Moţiunea Paleologu, prima parte

---

1. Domnul Paleologu îşi structurează moţiunea sub forma unui manifest. Mai mult, disciplinat, domnul Paleologu pune în faţa moţiunii şi un cuprins... Ceea ce mi s-a părut interesant din start este că domnul Paleologu fixează şi probleme punctuale, părăsind acel „să facem totul ca să fie bine şi nu rău”, atât de specific retoricii politicianiste româneşti.

2. Domnul Paleologu ştie că intră în această competiţie a moţiunilor cu ultima şansă. De ce? Pentru că oricum moţiunile sunt de fapt un context care simulează democraţia şi modernitatea în partid, de fapt contează cine va ajunge preşedinte prin aceste moţiuni. Iată de ce cred eu că domnul Paleologu spune:

„Motivul principal pentru susţinerea unei a treia moţiuni la congresul PDL este însuşi exerciţiul democraţiei interne: dezbaterea de idei în interiorul partidului, eventualitatea reconfigurării diferitelor curente şi, fireşte, comunicarea la scenă deschisă cu militanţii, simpatizanţii şi opinia publică. Un prim obiectiv este chiar instituirea unor mecanisme clare de implicare a militanţilor în anumite decizii politice, cum ar fi alegerile primare pentru desemnarea candidaţilor în competiţiile electorale la nivel local, parlamentar şi europarlamentar, cu excepţia candidatului la preşedinţie.”

Este o expunere idealistă a politologului Theodor Paleologu, dar o expunere a normalităţii, ca şi...

„Nu ne putem pune toate speranţele legate de viitor în insistenţa asupra disciplinei de partid, nici în probabilitatea reluării creşterii economice. E nevoie de idei clare pentru bătălii politice viitoare. E nevoie de orientarea gândirii noastre către provocările viitorului, către soluţiile optime de dezvoltare durabilă.”

Mai mult, domnul Paleologu vorbeşte despre transformarea PDL, despre evoluţia de la un partid de lider la unul de masă... este drept, destul de voalat, astfel încât să nu deranjeze prea mult pe preşedintele României.

„În forma sa actuală PDL e un partid nou, produs al campaniilor preşedintelui Băsescu în 2004, 2007, 2009 şi al fuziunii dintre PD şi PLD în 2007. Afluxul de noi membri a fost considerabil, iar aceştia îşi cer şi ei drepturile. Cu modestie, dar şi cu fermitate.”

3. Un „amănunt” foarte important...

„Marii competitori trebuie să adune cât mai mulţi susţinători în jurul lor, aşa că se exprimă cel mai adesea în formule vagi care nu-i angajează prea mult. O moţiune minoritară îşi poate permite să selecteze teme prioritare şi să propună soluţii concrete, precise, de natură să reprezinte repere în dezbaterea publică. Toată lumea e de acord, de exemplu, că trebuie să susţinem cultura, dar prea puţini sunt dispuşi să se angajeze asupra unui procentaj din buget. Toată lumea spune că trebuie să protejăm monumentele istorice, dar prea puţini sunt dispuşi să aplice legea cu fermitate şi să treacă la măsuri, sancţiuni şi exproprieri. Toată lumea vrea să combată corupţia, dar prea puţin s-a făcut pentru eliminarea cauzelor şi blocarea mecanismelor sale.”

4. Iată o primă propunere care, probabil, dă fiori politicienilor ce se ţin cu dinţii de trecut şi care refuză, cu obstinaţie, depăşirea sistemului vechi al investirii banilor în campania electorală pentru a obţine postul.

„Costurile excesive, de-a dreptul indecente, ale campaniilor electorale sunt o sursă majoră atât pentru scârba cetăţenilor faţă de politică, cât şi pentru perpetuarea corupţiei. Ele trebuie limitate drastic prin reguli clare privind dimensiunea afişelor, locurile special amenajate unde pot fi lipite, interzicerea meşurilor şi cadourilor electorale. În acelaşi timp, ele trebuie preluate integral de stat: buget fix pentru producerea materialelor informative (afişe, flyere etc.), asigurarea difuzării propunerilor fiecărui partid şi candidat de către poşta naţională, spaţii gratuite de publicitate electorală la televiziunea şi radioul publice. Doar în felul acesta vom putea asigura echitatea şi integritatea vieţii politice.”

Nu ştiu dacă difuzarea prin poşta naţională este neapărat o cerinţă necesară, cât timp există oameni în partid voluntari pentru acest lucru. Propunerea importantă este limitarea mijloacelor de propagandă la elemente stabilite prin legislaţie în sfera INFORMĂRII ASUPRA PROPUNERILOR, şi nu altfel de mesaje.

5. „În Bucureştiul Vechi, definit ca sumă a zonelor protejate, trebuie impus, eventual prin referendum, un moratoriu asupra autorizaţiilor de demolare şi de construcţie pentru clădiri înalte. Candidatul PDL la primăria capitalei trebuie să se angajeze că va iniţia fără întârziere o campanie de expropriere a monumentelor distruse în mod voit de proprietari.
Cercetarea arheologică nu trebuie lăsată pe mâna firmelor care primesc diferite contracte de la autorităţile locale. Dezvoltarea specifică a Bucureştiului, marcat de marele incendiu de la 1847, face că un enorm patrimoniu cultural este îngropat în pământ. Să readucem, aşadar, la lumină, prin efortul autorităţilor publice, Bucureştiul subteran: îl putem pune în valoare în aşa fel încât să aducă bani la bugetul oraşului. Bucureştiul Vechi are vocaţia de a deveni un puternic pol de atracţie pentru creatorii şi consumatorii de cultură, pentru tineri şi turişti. Bulevardul Elisabeta, cu sălile sale de teatru şi de cinematograf, are vocaţia unei artere culturale de referinţă. Primăria va trebui să se implice mult mai mult în organizarea festivalurilor care au loc în Bucureşti (cum ar fi, de exemplu, Festivalul Enescu şi Festivalul Naţional de Teatru).
Muzeele din subordinea primăriei trebuie gestionate coerent şi eficient, iar magnifica pinacotecă a municipiului Bucureşti va trebui în sfârşit redată publicului.
Măsurile radicale, dictate de circumstanţe, pentru salvarea Bucureştiului Vechi nasc necesitatea unei politici nu mai puţin voluntariste pentru crearea unor cartiere de afaceri moderne şi bine deservite de infrastructura urbană de transport. Eventual în coordonarea preşedinţiei trebuie demarat un amplu proiect de amenajare a zonei metropolitane bucureştene care să stabilească axele de dezvoltare durabilă pentru capitală şi localităţile limitrofe.”

Domnul Paleologu vorbeşte despre reaşezarea produsului cultural la adevărata sa valoare şi, nu mai puţin important, exploatarea sa judicioasă astfel încât să producă profit. Cred că numai şi aceste fraze şi tot merită atenţia această moţiune.

(va continua http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/05/motiunea-paleologu-doua-si-ultima-parte.html)