Şi totuşi banul

---

Iată trei discursuri duse în jurul banilor. Din nefericire nici unul nu reprezintă o soluţie, ci doar reacţii.

BVB - conferinţă de presă Stere Farmache

Vineri, 10 Octombrie 2008 12:17

Stere Farmache: ... astăzi, însă având în vedere contextul internaţional în care mare parte a burselor internaţionale au înregistrat scăderi, bursa a adoptat măsurile potrivite pentru această situaţie şi anume a extins modulul de piaţă de predeschidere de la o jumătate de oră pe întreaga şedinţă de tranzacţionare, iar la sfârşitul zilei vom avea preţuri pentru toate simbolurile care vor avea cerere şi acţiuni de titluri. Limitele de tranzacţionare rămân cele stabilite prin regulamentele bursei. O variaţie de plus, minus 15%. Am luat această măsură întrucât investitorii pe parcursul zilei vor avea posibilitatea să capteze semnalele care vin din piaţa financiară, din partea autorităţilor cu privire la starea pieţelor financiare şi la starea economiei.

Decizia de investire se poate în timpul zilei să se modifice în funcţie de evoluţia evenimentelor, iar preţurile se vor forma la sfârşitul zilei pe baza cererii şi ofertei de titluri şi vom avea preţul la sfârşitul zilei de astăzi. Credem că este o măsură potrivită. Alte burse au luat decizia să suspende tranzacţiile în ziua de astăzi. Noi credem că este potrivit ca tranzacţiile astăzi să se desfăşoare în maniera în care regulamentele bursei o prevăd pentru astfel de situaţii.

Reporter: ...

Stere Farmache: Concret în momentul de faţă există o ordine de vânzare şi de cumpărare în bursă. Există în orice moment al şedinţei de tranzacţionare un preţ potenţial de deschidere, un preţ potenţial care poate fluctua în timpul zilei. Iar preţul final, preţul la care se vor face efectiv tranzacţii astăzi va fi preţul care va fi descoperit la sfârşitul zilei de tranzacţionare.

Reporter: Cum comentaţi declaraţiile de presă...

Stere Farmache: Declaraţia preşedintelui este o declaraţie potrivită. Autorităţile din toate ţările în aceste momente iau poziţii cu privire la starea economiei şi la starea pieţei financiare. Bursa de Valori Bucureşti este o instituţie financiară importantă în România. Sigur că dimensiunea bursei depinde de reprezentativitatea şi de talia companiilor cotate la Bursa de Valori Bucureşti şi din acest punct de vedere evident că Bursa de Valori Bucureşti mai trebuie să mai crească. Dar ea dă semnalele pe care le captează şi Bursa de Valori Bucureşti reflectă opiniile investitorilor în orice moment. Evident că rămâne la latitudinea investitorilor să judece care este gradul de reprezentativitate al bursei pe baza indicatorilor, a capitalizării bursiere, a volumelor de tranzacţionare şi altor elemente care sunt luate în calcul de investitori.

Reporter: ...

Stere Farmache: Nu cred. Preţurile potenţiale de deschidere indicau că aveam volume în scădere într-adevăr. Este greu de anticipat, de spus care era starea la ora 10, dar măsura de a prelungi această sesiune de predeschidere este cea care este potrivită pentru acest moment şi pentru investitorii din România.

(Prin Monitoring Media: Antena 3, Ora: 11:18)

Guvern - conferinţă de presă Călin Popescu Tăriceanu

Vineri, 10 Octombrie 2008 16:32

Călin Popescu Tăriceanu: Aş vrea să vă informez în legătură cu discuţiile pe care le-am avut cu federaţiile sindicale. De la bun început vreau să repet, pentru că am văzut pe unele canale media că au apărut afirmaţii potrivit cărora am avut negocieri. Nu am chemat confederaţiile sindicale la negocieri. Este un lucru foarte clar. Am chemat la o discuţie serioasă şi responsabilă în legătură cu situaţia creată de Parlament ca urmare a adoptării propunerii legislative de majorare a salariilor în educaţie cu 50%. Cred că este obligatoriu din partea partenerilor sociali, deci Guvern - Sindicate, să găsim o soluţie, nu punctuală, ci o soluţie pe termen lung. Şi nu o soluţie izolată, să nu dăm un răspuns izolat pentru că aşteptările salariaţilor de majorare a veniturilor sunt fireşti şi le înţeleg, nu le contest.

