24 March 2010

Raportul interimar


Ramona Mănescu:

CE: “In ultimele sase luni, Romania nu a fost in masura sa mentina dinamismul reformei”

March 23, 2010

Comisia Europeana a publicat raportul interimar privind progresele realizate de Romania in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV).Citind acest raport am constatat cu stupoare ca una dintre “remarcile pozitive” la adresa Romaniei este aceea privind activitatea DNA. Ma intreb insa, daca stie exact Comisia cum actioneaza DNA in Romania si faptul ca aceasta institutie nu reprezinta altceva decat un instrument de presiune politica la indemana Presedintelui Basescu.

Stiind ca pana in prezent DNA nu a finalizat nici unul dintre faimoasele cazuri de coruptie din Romania ar trebui deci sa intelegem ca existenta si practicile unei institutii de presiune politica sunt incurajate de Comisia Europeana?

http://www.ramona-manescu.ro/images/thumb_brosura.jpg

Potrivit CE: “Directia Nationala Anticoruptie (DNA) si-a mentinut rezultatele bune in ceea ce priveste anchetele impartiale in cazurile de coruptie la nivel inalt” - sincer, nu stiu la ce categorie sa incadrez aceasta afirmatie din partea Comisei: naivitate sau rea credinta? Daca stam sa analizam declaratia, faptul ca se spune ca DNA si-a mentinut rezultatele bune, stiind ca acestea nu au existat vreodata, putem sa concluzionam ca “a nu face nimic” este considerat un lucru bun iar in ceea ce priveste impartialitatea anchetelor DNA, as califica o astfel de afirmatie, drept cinica.Poate Comisiei ii este usor sa ignore realitatea in ceea ce priveste activitatea DNA insa, noi, romanii ne-am saturat de spectacolul ieftin al justitiei facute la televizor in timp ce problemele reale cu care ne confruntam precum saracia, disponibilizarile masive si colapsul economic raman fara solutii din partea guvernantilor.

Potrivit CE: “Strategiile locale de combatere a coruptiei pregatite de parchetele judetene par a da rezultate, inregistrandu-se o crestere a numarului de trimiteri in judecata si a anchetelor initiate ex-officio. Au fost raportate exemple de cooperare cu succes intre procurori si Directia Generala Anticoruptie (DGA) a Ministerului Administratiei si Internelor (MAI).”Prin urmare, la obiectivul Prevenire si Combatere a coruptiei se constata faptul ca strategiile locale pregatite de parchetele judetene au avut rezultate bune ceea ce dovedeste ca in propriul raport Comisia admite faptul ca prevenirea si combaterea coruptiei este de competenta Parchetului. In acest context, intrebarea care se pune este de ce avem nevoie de DNA, o institutie care in realitate dubleaza activitatea Parchetului?

In orice stat european, atunci cand apar cazuri de coruptie, acestea sunt solutionate de un departamentul specializat din cadrul Parchetului. Asa este normal intr-un stat de drept in care justitia este lasata sa functioneze independent de vointa politica.

Prin urmare, imi sunt neclare mesajele contradictorii ale Comisiei Europene care pe de o parte doreste sa sustina tara noastra in efortul sau de a reforma sistemul judiciar iar pe de alta parte promoveaza o institutie abuziva, de control politic asupra justitiei, asa cum este DNA-ul.

Cred ca a venit momentul sa facem un bilant si sa vedem in ce fel MCV-ul impus in 2007 a contribuit cu adevarat la combaterea coruptiei si reformarea justitiei in Romania iar un astfel de bilant poate fi facut cu adevarat doar de noi, romanii care am simtit pe pielea noastra consecintele “minunatei” reforme a justitiei si “succesul” autoritatilor in combaterea coruptiei.

Avand in vedere concluziile acestui raport si realitatile evidente intentionez ca in urmatoarele zile sa ridic, in Parlamentul European, problema utilitatii unei institutii precum DNA, intr-un stat membru.

(sursa: http://www.ramonamanescu.ro/blog/?p=223)

2 comments:

nimrod said...

@Biblio,

Întreaga societate europeană e un monument de ipocrizie. De ce ar fi tocmai structura reprezentativă în discuţie mai cu moţ?!

Bibliotecaru said...

Cu moţ sau nu... au un motiv să ne ia banii. :D

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.