Discurs şi Adevăr

---

Vă invit să analizaţi la rece...

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la dezbaterea cu tema „Legea Educaţiei Naţionale - un pas înainte pentru România”
(Bucureşti, 29 martie 2010)

Bună dimineaţa,

Bun găsit şi Sărbători Pacale în linişte vă doresc încă de pe acum. Aş spune câteva cuvinte doar pentru că am convingerea că esenţa dezbaterii va fi în intervenţiile pe care dumneavoastră le veţi face. Nu pot să încep fără a face câteva observaţii legate de atmosfera creată în jurul Legii aşa cum ea a fost afişată pe site-ul Ministerului Educaţiei şi aşa cum deja pare a fi respinsă de unele categorii. Cred că trebuie să plecăm de la realitate, iar realitatea este că sistemul educaţiei din România este unul din cele mai slabe din Europa şi, îndrăznesc să spun, cel mai slab din interiorul Uniunii Europene din punct de vedere al performanţelor absolvenţilor. Acest lucru este demonstrat nu numai de analize ale specialiştilor, ci este demonstrat şi de testele europene care s-au făcut în România în perioada 2001, 2006, 2007. Succesiunea acestor teste arată o continuă depreciere a calităţii sistemului de educaţie din România, ceea ce reclamă intervenţie urgentă, intervenţie urgentă în adaptarea sistemului de educaţie românesc la realităţile economiei, la realităţile competiţiei, căreia România trebuie să-i facă faţă, pentru a-şi putea asigura evoluţia pozitivă. Nu îndrăznesc să spun pentru a-şi putea asigura prosperitatea, dar, pe fond, aceasta este cheia creşterii nielului de trai al românilor: educaţia. V-aş spune câteva cuvinte despre ultimul Consiliu European la care am participat şi care stabileşte ţintele principale ale agendei UE 2020, cea care e continuatoarea Agendei Lisabona. Vă pot spune că la Consiliul care s-a desfăşurat joi şi vineri, săptămâna trecută, au fost enunţate cele cinci obiective majore ale Agendei UE 2020, urmând ca la Consiliul din iunie acestea să fie adoptate. Dar vreau să ştiţi că, din cele cinci obiective, sunt două care în mod net vizează sistemul de educaţie şi o să le dau citire. Unul din obiective este ca rata părăsirii timpurie a şcolii la nivelul Uniunii Europene să se reducă cu 10% până în 2020.