Dar nu ne putem să ne imaginăm că astăzi în România dacă vom duce o astfel de majorare salarială în educaţie celelalte categorii profesionale, cadre sanitare, medici sau infirmiere sau funcţionari publici, sau ce vreţi dumneavoastră, nu vor avea cereri pe măsură în acelaşi raport. Am precizat încă o dată în cursul acestor discuţii că nu pot accepta aceste majorări salariale pentru că ele nu sunt sustenabile economic. Din punct de vedere economic această majorare nu este viabilă. Nu este, dacă vreţi, o problemă de refuz de principiu. Refuzul meu se bazează pe performanţa economiei. Şi trebuie să înţelegem foarte bine că dacă economia produce mai mult, atunci salariile sunt mai mari. Economia nu creşte din decembrie în ianuarie sau din septembrie în octombrie cu 50% ca să ne putem permite salarii mai mari cu 50%. E o relaţie economică strânsă. În 4 ani de guvernare mi-am stabilit ca obiectiv principal creşterea economică. De ce? Pentru că aceasta este baza care asigură creşterea veniturilor angajaţilor. Şi sigur că pe baza acestei creşteri economice care anul acesta este la un nivel de excepţie, la 9%, am putut să majorăm salariile foarte consistent. Prin programul de guvernare m-am angajat să majorăm salariile în sectorul bugetar cu 60%. Doresc să vă spun că în educaţie salariile sunt majorate cu 93%, dacă luăm în calcul şi majorarea care intervine, de 9%, de la 1 octombrie. Sigur că a fost un dialog în care vă pot spune că înţeleg şi punctul de vedere al sindicatelor, care în mod firesc promovează interesele celor pe care îi reprezintă. Însă am atras încă o dată atenţia că o astfel de majorare ar provoca o prăbuşire a economiei şi o intrare într-o spirală inflaţionistă pe care economia românească, şi nu numai economia, şi cetăţenii au suferit-o pe toată durata anilor 90. Ştiu şi înţeleg foarte bine că aşteptarea fiecărui salariat este să aibă un salariu mai mare. Încă o dată, în final trebuie fiecare român să înţeleagă că pe cât producem, atâta consumăm. Iar în ultimii ani, România în ultimii ani, vorbesc din 90 încoace, România din păcate a consumat de regulă mai mult decât a produs. Sigur că productivitatea muncii a crescut, performanţa economică de asemenea, pentru că investiţiile care s-au făcut în ultimii ani încep să-şi aducă roadele: volumul producţiei produsului intern brut, volumul exporturilor, deci România a crescut. Şi acest lucru s-a transferat pentru o bună parte din cetăţeni în venituri mai mari: salarii sau pensii. Ştiu că aşteptările sunt foarte mari, însă este un proces pe care fiecare trebuie să îl înţeleagă că este strict bazat pe realitatea economică. Şi că dacă forţăm la un moment dat această regulă de bază atunci sigur că rezultatul nu poate să fie decât unul care să se întoarcă împotriva celor care l-au iniţiat. Şi salariaţii vor fi cei care vor plăti consecinţele. Reaprinderea inflaţiei înseamnă imediat erodarea veniturilor şi a puterii de cumpărare. În urma discuţiilor pe care le-am avut am convenit câteva elemente. Sigur că sindicatele mi-au pus întrebarea: Bun. Ce se întâmplă în situaţia actuală cu proiectul de lege promovat de Parlament? Doresc să vă spun că proiectul de lege nu este în vigoare. Ca un proiect de lege să fie în vigoare el trebuie să fie promulgat de preşedinte. Până una, alta, va rămâne ca să aşteptăm pronunţarea Curţii Constituţionale. Guvernul a făcut sesizarea, aşa încât aşteptăm să se pronunţe Curtea Constituţională. Însă, vreau să fiu foarte clar. Chiar dacă, după părerea mea, Curtea Constituţională ar da un aviz favorabil, vă spun foarte clar că nu sunt bani. Să nu-şi imagineze cineva că există banii puşi deoparte şi că aşteptăm numai să-i plătim. Nu sunt bani pentru aceste majorări salariale. Bugetul pe anul 2008 a fost aprobat, a fost proiectat în 2007, am prevăzut care sunt capitolele de cheltuieli foarte clar. Nu sunt bani. Deci să nu-şi facă cineva iluzii. Şi trebuie în plus de acest lucru să ţinem seama că o măsură de acest gen ar fi cu atât mai nesăbuită cu cât ne aflăm într-o plină criză financiară mondială, care până acum, sigur, nu şi-a făcut simţite efectele în România. Dar trebuie să fim foarte prudenţi ca România să evite într-o măsură cât mai mare aceste efecte ale crizei financiare internaţionale. Un subiect important astăzi în discuţia cu sindicatele a fost proiectul de lege al salarizării bugetarilor, care trenează. Într-adevăr, trebuie