Politici filtrate de raţiune

................................................

Poziţia 5. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 pentru personalul din învăţământ.

Dacă, din partea iniţiatorului, doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea comisiilor sesizate în fond?

Domnul Petre Popeangă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare creşterile salariale ce se vor acorda în 2008 personalului din învăţământ, prevăzând creşterea valorii coeficientului de multiplicare în trei tranşe: între în perioada 1 ianuarie-31 martie 2008, 1 aprilie-30 septembrie 2008 şi 1 octombrie-31 decembrie 2008.

De asemenea, pentru funcţiile didactice de predare cu gradele 2, definitiv şi debutant, pentru cele cu studii de nivel liceal, fără pregătire de specialitate, precum şi pentru funcţiile didactice auxiliare, coeficienţii de multiplicare sunt majoraţi cu 10% de la 1 ianuarie 2008, faţă de nivelul avut la 31 decembrie 2007.

Cele două comisii propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea cu amendamente a proiectului de lege.

Amendamentele propuse de comisiile reunite, având la bază realizările în plan economic, vizează necesitatea creşterii atractivităţii şi stabilităţii personalului didactic, precum şi necesitatea recunoaşterii importanţei sociale a profesiei de cadru didactic.

De asemenea, prin modificările propuse, sunt create condiţiile pentru renunţarea la iniţiativele legislative privind acordarea unui ajutor financiar cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar acreditat, de stat şi privat, în vederea achiziţionării de haine şi alte iniţiative legislative cu caracter social apreciate de membrii comisiilor ca fiind rezolvate în fond.

La întocmirea prezentului raport, în conformitate cu prevederile art.68 alin.(1) şi (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisiile au avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, de care s-a ţinut cont în totalitate, precum şi avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

În urma finalizării dezbaterilor, cele două comisii propun plenului adoptarea, cu amendamente, a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învăţământ, după cum urmează ... Şi sunt aici amendamentele pe care urmează să le dezbatem la discuţii generale.

Vă mulţumesc.

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Ne aflăm astăzi, după începutul anului şcolar, aş putea spune la un moment cu adevărat istoric. Istoric, prin intenţia Guvernului de a da o ordonanţă şi a mări cu circa 6% salariile personalului didactic, sau, în cazul în care condiţiile sociale, economice vor permite, cu circa 9%.

Dumneavoastră, prin reprezentanţii dumneavoastră în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială, prin analiza indicatorilor economici cu distinşii noştri colegi din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, s-a ajuns la concluzia că o doleanţă mai veche a cadrelor didactice, aceea de a avea un salariu decent, poate fi adusă la îndeplinire prin votul majorităţii parlamentare.

Dacă majoritatea guvernamentală putem spune că este relativă, suntem convinşi că cea parlamentară pe acest proiect şi iniţiativă legislativă, va fi covârşitoare. De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va susţine această ordonanţă, cu amendamentele care sunt şi, în speţă, la timpul respectiv, se va preciza o creştere a indicelui de referinţă 1 până la 4 milioane.

Acestea vor aduce, evident, nu bunăstare în învăţământ, nu vor aduce ceea ce trebuie, consfinţirea articolului din lege, "învăţământul este o prioritate naţională", dar vor pune un prim pilon spre redresarea României de mâine, prin învestirea în cunoaştere, în educaţie şi în viitorul acestei ţări.

Sper, stimaţi colegi, că veţi pune umărul, alături de noi, la această primă acţiune de a atrage în învăţământ pe tinerii performanţi ai României.

Vă mulţumesc pentru votul dumneavoastră favorabil. (Aplauze ale asistenţei de la balcon.)

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., vă rog.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt în totalitate de acord cu expresia domnului Stanciu, că ne aflăm într-un moment istoric. Personal, aştept acest moment din momentul adoptării Legii învăţământului, din anul 1995, fiindcă art.2 al acestei legi stipulează cât se poate de clar că, în România, învăţământul este prioritate naţională.

Şi, cu toate că am înţeles mesajul acestui articol, guvernele de fapt nu au încercat cu toată seriozitatea de a aplica în practică acest principiu. Desigur, Guvernul actual a alocat sume fantastice nebănuite în sistemul de învăţământ, dar, în mod paradoxal, ce am constatat? Că calitatea procesului instructiv-educativ în loc să se îmbunătăţească paralel cu alocarea sumelor, e pe un trend de scădere. Şi oare din ce cauză? Datorită faptului că în urma multor discuţii politice, noi am ajuns la concluzia că este nevoie de o reformă comprehensivă a sistemului de învăţământ, cu alte cuvinte e nevoie de reforma structurii învăţământului, de reforma conţinutului, a managementului, a finanţării şi nu în ultimul rând de pregătirea şi perfecţionarea cadrelor didactice.

Noi, în urma dezbaterilor politice, am ajuns la concluzia că ar fi nevoie de un pact naţional privind sistemul educaţional, şi toate partidele politice parlamentare au semnat acest pact, pe baza căruia va trebui să elaborăm o strategie naţională a învăţământului, iar această strategie care va fi elaborată va sta la baza pachetului de legi care va reglementa sistemul de învăţământ.

Concret, mă refer la Legea învăţământului preuniversitar, la Legea universităţilor şi la Statutul cadrelor didactice.

Ei, teoretic, toate sunt bune şi frumoase. Dar am uitat de un singur lucru. Pentru a implementa o asemenea reformă comprehensivă, nu este nevoie doar de modernizarea infrastructurii învăţământului. În primul rând, succesul reformei învăţământului depinde de motivaţia de participarea activă a personalului didactic, a acelora care lucrează în sistem.

Eu sper cu toată tăria că prin votul dat azi vom face un pas serios în ceea ce priveşte ridicarea calităţii învăţământului românesc.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea asistenţei de la balcon.)

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Naţional Liberal, domnul Ghişe. Urmează domnul Bîrsan, din partea Partidului Democrat-Liberal.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate doamne şi stimaţi domni colegi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Întâi de toate, precizez că Grupul deputaţilor Partidului Naţional Liberal va vota pentru Ordonanţa nr.15 din 2008, cu amendamentele propuse pentru mărirea salariilor cadrelor didactice la nivelul prevăzut în amendamente - 45%. (Aplauze din partea asistenţei de la balcon.)

A doua chestiune care trebuie însă precizată este următoarea. În cadrul Grupului deputaţilor liberali, noi am avut dezbateri serioase datorită faptului că ordonanţa, în forma promovată în luna ianuarie, a avut prevederi diferite faţă de ceea ce astăzi se discută. Şi asta, de ce? E bine să cunoască ceea ce spun acum mai ales aceia care din afara Parlamentului nu au citit prevederile constituţionale.

