Corul vânătorilor fără vânat

---

Corul Vânătorilor, Der Freischütz, Op.77 - Carl Maria von Weber

Guvern - conferinţă de presă Călin Popescu Tăriceanu Marţi, 28 Octombrie 2008 19:34

Călin Popescu Tăriceanu: Bună ziua. Fără îndoială că vă imaginaţi că a fost o discuţie laborioasă, o discuţie complicată pe măsura deciziei care trebuia să o luăm. O decizie importantă, spun eu, prin prisma faptului că poate să modifice în mod substanţial mersul României după o lungă perioadă de creştere economică şi o creştere a bunăstării către criza economică. Şi sigur că am dorit să luăm o decizie care să permită României să continue pe acest drum pozitiv pentru că mi se pare absolut firesc ca aceste eforturi de ani de zile, şi mai cu seamă în ultimii 4 ani, care s-au soldat cu consecinţe economice în ceea ce înseamnă puterea de cumpărare a cetăţenilor să nu fie năruite de o decizie greşită. Am analizat cu membrii cabinetului ce s-ar întâmpla dacă am da curs legii votate de Parlament şi promulgate de preşedinte. În mod clar din punct de vedere politic şi electoral un număr de voturi pentru partidul pe care-l conduc sau pentru mine, cum vreţi să o luaţi.

