09 August 2011

Domnul Băsescu ne oferă anticipările domniei sale în economia României


Eu am impresia că preşedintele României a început să trăiască din plin sindromul Nicolae Ceauşescu. Incredibil, dar domnia sa a început să se priceapă la orice. Am asistat cu toţii la precedenta intervenţie şi la faptul că pretinde că este un exeget al textului Constituţional... "dacă citim cu multă atenţie Constituţia" s-ar putea însă să descoperim alte sensuri decât în situaţia în care "citim cu şi mai multă atenţie Constituţia". Iată că acum domnul preşedinte, după ce s-a consultat cu cine s-a consultat, a ajuns domnia sa la concluzie că ceva nu-i altceva, binele nu-i ca răul şi iarna nu-i ca vara. Şi după astfel de truisme, ne mai aruncă ceva înţelepciune specifică vântului salin care se joacă cu pletele marinarului... De data asta cam cu câtă atenţie a fost citit textul.
Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut marţi, 9 august a.c., la Palatul Cotroceni o declaraţie de presă, la finalul întâlnirii pe tema evoluţiilor economice internaţionale.

Vă prezentăm textul declaraţiei de presă:

„Bună seara. Aş vrea să încep nu neapărat cu o observaţie la formulările din mass-media, dar cu o precizare măcar: se pare că plăcerea presei a fost să anunţe o întâlnire de criză la Palatul Cotroceni. Vreau să ştiţi că nu a fost nicio întâlnire de criză. Pur şi simplu a fost o întâlnire între instituţii cu responsabilităţi pentru a face o analiză a evoluţiilor situaţiei de pe pieţele internaţionale şi pentru a încerca să poziţionăm efectele asupra României în contextul internaţional pe care îl cunoaşteţi cu toţii. Aş începe cu o precizare: poate că, cel puţin în momentul de faţă, n-ar trebui să utilizăm cuvântul criză; nu mi-e frică de acest cuvânt, dar deocamdată asistăm la o reacţie a pieţelor, la decizii probabil neconvingătoare atât în Statele Unite, cât şi în Europa. Deci, nu cred că putem vorbi încă despre o criză, ci despre o reacţie. Probabil că în zilele următoare se va confirma aprecierea pe care o fac printr-o revenire a burselor, atât în Statele Unite cât şi în Europa. De altfel, vreau să ştiţi că fiecare instituţie cu responsabilităţi în parte face continuu aceste analize şi le pune la dispoziţia factorului politic - şi aici mă refer la Banca Naţională, la Consiliul Fiscal, la Ministerul de Finanţe. Nu aş vrea să mergeţi pe ideea acreditată că trăim din informaţii de la serviciile secrete. Nu serviciile secrete previn crizele dacă ele sunt pe punctul să apară. Aş face o apreciere care nu vreau să fie răutăcioasă, ci este pur şi simplu un punct de vedere, şi anume acela că la nivel global s-a ajuns la un stadiu de neîncredere a investitorilor din cauza deciziilor neconvingătoare ale oamenilor politici, indiferent unde se află ei; bineînţeles, şi la Bucureşti. Concluziile discuţiei pe care am avut-o astăzi cu guvernatorul Băncii Naţionale, cu Ministerul de Finanţe, cu Primul-ministru şi cu preşedintele Consiliului Fiscal sunt în linii mari următoarele: România trebuie să continue să fie prudentă. Am restabilit nişte echilibre macroeconomice fragile, dar în contextul internaţional nu există decât o singură conduită a oamenilor politici români: responsabilitate şi prudenţă.

