La noi totul este tânăr şi nelămurit, nu au trecut o sută de ani de economie funcţională... Tinereţea este un avantaj şi un dezavantaj. Avantajul este că putem să ne uităm la evoluţia lor şi putem să sărim peste greşeli, dezavantajul este că infrastructura şi logistica trebuie creată de la zero.
Românii pot participa la o dezbatere interesantă, "Care este viitorul fermelor mici din Europa? Ce soluţii există pentru fermele româneşti?"
Raportul Centrului Roman de Politici Europene - "Subvenţie multianuală, decuplată de suprafaţă" - propune o posibila soluţie pentru viitorul fermelor mici din Europa.
Despre ce este vorba...
Fermele mici sunt cele care în prezent primesc sume mici ca subvenţie directă.
Că o definiţie mai exactă, "fermă mică" este o fermă ferma europeană care în prezent primeşte mai puţin de 1250 euro/an din fonduri europene. Acest lucru ar trebui să schimbe lucrurile.
La nivel european există 7,8 milioane de ferme care primesc acum plăti directe. Dintre acestea aproximativ 5 milioane primesc sume sub pragul de 1250 euro, adică sunt ferme mici. Ponderea fermelor mici este deci una importantă.
O astfel de măsură ar reduce foarte mult actul birocratic deoarece beneficiarii s-ar înscrie o singură dată pentru primirea subvenţiei, urmând ca timp de şapte ani să primească aceiaşi subvenţie. O astfel de măsură este benefică rezolvării unei probleme româneşti subliniată chiar şi de preşedintele României. Fermierul, prin această metodă, ar primi aceşti bani indiferent de faptul că suprafaţa aflată în exploatare diferă de cea declarată în momentul depunerii cererii. Astfel, chiar dacă fermierul vinde terenul, subvenţia continuă să vină. Nu mai este deci nici un motiv în a ţine terenurile nelucrate pentru a lua pe ele subvenţii prin cereri anuale.
Câştigul metodei din punctul de vedere al României este că, beneficiind de subvenţie pe toată perioada de programare europeană, cei cu suprafeţe mici sunt înconjuraţi să vândă terenurile construind astfel oportunitatea extinderilor celor cu ferme mijlocii (ceea ce în România s-ar traduce de la 10 hectare în sus), conducând deci la consolidarea suprafeţelor agricole. Astfel nu numai că pământul va fi, până la urmă, lucrat şi nu lăsat să zacă în paragină şi degradare, dar măsura poate conduce la trecerea de la agricultura fărâmiţată, la cultura agricolă în condiţii de exploatare eficientă, deschizând şi calea maşinilor agricole de înaltă productivitate.
Despre ce modificare este vorba?
Comisia Europeană, nu înţelege prin "fermă mică" acea fermă de subzistenţă atât de specifică României. În timp ce la noi micii fermieri fac agricultură mai mult pentru consumul propriu, în statele europene vechi micile ferme sunt totuşi afaceri care conduc, la finalul ciclului de producţie, la o relaţie comercială şi profit.
Aparent diferenţele nu sunt mari, însă cifrele ne arată că pentru România aceste diferenţe sunt extrem de accentuate. În Uniunea Europeană sunt 13,7 milioane de exploataţii agricole (Ancheta Structurală în Agricultură din 2007). Plăţile directe ale Politicii Agricole Comune (cifrele din 2009) s-au efectuat către 7,8 milioane de beneficiari. Evident, cea mai mare parte a diferenţei, adică aproximativ 6 milioane de exploataţii agricole, reprezintă tocmai aceste ferme de subzistenţă. Cum în România fermele de subzistenţă sunt multe, nu avem cum să ne mirăm că nu prea vin în România plăţile directe ale PAC.
Eurostat a constituit o altă metodă de delimitare a fermelor de subzistenţă (dimensiunea economică a unei exploataţii este dată de valoarea adăugată brută care ar fi produsă potenţial de către o exploataţie, iar unitatea de măsură a acesteia în UE este ESU, adică unitatea de dimensiune europeană, care echivalează o valoare adăugată de 1200 Euro). Prin conceptul de dimensiune economică a exploataţilor, subzistenţă se referă la fermele care au o dimensiune mai mică de 1 ESU (respectiv care au o valoare adăugată mai mică de 1200 euro).
Cele 6 milioane de ferme care intră în discuţie s-ar traduce în 47% din exploataţiile agricole, 23% din forţa de muncă ocupată în agricultură şi 7% din suprafaţa agricolă, pe total UE. Deloc o bagatelă.
Dincolo de această statistică europeană, în România datele ating niveluri extrem de dramatice. 78% din exploataţiile româneşti ating "performanţa" unei gospodării de subzistentă. Acest 78% se traduc în ceilalţi doi parametri... 57% din forţa de muncă ocupată în agricultură şi 31% din suprafaţă.
Este acum foarte evident de ce, deşi există un interes pentru aceste fonduri, România nu are nici un spor.
Pentru România este deci esenţial ca aceste ferme de subzistenţă să fie cuprinse într-un program. Sau criteriul de eligibilitate să fie schimbat, sau suprafeţele ocupate de exploataţiile de subzistenţă să constituie unul din criteriile de alocare a fondurilor pentru Pilonul 2.
Iată de a luat naştere propunerea decuplării subvenţiei de suprafaţă. Propunerea României este ca fermele mici să fie definite relativ de sumele primite ca subvenţie directă. Modificarea ar afecta aproximativ 5 milioane de fermieri europeni, în cazul României vorbim poate de 90% dintre cei care primesc astăzi plăţi directe sub pragul de 1200 euro pe an.
Se observă că ponderea europeană cea mai mare este sub 500 euro. În România ponderea sub 500 de euro este copleşitoare. Priviţi însă cât de echilibrată este situaţia în Franţa.
Primul pas este implicarea în această dezbatere.
http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_22744/Dezbatere-CRPE-EurActiv.ro-Care-este-viitorul-fermelor-mici-din-Europa-Ce-solutii-exista-pentru-fermele-romanesti.html
2 comments:
De fiecare data cand aud de "dezbatere" nu pot sa nu vad doua aspecte prezente de fiecare data;
- vorbe aruncate in vant.
- nici un efect in viata reala
- o trupa (de multe ori aceeasi intr-un anumit domeniu) care mananca, bea si se fotografiaza pe 10-20% din fondurile alocate acelei probleme.
Pariem ca dezbaterea aceasta nu o sa aduca nimic folositor pentru fermierul roman ?
@ Darael
Se prea poate să fie chiar aşa, deşi mi-aş dori să nu fie.
Chestiunea este însă că românii nu ştiu să construiască o presiune asupra politicul, nu se pot face ascultaţi. Dacă toţi cei care se ocupă cu agricultura ar fi uniţi, atunci această uniune, care înseamnă deopotrivă oameni politici sau apolitici, ar reprezenta o forţă colosală în societate, sute de mii de oameni care să vorbească în numele milioanelor de oameni care trăiesc efectiv din agricultură.
Dacă dezbaterea va însemna zece inşi, şi nici aceştia nu prea convinşi că se poate face ceva... este evident că până la urmă politicul va alege calea cea mai uşoară.
Avem un comisar român pe agricultură şi acesta este un avantaj. Domnului Cioloş nu trebuie să-i explicăm că în România nu e ca în Franţa, asta ştie şi domnia sa. Trebuie însă ca românii să aibă determinarea de a se înhămă la nevoile normale ale României. Dacă vom face asta, lucrurile se vor mişca, dacă nu... nu avem decât să ne treacă banii printre degete şi să plângem după ei.
Post a Comment