Baconschi versus Vasilescu

---

Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc pentru timpul rămas la dispoziţia Grupului parlamentar al PSD. O invit la
microfonul central pe doamna senator Lia-Olguţa Vasilescu. (Rumoare în sală)
Puteţi conta pe precizia matematică a acestor alocări, fiţi convinşi.
Doamna senator, vă rog.
Doamna Lia-Olguţa Vasilescu:
O să fiu cât se poate de scurtă, domnule preşedinte. Vă mulţumesc foarte mult.
L-am ascultat cu foarte mare atenţie pe domnul Teodor Baconschi. Sigur, ar fi foarte multe
lucruri de vorbit vizavi de performanţele domnului Baconschi ca ambasador, pentru că despre cele
de ministru nu putem vorbi mare lucru, în afara faptului că a ratat cel mai important obiectiv al
României pentru mandatul Boc, care este intrarea în spaţiul Schengen.
Dar, pentru că tot l-a amintit pe domnul Marian Vanghelie, aş dori să-i reamintesc un lucru,
că domnul Vanghelie a reuşit totuşi performanţa să se întâlnească cu mai multe personalităţi
importante din această lume decât a făcut-o domnul Baconschi şi chiar a reuşit performanţa să se
întâlnească cu şi mai multe personalităţi decât a făcut-o preşedintele României, Traian Băsescu.
(Vociferări)
Spun acest lucru nu pentru că aş vrea ca domnul Vanghelie, de exemplu, să ajungă ministru
de externe sau preşedinte, ci ca să realizaţi, domnule ministru, penibilul situaţiei.
V-am mai ascultat vorbind aici despre faptul că au fost foarte mulţi ambasadori de proastă
calitate, numiţi de alte guvernări. Şi cu aceasta aş putea să fiu de acord, având în vedere că
dumneavoastră aţi fost numit ambasador de o altă guvernare, nu de actualul regim.
Dar sigur că, acum, sunt mai importanţi şi mai buni ca ambasadori şi consuli doamna Curt,
de exemplu, sau domnul Avramescu. V-aş ruga să-i atrageţi atenţia domnului Avramescu ca, atunci
când se prezintă la post, să nu o facă în bermude şi în şlapi, aşa cum s-a prezentat în urmă cu câţiva
ani la o comisie parlamentară, unde venise să fie numit pentru un post foarte important.
Aş vrea să vă întreb, domnule Baconschi, cum de aţi uitat de Andreea Pora, cum de aţi uitat
de Mircea Marian, de Rodica Culcer şi de alţi pupători de mare apăsare, pentru că la domnul
Turcescu am înţeles că v-aţi orientat pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş.
Aţi mai spus şi alte lucruri, şi anume că aţi „dezgheţat” relaţiile cu Ucraina într-o singură zi,
într-o zi de miercuri. (Rumoare în sală)
Aceasta pentru că v-a reamintit acest lucru domnul senator Crin Antonescu. Domnule
senator Antonescu, data viitoare poate îi cereţi să „dezgheţe” şi relaţiile cu Marea Neagră – „lac
rusesc”, ca să rezolvăm o situaţie până la urmă.
Ne-aţi vorbit şi în engleză, ne-aţi spus şi cum este cu matematica. Aici aţi cam scrântit-o,
pentru că 3 785 de alegători pe vremea dumneavoastră şi 3 447 ai domnului Pop, tot pe
dumneavoastră vă califică drept un numărător de voturi mai versat.
Însă culmea tupeului mi se pare alta. Aţi vorbit aici despre forţe comuniste ancorate în
trecut, adică despre PSD, şi aş vrea să vă citesc câteva versuri, domnule Baconschi, să văd dacă vi
le reamintiţi: „Mai trece o noapte şi mai trece o zi, / Se ascute lupta dintre clase, / Iar chiaburii se
arată a fi / Elemente tot mai duşmănoase.”, 1969, „Cadavre în vid”, A.E. Baconsky, un ilustru
predecesor al dumneavoastră.
Un asemenea tupeu, domnule ministru, nu-l spală nici măcar o cadă de jacuzzi.
Vă mulţumesc. (Vociferări şi aplauze în sală)

(...)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:
În fine, ultimul subpunct al dreptului meu la replică – şi aici nu mai este chiar nicio ironie,
este adevărat –, versurile citate de distinsa colegă Olguţa Vasilescu aparţin lui Anatol E. Baconsky,
dar Anatol E. Baconsky este un mare poet, cel puţin din punctul meu de vedere şi din punctul de
vedere al multora din generaţia mea, care rămâne în istoria literaturii române nu prin aceste versuri,
ci prin altele.
Mulţumesc. (Aplauze)

(...)

Domnul Teodor Baconschi:
Cu excepţia lamentabilă a acestui atac, de altfel, incult, la adresa memoriei tatălui meu, pus
într-un mod cu totul nefericit de către doamna senator Olguţa Vasilescu, vreau să fac câteva
precizări. Nu numai în spiritul celor recunoscute cu mult bun-simţ – şi nu doar literar – de către
domnul senator Antonescu, tatăl meu, stimată doamnă, a fost urmărit toată viaţa de securitate. Puteţi
lua de la CNSAS cele 1 800 de pagini ale dosarului prin care acest mare scriitor, recunoscut intern
şi internaţional, mai degrabă, a fost urmărit de securitatea comunistă, pe care atât de bine o
continuaţi, până la 52 de ani, de fapt, aproape 30 de ani, până când a pierit la cutremurul din 1977,
la 52 de ani.
Eu însumi am fost urmărit de securitate, sub numele „Vâlceanu”, şi cred că, măcar de la
fostul dumneavoastră „patron”, distinsul europarlamentar Vadim Tudor, aţi fi putut afla ceva mai
multe despre bibliografia şi biografia lui A.E. Baconsky şi aţi fi putut, cel puţin, cita corect nu din
„Cadavre în vid”, un volum premiat de Uniunea Scriitorilor în 1969, ci din, probabil, unul din cele
două volume pe linie, pe care le-a scris la sub 30 de ani şi pe care le-a renegat cu prilejul primului
congres al scriitorilor din România în 1956.
Mi-e jenă pentru dumneavoastră, întrucât aţi coborât dezbaterea la asemenea atacuri la
memoria unui mare om, care a servit România.
Vă mulţumesc tuturor pentru dezbaterea de astăzi, care, personal, m-a îmbogăţit.
Mulţumesc. (Aplauze în sală)