Aş face o atenţionare extrem de serioasă asupra acelora care mai zilele trecute anunţau măriri peste măriri de salarii, indexări, creşteri de pensii cu 50% din creşterea salariului mediu - astfel de declaraţii, mai ales când vin din partea unor politicieni făcând parte din arcul guvernamental fac rău României şi creează neîncredere în capacitatea României de a continua programele la care s-a angajat. De aceea fac o invitaţie politicoasă înspre toate partidele, şi în mod deosebit către cele din arcul guvernamental, la reţinere şi prudenţă. Cuvântul de ordine este menţinerea stabilităţii şi nu alunecarea în populism. Am concluzionat împreună cu cei cu care am avut întâlnirea că soluţia corectă pentru România este continuarea programelor de restructurare şi consolidare fiscală pe care le-am început şi asupra cărora am convenit cu Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială. În interiorul acestor programe, prioritare trebuie să fie continuarea politicilor de reducere a cheltuielilor de funcţionare a statului, continuarea programelor de optimizare a cheltuielilor sociale şi declanşarea, urgent, a unui program, ca pe termen mediu să echilibrăm resursele fondului de pensii.

Reducerea deficitelor diverselor fonduri trebuie să fie o prioritate majoră pe termen mediu. O să vă dau şi câteva cifre: spre exemplu, anul acesta, deficitul fondului de pensii este de 14,8 miliarde de lei noi. Aceşti bani nu sunt decât pe pieţe; trebuie să îi împrumutăm. De asemenea, fondul de şomaj are un deficit de două miliarde de lei, altă jumătate de miliard de euro, dacă vreţi. Transformaţi şi cei 14,8 miliarde de lei noi de la pensii şi mai adăugăm şi două miliarde deficitul de la sănătate. Toate aceste deficite reprezintă bani pe care România trebuie să îi împrumute. Îi împrumută, îi pune în bugetul de stat şi îi transferă către fondurile deficitare. De aceea, afirmaţiile cu măriri nu înseamnă nimic altceva decât mărirea volumului de bani pe care trebuie să îl împrumutăm şi nu la dobânzi foarte mici. De asemenea, prioritară rămâne accelerarea procesului de restructurare a companiilor de stat. Managerii companiilor de stat trebuie să ştie că nimeni nu mai poate tolera indiferenţa cu privire la performanţa economică a companiilor de stat, fie că sunt societăţi comerciale sau regii. Sigur, o altă prioritate este utilizarea fondurilor europene. Din acest punct de vedere, pot spune că s-a produs o creştere a nivelului de utilizare a banilor europeni. Tot mai multe facturi sunt strânse la decontare şi, după ce vom termina verificarea contractelor în derulare, vor fi trimise la Bruxelles spre decontare, dar lucrurile arată mai bine decât anul trecut. Sigur, am discutat în treacăt şi oportunitatea acordului nou, acordului de precauţie pe care îl avem cu Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, şi am ajuns la concluzia că a fost o bună decizie, chiar dacă a fost puternic criticată de mai mult sau mai puţin cunoscători din presă, din lumea politică sau din mediul economic. Aş spune că rămânem în continuare cu două obiective majore: continuarea consolidării fiscale şi stimularea creşterii economice cu accent pe bani utilizaţi în investiţii, nu transferaţi la consum.

Vă pot spune că, prin prevederile bugetare pentru anul acesta, România are cel mai mare procent din Produsul Intern Brut alocat investiţiilor şi a fost pârghia prin care Guvernul a considerat că se poate menţine un nivel acceptabil al şomajului, ceea ce s-a şi întâmplat, România având un şomaj mai mic cu două procente decât media Uniunii Europene. Privind la ceea ce se întâmplă pe pieţele internaţionale şi, repet, pare a fi în primul rând o reacţie la măsuri neconvingătoare în acest moment luate de oamenii politici şi nu sunt încă acele elemente ale crizei, deci pe acest fond, România şi oamenii politici din România nu au decât soluţia prudenţei.

De altfel, îmi permit, poate, pentru prima dată să fac un apel la presă, având în vedere importanţa extraordinară a factorului psihologic în astfel de momente, să încerce să fie la rându-i prudentă cu etichetările şi în ceea ce priveşte evoluţiile internaţionale, şi în ceea ce priveşte România. Nu are nimeni niciun interes să genereze panică, pentru că nu este cazul să fim în panică. Sistemul bancar românesc este bine capitalizat, nu avem o problemă din acest punct de vedere. Singura problemă pe care o avem, ca efect al semnelor de neîncredere a investitorilor, este legată de dobânzile la care se vor face împrumuturile următoare, pentru acoperirea deficitelor la fondurile despre care v-am vorbit mai înainte. Este una să faci împrumuturi la 4,89, 5,29 şi alta să ajungi să faci împrumuturi pe termen scurt la 6, 7, 8 procente, Doamne fereşte! Deci, de aceea atmosfera în care românii trec peste aceste momente de, să spunem, îngrijorare a investitorilor poate fi o atmosferă, să spunem, decentă. Nu vă cer optimism, nu vă cer nimic altceva decât decenţă şi responsabilitate în exprimări. Vă mulţumesc mult şi dacă v-am cerut prea mult, înseamnă că am greşit din nou în relaţiile cu presa. Vă mulţumesc!”