De asemenea, un alt obiectiv este ca populaţia având vârste între 30 şi 34 de ani, în proporţie de 40%, să devină absolventă a unui sistem de învăţământ superior. Nu aş vrea să pară că forţez lucrurile, spunându-vă că un alt obiectiv este reducerea sărăciei la 20 de milioane de cetăţeni, deci în 2020 să avem 20 de milioane de cetăţeni care au ieşit din zona sărăciei şi pot duce o viaţă normală. În mod categoric şi acest obiectiv este legat de educaţie, de calitatea sistemului de educaţie. Un alt obiectiv care vizează într-un fel educaţia, poate pe un palier mai înalt, este cercetarea şi Agenda 2020 a Uniunii Europene propune ca toate statele membre să aloce 3% din Produsul Intern Brut pentru cercetare, într-o structură care să vizeze o contribuţie a statului de circa 1% şi atragerea în procesul de cercetare a marilor companii cu încă 2%. Mie mi se pare că până şi problema, ţinta legată de rata de ocupare este legată tot de educaţie, este cea de-a cincea ţintă, dacă vreţi, a Agendei UE 2020 şi care vizează ca populaţia cu vârste între 20 şi 64 de ani să fie ocupată în câmpul muncii în proporţie de 75%. Indiscutabil, nu există obiectiv al Agendei 2020 a Uniunii Europene care să nu fie legat practic de calitatea educaţiei. În aceste condiţii, mi se pare în neregulă că în acest moment au apărut deja voci care pun sub semnul întrebării schimbarea structurală a sistemului de educaţie din România, considerând că nu este oportun să facem acest lucru într-o perioadă de criză.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că exact acesta este momentul în care să facem ce trebuie pentru creşterea performanţelor sistemului de educaţie, pentru că reforma educaţiei nu este un lucru care să menţină România în situaţia de criză, ci dimpotrivă. O reformă în sistemul de educaţie poate ajuta la ieşirea României din criză şi în mod cert este soluţia care să prevină intrarea României în viitoare crize economice. Nu în ultimul rând, aş face menţiunea că mi se pare nepotrivit să sacrificăm mereu viitorul, viitorul unor reforme importante, susţinând că avem acum lucruri mai urgente de făcut, de genul trebuie să ieşim din criză. Nu poate fi susţinut un astfel de argument. Am mai văzut abordări de genul acelora care susţin că proiectul de lege este un soi de schimbare a schimbării. Daţi-mi voie să vă spun că până acum nu s-a făcut nicio schimbare în sistemul de educaţie, ci s-a făcut doar ceea ce putem numi cârpirea sistemului de educaţie. Facem acest lucru de 20 de ani. Dacă este cineva care se revendică reformator al sistemului de educaţie în aceşti 20 de ani de la Revoluţie, vreau să-l invit să privească rezultatele acestei reforme şi rezultatele acestei reforme sunt copii tot mai slabi pregătiţi, cu tot mai puţine şanse de a face faţă competiţiei pe piaţa forţei de muncă, copii tot mai puţin pregătiţi să facă faţă pieţei forţei de muncă la nivel global. Deci, după părerea mea, cei care revendică reforma în educaţie au astăzi rezultatul reformelor pe care le-au făcut în ultimii 20 de ani, privind la rezultatele testelor internaţionale, la faptul că nu avem nicio universitate în primele 500 din lume. Sunt realităţi. Nu este nevoie să le dezbatem, pentru că le putem citi cu uşurinţă oriunde.

De aceea, v-aş face propunerea ca dezbaterile legate de Legea educaţiei în primul rând să fie depolitizate. Nu putem privi eficienţa sistemului de educaţie românesc şi condamnarea eventuală la înapoire a României de pe poziţii ideologice. Propunerea mea este să privim această reformă structurală, profundă a sistemului de educaţie românesc de pe poziţia oamenilor responsabili, responsabili de prezent, dar mai ales resposabili de viitorul ţării. România nu poate fi competitivă fără un sistem de educaţie modern, care să dea copiilor, tinerilor, competenţe, şi nu să-i oblige la memorarea unor cunoştinţe pe care oricând le găsesc şi pe site-urile pe care le accesează în fiecare zi. Aş spune câteva cuvinte despre noua lege a educaţiei, dar nu înainte de a mai sublinia o dată că singura soluţie pentru a ajunge la o lege bună este să avem o abordare depolitizată faţă de priorităţile din educaţie şi să nu privim de pe poziţia intereselor de grup, fie ele ale profesorilor, ale elevilor sau mai ştiu ale cărei alte categorii. Lucrurile trebuie privite din punct de vedere al interesului naţional, al interesului de a nu face din România o insulă de slabă dezvoltare în interiorul Uniunii Europene. Aş mai aduce aminte un lucru - reclamaţia publică legată de dezbatere, o dezbatere pe care am vrea să o lungim la infinit. De fapt este, în opinia mea, paravanul sub care se ascunde intenţia de a bloca o nouă lege a educaţiei, o lege care să răspundă nevoilor societăţii româneşti. De ce fac această afirmaţie? Vă aduceţi aminte foarte bine că o comisie prezidenţială competentă a pus un diagnostic sistemului de educaţie. Un raport de evaluare a sistemului de educaţie care a fost extrem de neutru din punct de vedere politic şi extrem de competent din punct de vedere al celor care au facut analiza.