Guvernul execută un buget aprobat de Parlament. Voinţa Parlamentului se exprimă în privinţa alocărilor de salarii în sectorul bugetar prin Legea bugetului de stat.

Or, aici, spunând lucrurilor pe nume, trebuie să precizăm că anul trecut, cam pe vremea asta, începea o mică păcăleală faţă de cadrele didactice. În ce consta ea? Înainte cu 10 zile de depunerea proiectului de buget de către Guvern la Parlament, un grup de colegi au iniţiat un proiect de lege pentru mărirea cu 50% a salariilor cadrelor didactice. Acest demers, în principiu, este foarte bun şi este în concordanţă cu recunoaşterea importanţei sociale a muncii pe care dascălii o fac în România.

Care-i problema de politicianism? Problema constă în aceea că la dezbaterile din comisiile parlamentare (Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi respectiv Comisia pentru buget, finanţe şi bănci) pentru bugetul anului 2008, anul trecut, pe vremea aceasta, nu s-a făcut un amendament în sensul măririi salariilor cadrelor didactice cu 50% în anul 2008. Pe cale de consecinţă, bugetul aprobat de Parlament a urmat ca Guvernul să-l execute şi, în mod eşalonat, s-au stabilit aceste tranşe de mărire de salarii conform Ordonanţei nr.15 din 2008.

Precizez că, deşi depus în octombrie 2007, proiectul de buget iniţiat de o serie de colegi de la P.S.D. a zăcut în Senat până în decembrie 2007, când a fost distribuit comisiilor parlamentare. Deci, odată ce bugetul pe 2008 a intrat în derulare, în paralel, în comisiile Senatului, se dezbătea proiectul de buget.

În aprilie 2008, Senatul a aprobat acest proiect de lege. Din aprilie, până în prezent, din nou n-a intrat în dezbaterile comisiilor decât în urmă cu câteva săptămâni şi aşa ne trezim că exact în preajmă de campanie electorală, apare această propunere, bună pe fond, care însă putea fi aprobată încă din urmă cu un an de zile. Faptul că se exploatează două situaţii, pe de o parte, nevoia de salarii mai mari ale cadrelor didactice, care trebuie împlinită, iar, pe de altă parte, faptul că s-a făcut această bombă cu efect întârziat care să explodeze exact acum, în preajmă de alegeri, asta deja este o abordare neprincipială.

Închei, prin a vă spune următoarele: creşterea economică şi eforturile pe care Guvernul Partidului Naţional Liberal, împreună cu U.D.M.R., le-a făcut, are ca şi obiectiv creşterea de venituri şi respectiv pensii pentru toate categoriile de cetăţeni şi în mod special pentru bugetari.

Noi susţinem acest proiect de lege, dar am ţinut să precizăm că ceea ce a făcut P.S.D., prin iniţiativa sa şi modul cum în paralel cu execuţia bugetului mergea cu un proiect de lege, nu a fost altceva decât o abordare politicianistă şi demagogică.

Evident că această decizie pe care o vom da "pentru" va crea o presiune inflaţionistă greu de depăşit. Însă veţi vedea că se vor face eforturi şi vor veni propuneri de la Guvern, pentru ca acest lucru să devină un fapt împlinit, şi anume dascălii din România să aibă salarii mai bune, spre decenţă, astfel încât să le fie recunoscută importanţa socială a muncii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

(Aplauze din partea asistenţei de la balcon.)

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului Partidului Democrat-Liberal, domnul Bîrsan.

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

De la început, pot să spun că vom susţine acest proiect de lege prin care ordonanţa va trece prin Parlament. Dar trebuie să facem câteva observaţii. Să nu uităm că această ordonanţă, în forma în care este, am vrut s-o votăm în luna iunie. Cei care s-au opus au fost cei de la Partidului Naţional Liberal, care au tergiversat în ultima şedinţă ca să nu intre pe ordinea de zi. Trebuie să mai facem o observaţie. Este adevărat că Partidul Social Democrat a iniţiat această lege. Se pare, însă, că cei din media nu au aflat că astăzi noi votăm Ordonanţa nr.15 de modificare a salariilor şi nu iniţiativa parlamentară a Partidului Social Democrat.

În final, vreau să spunem că vom susţine şi vom fi alături de cadrele didactice, astfel încât prin creşterea acestor salarii să stabilizăm forţa de muncă din învăţământ şi poate să-i atragem şi pe tineri în acest domeniu de activitate.

Vă mulţumesc.

Îmi pare rău că din partea ministerului nu este nimeni la pupitru. (Aplauze din partea asistenţei de la balcon.)

Din partea Partidului România Mare, domnul Paul Magheru.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Mă bucur să aud că la majoritatea parlamentară sigură de astăzi se va adăuga şi votul grupurilor parlamentare ale minorităţii guvernamentale.

Aş vrea să vă spun ceea ce deja se cunoaşte. Prin tradiţie şi algoritm politic, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport avea în frunte un preşedinte P.R.M. Aş vrea acum, indiferent, că ia cuvântul din partea altui partid, cel care a făcut demersuri foarte serioase în legătură cu acest lucru a fost profesorul Anghel Stanciu care s-a considerat întotdeauna, înainte de a fi PRM-ist sau PSD-ist, un om al şcolii, încât astăzi triumfă, dacă doriţi, un demers foarte lung al unui partid al şcolii, unde nu putea să lipsească niciun grup parlamentar. Aici nu este vorba de politicianism, nu este vorba de demagogie. Aici este vorba de o reparaţie strict necesară. Altminteri, rămânem fără ceea ce constituie o retribuţie echitabilă decentă a profesorilor.

La fel, a venit Olguţa Vasilescu, a venit astăzi şi vă prezintă Petru Popeangă, iar eu, ca membru al Partidului România Mare, am susţinut întotdeauna, alături de foarte mulţi colegi, tot felul de proiecte, tot felul de propuneri legislative, ca să încercăm să cârpocim legea. Iată că de data aceasta s-a făcut dreptate. de data aceasta, profesorii vor avea o salarizare decentă fără acest lucru şi este una dintre marile realizări ale Parlamentului României că a avut în vedere o chestiune strict necesară, echitabilă.

Toţi vorbim că este investiţia cea mai importantă. Cunosc că s-au făcut demersuri până acum la preşedinţii ţării, la prim-miniştrii, la miniştrii de finanţe. Iată că, finalmente, bine că s-a impus mintea românului cea din urmă. în afara salarizării corespunzătoare, decente, a salariilor profesorilor, fără alte amendamente de umilire a profesorilor, prin această creştere, deci a salariilor, într-adevăr deschiderea anului şcolar, şi cea care va urma poimâine, universitar, poate să spune că a pornit sub auspiciile respectului Parlamentului României faţă de una din categoriile cele mai importante pentru viitorul României.