Nu ştiu dacă aţi înţeles. Am spus în ultima perioadă de nenumărate ori, că nu merg pe un astfel de calcul meschin. Pentru că în joc este viitorul României şi al cetăţenilor ei. Şi o spun cu toată responsabilitatea pentru că astfel de măsuri populiste şi demagogice, cum sunt cele legate de majorarea peste noapte cu 50% a salariilor nu au decât un orizont electoral: peste 5 săptămâni avem alegeri. Cei care promovează astfel de măsuri populiste îşi imaginează că aceste măsuri le vor aduce voturi. Am văzut că această problemă este dezbătută cu foarte multă seriozitate şi responsabilitate în media şi am văzut că există foarte mulţi cetăţeni care îşi dau seama că este o propunere cu totul şi cu totul nerealistă. Şi mă bucură acest lucru. Vă puteţi imagina că nu mi-am schimbat punctul de vedere şi că punctul de vedere al Guvernului este să nu punem în aplicare această lege pentru că nu vreau ca după un parcurs fericit România să se îndrepte din nou către criză economică, către inflaţie, către devalorizarea monedei naţionale. Pentru că trebuie foarte bine înţeles că o astfel de măsură, fără suport economic nu va face decât să reaprindă inflaţia şi să ducă la devalorizarea monedei naţionale, lucru care are însemna evident năruirea acestei iluzii după o foarte scurtă perioadă de timp. Vreau să subliniez că pentru ceea ce înseamnă categoria profesorilor, din care am făcut parte, nu am pregetat în aceşti 4 ani să iau măsurile pe care le-am considerat necesare. Sigur, întotdeauna în consultare cu partenerii sociali pentru majorarea veniturilor lor, în aşa fel încât veniturile să ţină seama de importanţa socială a profesiei lor. Ne-am ţinut de cuvânt şi în aceşti 4 ani am majorat salariile cu 93% în termeni reali 59% mai exact. Şi am să vă dau la sfârşit, prin grija Cameliei Spătaru, două grafice dintre care unul indică variaţia salariilor în funcţie de inflaţie. Cum au evoluat până în 2005 salariile pas în pas cu inflaţie. Cu alte cuvinte nu era nici un fel de majorare reală. Şi ce s-a întâmplat din 2005 din momentul în care inflaţia a rămas în urmă la un nivel coborât şi salariile au crescut în mod real şi deci puterea de cumpărare. Sigur că această majorare de 50% a fost decisă de o parte a clasei politice în Parlament, ştiţi bine. Subiectul de dezbatere publică au devenit profesorii şi regret, pentru că nu mi se pare firesc ca să se folosească de acest subiect mulţi politicieni ca subiect de dispută politică în preajma campaniei electorale. Pe de altă parte nu aş vrea să credeţi că Guvernul este întotdeauna lupul cel rău şi avem zâna cea bună care vine şi dă ceva. Dă ceva, dar nu ştim cum dă pentru că întotdeauna ar trebui să ne punem întrebarea şi cum reuşeşte să transforme în ceva fără să aibă bagheta fermecată. Zâna asta bună nu poate să facă chiar minuni. Nu suntem în domeniul poveştilor stimaţi reprezentanţi ai presei. Vreau să fiu foarte clar şi serios. Adică sigur că am folosit o metaforă. A trebuit să înţelegem că suntem totuşi pe pământ şi nu suntem în domeniul basmelor. Trebuie să vă readuc aminte că nici Parlamentul, când a făcut dezbaterea, şi nici preşedintele când a promulgat legea nu au indicat sursele de finanţare pentru această majorare spectaculoasă a salariilor. Au spus, am auzit, că sunt bani. Pur şi simplu, fără să aibă habar despre ce vorbesc. Sigur că bugetul are bani, dar nu putem să cheltuim toţi banii bugetului pe salarii. Nu există în nici o ţară din lume o cheltuire iresponsabilă a tuturor banilor pe salarii. Ne am angajat la programe de investiţii şi de aceea astăzi am hotărât să cerem sindicatelor din fiecare judeţ să indice autorităţilor locale care sunt obiectivele de investiţii la care doresc să renunţe. Prin urmare, fie că vorbim de grădiniţe, de şcoli, de licee, de campusuri şcolare, de şcoli de arte şi meserii, de universităţi, să ne indice la care se renunţă. Care investiţii le anulăm, care investiţii în curs nu le mai continuăm, care lucrări de reparaţii, modernizări şi dotări nu le mai facem? Şi în acelaşi rând am cerut Ministerul de Interne prin prefecţi să culeagă de la autorităţile locale punctul lor de vedere, ce doresc autorităţile locale: primarii, consiliile locale. Dacă sunt de acord cu anularea acestor investiţii. Şi nu în ultimul rând vreau: Comitetele de părinţi din şcoli să ne spună dacă ei consideră, ele consideră aceste măsuri de anulare a investiţiilor oportune, în aşa fel încât să punem capăt acestei dezbateri iraţionale. Luăm banii de la investiţii şi-i trecem la salarii, ca şi când învăţământul românesc nu ar avea nevoie de o infrastructură modernă. Am să vă dau al doilea element, al doilea grafic, care o să vă arate cum evoluează investiţiile începând din anul 2005, la ce cote deranjante s-au situat până în 2005, inclusiv în timpul mandatului doamnei Ecaterina Andronescu, care probabil îşi imaginează că şcoala se face numai cu salarii. Nu se face numai cu salarii. Se face şi cu salarii, dar se mai face şi cu altceva. Cu infrastructură solidă, care să permită realizarea unui proces educaţional modern. Îmi pare rău că cifrele pe care le-am dat, inclusiv cele pe care le-am trimis preşedintelui ţării, nu au fost luate în seamă. Îmi pare foarte rău că aceste cifre argumentau solid care ar fi impactul legii asupra economiei. Preşedintele nu numai că nu le-a luat în seamă, dar le-a şi luat în derâdere spunând că este vorba de o manipulare şi o exagerare. Şi am să vă dau două exemple. În scrisoarea pe care am trimis-o preşedintelui i-am spus că aceste măsuri vor duce la diminuarea ratingului de ţară. Din păcate, după câteva zile, ştiţi bine, ieri, Agenţia Standard... a diminuat ratingul de ţară al României. Nu este singurul lucru care s-a întâmplat. Am vorbit despre riscul unor consecinţe negative asupra economiei. Ştiţi bine că în ziua în care preşedintele a promulgat legea. Ce s-a întâmplat? Cursul leului s-a deteriorat imediat şi bursa a trebuit să fie închisă. Deci nu sunt exagerări, ci au fost aprecieri obiective asupra impactului, asupra economiei. NU cred că am exagerat cu nimic în ceea ce am spus, după cum nu am exagerat când am spus că la anul nu vom mai putea avea acelaşi ritm de creştere economică. Iată că ce spune astăzi viceguvernatorul Băncii Naţionale: Calculele BNR indică o creştere economică de 4,6% în 2009 faţă de ceea ce avem anul acesta. Nu cred că putem să afirmăm că decizia pe care trebuie să o luăm nu are legătură cu criza financiară internaţională. Vreau să vă pun la curent că pe 7 noiembrie va avea loc la Bruxelles o reuniune a şefilor de stat şi Guvern la care se va discuta din nou despre efectele crizei financiare şi economice. Şi nu ştiu cum vom explica noi, în condiţiile în care toate ţările introduc măsuri de austeritate, că noi cheltuim în plus cu 50% pe salariile categoriilor de bugetari. Nu vă ascund că la ultima reuniune la care am fost la Bruxelles am discutat cu câţiva colegi şi când le-am spus despre acest lucru au rămas fără cuvinte. Aşa ceva nu s-a pomenit nicăieri într-o ţară care este cu o economie cât de cât performantă şi aşezată. În fine, însă, vreau să fiu foarte clar: Nu sunt de principiu împotriva majorării salariale. În timpul mandatului am spus şi vreau să mai repet: În timpul mandatului meu am avut creşteri substanţiale la toate categoriile de salariaţi bugetari, inclusiv la cele din învăţământ cu cifrele pe care le-am menţionat. Acum sigur că astăzi ceea ce am decis printr-o ordonanţă de urgenţă este lucrul următor. Ordonanţa stabileşte ca termen de aplicare al legii luna aprilie 2009. Am să vă explic de ce. Pentru că în primul rând consider că orice majorare a salariilor trebuie făcută gradual. Ca atare de la 1 octombrie intră în plată salariile majorate în domeniul învăţământului cu 9%, conform negocierilor pe care le-am avut anul acesta cu sindicatele, a doua treaptă de majorare. 6% la 1 aprilie, 9% la 1 octombrie. Nu se adună cei doi coeficienţi, se înmulţesc. 1,05 cu 1,09. Şi o să vedeţi cât vă dă. De la 1 ianuarie, conform prevederilor bugetului pe care l-am discutat şi aprobat astăzi în şedinţă şi despre care am vorbit şi în şedinţa de săptămâna trecută, anvelopa salarială pentru zona bugetară creşte în medie, subliniez, în medie cu 10%. Acest lucru va permite majorări consistente începând cu 1 ianuarie 2009, inclusiv pentru sectorul bugetar. Mă refer la învăţământ. Legat de legea de salarizare a sectorului bugetar şi a celor din învăţământ, aceste majorări care urmează să fie aplicate eventual şi o să vedeţi de ce spun eventual, din aprilie sunt legate de două elemente. Şi anume: Legea de salarizare unitară a sistemului bugetar. Şi al doilea element: Performanţă, competenţă, eficienţă şi calitate în realizarea actului didactic. Cu alte cuvinte Da, salarii mărite, dar legate de performanţă, legate de reforma sistemului educaţional. După cum ştiţi, cu puţin timp în urmă am avut două runde de discuţii. Prima cu partenerii sociali, confederaţiile sindicale. În urma acestei discuţii confederaţiile sindicale au insistat foarte mult pe elaborarea unei legi de salarizare unitară pentru întreg sistemul bugetar, în aşa fel încât discrepanţele, distorsiunile care s-au produs în sistem să fie corectate. Am făcut pasul următor, şi am invitat partidele politice parlamentare pentru a realiza un acord de principiu care să garanteze partenerilor sociali că acesta este un proiect prioritar şi în funcţie de rezultatul alegerilor majoritatea viitoare să realizeze acest pachet, această lege într-un termen rezonabil. Ieri la ora 3 după amiază comisia care a inclus reprezentanţii partidelor, mai puţin PD-L-ul din păcate, s-a reunit pentru a discuta şi a pune clar bazele principiilor care trebuie să guverneze viitoarea lege de salarizare a sistemului bugetar. Şi există, dacă vreţi, din informaţiile pe care mi le-a dat doamna ministru Câmpeanu un consens asupra acestor principii pe care va trebui construită legea, inclusiv un principiu care să lege creşterea salarială de performanţa economică. Prin urmare cred că este absolut firesc să lăsăm viitoarei majorităţi sau viitorului Parlament şi viitorului Guvern să decidă în privinţa politicilor salariale pentru exerciţiul financiar 2009 pe baza rezultatelor care vor fi obţinute de diferitele partide în alegerile din acest an şi, evident, pe baza formulei politice care se va degaja. Este complet anormal ca Guvernul actual să angajeze setul de politici salariale pentru viitorul Guvern. Ceea ce vă pot spune este următorul lucru: Dacă viitorul Parlament şi viitorul Guvern vor lua în dezbatere această ordonanţă fără presiunea electorală care există astăzi, s-ar putea să chibzuiască mult mai înţelept, mai la rece, cu grijă pentru viitor ţinând cont şi de eventualele efecte pe care şi le arată criza economică în privinţa aplicării sau nonaplicării acestei măsuri. În funcţie de realităţile economice şi cu toată responsabilitatea. Nu cu lipsa de responsabilitate a celor care sunt astăzi în opoziţie. Prin urmare în acest fel dăm posibilitatea ca o măsură extrem de importantă şi cu consecinţe, aş spune, aproape de necalculat asupra economiei să fie luată într-un context mult mai calm decât cel de acum, cu responsabilitate mai mare şi, sigur, în cadrul mai larg al angajării unui nou buget şi a unei noi politici salariale. Cam acestea legate de ordonanţa referitoare la majorarea salariilor din educaţie. Tot astăzi am aprobat şi proiectul Legii bugetului de stat pe 2009, care a fost la fel îndelung discutat. După cum v-am spus şi săptămâna trecută, am decis plafonarea cheltuielilor instituţiilor publice, unora dintre instituţiile publice şi am economisit anumite sume. O parte din sumele economisite le-am distribuit în felul următor. La Ministerul Agriculturii 500 de milioane de lei pentru programele şi proiectele de combatere a efectelor secetei. De asemenea, la MIRA s-au alocat în plus 200 de milioane de lei pentru termoficare. MAE a primit suplimentar 57 de milioane de lei pentru finanţarea funcţionării consulatelor, care sunt nou deschise în Italia şi în Spania. Iar Ministerul Justiţiei primeşte 122 de milioane de lei pentru diferite acţiuni, inclusiv acordarea asistenţei juridice gratuită persoanelor cu venituri reduse. Nu au fost afectate sectoarele prioritare cum sunt: educaţia, sănătatea, infrastructura sau mediul. În ceea ce înseamnă plafonarea cheltuielilor la anumite instituţii, ele se referă şi vor afecta ceea ce înseamnă dotarea cu maşini noi, sedii ş.a.m.d., care vor fi limitate la nivelul anului 2008. Şi instituţiile vizate sunt: Cancelaria primului ministru, AVAS-ul, Autoritatea Electorală Permanentă, Secretariatul General al Guvernului, Consiliul Concurenţei, Administraţia Prezidenţială, Agenţia de Resurse Minerale, CNSAS-ul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Conturi, CNA-ul, ş.a.m.d. Deci mergem pe un buget precaut, care să ţină seama de această criză economică globală şi pe care dorim să o contenim, sau cu alte cuvinte să limităm efectele negative care s-ar putea produce asupra economiei româneşti. În aceste condiţii se impune un buget mai strâns, un buget cu cheltuielile limitate, dar sigur că şi actualul buget, vă daţi seama, că ar putea să fie dezbătut de viitorul Parlament şi bineînţeles amendat în funcţie de voinţa viitoarei majorităţi. Aceasta trebuie să fie foarte clar, dar responsabilitatea noastră a fost aceea de a prezenta un proiect de buget echilibrat, cu un deficit moderat de maxim 2% şi cu cheltuieli care au fost aşa acum v-am spus, limitate la nivelul anului 2008 pentru o serie de instituţii şi agenţii guvernamentale. Pentru că în asemenea momente întotdeauna ceea ce se face este o economie la aceste capitole. Bineînţeles, nu ştiu dacă ar mai trebui adăugat dar o fac totuşi, în nici un caz nu dăm bani pentru consum. Cu alte cuvinte pentru salarii în aceste momente. Ci punem banii pe care-i putem economisi pentru investiţii. Vă rog.