În baza acelui diagnostic, noi, toţi, partide politice, sindicate, ONG-uri, am semnat un Pact pentru Educaţie, în care depolitizarea era unul dintre obiective, dar se stabileau acolo principalele obiective ale unei noi legi a educaţiei. În baza Pactului pentru Educaţie s-a elaborat o strategie de implementare a celor ce am semnat prin Pact. Şi, în sfârşit, astăzi avem Legea, proiectul de lege aşa cum am stabilit în principalele coordonate ale Pactului pentru Educaţie. Cred că este foarte greu să fim contradictorii. A fi contradictoriu cu ceea ce ai semnat la Pactul pentru Educaţie nu înseamnă decât că ai adoptat o poziţie de a câştiga timp, în speranţa că nu mai apare Legea. Iată că Legea a apărut şi ea corespunde integral principiilor negociate şi de toţi susţinute ale Pactului pentru Educaţie. Cele subliniate în Pactul pentru Educaţie se materializează în lege şi aş aminti educaţia timpurie, educaţie timpurie care se finalizează cu anul pregătitor, ce devine obligatoriu. Aş aminti că în Pact vorbeam de faptul că structura sistemului de învăţământ preuniversitar trebuie să fie predictibilă şi să se apropie de elev. Este ceea ce se face prin introducerea clasei a IX-a în învăţământul gimnazial, în aşa fel încât abandonul şcolar, care era între clasele a VIII-a şi a IX-a, să fie diminuat ca impact şi, pe de altă parte, cumulat cu clasa pregătitoare, să ajungem la învăţământul obligatoriu de zece ani. Noua lege vizează şi formarea de competenţe, cele opt competenţe recomandate de Uniunea Europeană ca fiind comptenţe pe care un absolvent trebuie să le aibă pentru a face faţă concurenţei de pe piaţa muncii. Nu în ultimul rând, reducerea orelor pe care copilul le petrece la şcoală, la gimnaziu - de la 29 la 25 de ore, la liceu - de la 30 la 28 de ore. Noua legislaţie introduce testările, evaluările ca un mijloc de a corecta nivelul de pregătire a elevului. Testările nu se mai fac doar la sfârşit şi cu asta calificativul şi bună ziua. În perioade intermediare terminării ciclului de învăţământ se organizează testări pentru a da posibilitatea cadrelor didactice să corecteze nevoile de pregătire ale tânărului, ale copilului.

Descentralizare este un alt deziderat al Pactului, care se realizează prin prezenta lege, fie că vorbim de descentralizarea financiară, fie că vorbim de descentralizarea administrativă. De asemenea, în segmentul de descentralizare vedem şi dreptul şcolii de a utiliza orele lăsate la dispoziţie de programa obligatorie: 20% din ore la nivel de gimnaziu, 30% din ore la nivel de liceu, în condiţiile în care asupra acestui portofoliu de ore de învăţământ nimeni, în afară de conducerea şcolii, nu poate interveni. O conducere care, de asemenea, este proiectată a deveni mult mai apropiată de comunitate şi de beneficiarii sistemului de educaţie, consiliile de administraţie având o treime dascăli, o treime reprezentanţi ai administraţiei locale, o treime reprezentanţi ai părinţilor. Nu în ultimul rând, aş sublinia importanţa compatibilizării ofertei şcolare cu noile abordări ale tinerilor, adică prietenia tinerilor cu calculatorul. Prin noua lege se introduce obligativitatea de a se crea platforme informatice, biblioteci şcolare virtuale, pe care să le poată accesa orice elev. Deci, cred că în învăţământul preuniversitar aceste elemente sunt elemente consistente de reformă şi care, în acelaşi timp, vor duce la obţinerea de competenţe de către copil, la capacitatea lui de a se adresa direct pieţei forţei de muncă la terminarea fiecărui ciclu şcolar. În ceea ce priveşte învăţământul superior, am luat notă de o afirmaţie a rectorilor, nu am văzut scrisoarea, îi rog pe domnii rectori, bănuiesc că au reprezentanţi în sală, să ia notă de faptul că noua lege nu atinge autonomia şcolară, sigur, poate atinge grupurile din universităţi şi eu nu vreau să discut despre ele, dar ştiu ce atinge. Vă rog să nu confundaţi grupurile din universităţi cu autonomia universitară. Nu fabricăm şi nu putem accepta o autonomie a grupurilor de interese din unele universităţi. Vrem o autonomie a universităţilor în favoarea studentului şi a profesorului. Mi se pare că la învăţământul universitar clasificarea universităţilor este esenţială pentru ca tinerii care vor să facă studii universitare să ştie cărei categorii de universitate i se adresează în încercarea de a obţine o diplomă.

