07 March 2010

Doamna Sorina Plăcintă - un discurs sinteză rostit la Madrid despre problema protecţiei minorilor neînsoţiţi în spaţiul UE



Am fost cateva zile plecata din tara. Am participat la Madrid la o conferinta a Uniunii Europene pe tema combaterii traficului de fiinte umane, o problema care preocupa in cel mai inalt grad autoritatile din toate cele 27 de state comunitare. Intalnirea care a avut loc vineri, pe 5 martie, este cea de-a treia discutie pan-europeana pe aceasta tema si cum in precedentele intalniri s-a pus la punct un plan de actiune, de aceasta data s-a urmarit consolidarea dimensiunii externe a traficului de fiinte umane. Eu mi-am ales ca tema de dezbatere protectia minorilor neinsotiti in spatiul Uniunii Europene, un subiect delicat pentru toate autoritatile implicate. Va invit la o lectura a speech-ului meu, dupa care putem sta de vorba.

http://sorinaplacinta.files.wordpress.com/2010/01/sorina11.jpg?w=191&h=233

Protecţia minorilor neînsoţiţi în spaţiul UE

Copiii neînsoţiţi şi separaţi din spaţiul UE se pot afla diferite situaţii. Acestea sunt:
- solicită azil sau protecţie de teama persecuţiilor sau din cauza încălcării drepturilor omului, a conflictelor armate sau a altor tulburări sociale din propria ţară;
- sunt victime ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale sau de altă natură;
- au călătorit în Europa pentru a scăpa condiţii grele de trai sau sunt în căutarea de noi oportunităţi sau pentru o viaţă mai bună;
- vin în Europa pentru reîntregirea familiei cu membrii de familie deja aflaţi în Europa;
- se află în spaţiul european în tranzit spre o destinaţie finală.
Frecvent există riscul ca un copil să treacă de-a lungul timpului prin mai multe situaţii amintite mai sus.

În cazul în care statele membre se confruntă cu situaţii în care sunt implicaţi copiii neînsoţiţi şi separaţi, acestea au obligaţia de a se preocupa în primul rând de protecţia copiilor, prin măsuri cum ar fi:
- furnizarea de cazare în condiţii de siguranţă;
- protecţia copiilor împotriva exploatării;
- satisfacerea nevoilor lor medicale;
- furnizarea de asistenţă şi reprezentare juridică.
Modul în care prevederile legale privind imigraţia şi azilul afectează aceşti copii trebuie să fie în concordanţă cu aceste obligaţii. Într-adevăr, dreptul şi nevoia acestor copii la asistenţă apare, de cele mai multe ori, înainte de a fi cunoscută care este protecţia adecvată sau ce opţiuni există pe termen lung.

În pofida existenţei a numeroase instrumente internaţionale, standarde şi angajamente privind drepturile copilului şi a progreselor realizate în acest domeniu, realitatea de zi cu zi a milioane de copii din întreaga lume este în contradicţie cu aceste angajamente şi obiective.

Mulţi copii se confruntă cu:
- ameninţări;
- lipsa accesului la educaţie, sănătate şi asistenţă socială;
- sunt victime ale celor mai grave forme de exploatare a muncii,
- sunt supuşi violenţei, abuzului sexual, bolilor;
- sunt expuşi la discriminare, marginalizare şi excluziune;
- Fetele se confruntă cu riscuri specifice şi necesită o atenţie deosebită.