Reporter: Domnule prim ministru cum veţi cuantifica performanţa şi calitatea în actul didactic în funcţie de care se va acorda...

Călin Popescu Tăriceanu: Aceasta este, aş spune, ceea ce ar trebui să facă pachetul de legi de reformă a învăţământului. Ministerul Educaţiei şi Cercetării are un astfel de pachet de legi. La nivelul preşedinţiei, după cum ştiţi, există de asemenea o strategie care include asemenea elemente. Deci ca peste tot în lume trebuie să înţelegem că profesorii nu sunt toţi la fel. Nu sunt de părere că toţi profesorii sunt slabi. Din contră, consider că cea mai mare parte a profesorilor sunt de calitate şi calitatea şi performanţa trebuie remunerate. Deci nu sunt pentru un sistem egalitar. Nu sunt pentru un sistem care să premieze vechimea în post. Nu vârsta este elementul decisiv. Performanţa se poate obţine şi la o vârstă tânără şi trebuie ca viitorul pachet legislativ să stabilească aceste lucru, care sunt discutate de multă vreme şi doresc să vă spun că m-a bucurat faptul că sindicatele sunt de acord cu aceste lucruri. Deci sunt convins că se vor putea pune în aplicare criterii de apreciere şi de diferenţiere a calităţii actului didactic.