De asemenea, ierarhizarea programelor de studii mi se pare esenţială, şi ea este un element de modernizare şi de eficientizare a sistemului de învăţământ universitar. După părerea mea, contrar afirmaţiilor făcute la întâlnirea rectorilor, viaţa universitară se democratizează prin introducerea prevederilor din proiectul de lege. Se democratizează concomitent cu instituirea unui sistem managerial de conducere. Sigur, poate pe unii îi deranjează introducerea sistemului corporatist de conducere a unei universităţi. Trebuie să le spun că marea majoritate a universităţilor din clasamentul Shanghai au un sistem corporatist de conducere. Acesta pare a fi cheia succesului în învăţământul universitar, sistemul în care rectorul, managerul universităţii este desemnat prin concurs, la fel şi decanii, şi oamenii îşi pot face o echipă cu care să conducă universitatea, şi nu grupuri de influenţă care stabilesc soarta universităţii: ce se învaţă, cum se învaţă, ţinând cont prea puţin de exigenţele studenţilor. Legea va genera înăsprirea condiţiilor de asigurare a calităţii. Asigurarea calităţii va fi unul din obiectivele principale pentru învăţământul universitar şi, de asemenea, constituirea registrului matricol unic va fi o altă încurcătură pe care Legea o prefigurează pentru a preveni fraudele în sistemul de eliberare a diplomelelor în învăţământul superior românesc. Legea promovează universitatea centrată pe student.

Domnilor, v-aş ruga să observaţi o afirmaţie făcută foarte de curând de unul din statele importante din Uniunea Europeană şi care începe să demonteze un mit al medicilor pregătiţi în universităţile româneşti. Este vorba despre proaspetele afirmaţii venite din Franţa, care spun negru pe alb că medicii români sunt slab pregătiţi. De altfel, vă pot spune că o comisie prezidenţială care evalua sistemul de sănătate din România arată că rata de rateu în diagnostic ajunge la peste 40% în sistemul de sănătate românesc. Este un efect al sistemului de educaţie. Adică, unui om care are o boală i se prescrie o reţetă pentru altă boală. Un om care nu trebuie operat este operat. Deci, cam aici se învârte calitatea într-o zonă extrem de sensibilă a vieţii de zi cu zi a cetăţenilor, ca efect al calităţii sistemului de educaţie din România. Nu trebuie să vă spun că România nu este în primele cinci pentru niciuna din ţările Uniunii Europene ca nivel de atractivitate din punctul de vedere al studenţilor care să vină să studieze în România. Nu am vrut ca intervenţia mea să fie una care să supere, dar vreau să fie o intervenţie care să dea tonul discuţiilor. Avem nevoie de o dezbatere cinstită, onestă, în care să înţelegem că fără un sistem de educaţie reformat, care să răspundă nevoilor de competiţie pe care România le are pentru a asigura cetăţenilor ei un trai mai bun în perioada următoare nu avem nicio şansă. Şansa României este legată de educaţie.