să recunosc că este un proiect de care am mai vorbit în trecut cu sindicatele şi care trenează. Trenează de ce? Pentru că foarte greu putem să punem în acord diferitele categorii de salariaţi pe o scară a salarizării. Fiecare categorie crede că trebuie, pe baza importanţei sociale a muncii lor, să fie salarizaţi cât mai bine. Întotdeauna juriştii consideră magistraţii că trebuie să fie pe primul loc, sistemul de siguranţă publică şi apărarea trebuie să fie pe primul loc, profesorii eventual tot aşa, sistemul de sănătate, toată lumea. În toată lumea însă există o scară a salariilor pe care trebuie să o avem în vedere. Şi aici sigur că este un lucru foarte dificil de realizat. Totuşi am convenit să demarăm discuţiile pentru ca proiectul pe care îl avem, pentru că există un proiect care a fost elaborat fie pentru salariaţii bugetari, fie pentru celelalte categorii de salariaţi, să prindă o formă finală, să fie înaintat către Parlament. Nu vreau să ascund faptul că acest lucru în general nu se face la final de mandat. Nu angajează actualul Guvern, când mai există 40 de zile până la alegeri, cea ce urmează să facă în viitor Executivul. Însă am convenit următorul lucru: Din punct de vedere tehnic putem să abordăm aceste proiecte şi să facem nişte paşi înainte. Însă trebuie să existe un acord politic, un acord politic ca acest proiect de lege să fie dezbătut şi aprobat de Parlament într-un orizont de timp rezonabil. Şi de aceea lansez o invitaţie tuturor partidelor parlamentare pentru a ne întâlni şi a discuta de principiu asupra necesităţii elaborării şi promovării în Parlament a unui proiect de lege a salarizării bugetarilor care, evident, incumba viitorului Parlament. De aceea invit partidele parlamentare să convenim, să zicem, asupra unei minime proceduri şi asupra unui orizont de timp care să dea sindicatelor clar mesajul că acest lucru se va realiza. Prin urmare o să lansez invitaţia concretă partidelor şi nu este o chestiune care să ţină cont numai de partidele politice. Un proiect de lege al salarizării bugetarilor nu ar presupune un dialog tripartit: Guvern, Patronate, Sindicate. Deci acest proiect va trebui dus în dezbaterea Consiliului Economic şi Social în aşa fel încât toţi actorii implicaţi să îşi poată să îşi poată spună părea într-o dezbatere şi, evident, viitorul Parlament să aprobe indiferent de majoritatea care va funcţiona în următoarea legislatură. Vreau să adaug că acest proiect de lege al salarizării ar trebui în mod normal să stabilească nu numai o scară de salarizare, ci să elimine toate dezechilibrele care au apărut în decursul timpului în sistemul de salarizare prin adăugarea de sporuri, tot felul de elemente care distorsionează scara iniţială de salarii şi care fac ca de multe ori lumea să discute de salariu, evitând cu multă abilitate, subliniez, evitând cu multă abilitate să vorbească de câştiguri. Pentru că pe lângă salarii mai avem sporurile, primele, bonusurile şi multe alte lucruri care vedem că în final rotunjesc veniturile în mod consistent. Şi sigur că este mult mai convenabil să discutăm de salariu de bază, care nu spune nimic şi ascunde de fapt o altă realitate. Adică e un moment, sigur, critic în care trebuie însă toate forţele politice responsabile să ne asumăm, dacă vreţi, acest proiect, care este foarte important, pentru ca să eliminăm în viitor nu numai distorsiunile din sistemul de salarizare, dar şi tensiunile periodice care apar. Şi doresc să subliniez încă un element: Viitoarea lege a salarizării va trebui să prevadă în interior mecanismul economic prin care se realizează majorările salariale în aşa fel încât să nu vină nimeni să spună: „Eu vreau 30%" când de fapt realitatea economică spune: „Putem să majorăm salariile, dar cu 10%". Şi ce e peste 10% nu are fundament economic. Aşa cum se întâmplă şi astăzi. Pentru că astăzi prea mai degrabă un fel de concurs. Cei care cer mai mult vor să dea impresia că sunt populari şi că apără interesele salariaţilor, şi eventual cei care spun: „Nu putem să dăm" sunt împotriva intereselor salariaţilor. Nu sunt împotrivă. Creşterea economică nu este un element de performanţă sportivă. Ne lăudăm cu creştere economică. Creşterea economică întotdeauna este însoţită de creşterea salariilor. Dar numai ea poate să genereze creştere de salarii sustenabile. Dacă aţi înţeles aş fi foarte recunoscător. Da, întrebări.

