16 May 2011

O iubire romantică, o politică care nu are nici o legătură cu democraţia


De-a lungul timpul i-am luat deseori apărarea doamnei Raluca Turcan. Am apărat-o pentru că era un politician tânăr, şovăielnic, care avea timp să înveţe cu ce să mănâncă, cu adevărat, politica. Doamna Turcan este unul dintre politicienii care au o bază de plecare spre excelenţă în politică (mă refer la studii) şi, de ce să nu spun şi asta, o prezenţă publică agreabilă...

Cartea de vizită a domniei sale este următoarea:

Stare civila: casatorita, un copil.

Studii:

* 2006 - Universitatea Transilvania Brasov, doctorand Marketing Politic.
* 2006 - SNSPA Bucuresti – master in Comunicare si Relatii Publice;
* 1999 - ASE Bucuresti, Facultatea de Relatii Economice Internationale, diploma in economie;
* 1996 - 1999 - Institutul Puskin, Moscova, Rusia, diploma in rusa comerciala;


Specializari:

* Cadrul legal si institutional al Uniunii Europene, Universitatea Viena, Austria
* Studii politice, ACYPL: Washington, SUA
* Studii politice: Fellowship German Marshall Fund, SUA
* Comunicare politica Harvard Kennedy School, Program Kokkalis, Atena


Activitate profesionala:

* 1999 - 2000 - Tofan Grup, consultant Relatii Publice;
* 2000 - 2004 - Senatul Romaniei, expert parlamentar;
* 2001 - 2006 - cadru didactic asociat, Universitatea Transilvania Brasov, Universitatea Romano-Germana Sibiu;
* 2004 - prezent - deputat, Parlamentul Romaniei.


Activitate politica:

* 2000 - 2002 - consilier al presedintelui Consiliului National al PNL;
* 2002 - 2004 - consilier al Presedintelui PNL;
* 2004 - 2006 - membru in Biroul National de conducere al PNL;
* Martie 2007 - decembrie 2007 - Vicepresedinte PLD;
* Decembrie 2007 - prezent - Vicepresedinte al Partidului Democrat Liberal

Distinctii, decoratii:

* Cetatean de onoare al Statului Nebraska, SUA.




Ei bine, toate acestea par să ajungă la simbolul unui tren deraiat atunci când doamna Turcan ajunge să folosească "căi de exprimare" absolut anti-democratice.

Doamna Turcan a spus în Convenţia Naţională a PDL un lucru total ieşit din convenţiile politicii.

"Nu voi accepta niciodată clişeele cu care încearcă să ne portretizeze adversarii noştri, nu voi accepta niciodată să îmi vorbească de corupţie Adrian Năstase. Adversarii noştri sunt foarte vulnerabili şi sunt foarte slabi şi superficiali şi populişti pentru că se hrănesc din necazurile, venerabilităţile şi frustrările oamenilor. Trebuie doar să le arătăm adevărata faţă."

Până aici, o banală declaraţie politică... poate puţin agresivă, dar fără a încălca democraţia.
"Îmi doresc un lucru - ca atunci când PDL va câştiga alegerile anul viitor, steagul partidului să fie sus pe sediul PSD din Kisseleff"

Declaraţiile care privesc eliminarea adversarului de pe scena politică nu mai sunt OK. Nu cred că este democratic nici să priveşti alt partid politic ca adversar, pentru că democraţia are, principial, conceptul de parteneri politici care să transpună în actul guvernării voinţa politică (adică exact ţelul pe care un partid politic ar trebui să-l aibă într-o democraţie). Să doreşti însă eliminarea celorlalţi pentru a câştiga alegeri şi a scăpa totodată de o altă părere politică (nu-i aşa, care este esenţa pluralismului în societatea românească, cel despre care vorbeşte art. 8 din Constituţie), nu este şi nici nu poate să fie un deziderat democratic.



Doamnă Turcan, de data asta nu vă apăr... ruşinică!

4 comments:

nimrod said...

Biblio...

Influenţa moscovită, de... Drapelul sovietic pe Reichstag... Banal. Personal mă aşteptam la Iwo Jima că şi aşa PSD-ul s-a cam insularizat...

Bibliotecaru said...

N-am înţeles referirea la Iwo Jima...

nimrod said...

:))

Păi şi acolo a fost înfipt un drapel. Ăla american... Legătura cu PSD e prin observaţie directă: aşa cum spuneam şi pe alte bloguri, totuşi, la mine în cvartal partidul sus-amintit e format dintr-un fost angajat prefectural ce preferă să stea cu capul în nisip, aidoma onor senatorului de proximitate de aceeaşi culoare, un colonel de securitate, slavă Cerului, pensionat, că teroriza aiurea pe toată lumea şi îngrijitoarea zonală, altfel de cât altele de prin cele hoteluri scumpe. Mult altfel, da' beton la politică.
Cum restul populaţiei e la PDL, m-am gândit că insulă e cel mai potrivit, că dacă-i zic enclavă n-o mai scoatem la capăt...

Bibliotecaru said...

:)
Acum am înţeles. Recunosc că nu m-a dus mintea...
:D

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.