Dictatura este pe vine

---

Domnul Cristian Preda ne-a dezvăluit, în sfârşit, pentru ce anume erau necesare 2/3 treimi din Parlamentul României şi pentru ce s-a sondat la alegerile/referendum ce tocmai au trecut apariţia miraculoasă a voturilor, exact cât să treacă peste 50%.

Iată ce spune domnul Cristian Preda:

Opt propuneri

by cpreda

În cadrul conferinţei de la ISP din această după-amiază, am susţinut nevoia unei revizuri ample a Constituţiei, plecând de la idea că a “cârpi” textul actual prin simpla înlocuire a unei structuri bicamerale cu una monocamerală e insuficientă.
Cele opt propuneri pe care le-am avansat au fost următoarele.
1. Regim semi-prezidenţial cu puteri sporite pentru Preşedinte. Mai precis, este vorba despre acordarea dreptului de dizolvare a Parlamentului în oricare moment de criză politică şi nu doar - aşa cum se întâmplă acum - doar în cazul crizei survenite la formarea unui nou guvern. Argumentaţia e simplă: o criză poate apărea - şi a şi apărut, de altfel, în multiple variante - şi în alte momente politice, nu doar atunci când se formează un nou cabinet. Am susţinut, de asemenea, introducerea unei prevederi constituţionale care să-l oblige pe Preşedinte să prezideze reuniunile guvernului.
2. Bicameralism asimetric. Renunţarea la bicameralismul egalitar trebuie nuanţată. Trecerea la o singură cameră ar afecta profund reprezentarea interselor colective. O comeraă inferioară cu 250 de deputaţi şi una superioară cu 40-45 de membri ar respecta ideea diminuării numărului de de parlamentari sub 300. O cameră superioară e cerută de nevoia de a reprezenta şi alte interese decât cele de la nivelul colegiilor actuale.
3. Formalizarea distincţiei majoritate-opoziţie la nivelul Parlamentului, pentru a clarifica poziţionarea fiecărui deputat în raport cu guvernul, şi introducerea moţiunii de cenzură constructive, care obligă adversarii unei echipe guvernamentale să prezinte în momentul unei moţiuni şi înlocuitorul premierului.
4. Introducerea unei sesiuni cvasi-permanente a Camerelor, cu vacanţe pentru aleşi limitate la maximul legal pentru celelalte categorii de cetăţeni, şi limitarea - pe această cale - a utilizării ordonanţelor de urgenţă la cazurile în care legiferarea ar amâna ieşirea dintr-o criză gravă.
5. Reorganizarea teritoriului. Trecerea de la circa 3000 de comune şi oraşe la circa 1500 de astfel de structuri administrative primare şi organizarea unui nivel intermediar de 10-11 regiuni cu circa 2 milioane de cetăţeni fiecare (referinţa fiind talia Bucureştiului). În acest fel se poate produce o diminuare semnificativă a elitelor politice locale, care cuprind circa 45.000 de membri: aproximativ 40 de mii de consilieri locali, 1500-1700 de consilieri judeţeni şi circa 3000 de primari. Problema esenţială este definirea tipurilor de interese colective relevante pentru reprezentare. Reducerea legislativului la o structură monocamerală nu e în sine practicabilă, în absenţa unei structuri fiabile de reprezentare la acets nivel intermedair. Subsidiaritatea trebuie pusă al lucru în acest cadru nou de distribuire teritorială a autorităţii.
6. Deschiderea Curţii Constituţionale către non-jurişti, inclusiv către foşti preşedinţi sau premieri, cărora le-ar veni mai bine un asemenea costum decât haina strâmtă a preşedinţiei onorifice a unui partid. Experienţa instituţională relevantă la înalt nivel trebuie valorificată într-o instanţă pusă să judece constituţionalitatea legilor.
7. Reforma instituţiei Avocatului Poporului, prin obligaţia ca acesta să prezinte un aviz atunci când pe rolul Curţii Constituţionale se află o cauză care vizează drepturile şi libertăţile fundamentale.
8. Recunoaşterea demnităţii umane ca valoare centrală a ansamblului republican. O concretizare a impunerii demnităţii umane ca valoare-cheie ar fi punerea în acord a vârstei legale pentru vot, a limitei legale pentru angajare şi a duratei de şcolarizare obligatorii. Am pledat, în acest sens, pentru educaţie gratuită şi obligatorie între 4 şi 16 ani, ca şi pentru diminuarea vârstei de vot de la 18 la 16 ani.
Numeroasele întrebări din public mi-au îngăduit să nuanţez unele afirmaţii. Ideea esenţială în jurul căreia s-a organizat dezbaterea a fost aceea că o reformă consistentă a Constituţiei presupune o judecată sintetică asupra naturii regimului vizat, asupra sistemului electoral (ca instrument de producere a reprezentării) şi asupra distribuţiei puterii în teritoriu.
Adaug acestui rezumat că am avut o controversă interesantă cu Valeriu Stoica, asupra valorii referendumului referitor la abandonarea bicameralismului şi asupra diferenţei dintre ceea ce eu am numit o politică a convingerilor şi, respectiv politica dominată de majorităţi ieşite din consultări referendare.