Reporter: Vi se par justificate salariilor celor din agenţiile care sunt în subordinea Guvernului? Cum este genul ANRE.

Călin Popescu Tăriceanu: Eu am văzut tot felul de afirmaţii. Vă rog să le cereţi, că puteţi să le cereţi, sunt în sistemul public, lucrează, puteţi să le cereţi salariile. Ce vă pot spune este că şi eu mă uit câteodată şi tai din ele şi, aşa cum vă spuneam mai devreme, tăiem salariile şi apar pe margine cu frumuşel cu sporuri care se adaugă şi care duc în final ca veniturile să fie cu mult mai mari decât salariile.

Reporter: V-aţi gândit la o dată la care să ajungeţi la discuţii cu parlamentarii?

Călin Popescu Tăriceanu: În zilele următoare va trebui să fac consultări. În funcţie de agenda politică şi parlamentară probabil că săptămâna viitoare aceste discuţii vor avea loc. Nu e foarte simplu. De ce? Pentru că săptămâna viitoare două zile voi fi la Bruxelles la consiliul european.

Reporter: În urma discuţiilor de astăzi sindicaliştii au ieşit şi au spus că există totuşi bani, că au dovedit acest lucru. Guvernul spune, de cealaltă parte, că nu există sub nici o formă bani. Ce soluţii vedeţi pentru a ieşi din acest impas?