Reporter: ...

Călin Popescu Tăriceanu: Practic vă spun că aceste lucruri se întâmplă simultan. Dar din moment ce legea a fost deja votată de Parlament ştim conţinutul ei. Aşa încât noi ne-am pregătit şi mai mult ca sigur joi va fi publicată ordonanţa care astăzi a fost adoptată în şedinţă de Guvern.

Reporter: ...

Călin Popescu Tăriceanu: Am să repet ceea ce am spus. Adică bănuiesc că nu am fost suficient de clar. Anvelopa salarială pentru anul 2009 permite o majorare în medie a salariilor bugetarilor cu 10%, deci pe întreg anul.

Reporter: Deci să înţeleg că dacă la 1 aprilie 2009 veţi fi totuşi premier nu veţi majora salariile profesorilor cu 50%:

Călin Popescu Tăriceanu: Eu am să vă spun că, o să repet până o să se înţeleagă. O majorare cu 50% nu este sustenabilă. Se poate avea în vedere o majorare în trepte. Dacă în 4 ani de zile am reuşit 93% majorare salarială nominală în condiţiile unei performanţe economice deosebite, vom putea ce putem să realizăm în următorii 4 ani în funcţie de performanţa economică a României. Nimeni nu poate să garanteze în momentul de faţă că România va avea posibilitatea să crească salariile în următorii 4 ani cu 100% sau cu 50%: Va trebui să vedem. Este un moment foarte delicat pe care trebuie să-l înţelegem. România nu este izolată. Este, bineînţeles, puternic interconectată cu celelalte economii. În funcţie de dimensiunea crizei economice mondiale va depinde într-o măsură importantă şi performanţa noastră economică. Ceea ce îmi doresc este ca România să reuşească o creştere economică cu mult peste media ţărilor europene. Prognozele noastre sunt însoţite, după cum vedeţi, de diferite aprecieri. BNR face şi ea o apreciere privind creşterea economică pentru anul viitor. Dacă nu vom mai avea 8% creştere economică şi vom avea 5% sigur că nu acelaşi lucru se va întâmpla în ceea ce înseamnă transferul de bunăstare către cetăţean. Dar sigur că tot va exista o măsură economică care să permită majorarea salariilor. Eu nu vin să vând iluzii aici şi să spun: „Da, se poate face". Cel mai probabil este că nu este sustenabilă o astfel de creştere. 10% majorare salarială în condiţiile unei inflaţii cu o singură cifră este un lucru important, o creştere importantă. Dacă vreţi ca să înţelegeţi puţin unde suntem noi, cât de nerealişti suntem şi ce se întâmplă în ţările din vest, nu mai ştiu dacă în Germania cumva, dar în una din ţările mari ale UE a fost o lungă negociere între patronate şi sindicate şi care în final a dus la câştig pentru sindicate. În loc de 3,2% majorare salarială au obţinut 3,4%. 0.2% în plus. De ce? Pentru că acolo această regulă elementară care spune că majorarea salarială este clar legată de creşterea productivităţii este respectată. Numai la noi oamenii îşi imaginează că depinde de bunăvoinţa unei persoane sau alteia. Nu depinde, depinde de performanţa economică ca să fiu bine înţeles.

Reporter: Din asta înţeleg că de fapt ordonanţa prevede anularea legii şi nu amânarea aplicării acesteia.

Călin Popescu Tăriceanu: Ordonanţa prevede posibilitatea aplicării legii începând cu luna aprilie a anului 2009.

Reporter: În ceea ce priveşte majorarea pensiilor pentru grupele 1 şi 2 de muncă s-a găsit, de asemenea, o soluţie de plecare?

Călin Popescu Tăriceanu: Nu am discutat acest lucru pentru că această lege nu prevede aplicabilitate imediată. Este timp până la momentul aplicării, până la 1 ianuarie, pentru actualul Guvern sau pentru viitorul Guvern să decidă.

Reporter: ...

Călin Popescu Tăriceanu: Există orice posibilitate.

Reporter: Domnule prim ministru consideraţi că oricât de clară ar fi ... dumneavoastră el va fi perceput ca atare?

Călin Popescu Tăriceanu: Dacă vă referiţi la termenii tehnici sau la intenţie, nu ştiu la ce vă referiţi.

Reporter: Mă refer exact cum aţi explicat dumneavoastră că această măsură este una care poate fi păguboasă pe termen lung. Din punct de vedere economic.

