08 August 2011

Sindromul Boc loveşte iar la Casa Albă


Cineva spunea că ceea ce se întâmplă în România reprezintă un experiment american care are rolul de a verifica reacţia civică la diferite soluţii de austeritate. Probabil că reacţia bună a românilor l-a încurajat pe domnul Barack Obama.

Astăzi preşedintele american a trecut la negarea problemei şi minimalizarea nevoii de soluţii, adică cam ce a făcut cuplul Băsescu-Boc în 2009. Citiţi şi vedeţi cum practic domnul Obama îl citează parcă, puţin adaptat, pe domnul Boc.

"Indiferent ce spun unele agenţii, ţara noastră a fost şi va fi întotdeauna o ţară de rating AAA"

"Vestea bună este că problemele economice pot fi rezolvate rapid şi ştim ce trebuie să facem pentru a le rezolva"
http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/3614/8587533/1/barack-obama-70.jpg?width=605
"Recurgerea la aceste reforme nu necesită decizii radicale. Acest lucru necesită bun simţ şi compromis"
(http://www.mediafax.ro/externe/barack-obama-problemele-economice-ale-sua-pot-fi-rezolvate-8587533/)
Din păcate, evoluţia Statelor Unite nu poate fi ca a României. Ele nu pot avea zeci de milioane de la FMI care să-i scoată din problemă, vânzându-şi suveranitatea, ele au nevoie de sute de miliarde pe lună, miliarde care nu pot veni de nicăieri. Devine din ce în ce mai evident că domnul Obama este pierzătorul de serviciu pentru toate derapajele SUA din anii '60 şi până acum.
Din păcate pentru că o cădere a SUA va atrage o cădere a tuturor economiilor.

7 comments:

ADRIAN said...

Da, dar "yes we can!" ...
Cum ar fi daca i-ar lovi sindromul belgian ? Ca acolo criza nu se face foarte auzita precum in Spania,Italia, Irlanda, Portugalia etc unde totusi au existat guverne legitime!
Deci Obama ar trebui sa dea o tura in invrajbita Belgie ca sa vada cum zic aia "yes we can!"

epolitikon said...

L-am vazut si eu aseara la TV si fara sa fiu vreun expert SIE care analizeaza fiecare element de pe fata lui, cadru cu cadru, mi-a lasat impresia ca minte ca un om caruia ii fuge pamantul de sub picioare.

Bibliotecaru said...

Se poate deci spune că domnul Boc minte cu mai multă calitate decât domnul Obama. Păi să-l exportăm ca preşedinte în SUA.

epolitikon said...

Pai eu ma refeream la Obama. Ca la Boc nu ma mai uit. E un soi de personaj Pokemon viu, care-mi da fiori. Ca de altfel toata sleahta portocalie ce conduce tara in zilele noastre...
Oricum Obama e o mare teapa mondiala asa ca nu prea e loc sa-l promovam pe Boc.

Bibliotecaru said...

Mondial şi noi nici măcar nu l-am votat, ca să spunem că e vina noastră. SUA, CHINA, INDIA, RUSIA pot deveni în orice moment probleme mondiale fără să putem face nimic. Vine tare din urmă şi Pakistanul, alături de toate celelalte ţări arabe...

România este o musculiţă în mijlocul vârtejului... Din păcate nu mai avem de mult timp politicieni care să reuşească să facă din România o ţară importantă.

epolitikon said...

Pai termenul de "tara importanta" e de prea mult spus. Noi ne-am suit in trenul UE asa ca nu mai e loc pentru impresii individualiste, mergem impreuna cu tot cardul. Sa vedem cat timp vor sta vagoanele legate asa cum sunt ele in prezent.
Cred ca obiectivul pe care ni-l putem propune (pe termen lung) este sa nu fim o tara problema, sa fim o tara de pluton, de manuta cu celelalte tari din Europa Centrala si de Est care nu fac probleme. Dar ma tem ca va fi greu pentru ca e in firea noastra sa cream probleme.

Bibliotecaru said...

Când spun "ţară importantă" nu mă refer la o valoare economică ce nu poate fi trecută cu vederea, ci la un rol geo-strategic care să facă din România o valoare indispensabilă.

Noi am tot ocolit să intrăm în poziţia de entitate de neocolit. După revoluţie, în loc să conducem negocierea occidentului cu Federaţia Rusă, am avut o pudoare şi am respins tot ceea ce este rusesc. La fel am avut şi un moment China, un moment în care puteam să facem ca mărfurile chinezeşti să treacă spre Europa prin România. Aceiaşi pudoare ne-au făcut iarăşi să ratăm momentul. Am pierdut momentul unei strategii comune cu Turcia, pentru că, dacă vă amintiţi, după revoluţie exportam la greu rulmenţi şi pânze de bomfaier cu sacoşa prin Instambul. Între timp nu mai e nevoie pentru turcii şi-au rezolvat problema... şi nu cu ajutorul României.

Am pierdut multe trenuri prin care România putea să capete o valoare strategică. Să sperăm că nu pe toate. Mai sunt câteva atuuri, trebuiesc însă folosite cu cap.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.