Vă mulţumesc şi sunt sigur de votul unanim al Parlamentului României la acest proiect de lege. (Aplauze din partea asistenţei de la balcon.)

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Conservator, domnul Mircea Costache.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este regretabil că a fost adusă pe ordinea de zi atât de târziu şi în conjuncturi preelectorale o lege de mare importanţă pentru viaţa societăţii româneşti. Din cauza asta, şi discursurile par întotdeauna conjuncturale, convenţionale şi minate de elementul esenţial al credibilităţii.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că este importantă investiţia în infrastructura şcolară, căreia i s-a acordat o importanţă majoră până în momentul acesta, este importantă investiţia în spaţii de învăţământ, în săli de sport, în clădiri, dar cea mai importantă trebuie să fie investiţia în resursa umană, pentru a reda demnitatea profesorilor. (Aplauze din partea asistenţei de la balcon.)

Vă mulţumesc.

Investiţia în resursa umană este garanţia, pe termen lung, a perpetuării valorii în societatea românească.

Reaşezarea pe temeiuri corecte a salarizării personalului din învăţământ este şi o garanţie a scăderii gradului de infracţionalitate, pentru că numai redând demnitatea profesorilor striviţi adesea, ofensaţi de opulenţa parveniţilor perioadei pe care o trăim, nu-şi mai îndeplinesc menirea cu care au fost învestiţi.

Vă mulţumim şi mulţumim tuturor celor care reuşesc să treacă de la pasiuni personale, de la semnarea unor pacte pe educaţie, mai mult sau mai puţin formale, la actul legislativ care se finalizează cu reaşezarea, în temeiul legalităţii şi normalităţii, a unei categorii de cea mai mare importanţă pentru redresarea şi pentru reintrarea în normalitate a societăţii româneşti.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea asistenţei de la balcon.)

Nu mai sunt înscrişi. Da, vă rog. Deci, la dezbateri generale. Scuzaţi-mă, vă rog.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

O secundă, te rog.

La dezbateri generale, fiecare partid a avut un reprezentant.

Este un drept la replică, domnule preşedinte. Drept la replică, pentru ca distinşii şi respectabilii noştri profesori care sunt prezenţi astăzi şi cărora le purtăm consideraţie...

Nu am constatat că vi s-a pronunţat numele şi nu aveţi dreptul la replică.

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului minorităţilor naţionale.

Domnul Mihai Radan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt Radan Mihai şi sunt secretarul Comisiei pentru învăţământ.

Orice măsură pozitivă, stimaţi colegi, care duce la un progres social şi, mai ales ceea ce s-a accentuat aici, la asigurarea resurselor umane vor afecta pozitiv şi minorităţile naţionale.

De aceea, vom susţine această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea asistenţei de la balcon.)

Deci nu am limitat dreptul... aţi cerut... Atenţie, aţi solicitat dreptul la replică şi nu aveţi dreptul la replică!

Deci spuneam ca distinşii noştri profesori să nu fie induşi în eroare...

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

A vorbit!

Staţi să ne lămurim problema de Regulament. Aţi solicitat cuvântul în baza dreptului la replică. Nu aveţi dreptul la replică.

Aveţi o altă solicitare acum?

Spun punctul de vedere al Grupului Partidului Naţional Liberal despre problema aceasta, pentru că cei de la PD-L au spus că nu au avut ocazia în iunie s-o introducă pe ordinea de zi. Eu ştiu că şi colegii noştri de la PSD au inclus pe ordinea de zi, pentru că noi, Partidul Naţional Liberal, eram în inferioritate, aveam numai 18% în Parlament şi putea să fie aprobată pe ordinea de zi din luna iulie, deci nu are dreptate colegul nostru de la PD-L.

Vă mulţumesc.

Preşedintele Comisiei pentru muncă, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi doamnelor colegi,

Stimaţi invitaţi,

După cum ştiţi, cu această ordonanţă au fost sesizate, pe fond, Comisia pentru învăţământ şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Aş vrea să fac doar o simplă corectură, sau un lucru care nu s-a spus aici. Deputaţi din cele două comisii, aparţinând Grupului PSD şi Grupului PD-L, sunt autorii acestui amendament de modificare şi creştere a valorii de referinţă.

Vă mulţumesc.

Şi aş vrea să se reţină acest lucru, pentru că nu s-a pronunţat.

Vă mulţumesc.

Mai există vreo intervenţie?

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, aş vrea să nu se facă o confuzie, pentru că, aici, un coleg de-al nostru a venit şi a spus că există un alt proiect de lege al PSD-ului, cu mărire de 54% şi că aceasta este o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, care n-are legătură cu proiectul de lege al PSD-ului.

Ca să nu fie niciun fel de confuzie, este vorba de o ordonanţă de urgenţă care a fost amendată în cadrul Comisiei pentru învăţământ de la Senat de către colegii noştri de la PSD. Au fost formulate amendamente, a trecut în această formă, amendată de către PSD la Senat şi la Camera Deputaţilor şi este, dacă vreţi, mai mult o iniţiativă sau o lege care a ieşit a PSD-ului decât ceea ce rezulta din ordonanţa de Guvern.

Nu mai există un alt proiect de lege, acesta este singurul. Ne batem pentru el începând din luna aprilie. Spun colegii noştri că ar fi fost blocat inclusiv de noi. Vreau să vă aduc aminte câte luări de cuvânt am avut în Parlament pentru a aduce pe ordinea de zi cât mai aproape acest proiect de lege.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea asistenţei de la balcon.)

Trebuie să încunoştinţez pe cei care au comentat că, în faza dezbaterilor generale, fiecare grup parlamentar poate interveni o singură dată, iar durata luării de cuvânt a reprezentantului nu poate depăşi cinci minute. Deci, incidentele de procedură ne-au făcut ca să întârziem adoptarea legii, se tot solicită diferite intervenţii.

Trecem la dezbaterea proiectului.

Cu privire la titlu, în cadrul articolului unic, este vorba poz. 1-16, inclusiv anexele. Dacă există obiecţii sau observaţii, inclusiv din partea ministerului?

Nu există niciun fel de obiecţii. Se consideră adoptate. Rămâne pentru votul final. (Aplauze din partea asistenţei de la balcon.)

Da, vă rog.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dragi invitaţi,

Cred că este chiar un moment emoţionat astăzi, în Parlamentul României.

Vreau să vă mulţumesc sincer pentru modul în care Parlamentul României s-a aplecat spre problemele şcolii.

Vreau să mulţumesc şi Senatului, care a trecut întâi această lege şi vreau să vă mulţumesc dumneavoastră, tuturor, pentru că astăzi, de aici, de la acest microfon, într-adevăr, aţi dovedit că şcoala este o prioritate naţională.