Vă pot spune că la acest Consiliu - şi cu asta închei consideraţiile legate de conţinutul Legii în dezbatere - atunci când a venit vorba de cauzele crizei şi de ce Europa este ultimul continent din punct de vedere al relansării - practic încă nu s-a relansat - una dintre cauze a fost şcoala, educaţia. Vă rog să îmi permiteţi să citez din notiţe: „Lipsa de educaţie potrivită este cauza situaţii Uniunii Europene, Europa fiind singurul continent care nu s-a relansat după criza economică”. Şi în interiorul situaţiei educaţiei în Uniunea Europeană, cea mai mare problemă din punct de vedere al performanţelor sistemului de educaţie le au ţările nou intrate. Iar în interiorul acestui grup, România este una din ţările care stă cel mai rău – aţi observat că şi Bulgaria ne-a depăşit la ultimele teste internaţionale. Aceste realităţi trebuie să ne facă să privim cu responsabilitate dezbaterea şi, mai ales, Legea. Eu sunt de acord cu dumneavoastră că, poate, termenul de două săptămâni este prea scurt, având în vedere că deosebirea între proiectul Legii pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea la Parlament şi acesta este că a fost „defrişat” de negocierile din alianţa aflată la putere în momentul în care Legea a fost promovată. La acel moment s-au făcut, se pare, unele concesii care au ieşit din Pactul pentru Educaţie dar interesul Guvernului a fost ca totuşi, menţinându-se fondul Pactului pentru Educaţie, Legea să fie promovată. Deosebirea între acea Lege şi ce avem acum pe masă este că proiectul actual a fost „defrişat” de tot ceea ce nu era în Pactul pentru Educaţie sau a fost curăţat de tot ceea ce aşeza în poziţii negociate Pactul pentru Educaţie. Acum este Pactul pentru Educaţie transpus în Lege curat, aşa cum l-am semnat noi toţi.

Închei intervenţia mea cu un apel la dumneavoastră: de ceea ce se va decide legat de forma educaţiei depinde competitivitatea României şi, implicit, şansa românilor de a trăi mai bine în interiorul Uniunii Europene. Dacă nu, vom rămâne cu un deficit de cont curent uriaş, aşa cum suntem acum, pentru că nu avem capacitatea să facem producţie competitivă pentru piaţa europeană şi pentru alte pieţe. Dacă vom avea oameni bine pregătiţi, vom aveam această capacitate şi nu vom mai trăi din împrumuturi ca să ne plătim salariile. Eu vă mulţumesc mult şi vă doresc mult succes şi închei rugându-vă să aveţi o abordare depolitizată şi departe de interesele de grup, privind la un singur interes: interesul ca România să aibă o categorie de specialişti competitivi care la rândul lor să facă economia românească competitivă. Vă mulţumesc mult!

Departamentul de Comunicare Publică
29 Martie 2010

4048) ? 4048+50 : screen.width),((screen.height > 2200) ? 2200+150 : screen.height))" border="0">

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=11994&_PRID=lazi fotografiile din Galeria Foto - Autor Sorin Lupsa / Administraţia prezidenţială)

Sărbători Pacale este şi în original, nu am schimbat nimic. Este o greşeală mică de dactilografiere dar parcă trimiterea la păcălici este un izbândă freudiană.
Dacă educaţia este cheia, cred că suntem condamnaţi la lacăte închise.
Dacă sărăcia se reduce la nivelul a 20 de milioane de cetăţeni, cam câte milioane sunt acum săraci?
"dezbaterile legate de Legea educaţiei în primul rând să fie depolitizate". Această lege vrea să politizeze numirea conducătorilor instituţiilor de învăţământ superior, cu încălcarea autonomiei universitare, motiv pentru care liderii universităţilor nici nu sunt de acord cu legea.

