30 December 2012

Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, prima parte


Viaţa este ciclică. Dacă nu ne amintim unde au dus căile trecutului, vom merge mereu şi mereu pe aceleaşi căi greşite. Cuba mijlocului de secol XX a trăit aceleaşi probleme de astăzi ale României. Poate ar trebui să deschidem larg ochii la trecut pentru a nu cădea în aceleaşi capcane în viitor.

Prezint deci, într-un mini-serial, un discurs al lui Fidel Castro cu subiectul CAPITALUL PRIVAT STRĂIN NU SLUJEŞTE NICIODATĂ BINELE ŢĂRII ÎN CARE ESTE INVESTIT. Cuvântarea a fost rostită de Fidel Castro la 24 februarie 1960 în faţa conducătorilor organizaţiilor muncitoreşti. Textul l-am găsit într-o culegere de texte, "Fidel Castro -  Cuvîntări Alese", Editura Politică, Bucureşti, 1961.

Tovarăşi conducători ai organizaţiilor muncitoreşti din Cuba!

S-ar putea ca adunarea de astăzi să devină cea mai grandioasă acţiune revoluţionară a etapei actuale a revoluţiei. Importanţa ei este cu atât mai mare, cu cât aceasta adunare are loc la 24 februarie.

Cu 65 de ani în urmă, în acestă zi compatrioţii noştri au lansat chemarea lor la unire, chemarea de a porni la ultima bătălie pentru eliberarea patriei.

Noi nu uitam acea memorabilă dimineaţă, nu-i uitam pe oamenii care în urmă cu o jumătate de veac au izbutit să realizeze atât de mult pentru patria lor, jertfind pentru aceasta tot ce aveau.

Aspiraţiile revoluţionarilor din 1895

Ce idei i-au însufleţit pe acei revoluţionari? Ce speranţe i-au animat? Ce visuri au nutrit gândindu-se la fericirea patriei? Ce-i drept, ei n-au înţeles cât de departe erau aceste visuri de înfăptuirea lor, căci independenţa şi libertatea deplină a patriei, suveranitatea republicii, năzuinţa ca poporul să devină stăpânul destinelor sale erau atunci doar un vis, care începe să devină realitate abia astăzi. De aceea adunarea aceasta are o semnificaţie profundă nu numai sub aspectul sentimentelor patriotice, bazate pe idei înalte, a sentimentelor revoluţionare, ci şi din punctul de vedere al numeroaselor trăsături noi, proprii timpului nostru, care n-au existat înainte; tocmai prin aceasta ea reprezinta începutul realizării visurilor revoluţionarilor din 1895.

Noi ne număram printre cei pe care îi entuziasmează toate aceste simptome ale noului, care ştiu să preţuiască toate acestea. Luând în discuţie problemele actuale ale ţării, noi ne aducem aminte de Cuba de ieri, de ziua de ieri a republicii, dar totodată vedem şi problemele noastre de astăzi, viaţa de azi a Cubei. Toate acestea ne insuflă speranţă şi mândrie; niciodată încă, noi - cărora ne revine uriaşa răspundere de a lua hotărâri de care depinde încrederea profundă în guvernul revoluţionar şi speranţele puse în el — n-am mai simţit o mândrie atât de profundă pentru poporul nostru. Ajunşi la etapa actuala a revoluţiei noastre, ar fi nedrept sa nu devenim optimişti, să nu încercăm o satisfacţie la gândul că tot ce s-a făcut n-a fost în zadar. Ar fi greu să-şi închipuie cineva un sprijin mai ferm şi mai deplin decât acela pe care poporul îl acordă astăzi revoluţiei. Poate că mulţi încep abia acum să înţeleagă ce este revoluţia, în ce constă importanţa şi măreţia ei, căci în trecut cuvântul "revoluţie" era un cuvinţel la modă, care se repeta des, iar pentru mulţi nu era decât un cuvânt de efect. Era o noţiune cât se poate de vagă; orice eveniment era supranumit revoluţie şi fiecare îşi spunea revoluţionar. Revoluţia părea un lucru uşor. În realitate, însă, nu-i de loc asa. Revoluţia nu este un eveniment simplu în istoria unui popor. Ea reprezintă o sarcină grea şi complexă. Dar totodată ea este un mare dascăl. În cursul desfăşurării ei, revoluţia ne învaţă, întăreşte conştiinţa poporului, şi pe zi ce trece noi înţelegem tot mai mult esenţa ei. Pentru aceasta a fost însă nevoie de timp. Şi cu toate că n-am avut timp — căci la noi revoluţia a repurtat victoria abia în urmă cu 14 luni —, aceste 14 luni ne-au învăţat multe. Cea mai mare satisfacţie ne-o da faptul că revoluţia se desfăşoară bine. Ea păşeşte înainte, în pofida tuturor piedicilor, în pofida tuturor obstacolelor, a tuturor calomniilor şi uneltirilor. Şi se poate spune că pe zi ce trece ea se desfăşoară din ce în ce mai bine.