Ea aşa trebuie să rămână, pentru că nu se poate înălţa ţara fără şcoală. Este un act de dreptate pe care-l facem astăzi profesorilor. Nu este un pas foarte mare, dar este o ameliorare şi o încercare de a remotiva profesorii.

Sunt convinsă că toţi dascălii noştri vor ţine seama de calitatea învăţământului în mai mare măsură decât până acum, pentru că, în mod categoric, trebuie să întoarcem spre societate ceea ce societatea, astăzi, trimite spre personalul didactic.

Vă mulţumesc încă o dată sincer şi sper ca mâine, toţi deopotrivă, indiferent din ce grup parlamentar facem parte, să dăm votul pe această lege extrem de importantă pentru şcoala românească.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD şi din partea invitaţilor.)

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Naţional Liberal.

Având în vedere importanţa acestui proiect, fiecare grup va avea câte un vorbitor şi, bineînţeles, domnul ministru va avea ultimul cuvânt.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Mulţumesc şi invitaţilor prezenţi aici,

Desigur, cu toţii avem emoţii atunci când vorbim în faţa dascălilor noştri. Se întâmplă asta de la grădiniţă, în clasele primare. Să ştiţi că se întâmplă asta şi aici, în Parlament.

Acum, în ceea ce priveşte lacrimile, îmi cer scuze, am mai văzut lacrimi la oamenii politici. Nu de fiecare dată ele curg cu adevărat.

Ceea ce vreau să vă spun, stimaţi profesori, pentru că nu am fost, nu sunt şi nu voi fi niciodată un populist: mă bucur enorm că, în actuala guvernare, se reuşeşte ca salariile dumneavoastră să crească cu un procent motivant. (Se răspunde cu aplauze din partea unor invitaţi şi cu proteste din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Mulţumesc pentru aplauze.

Mi-aş fi dorit ca şi în guvernările anterioare, oameni care acum au susţinut aceste măriri de salarii să le fi susţinut când erau miniştri, când erau majoritari la guvernare, dar când, trebuie să recunoască, nu aveau performanţa economică necesară pentru a putea cu adevărat să vă mărească aceste salarii.

Eu repet, mă bucur, s-au mărit salariile profesorilor, cu siguranţă Parlamentul va vota această mărire, dar rog cu tărie parlamentarii României să aibă responsabilitatea ca legile pe care le vom vota în continuare, să fie făcute în aşa fel, încât să nu ne facem de râs faţă de oamenii aceştia. Că, dacă nişte oameni vor mai promite că le dau 20 de mii de euro sau 25 de mii de euro celor care se întorc de la muncă, din străinătate, stimaţi profesori, vreau să vă spun că totul nu a fost decât o păcăleală.

Vă mulţumesc. (Proteste din partea Grupului parlamentar al PSD. Aplauze din partea asistenţei de la balcon.)

Mulţumesc, dar scopul luării de cuvânt a fost cu totul altul.

Dacă mai există, din partea celorlalte grupuri, intervenţii? Mulţumesc.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sunt nu indignat, sunt de-a dreptul umilit eu, ca parlamentar, pentru că domnul Fenechiu, şeful domnului ministru Adomniţei, a venit aici şi, în mod jalnic, domnule coleg, vă văd şi la televizor, să fiţi sănătos, dar, de la tribuna Parlamentului, pot să vă dau replică.

Sunteţi un politician jalnic. Dumneavoastră aţi venit aici să vă legaţi de o doamnă, colegă de-a noastră, care n-a plâns ca un alt prieten de-al dumneavoastră de atunci, pe care acum îl înjuraţi, conform tradiţiei dumneavoastră PNL-iste, care a venit şi, plină de emoţie, a vorbit despre un proiect pentru care s-a bătut cu noi, chiar, cu cei din partidul nostru, pentru ca să adopte. Şi dumneavoastră, pe această doamnă, o asimilaţi acelei persoane care vi l-a adus pe Stolojan în vârful partidului, vi l-a scos din vârful partidului şi v-a adus acolo unde sunteţi şi trebuie să fiţi: în cartea de istorie.

Dragi colegi PSD-işti, prea mult i-am ajutat pe aceşti oameni, nu merită dacă ne tratează aşa. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Vă mulţumesc. V-aş ruga ca, în luările dumneavoastră de cuvânt, să nu mai generaţi dreptul la replică.

Vă rog frumos, procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Vă solicit să depăşim momentul acesta de demagogie ieftină. Am văzut, cei care aţi vorbit, v-au văzut profesorii, v-au aplaudat.

Vă fac o propunere, domnule preşedinte, haideţi să facem alegeri parlamentare din trei în trei luni, ca să mărim salariile până la nivel occidental. Problema este dacă ne ţin curelele până atunci. Dar, haideţi să trecem la punctul următor, pentru că până aici mi-a ajuns demagogia unora dintre noi.

Dacă nu erau alegerile parlamentare acum, domnilor profesori, cu toate că aveţi perfectă dreptate, nu cred că vedeaţi mărirea de salariu.

Haideţi să facem, încă o dată, din trei în trei luni alegeri şi mărim salariile occidental.

Mulţumesc.

Din partea Partidului Democrat-Liberal, vă rog, domnul Barbu.

Domnul Gheorghe Barbu:

Doamnelor şi domnilor,

Cred că se cuvine să facem câteva precizări.

În ultimii patru ani, pe o grilă de ierarhizare a salariilor din România, în mod constant, salariile din învăţământ au crescut mai mult decât au crescut la celelalte categorii de bugetari. (Proteste.)

Vreau să spun următorul lucru: acest lucru s-a demarat în anul 2006, iar astăzi, când vorbim de o majorare substanţială, nu se face altceva decât se acordă cadrelor didactice statutul pe care-l merită mai accelerat, mai repede decât poate altor categorii profesionale bugetare şi, cu siguranţă, toate celelalte, fie că sunt din sănătate, fie că sunt funcţionari publici, vor urma să se aşeze prin majorări acolo unde le este locul.

De aceea, cred că această lege nu mai trebuie discutată mult, trebuie aprobată şi pusă în aplicare, pentru că, peste două zile, intră în vigoare ultima majorare pe acest an.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

O secundă, dacă din partea altor grupuri parlamentare mai există vorbitori? Din partea PRM-ului a vorbit domnul Tudor. Vă rog. Deci, pentru celelalte intervenţii la sfârşit.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Distinsă asistenţă,

Dascălul este lumânarea care se arde pe sine ca să lumineze pe alţii. (Comentarii, murmure în sală.)

Şi dacă dumneavoastră oftaţi când se aude vorba de lumânare, poate că o puteţi aprinde de acum, cei care murmuraţi în sală.