Intervenţia premierului Emil Boc în cadrul dezbaterii cu tema Legea Educaţiei Naţionale, desfăşurată la Camera Deputaţilor

Intervenţia ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu în cadrul dezbaterii cu tema Legea Educaţiei Naţionale, desfăşurată la Camera Deputaţilor

Domnule preşedinte,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,
Domnule ministru,
Doamnelor şi domnilor,

Suntem, în acest moment, la faza dezbaterii publice cu privire la Legea Educaţiei Naţionale, în urma deciziei Curţii Constituţionale care, analizând cele trei legi pe care le-am avut în privinţa controlului de constituţionalitate, a decis - şi nu mai comentăm de ce - ca dintre cele trei legi, Legea Educaţiei Naţionale să se reîntoarcă şi să fie dezbătută în Parlament.
Având în vedere această decizie a Curţii Constituţionale, Guvernul a operat, sub coordonarea ministrului Funeriu, completarea acestei legi asumate cu câteva formule noi.
Noua lege pe care v-o propunem elimină formulele de compromis existente în legea anterioară determinate de contextul politic în care a fost propusă asumarea şi a optat pentru soluţii clare şi radicale. De aceea, această lege are în integralitate, la bază, ceea ce s-a convenit la nivel politic - Pactul Naţional pentru Educaţie şi Strategia pentru Educaţie şi Cercetare pentru societatea cunoaşterii. Vorbesc aici de Pactul Naţional pentru Educaţie, care a fost semnat de toate partidele politice parlamentare şi de 22 de ONG-uri reprezentative, iar Strategia a fost semnată de sindicatele reprezentative ale cadrelor didactice.
Aş spune un lucru foarte clar: criza aceasta ne-a arătat cât de vulnerabili suntem în foarte multe domenii şi unde avem punctele cele mai slabe în societatea românească. Fără echivoc, avem datoria să facem ordine acolo unde statul nu mai poate funcţiona aşa cum a funcţionat până acum sau poate funcţiona în continuare, dar cu riscul de a evolua în derapaje greu de controlat. Această criză ne-a arătat câtă nevoie este de ordine în sistemul de pensii, pentru că numai poate fi sustenabil, câtă nevoie de ordine este în sistemul de salarizare, pentru că statul nu mai poate funcţiona fără să aibă control asupra cheltuielilor publice. Această criză ne-a arătat cât de lipsiţi de performanţă suntem, din nefericire, şi în sistemul educaţional. Şi avem nevoie de o mutaţie radicală de structură, şi nu de cosmetizări. De asemenea, această criză ne-a arătat cât de multe lucruri trebuie completate în sănătate pentru a pune acest sistem în folosul pacientului, a cetăţeanului, şi de a elimina risipa banului public.
Întorcându-ne la educaţie, spuneam că această lege optează pentru formule fără compromis şi radicale. Nu o să intru în detalii pentru că scopul acestei dezbateri este să comenteze şi să analizeze soluţiile propuse. Totuşi, m-aş referi la câteva dintre ele.
În învăţământul preuniversitar, de departe, mutaţia centrală constă în faptul că ceea ce vor învăţa copiii noştri după adoptarea legii va fi bazat pe competenţe, pe formarea de competenţe şi nu pe memorarea de informaţii.
Suntem cu toţii părinţi şi ştim ce fac copiii noştri. Pleacă la şcoală cu un ghiozdan pe care nu-l pot ridica în mână, vin acasă ca mici roboţei şi reproduc informaţiile care le sunt predate fără limită la şcoală, nu au timp nici pentru familie, nici pentru alte activităţi extra-curriculare şi pleacă a doua zi la şcoală obosiţi, alergând în permanenţă, să satisfacă ce? Nevoia unui sistem educaţional care îi toarnă cu pâlnia în cap informaţii şi evaluează sec, fără formare de competenţe, ceea ce a memorat.
Acestea sunt lucruri reale, pe care le vedem în fiecare zi. Avem o programă supraîncărcată din cauza căreia copiii sunt obligaţi să se transforme în nişte pioni ai zilei, fără să aibă capacitatea de a reflecta asupra a ceea ce învaţă. Avem o evaluare care pune accent pe reproducere. Nu avem nişte evaluări care să pună accent pe modul în care copiii utilizează transdisciplinar informaţiile, adică ce ai învăţat la fizică să legi cu ce ai învăţat la chimie şi biologie şi să te ajute în viaţă.