Departamentul de Comunicare Publică
09 August 2011
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12419&_PRID=)
Discursul acesta a fost adânc rău de tot. Eu îl propun pe domnul Băsescu pentru premiul Nobel în previziuni economice. Mai propun ca domnul Băsescu să poarte numele de primul economist al ţării şi să primească medalia Merite Deosebite în Economia Mondială.

Când cineva spune "analiză a evoluţiilor situaţiei de pe pieţele internaţionale", te-ai aştepta la o întâlnire între marii specialişti ai economiei mondiale... Ei bine, s-a întâlnit specialistul Mugur Isărescu, membru al Comisiei Trilaterale, cu asistentul de profesor de drept Emil Boc şi cu un marinar la pensie Traian Băsescu. După un brain storming de mare travaliu, a reieşit o analiză a situaţiei pe pieţele internaţionale.

De exemplu, domnul Băsescu aruncă o ştire, "spre exemplu, anul acesta, deficitul fondului de pensii este de 14,8 miliarde de lei noi."

Dacă mergem pe site-ul ministerului de finanţe vedem că...
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2011/LegeBASS_20http://www.blogger.com/img/blank.gif11.pdf
"Art.2.-(2) Bugetul asigurărilor sociale de stat aferent sistemului public de pensii se stabileşte la venituri în sumă de 47.587,1 milioane lei, iar la cheltuieli în sumă de 47.587,1 milioane lei."

Cam care spune legea că este deficitul? Zero lei. Deficit înseamnă cheltuieli mai mari decât venituri. Or, prin legea votată de parlament, se spune că deficitul este zero în cazul pensiilor. Mai mult, dacă cheltuielile sunt 47,6 miliarde şi deficitul este de 14,8 de miliarde, înseamnă că deficitul bugetului sistemului public de pensie este de nu mai puţin de 31%. Dacă preşedintele are totuşi dreptate şi chiar aşa este, atunci nu vorbim despre criză, ci chiar despre un faliment iminent.
Mergând la raportarea CNPAS...
http://www.cnpas.org/content/cnpas/others/bilant/2011/19mai/Executie%20lunara%20BASS%202011%20ptr.site.xls
Pe primele 4 luni vedem că execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat 2011 (în care intră şi pensiile şi şomajul, că şi la şomaj avem întreg bugetul de 4,2 miliarde lei şi domnul preşedinte ne vorbeşte despre un deficit de două miliarde de lei, adică aproape de 50%)
TOTAL VENITURI: 13.834.093.786 RON
TOTAL CHELTUIELI: 14.493.509.335 RON
Deficit: 659.415.549 RON
Asta ar însemna un deficit pentru întreg bugetul asigurărilor sociale de stat de cam două miliarde jumătate pe întreg anul 2011, în cazul în care bugetul funcţionează la fel în continuare.
Dacă însă preşedintele are dreptate, înseamnă că pensiile nu se vor plăti cam patru luni şi şomajul trebuia de mult să intre în incapacitate de plată. Eu sper că domnia sa s-a lansat cu cuvinte nepereche în zone pe care nu le stăpâneşte. Dacă nu... dumnezeu cu mila, că de la statul român nu mai avem ce ne aştepta.

7 comments:

Motanul_Incaltat said...