Trebuie să vă gândiţi puţin că dascălii v-au luat de mânuţă la grădiniţă şi v-au purtat până aţi ajuns pe băncile Parlamentului, numai că aţi uitat să fiţi recunoscători faţă de ei de multe ori. (Aplauze.)

Întotdeauna când s-a pus problema salarizării dascălilor s-a votat împotrivă prin comandă politică. De această dată, pentru că se apropie alegerile, sigur că s-a venit cu această ofertă.

Nu uitaţi, stimaţi dascăli, ce vi s-a promis în 2004 şi aţi rămas cu un gust amar. N-aţi mai trăit bine după 2004 şi aţi trăit cum aţi putut. Gândiţi-vă că majorările de astăzi vă vor lovi la buzunar din ianuarie în colo, pentru că acest Guvern acum face orice ca să mai reţină la putere, dar inflaţia şi creşterea preţurilor va lovi rău de tot pe dumneavoastră şi pe întreaga societate românească.

Eu mă bucur, împreună cu Partidul România Mare, că se rezolvă momentan această problemă, dar aş vrea să fiţi fericiţi şi bucuroşi de azi înainte; aş vrea, de azi înainte, să nu văd dascăli, profesori universitari cerşind bani pe trotuar că nu au cu ce să cumpere medicamente.

Vrem să vedem: problema pensiilor s-a dus până la dascălul de la catedră? S-a dus până la dascălul care nu are cu ce să intre în farmacie, să nu spun şi în alte locuri?

Mă bucur că distinsa doamnă ex-ministru a vorbit atât de frumos de aici. Şi mă bucur, mai mult de orice, că rămâne în cursa pentru acest minister, că o altă doamnă care se lăuda că va ajunge s-a pierdut printr-un microbuz.

Mergem mai departe însă şi vom spune adevărul: este prea puţin pentru profesori cât se dă astăzi.

Justiţia, cel puţin, ar trebui să ridice o statuie fostului ministru Valeriu Stoica, care, atâta vreme cât a fost ministru la justiţie, a ştiut să facă retribuţii.

Oare câţi dascăli au fost miniştri la învăţământ de ce n-au reuşit să vină cu astfel de iniţiativă?

Spunea colega noastră, Lia Olguţa Vasilescu că, în repetate rânduri, a fost scoasă de pe ordinea de zi problema dascălilor.

Astăzi, totuşi, se va rezolva prin votul dumneavoastră şi vă rog cu toţii să fim de acord să dăm un merit prea mic celor care ne-au făcut astăzi să fim aici.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

O chestiune de procedură, doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De la microfonul Camerei, doresc să-mi exprim nemulţumirea faţă de colegul nostru de la PNL, deputatul Fenechiu, care, prin atitudinea lui, astăzi a jignit nu doar pe Cati Andronescu, ci toate femeile din Parlament şi, în general, femeile din România.

Mulţumesc.

Doamna Andronescu, vă rog.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulţumesc.

Eu vreau să vă spun că nu sunt supărată pe domnul Fenechiu, cu o condiţie: mâine să voteze această lege. Şi vreau să-i spun domnului Fenechiu că ştiu, de câte ori este nevoie, să fiu "bărbată".

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Fenechiu are dreptul la replică.

Domnul Relu Fenechiu:

Nu este vorba neapărat de un drept la replică, este vorba de scuze.

Dacă doamna Andronescu consideră că am jignit-o, îmi cer scuze public, în faţa tuturor. (Aplauze.)

Nu ştiu dacă nu ar fi cazul să-şi mai ceară cineva de aici scuze, dar unii o fac, alţii nu.

Mulţumesc.

Vă mulţumesc.

Domnule ministru, vă rog.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aş fi vrut să fiu la fel de fericit ca dumneavoastră într-o asemenea zi.

Aş fi vrut să aveţi atâta responsabilitate, încât să aveţi răbdare cinci minute ca ministrul să ajungă şi să putem discuta aşa cum aţi promis că sunteţi interesaţi să o faceţi, la moţiuni.

Din păcate, ca o clasă de copii mici, v-aţi bucurat tare că n-a venit încă domnul profesor şi aţi votat foarte repede. (Rumoare; Comentarii.)

Vă rog linişte!

Când încheiaţi, continuăm.

Orişicum, vă felicit pentru votul pe care l-aţi dat, este cel mai democratic şi mai corect lucru care se putea întâmpla, dar iarăşi vă grăbiţi să vă manifestaţi înainte de a afla ce am de spus, mai ales cei tineri.

O voce din sală:

Nu ne interesează!

Dacă nu vă interesează, puteţi să aveţi alte opţiuni de făcut.

Aş fi vrut să aveţi mai multă responsabilitate şi nu doar lacrimi, să cercetaţi, aşa cum aţi avut curiozitatea la cele două moţiuni, şi ce se întâmplă cu bugetul Ministerului Educaţiei. Pentru că să nu cumva să aveţi credinţa că eu sau vreun predecesor de-al meu puteam să facem mai mult, dar n-am vrut.

Niciodată, creşterile n-au fost limitate de rea-credinţă sau rea- voinţă, întotdeauna şi nu numai în cazul meu, ci şi în cazul celorlalţi miniştri, o parte din ei fiind aici, creşterile au fost limitate doar de puterea de a le susţine a bugetului României, respectiv a bugetului naţional.

Îmi vine greu să mă manifest nepopulist în faţa unei asemenea adunări, dar vă spun că în nicio ţară democratică şi sănătoasă, cu economie cel puţin ca a noastră, dacă nu aşezată, creşteri de asemenea nivel într-un singur an, când inflaţia cumulată pe ultimii patru nu atinge nici măcar jumătatea acestui procent, nu sunt sustenabile.

Vă declar public, ca ministru şi parlamentar, nu că mă voi lupta cu această atitudine şi cu acest vot, ci voi merge la Guvern şi la mine la buget să văd de unde putem să facem rost de bani.

Vă mai amintesc o dată că orice leu dat într-un loc, spre exemplu creşteri de salarii la dascăli, înseamnă un leu în minus din alt loc, din acelaşi buget al Ministerului Educaţiei. Deci vă reamintesc, în măsura în care nu ţineţi minte, o parte nici măcar nu ştiţi, că un leu în plus la salarii vine în minus din altă parte tot de la dascăli, părinţi, copii, din sistemul de educaţie şi nu din altă parte.

Am rugămintea să reflectaţi până la ziua de mâine, deşi nu ştiu ce mai puteţi descoperi în plus, ca să sprijiniţi Ministerul Educaţiei şi voi fi foarte atent mâine la luările de cuvânt pe care le veţi avea, nu cele cu lacrimi şi de fericire şi de mulţumire, de unde găsim acel leu ca să-l dăm în plus aici.