Călin Popescu Tăriceanu: Ştiţi ce se întâmplă? Eu am să vă explic un lucru. Hai să spunem aşa, dacă vreţi dau un exemplu foarte simplu. Am 100 de lei în buzunar. Am luat astăzi 100 de lei, am luat salariul astăzi, 100 de lei. Şi dumneavoastră îmi spuneţi: „Domne am 100 de lei şi mă pot duce cu toţi banii să-i cheltui pe tot felul de lucruri. Dar ştiu că mai am acasă de rezolvat: Trebuie să plătesc chirie, trebuie să plătesc lumină, trebuie să plătesc întreţinere, trebuie să cumpăr mâncare, trebuie să-mi cumpăr haine, şi de restul văd ce mai fac". Sigur că în buget sunt bani, dar cu banii din buget nu facem numai salarii. Deci ca o economie să meargă trebuie să investesc. În educaţie trebuie băgaţi bani, trebuie modernizat sistemul de educaţie. Cu ce băgăm bani în şcoli? Cu ce construim grădiniţe? Vă întreb. Nu mai construim nici o grădiniţă. Dăm toţi banii pe salarii? E întrebare simplă. Daţi-mi un răspuns. Da. Şi vă mai spun o dată. Regula nu este că sunt bani în buget. Sunt bani în buget, dar nu toţi banii se duc pe salarii. Dacă nu produc mai mult. Deci dacă astăzi produc de 100 de lei şi iau salariu de 50 de lei, mâine am tot 100 de lei producţie. Nu pot să iau salariu de 70 de lei. E simplu de tot. Nu ştiu, cum să vă explic altfel. Păi nu, dar văd că susţineţi punctul acesta de vedere. Adică domne dacă sunt bani. Păi domne dacă sunt bani îi dăm toţi pe salarii? Aşa se procedează? Unde aţi mai auzit?

Reporter: Preşedintele a spus astăzi că prin aceste salarii de la ANRE, Fondul Proprietatea, a dat dânsul nişte exemple, de fapt se recompensează o anume clientelă politică. Puteţi să comentaţi această acuzaţie?

Călin Popescu Tăriceanu: Greşit, nu se recompensează nimeni. Astea sunt salariile care funcţionează în România. Nu de astăzi, nu de ieri. Funcţionau şi acum 4 ani, ş.a.m.d. Dar sigur că sistemul de salarizare viitor va trebui să ţină seama de aceste lucruri. Eu vă pot spune: „De ce nu discutăm cât câştigă bancherii?" Pentru că dacă vreţi să avem bancheri în România şi să-i plătim cu 30 de milioane de lei pe lună, adică 1000 de dolari, vă spun eu că nu o să stea nici un bancher. Asta este. Sunt nişte reguli ale economiei de piaţă de care trebuie să ţinem seama. Mă refer nu la bancherii din sistemul privat, pe care nu-i plăteşte Guvernul. În afară de bancheri, multe alte categorii. Mai aveţi întrebări? Mulţumesc. La revedere.

(Prin Monitoring Media: Antena 3, Ora: 16:07)

PSD - conferinţă de presă Mircea Geoană

Vineri, 10 Octombrie 2008 16:51

Mircea Geoană: În primul rând Guvernul culege acum ceea ce a semănat timp de 4 ani de zile. A semănat indiferenţă şi dispreţ, iar acum culege furie şi revoltă. Dacă guvernarea de dreapta ar fi avut minima aplecare către dialog social astăzi la final de mandat nu am fi fost în situaţia unei adevărate crize sociale de proporţii în România, iar dacă puterea de dreapta ar fi avut minima prudenţă de a construi o economie mai solidă în timp de cer senin pe pieţele mondiale, România nu ar fi fost astăzi atât de expusă unei posibile şi nedorite crize economice şi financiare. Ceea ce încearcă să facă cu disperare premierul României astăzi este acela de a găsi un vinovat pentru propria incompetenţă şi pentru propriul eşec.