Art. 2 din Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2011 asa spune. Insa e de observat ca la art.1 se arata: "Prezenta lege prevede şi autorizează pentru anul bugetar 2011 veniturile pe capitole şi subcapitole şi cheltuielile pe destinaţii, etc" - deci spune "prevede si autorizeaza". Cu alte cuvinte nu spune cat anume sunt veniturile si cheltuielile, ci doar cat "prevede si autorizeaza" - previziunea si autorizarea lor. Cheltuielile de 47,6 miliarde RON trebuie facute pentru a mentine functionarea in bune conditiuni a sistemului. Cu alte cuvinte e in regula, legal sa cheltuiesti atat. Daca ai cheltui mai putin functionarea sistemului ar putea avea de suferit. La venituri, in schimb, desi s-a prevazut aceeasi suma - 47,6 miliarde RON - pentru ca balanta sa fie in echilibru, s-ar putea intampla ca, in mod real, aceste venituri sa fie mai mici. Daca ele ar fi de 32,8 miliarde numai, atunci apare deficitul de 14,8 miliarde asa cum a zis si Basescu (47,6-32,8=14,8). Cu alte cuvinte colectarea e deficitara sau nu se plateste - de aici rezulta ca suma care ajunge, ca venit, la bugetul de stat pentru pensii este mai mica decat ceea ce s-a prevazut... Curios este, intr-adevar, ca ceea ce prevede legea nu bate cu realitatea. Si atunci ma intreb de ce nu se iau masuri pentru o colectare mai eficienta a veniturilor? De ce trebuie reduse cheltuielile neaparat? Pentru ca veniturile ar trebui sa ajunga la 47,6 miliarde asa cum e prevazut de lege (sau macar sa se apropie de cifra asta). Pentru ca numai prin reducerea cheltuielilor nu se va rezolva, pana la urma, mare lucru. Economic vorbind, dupa parerea mea, cresterea veniturilor si modul in care trebuie atins acest tel sunt lucrurile importante. Si nu cred ca se pot realiza numai prin masuri fiscale - spre ex. o impozitare mai mare. O impozitare diferentiata ar putea fi o solutie buna!
In asta consta dezvoltarea economica - cresterea veniturilor. Pe cand daca nu reusesti sa cresti veniturile si mergi numai si numai pe diminuarea cheltuielilor, lucrurile s-ar putea inrautatii si mai mult. Sa presupunem ca reduci cheltuielile pana la valoarea reala (mult mai mica decat s-a prevazut legal) a veniturilor - pentru ca sa echilibrezi balanta si sa ai deficit zero. Dar asta inseamna sa reduci si din cheltuielile absolut necesare. Pai cum v-a functiona sistemul in felul asta?

Motanul_Incaltat said...

De acord cu ce spune Basescu, ca trebuie prudenta! Ok, nu-l contrazic. Problema e alta: daca Romania poate sa evite, in contextul economic si financiar mondial de azi, sa se indatoreze mai mult. Nu reusesc s-o faca state mult mai bine dezvoltate economic decat noi, vom reusi noi? Cu ce costuri? Cu ce costuri sociale? Pentru ca nu e clar deloc... Din ceea ce spune Basescu, pericolul ar fi ca in aceasta situatie de neputinta de a mari veniturile bugetare, indatorarea ar avea ca efect nu numai cresterea datoriei publice, dar si a deficitului bugetar (asta daca cheltuielile n-ar fi tinute sub control sau reduse). Insa chestiunea e ca fara cheltuieli pentru dezvoltare economica, adica investitii, pe care cred ca statul ar trebui sa le faca si fara masuri economice de dezvoltare, veniturile bugetare nu vor fi marite niciodata. Or, in asemenea conditii, e greu sa eviti o indatorare mai mare... Cel putin asa am impresia acum...

nimrod said...

Mie mi-a placut apelul catre presa. Intr-adevar, zilele astea piţiponcii şi piţipoancele din mass-media noastra si-au dat serios în petec şi cu stângu-n dreptu', dovedind ca si despre economie, ca si despre multe alte chestii, habar n-au. Cred ca tura asta pe primul loc a fost Radio Romania, unde folosirea termenului de "prabusire" ar trebui sa fie mai bine cantarit, da' ce sa te mai aştepţi de la nişte baieţi şi fete din categoria "aportu' adus"...