O voce din sală:

Din firmele lui Fenechiu!

Aş prefera minima decenţă s-o aveţi.

Deci sunt total de acord cu dumneavoastră, dar, la final, în afara acestui exerciţiu democratic, sunt dezamăgit de faptul că nu aţi avut răbdare să dialogaţi cu ministerul sau cu mine, ca şi coleg al vostru, cum noi am avut toată răbdarea şi dorinţa să dialogăm la moţiuni.

Vă mulţumesc.

Pentru a nu mai da ocazia unor drepturi la replică, în calitate de preşedinte de şedinţă, vă invederez, domnule ministru, că şedinţa a început cu un sfert de oră întârziere. Proiectul de lege era la poz. 5. În calitate de deputat, ar fi trebuit să-mi spuneţi şi mie care era modalitatea de a amâna proiectul respectiv până veneaţi dumneavoastră.

În ceea ce priveşte votul colegilor, vă reamintesc că, conform art. 122, nu s-a dat niciun vot pentru că nu a existat niciun fel de obiecţiune la textele respective şi, prin urmare, au fost considerate adoptate. Deci, nimeni nu s-a grăbit să voteze, ci pur şi simplu a trecut timpul şi dumneavoastră n-aţi reuşit să ajungeţi la timp.

Mai fac o singură precizare. În ceea ce priveşte anexele, la Anexa nr. 2 există o corecţie, şi anume coeficientul de multiplicare pentru funcţia de profesor definitiv cu vechime de 10-14 ani în învăţământ este de 4,374 şi nu de 4,734, cum apare în raportul comisiei. Fac această precizare pentru stenogramă.

De asemenea, la aceeaşi anexă, coeficientul de multiplicare pentru funcţia de institutor II, cu grad didactic II şi cu vechimea în învăţământ de 2-6 ani, este de 3,459 şi nu de 3,145, cum apare în raportul comisiei.

La Anexa nr.3, valoarea minimă a coeficientului de multiplicare prevăzut la nr. curent 68 este de 2,325 şi nu de 2,235, cum apare în raportul comisiei.

Deci am făcut această precizare pentru stenogramă. Aceasta apare şi în raportul suplimentar al comisiei, pentru că în şedinţa din data de 09.09 s-a luat act de existenţa acestor erori materiale, la care s-au aprobat corecturile necesare.

Deci legea rămâne pentru votul final.

A doua zi...

................................................

Pct.2. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se acordă în anul 2008 personalului din învăţământ.

Vă rog, o intervenţie pe procedură.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

Având în vedere că astăzi urmează ca prin votul nostru să luăm o decizie strategică pentru viitoarea dezvoltare a României moderne şi europene, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, în baza art.123 alin.(1) propune ca procedură de vot, prin art.125 alin.(1), votul prin apel nominal.

Vă mulţumesc. (Câteva aplauze.)

Mai există şi alte propuneri? Nu.

Supun la vot propunerea P.S.D. de a se vota cu vot nominal.

Vă rugăm să votaţi.

detalii vot

Cu 161 voturi pentru, 32 împotrivă şi 15 abţineri a fost aprobată procedura de vot nominal. (Aplauze.)

Vă rog, domnule Marton Arpad.

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Având în vedere că acest sistem de vot va prelungi destul de mult votul final, propun să stăm aici până când votăm toate legile pentru vot final.

Prin consens, aprobăm propunerea.

Domnul secretar Valeriu Tabără, vă rog să strigaţi apelul.

Domnul Valeriu Tabără:

Care este procedura, se ridică în picioare, spune da?

Procedura de vot. Deci, secretarul strigă deputatul, menţionând pentru.

Se cunoaşte procedura aceasta.

Domnul Valeriu Tabără:

- Adam Ioan - pentru
- Adomnicăi Mirela Elena - pentru
...(urmează lista)...
- Zgonea Valeriu Ştefan - pentru
- Zisopol Dragoş-Gabriel - pentru

Mai este cineva? Imediat.

Reluaţi lista pentru colegii care nu au fost în sală la momentul strigării apelului. Vă rog, luaţi locuri în bancă! Domnul secretar va citi lista din nou.

Domnul Valeriu Tabără:

Bivolaru Ioan - pentru; Dreţcanu Doina Micşunica - pentru; Mănăstireanu Vladimir Alexandru - pentru.

Cine mai este? Băeşu George - pentru.

Domnul Eugen Nicolicea:

Cu unanimitate de voturi, adică 254 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat. (Aplauze. Asistenţa de la balcon se ridică în picioare, aplaudând îndelung.)

Dau cuvântul reprezentantului P.N.L. pentru explicarea votului.

Domnul Cornel Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Din sală şi din tribună, am fost cu toţii martori la o îndreptare în ceea ce înseamnă recunoaşterea locului şi rolului dascălului în societate, în orice societate. E adevărat că încă nu la înălţimea aşteptărilor lor, ori, într-adevăr, a acestui loc. Trebuie să ştim însă şi să recunoaştem că era loc de această îndreptare încă de multă vreme şi încă sub multe alte guvernări anterioare. Nu s-a întâmplat însă. De multe ori am participat la un dialog al surzilor în această Cameră a Deputaţilor ori în Senat şi iată că a venit o zi în care facem această îndreptare atât cât se poate astăzi, poate chiar un pic mai mult decât se poate.

Trebuie să spunem, de asemenea, public, că actualul Guvern s-a angajat ca la finalul mandatului, salariile dascălilor să se dubleze. Până astăzi, acest procent de mărire a retribuţiilor din învăţământ era de 93% în mediul preuniversitar şi 79% în cel universitar. După cea de astăzi, după mărirea de astăzi, procentul de mărire se duce undeva sau mărirea salariilor se duce undeva la 2,8 în mediul preuniversitar şi la 3,1 în cel universitar.

Cred însă că toţi cei care astăzi au participat la acest act de îndreptare, aşa cum spuneam, au datoria şi să-şi facă un pro memoriam în ceea ce însemna contribuţia şi anii trecuţi şi n-au făcut-o.

O să vă spun doar un exemplu minor, la prima aparenţă. În anii trecuţi, pe lângă multele interpelări şi întrebări adresate miniştrilor care s-au perindat, ceream un simplu microbuz într-un sat care îşi aducea copiii la şcoala din centru de la 7 km însoţiţi adesea de lupi. Nu s-a putut. O să vă spun că doar în anul 2007 microbuzele, numărul microbuzelor a crescut cu o mie, în anul acesta cu încă 800, făcându-se reparaţiile necesare.

