Îmi este cam neclar ceea ce s-a întâmplat ieri în relaţia dintre Statul vecin şi prieten Ungaria şi jocul de politică externă al preşedintelui Traian Băsescu. Şi mai ciudat mi s-a părut discursul preşedintelui Băsescu la o întâlnire care era şi nu era protocolară. Din poze observ însă doi oameni care s-au oprit pe trecerea de pietoni ca să facă o şuetă.
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
 |  |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
COMUNICAT DE PRESĂ
(23 octombrie 2008)
Iată integral alocuţiunea şefului statului român susţinută cu această ocazie:
„Domnule Preşedinte,
Permiteţi-mi să vă spun Bun venit în România. Sunteţi într-o vizită neoficială, cu toate acestea am ţinut să vin să vă întâmpin astăzi, într-o zi de sărbătoare pentru poporul maghiar.
Prezenţa mea aici are două semnificaţii: în primul rând, respectul pentru cetăţenii români de origine maghiară trăitori în România; în al doilea rând, din respect pentru importanţa evenimentului pe care poporul din ţara vecină l-a creat începând cu 23 octombrie 1956. Cu certitudine, revoluţia anticomunistă maghiară a fost semnalul pentru toate popoarele din Europa de Est, semnalul că se poate.
Aş putea spune că revoluţia în statele Europei de Est a început la 23 octombrie 1956 în Ungaria şi s-a terminat tocmai în decembrie 1989 în România. Toţi, români, cehi, polonezi, slovaci, sloveni, avem obligaţia să privim cu respect la curajul poporului maghiar în octombrie 1956. A fost curajul unui popor dornic de libertate, curajul unui popor cu care în acel moment, atât cât au putut, s-au solidarizat şi oameni, cetăţeni din celelalte ţări vecine.
În raportul prin care am condamnat crimele comunismului, pe care mi l-am asumat şi l-am prezentat în Parlamentul României, evenimentele din România din perioada revoluţiei maghiare sunt menţionate, iar victimele acestor evenimente, victimele represiunii, fie că au fost maghiari, fie că au fost români, sunt menţionate şi respectate.
Dacă vorbim despre revoluţia din 1956 din Ungaria vorbim despre revoluţie anticomunistă. Împreună, naţiunile noastre, români şi maghiari, am trăit 45 de ani într-un regim pe care nu ni l-am dorit, un regim pe care în Parlamentul României l-am declarat a fi ilegitim şi ilegal, un regim ilegitim şi criminal care a condamnat conştiinţe, a condamnat milioane de oameni. Astfel de întâmplări ale istoriei, oricât ar fi de întunecate, leagă cele două popoare prin istoria lor recentă, comună şi tragică. Iar într-un astfel de moment, cred eu, se cuvine să vorbim despre viitorul nostru comun. Dacă trecutul ne-a legat, în mod egal ne leagă şi viitorul.
Români şi maghiari, ne proiectăm viitorul în Europa unită, într-o Europă prosperă. Avem de lecuit cu atenţie, cu grijă, cu bunătate, cu înţelepciune, avem de lecuit rănile trecutului şi cel mai important lucru pentru a lecui trecutul, a ne lecui rănile trecutului, este să privim la viitorul pe care îl avem împreună.
Sunt un om care crede foarte mult în libertatea fiecăruia, eu însumi sunt un om care uneori îmi permit libertăţi dincolo de limita pe care mi-o permite funcţia, dar înţeleg foarte bine nevoia de libertate a fiecărui cetăţean român. Şi vă pot spune că privesc egal la dreptul la libertate al românilor, al cetăţenilor români de etnie maghiară, al italienilor, al sârbilor, al cerchezilor, al ucrainenilor, a tuturor celor 18 minorităţi care trăiesc în România. Toţi în mod egal, majoritari şi minoritari, avem dreptul să ne păstrăm cultura, obiceiurile, să ne păstrăm spiritul naţiunii de care ne simţim legaţi. De aceea eu nu văd o Românie împărţită între români, maghiari, turci, tătari, văd o Românie în care toţi să trăim unul în respect faţă de celălalt. Şi, mai ales, o Româmie în care, în numele libertăţii, fiecare comunitate, în mod egal - fie că e comunitate de maghiari sau de români, de slovaci sau de sloveni - să poată să îşi decidă singură soarta.
Dragii mei, vreau să înţelegeţi că la fel de multă nevoie de libertate şi autonomie au şi cei din Caracal, şi cei din Arad, şi cei din Odorheiul Secuiesc, şi cei din Sfântul Gheorghe, şi cei din Constanţa. Toţi avem nevoie de libertatea de a ne lua deciziile la nivelul comunităţii noastre. Iar, din acest punct de vedere, voi considera că un obiectiv major al guvernului următor este să facă ceea ce nu a făcut, din acest punct de vedere, actualul guvern. Nu aş vrea să vorbesc mai mult în acest moment solemn şi extrem de important pentru maghiarii din România.
Aş vrea să închei asigurându-vă de tot respectul meu, pentru tot ceea ce însemnaţi pentru România, să vă asigur de respectul meu pentru mândra dumneavoastră istorie şi, în acelaşi timp, doresc să omagiez victimele Revoluţiei maghiare din 1956, fie că au fost în Ungaria, fie că au fost în România, fie că au fost în orice altă ţară din Europa de Est.
Mulţumesc poporului maghiar pentru primul eveniment care a demonstrat că regimul comunist poate fi înfrânt.
Vă mulţumesc.”
Departamentul de Comunicare Publică
23 Octombrie 2008
No comments:
Post a Comment