Sarcina care stătea în faţa noastră la 1 ianuarie 1959 era pentru noi, deci şi pentru popor, mare şi complexă. În ziua aceea, pretutindeni oamenii fremătau de bucurie, de bucuria pe care le-a pricinuit-o sfărâmarea lanţurilor, a lanţurilor ruşinii, nedreptăţii şi crimei, a lanţurilor înroşite de sânge care ţinuseră poporul în umilinţă, îl sugrumaseră, îl osândiseră la mizerie şi mai cu seamă la desperare.

În acele zile a domnit bucuria generală, deşi nu ne dădeam încă seama precis ce ne aştepta în viitor. Revoluţia nu căpătase încă o forma bine determinată. Revoluţia era încă ceva nedesluşit, ceva care nu se conturase încă limpede în conştiinţa poporului. Era doar ca o speranţă, iar bucuria nu ne îngăduia încă pe atunci să ne gândim la ceea ce va trebui sa facem mai departe. Nu ne-a dat prin gând că ruperea lanţurilor nu reprezenta decât începutul, începutul unui drum greu şi complex. După lupta de mai bine de un secol pe care poporul nostru a dus-o până aici fără succes, noi, reprezentanţii generaţiei de astăzi, am căpătat, pentru prima oara în istoria patriei noastre - căci în alte vremuri factori mai puternici decât dorinţele, aspiraţiile şi visurile poporului nostru ne-au lipsit de o asemenea posibilitate —, am căpătat, în sfârşit, posibilitatea de a medita la toate cele petrecute.


Îşi aduc aminte politicienii români de aspiraţiile poporului român în momentul revoluţiei din 1989. Revoluţiile fac schimbări de la un sistem social la altul, nu-i vorbă, aspiraţiile poporului însă sunt, de regulă, aceleaşi... o speranţă de mai bine, demnitate personală şi naţională, preţuire din partea liderilor societăţii...

Iată cât de bine seamănă aspiraţiile poporului român din decembrie 1989 cu aspiraţiile cubanezilor din 1895...

Ce spuneţi însă despre "...căci în trecut cuvântul revoluţie era un cuvinţel la modă, care se repeta des, iar pentru mulţi nu era decât un cuvânt de efect. Era o noţiune cât se poate de vagă; orice eveniment era supranumit revoluţie şi fiecare îşi spunea revoluţionar...". Nu este exact ce se întâmplă acum cu "revoluţionarii" şi "îndreptăţiţii"? "Noi suntem singurul partid de dreapta", "adevăratul partid de dreapta", "noi suntem singurii care luptăm împotriva structurilor PCR şi ale Securităţii"... tot felul de sloganuri menite să facă din dictatură democraţie... Nici nu mai contează astăzi cine eşti, important este împotriva cui lupţi, asta abia te defineşte.

Prima întrebare care mă frământă este dacă poporul va aştepta (şi dacă popoarele vor aştepta), secol după secol, ca visele lor să fie împlinite de nişte politicieni care, deşi conceptual (prin cuvinte rostite în discursuri) sunt total diferiţi, intrinsec sunt identici de la începuturile politicii în lume.

Episodul viitor:
Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a doua parte

18 comments:

Burebista said...