Apoi, o să vă spun de asemenea, dragi colegi, că vă îndemn pe toţi ca atunci când vine vremea - şi nu peste multă vreme va veni - să votaţi şi ca fiecare elev din şcolile României să beneficieze de un laptop, pentru că nu demult, săptămâna trecută, în Senat, P.S.D. s-a opus ca elevii să aibă câte un calculator. O să vă spun, de asemenea, stimaţi oaspeţi, că circul de mai înainte se putea evita. Toţi avem posibilitatea să ne evidenţiem votul prin vot electronic şi aţi fi ştiut cu toţii cum votează fiecare parlamentar prezent azi aici. S-a vrut însă circ.

De asemenea, în încheiere, doresc colegilor mei dascăli multă sănătate şi pe toţi cei care sunteţi aici vă îndemn să reflectaţi că vârsta medie de viaţă a unui dascăl încă este scăzută. Întrebaţi-vă şi de ce şi staţi lângă ei mai des.

Sănătate multă, stimaţi colegi dascăli! (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Votul care s-a exprimat este o procedură parlamentară şi nu o evoluţie la trapez, deci nu este niciun fel de circ.

Dau cuvântul reprezentantului U.D.M.R. pentru explicarea votului.

Domnul Varga Attila:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar U.D.M.R. vă felicită pentru acest vot politic. Ne bucură faptul că în privinţa unei tematici atât de importante, tematici strategice din punct de vedere al fiecărei naţiuni, cum este învăţământul, clasa politică a ajuns la un consens politic. Noi sperăm ca acest consens politic va funcţiona şi în noul Parlament şi acest consens politic va fi aplicat şi de următoarele guverne ale României.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Dau cuvântul reprezentantului Partidului Democrat-Liberal.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vreau să salut, în numele Partidului Democrat-Liberal, al grupului, acest vot de astăzi şi aş vrea să vă spun câteva cuvinte, nu ca unei clase de copii mici, aşa cum ne-a spus un coleg de-al nostru ieri. Am votat în cunoştinţă de cauză şi vreau doar să vă reamintesc, în paralel cu dumnealui, că un ministru al Partidului Democrat-Liberal şi-a dat demisia din Guvernul României, pentru ca bugetul de la Învăţământ să ajungă la 6%, atunci când această chestiune nu a fost aprobată, ministrul a preferat să renunţe la portofoliu.

Aş vrea să vă mai spun următoarea chestiune: în anul 2006, în numele Guvernului din care făceam parte, am participat la nişte negocieri ample cu sindicatele din Învăţământ. Atunci, un lider important m-a întrebat: domnule ministru, de ce nu ne priviţi în ochi? Nu puteam să o fac, pentru că cererile erau justificate, iar mandatul meu era foarte mic.

Astăzi, însă, domnilor profesori şi domnilor lideri, vă pot privi în ochi şi eu şi colegii mei din Partidul Democrat-Liberal, pentru că am făcut ceea ce trebuia împreună cu Grupul parlamentar al P.S.D., atunci când am susţinut amendamentul care a dus la această creştere. Alianţă sau nu, botezaţi-o cum vreţi! Problema noastră, a tuturor, este aceea de a aduce salariile profesorilor la nivelul pe care îl merită şi aşteptăm de la dumnealor în acelaşi timp creşterea calităţii în învăţământ, aceea de care economia românească are nevoie, pentru ca forţa de muncă să fie bine pregătită şi să poată rezista competiţiei atât pe piaţa forţei de muncă, cât şi în competiţia economică în piaţa globalizată.

Doamnelor şi domnilor, vă doresc numai bine şi vă mulţumesc pentru acest vot şi profesorilor succes! (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Reprezentantul Partidului România Mare, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Dincolo de discursuri corecte sau făţarnic electorale, reprezentanţii Partidului România Mare au votat acest proiect de lege din respect. Din respect pentru cei care au fost învăţătorii şi profesorii noştri, din respect pentru învăţătorii şi profesorii generaţiei de astăzi. Şi nu numai că l-au votat, dar după ce acest proiect a zăcut şi s-a prăfuit câţiva ani de zile, sub preşedinţia colegului nostru, domnul profesor Popeangă, preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, reprezentant de marcă al Partidului România Mare, a putut fi finalizat. Pentru că, dacă vrei să distrugi o naţiune, îi distrugi demografia şi învăţământul, care este speranţa generaţiei viitoare.

Sper că am oprit acest dezastru, măcar în parametrii pe care i-am votat astăzi. Să vedem cum vom sta şi cu demografia, pentru că această naţiune nu trebuie să piară.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Are cuvântul reprezentantul Partidului Social Democrat. (Aplauze.)

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Dragi colegi,

George Maior, director al Serviciului Român de Informaţii, fost senator PSD, fost reprezentant al României în Irlanda, dă un interviu, acum câteva zile, în care spune că n-a putut ajunge asistent universitar, fiind respins la Babes-Bolyai, dar a ajuns directorul Serviciului Român de Informaţii.

V-am spus acest lucru ca să vă daţi seama unde se poziţionează asistentul, dar profesorul universitar şi, respectiv, profesorul gradul I şi debutantul.

Mai spune însă ceva foarte important: românii gândesc strategic şi nu iau decizii strategice.

În Irlanda, în anii '60, într-o sărăcie lucie, s-a luat decizia strategică de a se investi în învăţământ, în resursa umană şi timp de 10-15 ani, Irlanda a progresat.

Astăzi, îl contrazicem noi, toţi membrii Parlamentului Român prezenţi, pe George Maior.

Am luat o decizie strategică. Am investit în învăţământ, şi această investiţie se datorează, stimaţi colegi, atât celor două comisii, de la Senat şi Cameră, care au început acest act din anul 1996, a culminat sub conducerea Guvernului Năstase şi a Ecaterinei Andronescu, când s-a pus în Legea învăţământului 6% din produsul intern brut în 2006. S-a amânat în 2007 şi s-a aprobat. A fost prima decizie strategică majoră.

A doua decizie strategică majoră a fost atunci când cele două comisii şi Senatul au aprobat nu ordonanţa Guvernului, stimaţi colegi, ci au aprobat Propunerea Legislativă PL-x 185/2008 privind modificarea Legii nr. 220/2007 referitoare la creşterile salariale ce se vor acorda personalului didactic din învăţământ salarizat potrivit Legii nr. 128/1997, lege iniţiată - şi trebuie să le mulţumim - domnilor Andea Petru, doamnei Andronescu Ecaterina, Cindrea Ioan, Barbu Gheorghe, Corlăţean Titus, Dorneanu Valer, Bruchental-Pop Ionela, Dumitriu Mihai, Găleteanu Monalisa, Duţu Stelian, Puşcaş Vasile, Mocanu Alexandru, Ştiucă Alecsandru, Moraru Ion, Coşea Mircea, Solcanu Ion, Tîlvăr Angel şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Stanciu Anghel. (Aplauze. Ovaţii.)