Nu sindicatele sunt de vină pentru eşecul guvernării de dreapta. Nu pensionarii sau profesorii sunt vinovaţi pentru lipsa de stabilitate economică. Şi nu românii cu venituri mici. Salariaţi, muncitori, dascăli, cadre medicale, pensionari trebuie să plătească pentru incompetenţa guvernanţilor. Dialogul premierului cu sindicatele a venit prea târziu şi a avut un rezultat previzibil. Este de fapt şi anormal dacă avem în vedere faptul că de doi ani şi jumătate Consiliul Economic şi Social nu a mai funcţionat în România. Este ceea ce reprezintă aroganţa şi dispreţul guvernării de dreapta, care a refuzat sistematic dialogul cu partenerii sociali. Demersul de astăzi este unul tardiv şi ipocrit. Guvernul, în acest moment, încearcă cu disperare să-şi salveze imaginea şi doreşte cu orice preţ să găsească un vinovat în afara propriilor lor politici şi decizii. Este un lucru evident pentru toată lumea că situaţia actuală în România se degradează din punct de vedere social. Şi este cu atât mai revoltător cu cât am avut ani prelungiţi de creştere economică importantă. Nu este vinovat profesorul debutant de la ţară pentru faptul că inflaţia s-a dublat, că preţul la alimente şi energie creşte cu 10-20% semestrial, că dobânzile la credite cresc cu până la 30%, că accizele evaluate în euro se măresc în timp ce moneda naţională se depreciază, în timp ce puterea de cumpărare scade. De aceea din punctul nostru de vedere salariile profesorilor şi a bugetarilor cu venituri mici pot şi trebuie să fie mărite. Nici bursa de la Bucureşti, nici bursa de la New York, nici bursa de la Londra nu se prăbuşesc din cauza acestei eventuale măriri. Suntem iniţiatorii Legii de creştere a salariilor. Legea a fost redactată în urmă cu un an de zile şi în acest an de zile Guvernul ar fi avut tot timpul din lume să antameze dialog cu Parlamentul sau cu sindicatele pentru a putea să găsească o formulă care să fie echilibrată şi eventual eşalonată. Faţă de majoritatea celor care sunt azi în învăţământ vreau să vă spun un lucru foarte simplu: În 2004 nu a votat PSD în mare măsură. Nu este pomană electorală. Nu a votat cu PSD, a votat în principal cu dreapta. S-au lăsat seduşi profesorii de scrisoarea faimoasă a domnului Băsescu din 2004 care le promitea un statut social demn. Nici cadrele medicale nu votează în majoritate cu PSD-ul. Iniţiativa noastră este una de bun simţ şi cred că este absolut firesc ca o ţară care doreşte să aibă competitivitate economică, să-şi plătească bine salariile şi salariile pentru profesori şi cadre medicale. Este adevărat,în acelaşi timp, că nu putem să fim de acord cu creşterea nediferenţiată şi nediscriminată a tuturor salariilor din sectorul public. Avem într-adevăr în acest moment salarii indecent de mari în sectorul public. Avem adevărate lipitori bugetare, adevărate căpuşi dolofane care câştigă zeci de mii de euro pe lună. Sunt oameni care câştigă zeci de mii de euro pe lună în sectorul public, de 250 de ori mai mult decât salariul unui profesor debutant de la ţară. În sistemul public o diferenţă de 1 la 250. Nici măcar în sectorul privat, nici pe Wall Street înainte de Crah-ul financiar nu existau astfel de discrepanţe. De aceea este evident că trebuie să avem o regulă unică, cunoscută şi acceptată de toată lumea, pe care munca şi calitatea salariilor să fie reflectate într-o relaţie corectă. Este o profundă nedreptate în sectorul public din România şi este o profundă nedreptate şi în sistemul de pensii din România. Sunt pensii de 250-300 de milioane de lei vechi şi avem în continuare, în pofida creşterilor de pensii, pensionari de la CAP care sunt de câteva milioane de lei vechi sau mai puţin. Această discrepanţă, această nedreptate din interiorul sistemului public trebuie să înceteze şi partidul nostru este decis să acţioneze pentru o nouă lege, aşa cum suntem întotdeauna deschişi pentru