Călin Popescu Tăriceanu: S-ar putea în această privinţă nu toată lumea să vrea să înţeleagă. Eu cred că este lesne de înţeles că asemenea majorări salariale sunt absolut de domeniul fantasticului. Mă refer, o majorare decisă într-un moment. Dacă vorbim de 50% majorare în timp atunci sigur că ea poate să fie discutată şi poate să fie acceptată. Dacă discutăm de o majorare a salariilor de 50% în 2 ani sau în 3 ani, mă rog, este o discuţie la care poţi să participi. Dacă cineva, însă, îmi spune că vreo economie suportă o majorare a salariilor bugetarilor, 1,4 milioane de bugetari, de pe o zi pe altă atunci înseamnă că discutăm degeaba. Este o discuţie inutilă, la care cei mai buni economişti oricâte argumente ar aduce nu pot să-i dovedească pe cei care nutresc această convingere. Nu este o chestiune de decizie politică. Imaginaţi-vă că mâine Parlament votează următoarea lege: Că românii pot să meargă în cosmos. Ce credeţi că se întâmplă dacă a votat? Avem o lege că putem să zburăm în cosmos. Putem să zburăm în cosmos? Răspunsul este nu. Ei, cam aşa este şi cu legea asta. De unde să găsim aceste resurse? A, să vin cu soluţii de acestea: Domne tăiem investiţiile. Păi cum să tăiem investiţiile? Ce facem, facem o lege a bugetului care să prevadă numai salariul? Asemenea aberaţii am mai auzit, să ştiţi, în Parlamentul României la începutul anilor 90, un domn, nu vreau să-i dau numele acum că intru în dispute inutile, a venit cu următoarea sugestie: Să aducem la fiecare român câtre 2 chinezi care să lucreze pentru el. Vă dau cuvântul meu de onoare. Luaţi dezbaterile parlamentare şi o să vedeţi asemenea nebunii. Păi din aceeaşi categorie este şi asta. Vă daţi seama şi a fost dezbatere, sigur că unii râdeau, dar degeaba. Îmi pare rău că discuţia în zona, dar numai ca să se înţeleagă, deci ce interes ar avea actualul Guvern şi Tăriceanu ca preşedinte al PNL-ului să se opună? Pentru că şi pe mine mă aşteaptă alegerile, şi pe colegii mei din partid. Şi ar fi să spunem: Sigur domnilor. După principiul: După noi potopul. Păi ştiu foarte clar că după o asemenea măsură în România se instalează o completă degringoladă în domeniul economic şi vedeţi deja ce s-a întâmplat...Sigur că aceste valori pot suferi modificări în decursul timpului. Acum un an de zile nimeni nu putea să prevadă această criză economică de amploare din toată lumea. Şi ca atare toţi au fost nevoiţi să-şi revizuiască bugetele, să le pună în acord cu realităţile economice. Şi noi am considerat că anul viitor creşterea economică va fi mai redusă faţă de anul acesta, unde vom avea între 8-9% şi, ca atare, am diminuat estimările la 6%: S-ar putea însă ca în lunile care urmează să fim nevoiţi. Nu ştiu. Eu mi-aş dori să nu fie cazul, dar s-ar putea să fim nevoiţi să re-evaluăm anumite prognoze pe care s-a construit, inclusiv proiectul de buget.

Reporter: ...

Călin Popescu Tăriceanu: Să ştiţi că în legătură cu Standard... am multe rezerve, dar nu vreau să le exprim aici. Da. Bine, vă mulţumesc foarte mult.

(Prin Monitoring Media: The Money Channel, Ora: 17:04)

PDL - conferinţă de presă Emil Boc - Marţi, 28 Octombrie 2008 19:36

Emil Boc: ...şi abuzivă a Guvernului Tăriceanu din această după-amiază. Guvernul Tăriceanu - PSD a refuzat astăzi două lucruri. Să scoată din mizerie profesorii şi să asigure o educaţie mai bună copiilor noştri. Vreau să vă spun că din punctul de vedere al PD-L vom face toate demersurile politice, legale şi constituţionale pentru a menţine majorarea salariilor profesorilor. Practic Guvernul şi Tăriceanu trebuie să ştie că profesorii nu sunt cerşetorii Guvernului. Profesorii nu sunt cârpa cu care se şterge la picioare Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Geoană. Profesorii au un drept legal obţinut printr-o lege adoptată de Parlamentul României, validată de Curtea Constituţională şi promulgată de preşedintele României.

Călin Popescu Tăriceanu nu are bani pentru salariile profesorilor, dar are bani pentru a-şi plăti funcţionarii din Guvern, şefi de agenţii cu peste 30 de mii de euro pe lună. Guvernul Tăriceanu nu are bani pentru profesori, dar are bani să achiziţioneze Loganuri la peste 70 de mii de euro bucata. Guvernul Tăriceanu nu are bani pentru profesori, dar are bani să arunce pe apa Sâmbetei 600 de milioane de euro pentru clientela politică din PNL şi PSD din administraţia locală. Sunt doar ultimele 3 dovezi ale ipocriziei acestui Guvern, că nu există bani pentru profesori. Până ca legea să fi fost adoptată în Parlament la propunerea şi pe baza amendamentelor formulate de deputaţii PD-L şi de la alte partide politice, nu am auzit nici un cuvânt, nici de la Tăriceanu, nici de la ceilalţi agenţi guvernamentali că nu ar exista bani. Odată ce această măsură a fost luată, văzând Călin Popescu Tăriceanu că nu o poate capitaliza la PNL, a trecut la atacul mârşav la adresa profesorilor, la adresa sistemului educaţional din România. L-am auzit şi spunând că majorarea salariilor profesorilor ar însemna compromiterea investiţiilor în educaţie şi în alte sisteme. Vreau să i-o spunem foarte răspicat lui Călin Popescu Tăriceanu: Nu trebuie să ia bani nici de la infrastructură, nici de la funcţionari, nici de la sănătate. Dimpotrivă, şi aici este nevoie de o analiză lucidă şi de a stabili salarii pe măsură. Este doar nevoie să aloci 6% din PIB pentru educaţie. Vreau să ştie Călin Popescu Tăriceanu că şi noi ştim faptul că în acest an s-au consumat doar 3,67% din 6% din PIB pentru educaţie, iar majorarea salariilor profesorilor ne-ar duce doar la 5,67% din PIB pentru educaţie. Vreau să-i reamintesc acestui domn Călin Popescu Tăriceanu că cu cele 600 de milioane de euro cu care plăteşte fântâni arteziene de 200 de mii de euro şi plăteşte garduri cu 70 de mii de euro şi mansarde la clădiri de buticuri cu 200 de mii de euro, cu 600 de mii de euro, ar fi reuşit să acopere de 3 ori valoarea majorării salariilor profesorilor pe lunile octombrie, noiembrie şi decembrie. Deci bani sunt domnule Tăriceanu, dar nu sunt decât pentru clientela dumneavoastră politică. Şi mai vreau să ştiţi un lucru. Investiţia în infrastructură este necesară, iar noi am fost nevoiţi să pierdem un ministru să ajungem la 6% din PIB pentru educaţie...