Evaluările noastre sunt simpliste, se bazează pe reproducere, şi aici intervine mutaţia centrală pe care o propunem: actuala programă supraîncărcată va fi redusă cu aproximativ 25%, deci, din start, un timp suplimentar pentru calitate în ceea e priveşte aspectele pe care le învaţă copilul. De asemenea, profesorii au 25% din timpul de predare alocat pentru a-şi individualiza predarea în concordanţă cu cerinţele elevului şi a fi sigur că actul educaţional are eficienţă. Dacă la aceasta mai adăugăm faptul că se reduce numărul de ore şi în învăţământul gimnazial, şi în învăţământul primar, iată un prim pachet care contribuie la o altă formulare a actului educaţional. Îmi veţi spune: bun, unde se duc copii dacă reducem numărul de ore? - pleacă în gaşti de cartier, pleacă pe stradă, în acţiuni de violenţă de droguri. Nu! Proiectul de lege pune la bază ceea ce are toată lumea în Europa şi generalizează programul Şcoală după şcoală. Asta înseamnă că având un număr mai redus de ore, copilul rămâne la şcoală să-şi facă temele, serveşte şi masa, iar când ajunge acasă, la orele 16:00 - 17:00, are temele făcute, părintele s-a întors de la serviciu şi poate avea timp şi de activităţi extraşcolare, şi de timp de reflexie, şi să se joace. Să nu uităm că este copil, totuşi, iar acest cadru în pune la dispoziţie un asemenea mecanism. Evident, îmi veţi spune: bun, vor fi disponibilizaţi profesori dacă se reduce numărul de ore. Vreau să vă spun că programul Şcoală după şcoală absoarbe o bună parte din profesori care, vor fi normaţi, potrivit legii, în cadrul celor 40 de ore, pentru a desfăşura activităţii în cadrul acestui program. Şcoala nu înseamnă numai cele 17, 18 ore pe care le predai, înseamnă şi orele pe care le poţi avea în cadrul programului Şcoală după şcoală, tot act educaţional este şi acesta. Aici este important să avem acest curaj să mergem mai departe.
M-aş mai referi şi la aspectul care ţine de lucrul comunităţii locale în stabilirea curriculei, a ceea ce învaţă copii. Acum, indiferent unde suntem în ţară, învaţă toţi acelaşi lucru, uitând că avem probleme, avem nevoi speciale, nevoi locale cu privire la forţa de muncă şi a pregătirii acesteia. 30%, 20% din ce învaţă copii în ciclul liceal şi gimnazial va fi decis de către comunitatea locală, în funcţie de particularităţile zonei, ceea ce dă o mai mare importanţă comunităţii locale, comunităţii de afaceri, profesorilor, cadrelor didactice şi părinţilor nu în ultimul rând, încât să înveţe copii cu adevărat ceea ce au nevoie, nu neapărat ceea ce noi am avea nevoie să ne completăm normele didactice. Este un pas extrem de important şi radical.
Nu în ultimul rând, descentralizarea - pe lângă cea care vizează partea administrativă prin implicarea comunităţii locale, a părinţilor, cadrelor didactice în orice decizie care vizează şcoală - este şi descentralizarea finanţării pe cele trei componente: finanţarea de bază, care merge direct în contul şcoli, finanţarea complementară, care merge la primărie pentru plata lucrărilor de infrastructură şi finanţarea suplimentară, care este o formă de premiere a excelenţei, a performanţei.
O altă mutaţie radicală a legii: accentul pe calitate, în detrimentul - hai să-i spunem fără termeni foarte duri - a ceea ce avem în momentul de faţă, o situaţie de complicitate fără performanţă în sistemul educaţional. În învăţământul universitar, pe lângă faptul că se clasifică universităţile, se pune iarăşi accent şi se premiază calitatea. Dispare criteriul de vechime în ocuparea posturilor didactice. De ce vechimea trebuie să fie un criteriu de performanţă, când nimeni nu te pune în clasamentul de la Shanghai, sau în alt clasament internaţional al celor mai performante universităţi din lume fiindcă profesorii sunt de o vârstă sau alta, ci se uită la calitatea produsului. Calitatea produsului este dată de performanţă, iar performanţa nu are vârstă. Poţi să fi performant la orice vârstă şi sistemul educaţional trebuie să permită acest lucru. De aceea spun că această lege porneşte de la o soluţie corectă, bazată pe pact, şi duce la o reformă structurală a sistemului, spune adio gaştilor universitare, spune adio incompetenţei din învăţământ, pune accent pe performanţă. Şi toţi care au fost obişnuiţi cu apă călduţă - să treacă /ziua de/ astăzi, să vină mâine, salariile se plătesc, nu contează calitatea - aceştia trebuie să reţină că prin noua Lege a Educaţiei Naţionale acest lucru nu va mai fi încurajat.
De aceea, noi vom susţine, ca Guvern, proiectul promovat de Ministerul Educaţiei.
Mulţumim tuturor acelor care au contribuit la redactarea proiectului de lege, domnului ministrul, echipei condusă de profesorul Miclea, echipă care a avut la bază soluţiile convenite politic de către formaţiunile politice parlamentare, de către ONG-uri şi societatea civilă care doresc cu adevărat o reformă şi o mutaţie structurală în educaţia românească. Amânarea nu înseamnă decât să perpetuăm o situaţie negativă pe care o cunoaştem şi ştim bine vorba românească, potrivit căreia o boală netratată înseamnă moarte sigură. Aici cred că avem nevoie, dacă suntem conştienţi cu adevărat şi nu ne ascundem în spatele unei afirmaţii de o formă sau alta, că această reformă trebuie făcută.
Am încredere că Parlamentul României va adopta acest proiect de lege cu soluţiile majore preconizate. Evident, orice îmbunătăţire este oricând posibilă, dar fără a face rabat de la soluţiile de bază de reformă structurală a sistemului educaţional.
Vă mulţumesc!

