14 May 2011

Oricare ar fi scorul final în alegerile între moţiunile PDL...


... felicitări domnule Paleologu. După părerea mea aşi fost singurul care v-aţi prezentat în acest eveniment conform statutului, sunteţi singurul care ar fi putut provoca o schimbare de mentalitate. Domnule Paleologu, continuaţi. Ar fi foarte util să începeţi să vă specializaţi. Învăţaţi şi economie, învăţaţi şi un pic de drept. Aveţi timp de mai multe examene de master şi doctorat, folosiţi-l. Dacă în următorii 4-8 ani vă veţi maturiza relaţia cu PDL, cu siguranţă că veţi avea nişte şanse foarte mari să ajungeţi în vârf.

http://1.bp.blogspot.com/_0fRzyX-JoL4/Sf9NBME_B_I/AAAAAAAANZ0/NVQRYZ811H8/s320/Paleologu+Pleasca+lui+Plesu.JPG
(sursa: http://lupta-ns.blogspot.com/2011/04/theodor-paleologu-la-rosia-montana-e-un.html)

PS.
M-a uns pe inimă referirea la Flautul Fermecat... I-aţi băgat în ceaţă complet.

Mai întâi o scurtă arie pentru cuvinte...



... apoi duetul Papagena-Papageno pentru interpretare.


6 comments:

balbeck said...

E om istet,citit,dar a cam fost pe post de mascota.Toti au ras de el.

Bibliotecaru said...

@ balbeck
Stimate domn,
Sunt două feluri de râs. Au râs toţi de el în hohote explozive, dar şi el de ei toţi, în hohote interioare.

Domnul Paleologu a reuşit astăzi un lucru care şi mie mi-a dat satisfacţie... a demonstrat că actuala clasă politică, şi aici nu mă refer numai la PDL, nu prea este formată dintr-o elită intelectuală, morală, spirituală, culturală.

Câţi din cei din acea sala ar fi făcut confuzia între Liviu Prunaru şi Dumitru Prunariu? Eu cred că foarte mulţi.

Poate că domnul Paleologu nu este un strălucit politician, poate că nici în elita culturală nu se regăseşte în crème de la crème (nu am eu capacitatea de a judeca), se poate ca nici "om de cultură" să nu fie (şi iar nu pot judeca eu)... dar parcă mi-aş dori ca politica românească să aibă mai mulţi oameni ca domnia sa şi mai puţin dintre cei încordaţi, abrutizaţi, încrâncenaţi. Decât domnul Baconschi, îmi plăcea mai mult domnul Adrian Cioroianu, chiar dacă mai făcea din când în când nişte gafe.

Constantin Catalin Radu said...

Romanii nu doresc un intelectual precum Paleologu (din pacate). Se confirma ceea ce a strigat poporul in majoritatea lui "Moarte intelectualilor", in data de 10 ian.1990. Atunci ne-am facut prima data de rasul lumii. Un om finut precum d-l Paleologu, nu putea rezista in fata futunii de interese obscure a PDL.

Bibliotecaru said...

@ Constantin Catalin Radu

Cred că până la urmă cel mai important este selecţia membrilor de partid. Partidele nu ar trebui să accepte înscrierea oricui în partid, indiferent de calităţile şi defectele acelei persoane. Nu există o scară a valorii politice astfel încât fiecare post să fie ocupat funcţie de competenţa necesară acelui post. Astăzi ocuparea posturilor se face funcţie de capacitatea de a capta şi a emana putere.

Roxana Iordache said...

Doamne fereşte! Mă refer la durata de viaţă pe care încă i-aţi acordat-o PD-L. :)

Discursul de ieri a fost dovada că Toader n-are ce să caute în acel stabiliment. Locul lui e(ra)în PNL.

P.S. Porcul n-are nici o vină, dar e zicala cu mărgăritarele.

Bibliotecaru said...