(Prin Monitoring Media: Antena 3, Ora: 17:30)

Preşedinţie - conferinţă de presă Traian Băsescu Marţi, 28 Octombrie 2008 21:30

Traian Băsescu: Nu vreau să fac o declaraţie polemică, am convingerea că sistemul de educaţie este o prioritate pentru România şi o spun bazat pe raportul Comisiei Prezidenţiale, pe Pactul pentru educaţie semnat de toate partidele politice, de sindicate şi de societatea civilă, pe Strategia pentru educaţie, care înglobează un proces rapid şi extrem de sever de reformare a sistemului de educaţie. Şi nu în ultimul rând, îmi bazez informaţia că sistemul de educaţie este o prioritate pe evaluările internaţionale care arată că sistemul de educaţie din România este într-o depreciere continuă. Dacă în ultimii ani, ca urmare şi a susţinerii politice pe care am dat-o, bugetul pentru educaţie a crescut de la 3,8% la 5%, pe urmă de la 5% la 6%, ceea ce a permis o creştere a investiţiilor în modernizarea infrastructurii, locul în care nu s-a făcut nimic este legat de cadrele didactice.

Acolo, sistemul de salarizare a descurajat angajarea tinerilor absolvenţi în sistemul de educaţie. Nu există soluţie pentru România să-şi dezvolte un sistem de educaţie performant fără reformă, iar în interiorul reformei, găsirea formulelor pentru ca profesori de bună calitate să aibă acces în educaţie. Este greu de imaginat că un profesor de limba engleză, un absolvent de limbă engleză va accepta să predea în şcolile din România pentru 700 lei pe lună, vorbesc de salarii nete, sau un absolvent de informatică va accepta să fie profesor de informatică pentru aceeaşi sumă. Cum la fel este de adevărat că un profesor cu 20-25 de ani vechime plătit cu 1500 lei va pleca imediat ce va avea posibilitatea să-şi desfăşoare activitatea în alte sectoare decât în educaţie. Aceasta este radiografia reală. Din păcate, deprecierea continuă a sistemului de educaţie face ca în fiecare an România să-şi consolideze poziţia de furnizor de forţă de muncă, slab şi mediu calificată. Aceasta este realitatea pe care românii trebuie s-o ştie, şi sunt convins că de multe ori o simt pe pielea lor. De aceea mi s-a părut normal să promulg fără ezitare legea salarizării profesorilor, institutorilor, aşa cum ea a rezultat prin votul unanim al Parlamentului, aşa cum ea a fost validată de Curtea Constituţională. Sunt foarte multe alte lucruri de spus ca, spre exemplu, angajatul simultan cu promulgarea sistemului de educaţie de a trece la o reformă radicală. O spun, fără să fac reproşuri cuiva, că până acum în sistemul de educaţie a fost o rezistenţă teribilă la reformare. Faptul că în acest moment avem o strategie de modernizare a sistemului de educaţie, de reformare adâncă chiar a corpului profesoral este un câştig enorm. Acestea sunt observaţiile pe care le fac despre sistemul de educaţie şi cu asta îmi închei pledoaria pentru punerea în aplicare a legii. În continuare însă, vreau să spun câteva cuvinte despre onestitate. Repet, câteva cuvinte despre onestitate. O să citez, ca să nu existe erori. „Este ceea ce şi Guvernul îşi doreşte, dar, în acelaşi timp, trebuie să spun că ceea ce Parlamentul a fost pe punctul de a hotărî ieri nu putea fi pus în practică decât cu riscul aruncării întregii economii în aer şi a întregii evoluţii pozitive a economiei". Parcă aud aceste fraze rostite doar acum câteva minute la televizor, le-am auzit în zilele trecute. Aceasta este afirmaţia primului-ministru din data de 20 iunie 2007, când se referea la pensii. Şi atunci economia României se prăbuşea, şi atunci intram într-un dezastru economic, dar după ce s-a înţeles cu partidele, lucrul a fost posibil. În baza acestei declaraţii, eu am avut inspiraţia, sau neinspiraţia, să solicit fundamentarea creşterii pensiilor din punct de vedere al susţinerii financiare. Sigur că, după ce a făcut aranjamente politice, lucrul a fost posibil, pentru că era posibil şi cifrele arătau că se poate. Ca şi acum spun, depinde de priorităţi. M-a surprins că atunci când am promulgat creşterea pensiilor - şi de fapt un act de dreptate - creşterea cu 50% a pensiilor celor care au lucrat în grupa 1 şi cu 25% a celor care au lucrat în grupa a 2-a, nu am auzit aceleaşi afirmaţii ale premierului cu privire la dezastru. Slavă Domnului că acestor oameni li s-a făcut într-un fel sau altul dreptate! Aceleaşi declaraţii despre dezastru le auzim de la premier acum cu privire la creşterea salariilor profesorilor. Iar eu o spun cu toată responsabilitatea că există resurse, problema este cine are prioritate? Profesorii sau clientela politică? Şi pentru că suntem la capitolul onestitate, aş vrea să vă spun ce s-a aflat pe masa mea la promulgare, la sfârşitul săptămânii trecute. Sigur, rapoartele au fost întocmite încă de la începutul săptămânii trecute, însă analiza rapoartelor făcute de consilieri m-a dus către sfârşitul săptămânii cu deciziile de promulgare. Şi nu vreau să merg la alte legi, să aduc aminte de faptul că am cerut o lege a salarizării când s-a propus creşterea explozivă a salariilor diplomaţilor. Atunci am cerut o lege a salarizării, nu s-a putut. Asta intră tot la zona onestitate. Abia azi, când decizia Guvernului a fost să blocheze creşterea salariilor profesorilor vorbim de îngheţare până când vom avea o lege a salarizării. De ce nu s-a făcut acum doi ani şi jumătate, când am cerut acest lucru ocazionat de creşterea salariilor diplomaţilor? Dar revenind la onestitate, aş vrea să ştiţi ce a fost pe masa la promulgare la sfârşitul acestei săptămâni. A fost legea de aprobare a Ordonanţei 23/2007 privind salarizarea în sectorul sanitar, care măreşte salariile cu procente între 21% şi 37%. Legea de aprobare a ordonanţei a fost adoptată acum cu acest val din ultimele zile. Deci, la Sănătate a fost posibil 21%-37%, repet, nu acuz acest lucru, ci doar semnalez onestitatea. De asemenea, tot prin această lege care ratifică Ordonanţa Guvernului 23, se dau foarte multe facilităţi salariale, sporuri managerilor spitalelor. Aş putea trage concluzia că, după ce s-a făcut instalarea managerilor clientelari, s-au dat şi creşteri foarte mari pentru directori. Tot pe masa mea, şi această lege am promulgat-o pe data de 23 octombrie, deci o categorie care a putut beneficia de creşteri de salarii între 21 la 37 la sută. Tot pe masa mea s-a aflat şi de acum celebra lege de mărire a salariilor profesorilor, pe care am promulgat-o pe data de 24 şi tot pe masa mea s-a aflat legea de promulgare a Ordonanţei Guvernului 7/2008 privind salarizarea personalului din ANL, Agenţia Naţională de Locuinţe, care măreşte salariile angajaţilor de 4,4 ori. Domnii de la ANL, cu siguranţă apropiaţi Guvernului, beneficiază nu de o sporire a salariului cu 50%, ci coeficientul de creştere este de 4,4, o creştere explozivă a salariilor. Sigur, nu discutăm de acelaşi număr de oameni, dar aici discutăm despre onestitate până la urmă, de modul cum tratezi toate categoriile, de modul cum te adresezi fiecărei categorii în parte, şi pentru că vorbim despre onestitate, dacă ni se prezintă de către premier apocalipsa crizei economice, cum Dumnezeu o fi posibil să măreşti salariile profesorilor în aprilie, dar în octombrie nu, deci doar peste câteva luni? Cred că onestitatea este o condiţie a guvernării, aş vrea să fac o precizare că a cheltui banii responsabil înseamnă a-i adresa priorităţilor ţării, şi nu clientelei politice. Este pentru România o prioritate educaţia, este pentru România o prioritate sănătatea? Atâta timp cât ne vom bate joc de resursa umană din aceste sectoare, nu vom avea nici reformarea sistemelor, nu vom avea nici calitatea, pentru că nu vor veni oameni care să accepte umilinţa salariilor mici din educaţie şi din sănătate. Până la urmă, dincolo de pricepere, dincolo de capacitatea de a reacţiona, dincolo de capacitatea de a avea o bună guvernare, lucrul esenţial pentru un guvern este să fie onest faţă de toţi cetăţenii săi. Eu alte comentarii nu mai am de făcut, vreau să cred că Parlamentul înţelege dificultatea majoră din punct de vedere al resursei umane, a sistemului de educaţie, nevoia de a creşte calitatea celor care intră ca dascăli în sistemul de educaţie. Vă mulţumesc mult, vă doresc o seară plăcută.

