel de tras apa la WC. Tragi apa deşi ştii foarte bine că WC-ul se va umple şi pe viitor cu necurăţenii iar apa se va readuna în rezervorul toaletei pentru a curăţa şi pe viitor toaleta. Aparent actul suspendării asanează moral politica românească, în realitate însă mirosul neplăcut este o consecinţă a modului în care se face politică în România şi nu neapărat a unui preşedinte ce nu ştie să conducă decât după modelul Nicolae Ceauşescu, adică "secretar general al partidului" şi "dictatorul numărul unu al României".
5 comments:
Merita amintita replica me-mo-ra-bi-la a unui portocaliu cu "fonctie" mare:
"Nici nu exista, in activitatea presedintelui, incalcari GRAVE ale Constitutiei" (citat din memorie)
E pour si muove! Adica abilul activist de partid inca gandeste profund!
Motivul "încălcărilor grave" este justificat pentru că este susţinut de CCR şi constituţie "In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie...". Data trecută CCR "s-a scos" pentru că a constat încălcări pe care nu le-a considerat grave din punct de vedere juridic şi a lăsat la latitudinea Parlamentului să le considere grave din punct de vedere politic.
Dupa jucator simt nevoia sa am un presedinte linistit ... cat mai linistit
Privind în urmă, România a mers cel mai bine în perioadele în care preşedintele nu a fost în poziţia de a-şi impune voinţa asupra premierului.
Post a Comment