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 29.03.2010

(sursa: http://www.guv.ro/interventia-premierului-emil-boc-in-cadrul-dezbaterii-cu-tema-legea-educatiei-nationale-desfasurata-la-camera-deputatilor__l1a108514.html)

Ei, ei, ei...

COMUNICAT DE PRESĂ
(29 martie 2010)

Precizări ale Administraţiei Prezidenţiale

Preşedintele României, Traian Băsescu, regretă neclarităţile rezultate în urma discursului susţinut luni, 29 martie a.c., în cadrul unei dezbateri publice pe tema noii legi a educaţiei.

Preşedintele Traian Băsescu a avut în vedere, în primul rând, nevoia creşterii calităţii educaţiei noilor generaţii de medici.

Preşedintele a plecat de la concluziile Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniul Sănătăţii Publice din România, care arată că ţara noastră se află pe primul loc în interiorul Uniunii Europene în ceea ce priveşte decesele evitabile (decese care prin acţiunea medicală, de regulă sunt evitate în celelalte ţări membre UE).

Un alt argument este actuala aglomerare a spitalelor ca urmare a diagnosticelor incomplete sau incorecte. În România, potrivit documentului menţionat, multe afecţiuni care sunt tratate în cadrul spitalelor ar putea fi soluţionate la nivelul asistenţei primare sau în ambulator. Astfel, în document se precizează că până la 57% din cazurile tratate în spital ar trebui tratate în afara acestuia conform practicii europene. Totodată, acelaşi document arată că numărul intervenţiilor chirurgicale asupra persoanelor spitalizate este de aproape trei ori mai mare decât media UE.

Preşedintele nu a dorit să minimalizeze eforturile extraordinare depuse de medicii români în locurile în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, însă consideră că sistemul nu poate fi îmbunătăţit în absenţa unei creşteri solide a calităţii educaţiei în universităţile de profil.

Departamentul de Comunicare Publică
29 Martie 2010

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=11997&_PRID=lazi)

Hmmmmm...

Textul Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, poate fi consultat aici >>>vezi documentul >>>

Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul sănătăţii publice din România