30 December 2012

România, o ţară a paradoxului social


În ultimul timp sunt bulversat de incapacitatea unor cetăţeni români (sau care au fost odată români şi acum sunt "fugiţi" prin lume) de a înţelege exact natura poziţiei lor politicianiste. Să nu mă înţelegeţi greşit, consider că a susţine, consecvent, o poziţie politică este un lucru necesar (dacă nu cumva şi obligatoriu)... nu vorbesc despre voinţa politică a cetăţenilor. Eu vorbesc de un fel de credinţă politicianistă, respectiv despre cetăţenii care susţin o grupare politică sau un grup politic, uneori şi un singur politician... no matter what. Este o abnegaţie necondiţionată spre un lucru dăunător, nociv uneori, şi asta este, pentru mine de neînţeles. Când ceva îţi face bine, când îţi este de folos, este normal să exprimi o oarecare susţinere. Când ceva însă este cu totul împotriva intereselor şi valorilor personale şi a celorlalţi de lângă tine... la ce bun să-ţi dedici viaţa unui asemenea ideal.

În societatea românească a apărut o dihotomie între poporul român şi politica românească. Prima dată când am înţeles acest lucru a fost un moment legat de o reacţie la "o spusă" a preşedintelui Traian Băsescu care ne-a comunicat, în live la TV, că domnul Boc şi domnia sa, preşedintele, în scopul evoluţiei în bine a societăţii româneşti, a silit poporul român să facă ce trebuie. Altădată a spus că poporul român este o piedică în calea reformelor pe care politicienii doresc să le facă.

Iată deci că există măcar o diferenţă de "viteză", chiar şi atunci când toată lumea are aceiaşi ţintă... interesul politicienilor este o viteză mare pentru a ajunge cât mai repede la destinaţie, interesul poporului român este o viteză rezonabilă pentru a putea ajunge măcar la destinaţie. Pentru politicieni viteza nu este o problemă, au maşini rapide a căror viteză este practic limitată, nu de puterea motorului şi cutia de viteze... ci de regulile de circulaţie. Sigur, cine are girofar... poate ignora şi regulile. Cetăţeanul însă este limitat numai de viteza picioarelor, fuge cât poate de tare, oboseşte repede... Totuşi el nu poate să se oprească şi să se odihnească când doreşte pentru că... tot sistemul s-ar duce de râpă... şi atunci cetăţeanul este condamnat să alerge în spatele maşinilor de lux cu girofar fără a mai spera la altceva decât că, la un moment dat, va putea să-şi tragă sufletul... Numai că, şoferul politician nu oboseşte, doar mai scoate, din când în când, capul pe fereastră şi strigă la cetăţeanul aflat de decenii în alergare să nu fie puturos, să alerge mai repede... doar ţine întreaga ţară în loc cu puturoşenia lui...

Şi acum filmuleţul pe care l-am primit pe email... Poate în această prezentare plastică toată lumea va înţelege că politicianul nu poate şi nici nu trebuie să facă nimic fără cetăţean sau în defavoarea cetăţeanului, oricât de bine ar răta lucrurile din cabine cu comenzile maşinii.

Dualismul României de astăzi
 

6 comments:

Katrina said...

Pentru cei interesati, calendarul ortodox 2013
http://www.orthodox-calendar.com/preview2013/

ZeV said...

katrina
Eu am deja un calendar ortodox, chiar de la Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Teofan.
In numele meu si al Domniei Sale, iti doresc un an nou fericit si, mai multa incredere in instinctul tau spiritual.

ZeV said...

Biblio
Pentru apatrizi, scena politica romneasca este aidoma unei console Microsoft, Sony, sau Nintendo.
Romanii plecati, cel putin, o parte dintre ei, si-au luat si sufletul la purtator.
Prin urmare, acestia, nu mai au nici o legatura cu Romania.
Sa le dea Dumezeu, care este acelasi pentru TOATE cultele, minte si gandul cel bun.
Eu le urez, La Multi Ani,cu sanatate. Oricum, ne vom intalni, DUPA. Sper sa ne putem privi in ochii spirituali, si atunci.
;)

Katrina said...

Fara alte comentarii, chiardacasunt dator cu niste urari amicului moldovean ortodox ZeV.

http://cleptocratia.blogspot.ro/2012/03/bogdan-tiberiu-iacob-despre.html

Bibliotecaru said...

@ ZeV

Oamenii sunt la fel peste tot.
Chiar acum pregătesc un discurs marca Fidel Castro care vorbeşte despre o revoluţie cubaneză care a avut loc cu un secol mai devreme decât revoluţia din 1989... şi totuşi parcă ar vorbi despre românii de astăzi.

Lucrurile sunt perene, de noi depinde cât de mult învăţăm pentru a evolua.

Bibliotecaru said...

@ Katrina

Mulţumesc pentru calendar. Asta îmi aminteşte că unul dintre primele mele bloguri a fost un Sinaxar. Între timp au apărut foarte multe, în consecinţă l-am şters pentru că devenise inutil.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.