Bibliotecaru said...

@ Motanul_Incaltat

Lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Diferenţa dintre mine şi domnul Boc este că domnia sa este angajat să ştie, de la bun început, câţi bani o să strângă şi câţi o să cheltuiască, că de aia este domnia sa specialist în politică angajat să guverneze şi eu doar băgător de seamă. Altfel ar putea să fie orice om de pe stradă premier, pentru că iei suma de anul trecut, iei de la FMI-ul care stabileşte aceste obiective financiare care este ţinta inflaţiei, afli noua sumă de cheltuit prin înmulţire şi ai făcut bugetul.

Ei bine, nu se face aşa. Atât veniturile cât şi cheltuielile sunt totalul unor zeci de prognoze financiare, fiecare instituţie subordonată are bugetul său.

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2011/Anexa10.pdf

Aceste venituri nu sunt chiar după ureche. Estimările de cheltuieli sunt, şi ele, venite de la instituţii spre ministerul de finanţe. Multe bugete pleacă din start cu o estimare şi se spune din start că unele au excedent sau deficit. Aici nu era cazul, semn că există o asumare a acestui lucru. Cine pleacă de la deficit zero şi ajunge la deficit 30% sau 50% este cel mai mare anti-talent în economie. Păi atunci bugetul nu mai reprezintă absolut nimic, nu te mai ajută la nimic.

Haideţi să vedem ce a spus guvernul în ORDONANŢĂ nr.11 din 3 august 2011 pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, adică acolo unde ar fi trebuit să semnaleze ceea ce aţi spus domnia voastră. Vedeţi dar că este vorba de 3 august, deci de ceva foarte recent pentru a se modifica radical în 5 zile.

http://codfiscal.money.ro/act-pdf/OG-11-2011-rectificarea-bugetului-asigurarilor-sociale-2011.pdf

Art. 2. — (2) Bugetul asigurărilor sociale de stat aferent sistemului public de pensii pe anul 2011 se majorează la venituri cu suma de 643.539 mii lei prin diminuarea veniturilor curente cu suma de 364.353 mii lei și majorarea subvenției acordate de la bugetul de stat cu suma de 1.007.892 mii lei, iar la cheltuieli se majorează cu suma de 643.539 mii lei.

Deci vedeţi că se spune că se majorează atât cheltuielile cât şi veniturile, identificându-se resursele bugetare Bugetul de Stat, şi modalitatea de transfer, subvenţia. Vorbim despre un miliard de lei, cam 2%... şi nu despre 30% din buget. Dacă domnul Boc a prevăzut un miliard ştiind că e vorba despre cincisprezece miliarde, atunci ar trebui să meargă, conform legii, spre penitenciar... şi ani mulţi, pentru că nu are voie să dezinformeze Parlamentul.

Bibliotecaru said...

@ nimrod
Şi eu spun la fel. Poate că şi mass-media ar trebui să nu mai angajeze sexoşi şi sexoase pentru a da prilejul oamenilor cu ştiinţă să vorbească. Dar cu siguranţa că ratingul lor se va duce la vale.

Motanul_Incaltat said...