@ Roxana Iordache

Stimată doamnă,
Un partid care este condus "cu mănă' de fier", pentru interese unei structuri de vârf de tip oligarhic, nu are absolut nici o vină. Covârşitoarea parte a organizaţiei PDL este, în mod clar, aceiaşi tip de victimă ca şi noi. Şi ei au fost atraşi în partid înşelaţi. Li s-a spus poate că partidul va face ceva pentru ei, că se vor îmbogăţi, că vor avea legături benefice pentru afacerile lor, că vor avea comenzi de la stat, că vor fi ocoliţi de controale... sau mai ştiu şi eu cu ce ar putea să fie minţiţi (cele de mai sus sunt auzite de la presa românească, ar putea fi cu totul altceva). Şi ei doresc un trai mai bun, ca noi toţi, şi ei sunt victime "colaterale" ale "politicilor competente şi responsabile".

Problema este că nici un partid politic din România nu-şi atinge scopul democratic, anume transpunerea voinţei politice a poporului în actul guvernării. Chiar preşedintele, premierul, alţi politicieni PDL recunosc, cu o doză de ingenuitate jucată, că reformele sunt împotriva voinţei poporului. Or asta este o încălcare a constituţiei ce se vede din spaţiul extraterestru mai dihai decât OZN-urile.

Logica democratică a partidului este ca membrii de partid, cei fără funcţie, să preia voinţa politică a tuturor cetăţenilor, prin dialog direct, şi să transmită spre vârful partidului soluţiile politice conforme cu doctrina partidului. Evident, se observă cu uşurinţă că în toate partidele se hotărăşte ce şi cum la vârf iar cei de la bază nu au altceva de făcut decât să accepte ce se negociază la vârf în avantajul oligarhiei.

Desigur, alegerea unei moţiuni (şi nu a unui preşedinte de partid), însemna statutar exact alegerea drumului politic al PDL pe patru ani. Cu alte cuvinte, dacă acest for, considerat "cel mai democratic" din PDL, Convenţia Naţională, alegea cu adevărat moţiunea (desigur, dacă şi moţiunile erau ce trebuie), cei de la vârful partidului trebuiau să EXECUTE programul din moţiune (la fel cum Guvernul execută programul de guvernare pe care au primit încrederea Parlamentului), fără să inventeze ceva, sau să schimbe, timp de patru ani. Alegându-se preşedintele şi moţiunile fiind glume (cea mai serioasă a fost, paradoxal, a domnului Paleologu, singurul care a înţeles despre ce trebuie să fie moţiunea), moţiuni pe care nu s-a plictisit nimeni să le citească (desigur, eu le-am citit, dar nu sunt membru de partid), atunci preşedintele şi restul structurilor alese primesc un cec în alb pe care îl pot completa cum cred de cuviinţă, cei aflaţi la baza partidul rămânând simpli spectatori la actul politic al partidului.

Dar nu-i musai să fie aşa, PDL, şi celelalte partide, se pot democratiza, îşi pot regăsi demnitatea şi mentalitatea democratică, membrii de partid pot exercita o presiune îndeajuns de mare încât să spulbere oligarhia şi să o excludă din partid. În esenţă domnul Paleologu chiar asta a spus în discursul său. Ascultaţi cu atenţie şi, dincolo de glume, veţi vedea că domnul Paleologu vorbeşte exact despre această schimbare în partid, de democratizarea lui, de separarea funcţiilor din partid de funcţiile din afara partidului, despre responsabilizare şi profesionalizare... Oamenii nu au înţeles că Theodor Paleologu de fapt le oferă putere împotriva celor 20 sau 50 care conduc la vârf partidul, că le oferă bastonul de mareşal şi puterea de decizie. De aceea spun că domnul Paleologu ar avea o şansă o dată cu experienţa şi autoritatea ce vor veni în timp. Desigur, trebuie să nu se pervertească între timp, să nu se dea "cu puterea".

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.