Ce au făcut aceşti domni?

Dincolo de speculaţiile care se fac, cu majorări substanţiale, de 74%, de 50 şi ceva la sută, spre a ne învrăjbi şi nu a ne susţine, spre a face din învăţământ prioritatea naţională, alineatul care a modificat destinul învăţământului românesc este următorul.

La art. 1 alin. (1) lit. c) se modifică şi va avea următorul cuprins: "Pentru funcţiile didactice prevăzute în Anexele nr. 1, 2, 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1 este următoarea: 1 octombrie - 31 decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1, 400 de lei, care reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare." (Aplauze.)

Acesta înlocuieşte creşterea de creşterea de 9% promisă de Guvern. Nu este pomană electorală. Este decizia strategică a dumneavoastră pentru viitorul României, pentru investiţia în cea mai importantă resursă a ţării: copiii şi nepoţii dumneavoastră.

Grupul parlamentar al PSD vă felicită şi vă mulţumeşte pentru această decizie istorică atât UDMR-ului, PNL-ului, PD-L-ului, PRM-ului şi Grupului minorităţilor naţionale, inclusiv independenţilor.

Aceasta este calea spre integrare în Europa, prin ştiinţă şi educaţie!

Vă mulţumim. (Aplauze.)

Dau cuvântul reprezentantului Grupului minorităţilor naţionale.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a votat, bineînţeles, în unanimitate acest proiect de lege, pentru că noi suntem convinşi că învăţământul reprezintă o prioritate.

În cadrul sistemului de învăţământ românesc, învăţământul în limbile minorităţilor naţionale reprezintă o componentă importantă şi, totodată, un model unic în Europa, pe care noi îl apreciem în mod deosebit. Şi vorbind de Europa şi de faptul că România este, cel puţin din punct de vedere demografic, a şaptea putere europeană, şi dacă credem, ca ţară membră, în Agenda Lisabona, atunci credem cu convingere că astăzi am făcut un lucru important, un lucru foarte bun.

Vă mulţumesc şi succes în continuare colegilor noştri din învăţământ.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Dau cuvântul reprezentantului Partidului Conservator.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Stimaţi invitaţi,

Stimaţi colegi,

Distinsul coleg, profesor Anghel Stanciu, vorbea de miracolul irlandez, realizat şi pe baza unei investiţii masive în învăţământ.

Noi ne vom referi, ca şi conservatori, la un model mai apropiat de noi şi, zic eu, mai sigur, şi anume modelul austriac, bazat pe o stabilitate în domeniul investiţiei în învăţământ, o stabilitate a statului, bazată pe un nivel ridicat al învăţământului. Cred că este mai normal.

De aceea, aş vrea să interpretaţi fastul votului de astăzi ca o garanţie că aceste creşteri salariale şi aceste aduceri la un nivel decent ale situaţiei profesorilor nu se vor face din patru în patru ani, ci vor fi o constantă a comisiei, condusă cu onor, atâţia ani, de domnul profesor Anghel Stanciu.

Ceea ce aţi văzut ieri în Parlament a fost o luptă politică, cu bunele şi cu relele ei.

Ceea ce aţi văzut astăzi, însă, în Parlament a fost, zic eu, voinţa întregului Parlament, o voinţă consensuală.

Parlamentul a găsit soluţia legislativă pentru această normalizare a situaţiei, iar Guvernul, spre meritul său, a găsit soluţia administrativă.

De aceea, cred că toţi cei prezenţi aici merită felicitările noastre.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Mulţumesc.

Domnul Pavelescu Aurelian.

Voce din sală:

Din partea cui?

Domnul Aurelian Pavelescu:

Vorbesc din partea independenţilor, pentru că cineva a pus o întrebare din sală.

Eu aş vrea să-i felicit, mai întâi de toate, pe profesori.

Şi aş vrea să vă spun că această lege, în primul rând, este datorată presiunilor pe care profesorii le-au făcut de ani de zile pentru drepturile lor. (Aplauze.)

Fără aceste presiuni nu cred că această lege ar fi fost votată, cu toate intenţiile bune pe care le au partidele politice în Parlament.

În sfârşit, există un corp profesional al profesorilor, care începe să conteze şi, iată, acest corp al profesorilor poate să-şi şi impună, dacă este nevoie, voinţa la nivel politic.

Vreau să vă spun, dragi colegi, că, personal, am votat această lege în primul rând în calitate de profesor şi mulţi dintre dumneavoastră sunteţi, ca meserie de bază, profesori. Mă bucur că, iată, corpurile profesionale în România încep să devină actori de dialog şi actori politici.

Pe de altă parte, vreau să felicit Guvernul că suntem în situaţia politică să existe bani pentru asemenea măriri salariale, pentru că discursuri şi bune intenţii au tot fost şi vor mai fi. Dar există în sfârşit starea bugetară, România se află în creştere economică, pentru ca profesorii să-şi primească drepturile lor legitime.

Felicit, de asemenea, celelalte partide politice, dar, în primul rând, revin cu ceea ce am început, să-i felicit pe profesori şi să vă organizaţi permanent, de acum în colo, pentru că numai dumneavoastră vă veţi putea, până la urmă, proteja drepturile legitime pe care trebuie să vi le recunoaştem cu toţii.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Ecaterina Andronescu. (Aplauze prelungite.)

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă, că mi-aţi acordat cuvântul.

Vreau să vorbesc în numele celor care slujesc şcoala şi să mulţumesc Parlamentului României pentru votul de astăzi.

Vreau să vă spun că au existat foarte multe aşteptări din partea tuturor cadrelor didactice, şi eu cred că votul dumneavoastră de astăzi face o dreptate celor care aşteaptă şi resursele financiare şi, fără îndoială, de la care societatea aşteaptă performanţă.

Cred că votul dumneavoastră de astăzi a mai dovedit ceva, şi anume că, în Parlamentul României, se poate conlucra, indiferent de grupul politic din care venim, atunci când interesele sunt majore, şi cred că învăţământul este un asemenea teritoriu.

Pentru acest confort pe care votul dumneavoastră de astăzi mie personal mi l-a dat, nu pot decât să vă mulţumesc.

De asemenea, aş vrea să vă pot asigura, în numele celor care slujesc şcoala, că au înţeles exact aşa cum se cuvine votul de astăzi şi sunt convinsă că, prin performanţele pe care şcoala le va da societăţii, vor merita cu prisosinţă votul de astăzi.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Vă mulţumesc şi dumneavoastră, celor care zilele acestea aţi stat la balcon şi aţi susţinut cu căldură legea aceasta importantă pentru tot sistemul.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)