@Bibliotecaru
Eu cred ca am inteles ce vreti sa spuneti. Insa iata, dupa parerea mea, cum decurg lucrurile (mai bine zis cum functioneaza la noi lucrurile):
- Legea bugetului pe anul 2011 este de fapt o estimare bugetara. O asemenea lege ar trebui sa fie promulgata la inceputul anului. Numai ca la inceputul anului nimeni - nici Ministerul de Finante, nici Parlamentul, sau altcineva - nu poate stii cat va fi deficitul bugetar la incheierea anului (presupunand, desigur, perioada exercitiului bugetar de 1 an). Cu alte cuvinte, n-ai de unde sa stii in ianuarie ce deficit (implicit venituri si cheltuieli) ai avea, sa zicem, in septembrie.
- Pe de alta parte, Legea autorizeaza veniturile si cheltuielile. In cazul in care veniturile s-ar mari, sau se diminueaza (lucru valabil si pentru cheltuieli) pe parcursul exercitiului bugetar, atunci trebuie facuta rectificarea bugetara, pentru a se intra in legalitate. Atunci se vine cu Ordonanta de Urgenta. Adica ce se intampla: sa zicem ca Legea ti-ar autoriza venituri de 1 miliard de lei. Dar ar mai trebui bani... Si vine Guvernul si zice: da, iti dau, dar iti diminuez venitul la 900.000 de lei si iti dau subventii de 1.200.000, de unde rezulta o crestere de 300.000 pe care o primesti (si se prevede asta in OUG).
- In exemplul dat de Dvs. - Ordonanta pentru rectificarea bugetului asigurarilor sociale de stat pe 2011 - art. 2 arata cat primeste, spre ex, sistemul public de pensii: se majorează la venituri "cu suma de 643.539 mii lei prin diminuarea veniturilor curente cu suma de 364.353 mii lei și majorarea subvenției acordate de la bugetul de stat cu suma de 1.007.892 mii lei,", adica 1.007.892-364.353=643.539 (in mii lei). Evident, o suma insuficienta. Zgarcit de mica. Ca, in general vorbind, de asta sunt toti nemultumiti cand se face o rectificare bugetara - ca primeste mai nimica (adica o suma insuficienta).

Situatia reala se afla la Ministerul de Finante!
:)

Bibliotecaru said...

@ Motanul_Incaltat

Stimate domn,
Nu despre asta este vorba, este vorba că deficitul este zero.

Aveţi dreptate, toate sunt estimative când se realizează legea Bugetului de Stat sau legea Bugetului Asigurărilor de Stat, numai că în general cheltuielile bugetare sunt, de regulă, previzibile.
Să vă explic de ce.
Fiecare instituţie are nişte cheltuieli care pot fi aproximate cu uşurinţă, cum ar fi salariile (care rămân determinate câtă vreme nu se fac angajări, concedieri sau măriri de salarii), la fel şi consumul de curent electric, benzina, rechizite, reparaţii, proiecte... Sumele vor fi foarte apropiate de cele de anul trecut, cât timp nu se schimbă ceva esenţial. pe de altă parte, se stabileşte mai întâi suma şi ordonatorul de credite trebuie să se încadreze în ea. Sigur, un premier ştie de la început cam cât va fi inflaţia şi cât va creşte preţul la electricitate şi gaze, pentru că cei de la Guvern au multe instrumente care să le ofere astfel de date, şi au prognozele pe un an înainte... Evident că estimarea nu este o ştiinţă exactă şi ea mai dă greş, dar nu are voie să dea greş foarte tare... pentru că aşa îşi pierde toată semnificaţia şi nu mai este nevoie de o estimare cât timp ea dă greş cu peste 30%.

Revenind la rectificarea bugetară, ea spune că cei care au făcut bugetul au supraestimat veniturile şi, în loc să le micşoreze drastic pentru că e criză, numărul de şomeri creşte şi evaziunea fiscală creşte şi ea, au urmat linia guvernului spunând că vom avea creştere economică, codul muncii va aduce la suprafaţă economia subterană... şi aşa mai departe... dar au şi subestimat cheltuielile. De aceea se dă acel miliard, prin forma subvenţiei, pentru a ajunge la deficit zero. Deficitul este deci zero pentru că fondul de pensii nu rămâne dator cu miliardul respectiv, dat fiind că subvenţia reprezintă o sumă de bani nerambursabilă.

Conform legii, asigurărilor pensiilor de stat nu le trebuie nici un ban de la buget, fondul de pensii ar trebui să funcţioneze autonom. Din păcate politica s-a infiltrat în sistem şi l-a dat peste cap. Pensiile au mari probleme pentru că introducând magistraţi, militari, pe cei cu transporturi... adică "pensiile speciale", Bugetul de Stat s-a degrevat de aceste plăţi şi au mutat plăţile la Bugetul Asigurărilor de Stat. Totuşi este evident că sunt mult mai puţine sume venite din contribuţii venite din armată, magistraţi, piloţi... decât sunt plăţi, deci sistemul nu se mai poate întreţine cum se întreţinea până acum. De aici problema cheltuielilor şi veniturilor.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.