dialog, deşi credem că pe ultimele săptămâni ale actualei puteri este mai degrabă un exerciţiu de imagine ceea ce primul ministru a propus în urmă cu câteva minute. Se plângea premierul că în pofida creşterii economice nu sunt bani pentru salarii. Dar îl între pe domnul Tăriceanu: Banii de taxe şi impozite colectaţi de la populaţia României unde s-au dus? Pentru că spunea că într-adevăr nu poţi să cheltuieşti toţi banii pentru salarii. Corect. Dar dacă nu cheltuieşti pentru salarii înseamnă că acei bani au fost investiţi în alta parte. Arătaţi-mi şi mie unde s-a investit în infrastructuri în România. Autostrăzile promise, spitalele moderne, şcolile moderne, calea ferată modernizată, podul peste Dunăre la care visăm aici, din sudul Dunării, în sudul ţării de nu ştiu câţi ani de zile. Deci în aceşti ani de zile practic investiţiile au fost minime şi atunci cel puţin cei care sunt în sectorul bugetar şi angajaţii cu salarii mici au dreptul să ceară o justă recompensare a muncii lor funcţie de escaladarea preţului vieţii în România. Este obligaţia Guvernului. Sunt bani la buget. În acest moment nu s-au cheltuit decât 65% din bugetul pe anul 2008, pe cei. Pe cei 35% care au rămas, pe ultimele câteva săptămâni ale actualei guvernări există suficiente resurse pentru creşterea salariilor. Şi bineînţeles ceea ce nu se poate face trebuie făcut de către Parlamentul viitor şi de către Guvernul viitor. Într-un fel şi preşedintele României şi primul ministru astăzi au încercat să mimeze responsabilitatea şi au încercat după 4 ani de zile în care sunt principalii responsabili pentru instabilitate politică cronică şi acută în România. Preşedintele Băsescu este vinovat pentru faptul că a deturnat voinţa electoratului în 2004 şi a adus la putere în România o guvernare de dreapta fragmentată, certăreaţă şi care a ajuns în 2008 să fie mai rău decât cei de la CDR. Este responsabil pentru instabilitatea politică din România. Aşa cum Guvernul României, fie că este vorba de guvernarea Tăriceanu 1 sau Tăriceanu 2, reprezintă o dovadă a modului cum să nu gestionezi economia şi cum să nu te pui la adăpost de eventuale situaţii neplăcute ca cea pe care o traversăm în acest moment. Şi degeaba ne facem iluzii, este foarte posibil, sper să nu se întâmple aşa, ca această criză financiară prelungită din America şi din Europa să afecteze şi România în forme diverse în perioada următoare. România avut şansa de a avea un Guvern legitim, de a avea un Guvern stabil, de a avea un Guvern competent capabil să asigure stabilitate politică şi economică. În acest moment principalul mesaj către economia românească, către cetăţenii României, către străinătate, către bănci, către sistemul financiar este că e nevoie cât mai repede de aceste alegeri din 30 noiembrie şi de o nouă guvernare cu o majoritate serioasă şi competentă,iar PSD a demonstrat de-a lungul guvernărilor sale că ştie să gestioneze momente delicate şi are această înclinare, aproape naturală, către stabilitate şi profesionalism. Dar sunt şi lucruri de făcut în aceste săptămâni până la alegeri, sau mai bine zis sunt lucruri care nu ar trebui făcute în aceste 4-5 săptămâni până la alegeri. În primul rând este obligatoriu ca să se opereze chiar şi acum, chiar pe final de mandat de guvernare de dreapta nu la îngheţarea salariilor celor din sectorul bugetar, cum propunea domnul Meleşcanu. Ci îngheţarea salariilor şi reducerea salariilor căpuşelor dolofane care iau zeci de mii de euro pe lună şi cred că se poate şi trebuie să se facă ordine în această zonă de pur şi simplu, de nesimţire din punct de vedere al salariilor care sunt percepute şi a bonusurilor şi a primelor şi a tot soiul de clienţi politici, ba la Fondul Proprietatea, ba la reglementare, ba la Romsilva, ba peste tot.

(Prin Monitoring Media: Antena 3, Ora: 16:24)
Transcript preluat de pe www.monitoring.ro