Iată ce spun eu:

Bibliotecaru { 03.13.10 at 8:38 AM }

@ C Preda
Aveţi în faţă o problemă, aceea a alegerii premierului. Ce soluţie vedeţi dumneavoastră:
1. Dominarea Parlamentului de către preşedinte prin şantajul dizolvării (foarte dragă “întoarcerea la popor” preşedintelui, vă amintiţi?)
2. Dominarea Premierului de către preşedinte prin ricoşeu de la dominarea Parlamentului.
3. Dominarea Justiţiei de către preşedinte prin politizarea Curţii Constituţionale, singurul element judecătoresc care emite decizii cu valoare de lege şi cu efect judecătoresc imediat. La aceasta mai introduceţi şi un Aviz al Avocatului Poporului, cu aceiaşi direcţie de control.

1+2+3 înseamnă Preşedintele superputere în stat şi Justiţia, Executivul, Legislativul transformate în instituţii marionete (cum am mai avut).

4. “Legalizarea” sistemului putere/opoziţie, un concept care este atât de folosit în mod abuziv de politica românească, deşi nu există nicăieri instituţionalizată această aberaţie (în contextul nostru instituţional, cu premier care nu este “ca la Americani”… şi nici măcar acolo nu împarte nimeni legiuitorii în putere şi opoziţie, doar partidele), introduce conceptul parlamentari de categoria a doua, cu alte atribuţii decât parlamentarii puterii, în condiţiile în care nu ar trebui să existe o subordonare politică partid, premier, ministru, parlamentar.

Vreţi o soluţie banală care să fie extrem de democratică fără să dea nici o putere sporită nimănui?
1. Alegerea directă a Premierului şi Programul de Guvernare,
2. Parlamentul veghează ca Premierul să îndeplinească Programul de Guvernare asumat,
3. dacă nu se îndeplineşte Programul de Guvernare, urmează moţiunea de cenzură,
4. Referendum pentru realegerea premierului.

La asta s-ar gândi un om de dreapta, un om care crede în democraţie şi nu munceşte pentru transformarea preşedintelui într-o superputere care dirijează alte trei puteri marionetă.

Mă întrebaţi mai sus dacă am citit Constituţia. Am să vă spun ceva ce vi se va părea surprinzător, ceva ce nu pare să înţeleagă cei care adăugă puteri astăzi preşedintelui. Instituţia prezidenţială nu este una democratică, preşedintele nu reprezintă poporul român. Parlamentul este singura instituţie democratica care reprezintă voinţa poporului. Preşedintele este reprezentantul statului român, adică al autorităţii, al instituţiilor, chiar dacă este ales prin vot direct. Preşedintele nu vorbeşte niciodată în numele poporului român, de aceea acordurile sunt ratificate de parlament, el vorbeşte în numele statului român, reprezintă autoritatea statului concentrată în semnătura unui singur om, nu poate să înlocuiască cele trei puteri.

Reînnoiesc cererea de a vă cere scuze cetăţenilor români pentru ce aţi afirmat mai sus. Personal, ca cetăţean, mă simt jignit. Dacă era vorba despre altcineva, îi puteam găsi poate scuza ignoranţei şi nu mă enervam chiar aşa încât să nu dorm toată noaptea. Domnia voastră însă ştiţi foarte bine ce faceţi şi nu provocaţi întâmplător astfel de “sondări” ale capacităţii poporului român de a nu se revolta la venirea statului dictatorial urmat rapid de cel totalitar.

Subjugarea conceptului Curţii Constituţionale în scopul evident de a controla politic Justiţia este probabil un act samavolnic de uzurpare a autorităţii atât de intens încât cred că nici cel mai cumplit dintre ideologii comuniştii nu a îndrăznit să se gândească la el.

Vă invit să vă exprimaţi părerea:
http://cristianpreda.ro/2010/03/12/opt-propuneri/