(Prin Monitoring Media: Antena 3, Ora: 19:00)

PSD - declaraţie de presă Mircea Geoană - Marţi, 28 Octombrie 2008 16:38

Mircea Geoană: Doresc să comunic poziţia partidului nostru cu privire la această încercare penibilă a Guvernului României de a amâna aplicarea legii privind majorarea salariilor pentru profesori. Poziţia partidului nostru este extrem de simplă, clară şi nenegociabilă. Din punctul nostru de vedere legea aprobată de Parlament produce efecte. Orice încercare a Guvernului de amâna aplicarea acestei legi se va lovi de decizia noastră de a convoca neîntârziat Parlamentul pentru a putea să votăm împotriva ordonanţei de urgenţă pe care Guvernul intenţionează să o adopte. Mai mult decât atât, vreau să spun extrem de clar că pentru PSD legea produce efecte începând cu 1 octombrie. În orice eventualitate partidul nostru venit la guvernare va proceda la majorarea salariilor. Singurul loc unde am putea eventual să avem o atitudine ceva mai etapizată este pentru profesorii universitari cu salarii foarte mari, pentru profesorii cu salarii mici din preuniversitar şi pentru profesorii cu grade mici din universitar majorare de 50%.

Bugetul permite şi numai slaba capacitate de guvernare a miniştrilor PD şi PNL în aceşti 4 ani de zile au împiedicat ca profesorii şi educaţia să ajungă la nivel de performanţă. Din punct de vedere al deciziei PD-L de a introduce o aşa-zisă moţiune de cenzură este, din punctul nostru de vedere, încă o dovadă a unui populism deşănţat şi a unui mod penibil în care încearcă să se suie pe valul creat de legea PSD privind majorarea salariilor. Nu există soluţie de moţiune de cenzură cu 5 săptămâni înainte de alegeri. Cei de la PD-L s-au învăţat să fie oportunişti şi demagogi. Singura soluţie pentru a creşte acum salariile profesorilor este convocarea Parlamentului şi respingerea ordonanţei de urgenţă pe care Guvernul intenţionează să o aplice. Din punct de vedere al impactului acestei legi asupra situaţiei macroeconomice sau situaţiei generale a economiei româneşti, acest impact este neglijabil. Este o minciună sfruntată ceea ce scrie sau spune premierul Tăriceanu. Există bani pentru majorarea salariilor. Există bani pentru majorarea salariilor mici şi pentru alte categorii de angajaţi la stat sau în sectorul privat. Nu această lege a provocat decizia de ieri a Agenţiei de Rating de a duce România sub nivelul de investment grade. Deci am ajuns ca nivel de ţară sub nivelul din 2004. Nu Legea profesorilor, nu Legea pensiilor, ci proasta gestiune a economiei, a macroeconomiei de către guvernarea PNL-PD reprezintă cheia acestei probleme. Deci spunând încă o dată extrem de clar: Nu există nici o formă ca această lege să nu se aplice. Această lege se va aplica aşa cum a decis Parlamentul, aşa cum este bine pentru economie, aşa cum este bine pentru educaţie şi cum este bine pentru categoriile de salariaţi cu venituri mici din România. Nu vom aplica niciodată de la principiul că o guvernare trebuie să fie pentru populaţie şi nu pentru o clasă de privilegiaţi. Este poziţia noastră constantă, nenegociabilă şi transmitem un mesaj şi PNL-ului. Nu se joacă cu o lege aprobată de Parlament. Şi PD-L-ului, să se lase de aceste tip de populism ieftin. Ne-am plictisit de acest tip de mesaj din partea PD-L-ului.