În vederea obiectivelor pe care şi le-a propus, Uniunea Europeană trebuie să:

* Încurajeze ţările terţe să adere la instrumentele şi standardele internaţionale relevante şi să coopereze în ceea ce priveşte diferitele mecanisme existente, cum ar fi cele ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, la fel ca şi în ce priveşte instrumentele regionale;
* Îndemne la consolidarea capacităţii pentru promovarea şi protecţia drepturilor copilului la nivelul fiecărui stat, prin elaborarea de strategii şi dezvoltarea sau consolidarea mecanismelor guvernamentale existente;
* Îmbunătăţirea structurilor şi a procedurilor de monitorizare, cum ar fi bazele de date şi sistemul de supraveghere, promovarea cercetării privind drepturile copilului, crearea unor instituţii naţionale independente, precum şi implicarea participării societăţii civile;
* Combaterea încălcării drepturilor copilului şi eliminarea nepedepsirii acestor încălcări;
* Consolidarea bazelor familiale şi întărirea capacităţii îngrijitorilor sociali pentru a îşi putea îndeplini rolul cu privire la protecţia drepturilor copilului.

Cei trei piloni pe care se sprijină eliminarea exploatării copiilor prin muncă îl reprezintă
- Convenţiile ILO (138/1973 şi 182/1999)
- Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului.
Statele cu rată ridicată a muncii efectuate de copii au un nivel înalt al sărăciei şi un nivel scăzut al educaţiei. De aceea, implementarea celor trei convenţii internaţionale devine extrem de dificilă. Abordarea sistematică ar trebui să prevadă următorii paşi:
a) Ratificarea convenţiilor.
b) Implementarea şi monitorizarea implementării convenţiilor într-o manieră coordonată. Acest lucru presupune identificarea autorităţilor responsabile cu raportările periodice şi conlucrarea pentru implementare şi raportare. Înfiinţarea unui CND este deosebit de benefică.
c) Intervenţia directă pentru copii însoţită obligatoriu de măsuri de sprijin şi educaţie pentru familii. Măsurile de sprijin pentru familie pot fi materiale (de ex. alimente, medicamente) şi financiare (de ex. plata unor reparaţii ale casei, a restanţelor la chirie, credite în condiţii speciale pentru dezvoltarea unor mici afaceri de familie), precum şi prin intermediul familiilor de sprijin. Aceste măsuri de sprijin ar trebui condiţionate de implicarea copilului în activităţile de retragere din situaţia de exploatare prin muncă şi participarea părinţilor la cursuri de educaţie parentală (şcoli pentru părinţi) şi, dacă este cazul, la şedinţe de consiliere psihologică.
d) Penalităţi pentru stat (acţiuni comerciale restrictive). Penalităţile ar trebui menţinute atâta timp cât statul nu ia măsuri concrete pentru retragerea copiilor din situaţia de exploatare prin muncă sau îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru copiii cu vârsta peste vârsta minimă legală de angajare. Una dintre metodele eficiente de supraveghere a aplicării măsurilor corespunzătoare este crearea unui mecanism de monitorizare a situaţiei/situaţiilor de exploatare a copiilor prin muncă (de ex. coaserea mingilor de fotbal în Pakistan).

De aceea trebuie să colaborăm. Este singura soluţie pentru a ne salva copiii şi pentru a le da încredere în viitor şi în lumea în care trăim.
(sursa: http://sorinaplacinta.ro/2010/03/07/adevaratele-probleme/)

3 comments:

nimrod said...

Flori! De cei mai mulţi dintre ţâncii ăştia ar trebui să se ocupe direct poliţia. Am avut surpiza să fiu abordat la Uppsala de doi ţigănaşi cu ecusoane în piept pe care scria Romania. Mi-au cerut bani, nu le-am dat, m-au blestemat:"unde te duci să mori!". Nu m-am panicat fiindcă ţiganii în mod obişnuit îmi spun asta, fiindcă refuz să le dau bani. Locuind lângă un mafiot de-al lor, mai ştiu şi eu câte ceva despre reţelele de cerşetori din Europa cu capete şi la uşa vecinului...
PS: "Românaşii" ăia s-au întors în aceeaşi zi cu mine la Stockholm, cu trenul, la a I-a... Îşi găsiseră probabil fraierii printre vikingi...

nimrod said...

errata:

surpriza, evident, da' m-am enervat...

Bibliotecaru said...

Sunt cazuri şi cazuri...

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.