Reporter: Deci asta înseamnă că nu veţi vota moţiunea?

Mircea Geoană: Nici o moţiune de cenzură. Vrem să-i vedem pe cei de la PD-L cum vin şi sunt prezenţi la Parlament pentru a respinge ordonanţa de urgenţă. Acesta este apelul meu dacă sunt atât de vajnici apărători ai profesorilor pe legea PSD-ului. Să vină frumuşel la vot să votăm împotriva ordonanţei de urgenţă. Se aplică legea imediat, toată lumea este fericită, îşi marchează şi el şi patronul lor ceva puncte eventual electorale. Repet: legea noastră este propusă în Parlament din 2007. Legea pentru pensionari, legea PSD-ului, a fost pusă în Parlament în decembrie 2006. Nu era campanie atunci. PSD-ul a fost întotdeauna sincer şi loial convingerilor noastre şi categoriilor de populaţie pe care le reprezentăm.

Reporter: Cum comentaţi declaraţia FMI de astăzi referitoare la aplicarea legii măririi salariilor profesorilor, care ar influenţa economia?

Mircea Geoană: Încă o dată. Timp de 4 ani de zile Guvernul nu a ascultat nici opinia guvernatorului Isărescu. De 2 săptămâni i-a apucat dragul de domnul Isărescu. 4 ani de zile au sfidat opinia şi apelul la prudenţă şi chibzuinţă macroeconomică pe care Banca Centrală a României a făcut-o în mod repetat. Parcă erau pe două planete diferite domnul Tăriceanu şi domnul Vosganian şi domnul Isărescu spunea: „Atenţie mare, sunt dezechilibre, sunt deficite mari, deficit de cont curent, deficit bugetar". Probleme structurale ale economiei româneşti. De 4 ani de zile Guvernul liberal a sfidat şi relaţia cu Fondul Monetar. Eu nu spun că avem nevoie de fondul monetar în România, dar spun că măcar o consultare sinceră cu aceşti oameni, care au anumită expertiză. Brusc i-a apucat nevoia de FMI. Deci acest tip de neseriozitate, de incapacitate de a gestiona bine economia în vremuri bune. Păi cum poate să mai dea un român încrederea unor guvernanţi, şi PD-L-işti şi PNL-işti, care pe vremuri bune economice nu au reuşit să asigure echilibrul şi soliditatea economiei naţionale. Dar în vremuri mai complicate care se anunţă? Deci trebuie să fii cel puţin certat cu logica ca să mai poţi să mai votezi cu astfel de oameni într-o perioadă în care este nevoie de stabilitate şi de competenţă pentru România, şi economic şi politic şi social.

Reporter: Ce urmări vor avea aceste scăderi ale ratingurilor pentru România?

Mircea Geoană: Din păcate creditul va fi şi mai scump. Deci deja există o problemă cu creditarea în economie. Deja este o problemă pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Iar faptul că agenţiile de rating au dus... Astăzi România este singura ţară din UE, după decizia de ieri a Standard Impulse, care are nivelul de rating sub investment grade. Din toate cele 27 de ţări din Europa suntem singurii care am ajuns la acest nivel. Este nivelul pe care am reuşit să-l depăşim în 2004. Deci ne-am întors practic la situaţia de dinainte de 2004 din acest punct de vedere. Efectul direct este că pe lângă dificultatea de creditare a economiei reale, împrumuturile în valută vor deveni mai scumpe pentru agentul economic şi pentru români în general, ceea ce va pune o presiune şi mai mare pe cei care au contractat împrumuturi, inclusiv împrumuturi ipotecare pentru case în valută, ceea ce va crea o problemă pentru economia reală în perioada următoare. Dar, repet, nu are nici o legătură cu legea profesorilor. Ea nu a produs încă efecte. Deci este pur şi simplu rezultatul a 4 ani de management prost, de management de tip utopic, crezând că ciclurile economice durează pozitiv la nesfârşit. Dacă ai fundamentele economiei din punct de vedere macroeconomic prost croite, cum a avut guvernarea alianţei din prima zi de guvernare până în ultima zi de guvernare, ajungi la un moment dat să crape ulciorul şi să nu mai poţi să ai în continuare un ciclu de creştere economică pentru anii următori.

Reporter: Domnule preşedinte aţi reuşit să vă mobilizaţi senatorii? O să fie cvorum?

Mircea Geoană: Să sperăm.

Reporter: Cine va fi noul preşedinte?

Mircea Geoană: Pe ai noştri îi mobilizăm. Să vedem ceilalţi cum se comportă. Vom vedea.

Reporter: Cine va fi noul preşedinte al Senatului?

Mircea Geoană: Reprezentantul PSD. Nu aveţi decât unul care a fost propus de partidul nostru, este domnul Ilie Sârbu.

(Prin Monitoring Media: Antena 3, Ora: 14:24)
Transcript preluat de pe www.monitoring.ro

Camerata Transilvanica- Corul vanatorilor