Pare a fi totul in ordine, chiar daca de la acel discurs au trecut peste 50 de ani, chiar daca toar'su de lupta al lui fidel, recte che, nu mai e printre cei vii....
Noi il avem acum insa pe cel mai mare admirator al lui Che si, din pacate, pentru noi, acest cirac este doar che gargara, chit ca e prim ministru....
Cu astfel de ideologii, made in cuba anilor '60, nu vad cum am progresa in anii ce vin. Ce a realizat cuba lui castro in cei peste 50 de ani? Doar foamete, ideologie servita cu ciubarul(vadra sau polonicul fiind prea minuscule!) si o lunga, mult prea lunga agonie...
guvernul ponta deja a plecat la drum cu stangul, chiar daca in armata, comanda incepea intocmai: "stangul stang, drept, stangul!!!" :D :D :D
Un an nou, cu bucurii(din alta parte, ca dinspre Palatul victoria o sa cam bata critvatul, austrul si.... gerul de Siberia)!

ZeV said...

...si evident, vorba domnului Bibliotecar, poporul roman va fi salvat de ,,singurul partid de dreapta", profund atasat valorilor europene...cum ? ce spuneti? nu prea pun mare pret pe voturile romanilor ?
Pai e si normal, din moment ce romanii este prosti. Doar Boc, Udrea, MRU si Basescu, stiu ce e bine pentru romani. Daca se intampla sa mai uite, ii intreaba pe Barroso, Reding si Merkel..cat vor mai fi (acestia din urma) la putere. Dupa ce vor lua drumul lui Gitenstein, vom mai vedea...pe cine or intreba...
:)))
PS
Sper ca domnul Decebal, pardon, Burebista, sa-si schimbe numele in Traian. Are marcajul european de conformitate CE.
:)))

Bibliotecaru said...

@ Burebista

Aveţi răbdare, sunt episoade pentru două săptămâni (Fidel ţinea discursuri lungi... cred că are şi recordul mondial cu cel mai lung discurs public)... vor veni cifrele şi s-ar putea să observaţi că vorbim nu despre ce a fost în Cuba, ci despre ce va fi în România următorilor ani... De aceea spune că este interesant pentru politicieni.

Bibliotecaru said...

@ Burebista

Un an nou cu bucurii vă doresc.

Bibliotecaru said...

@ ZeV

De oricâte ori răsfoiesc cărţile vechi descopăr asemănări cu lucrurile prezente. Este incredibil cât de puţine lucruri se schimbă cu adevărat! Am impresia că noi ne chinuim la istorie să reţinem data evenimentului, bătălia, anii de domniei... nimic din ceea ce trebuie reţinut cu adevărat.

Burebista said...

@Bibliotecaru,

E seara lui 30 decembrie, candva, mare sarbatoare mare: ziua republicii(coincidenta mare:si urss avea ca sarbatoare a republicii, tot 30 decembrie - 1922 - cand se "unisera" de buna voie si nesilite de lenin & stalin, toate republicile)
Eu sunt convins ca anul 2013 va fi unul foarte greu, nu fiindca asa a balmajit alde crin chiulangiul number one in Romania, ci fiindca zona euro din UE a intrat in recesiune, guvernul ponta 1 a intrat si el in recesiune cu totul. Iar guvernul ponta 2, nemaifiind cel mai cinstit guvern(sic!!!) nu are cum sa iasa din recesiune cu alde fenechiu(troaca? :D), sova(un stahanovist de carton, taman la marile proiecte!), un dragnea(lupul, paznic la stana?), un vosganian(coleric si looser), sau cu madam Pana(trebuia cineva de categoria grea!, pana fiind mult prea usoara) la lupta cu sindicatele, ca sa nu mai vorbim de buget, unde d-l Voinea pare cam insuficient sustinut de coalitie.
Iar faptul ca ponta a uitat deja promisiunile din campanie si acum da inainte cu greutatile si provocarile anului 2013, nu face decat sa ne arate ca a mintit, prin omisiune, in campania electorala: ceea ce stiam inca de la iliescu& roman din campania anului 1990. Atunci, in duminica Orbului, demagogia a castigat. In decembrie 2012, au castigat din nou cei care au apelat din greu la minciuni, promisiuni desarte si amagiri crunte....
Dar cu un prim ministru mai versatil decat un cameleon, usl nu va avea probleme decat din momentul in care zevzecul care i-a votat cu drag, va constata ca a fost fraierit in ultimul hal....
Ce va fi atunci, il las pe ponta sa descopere singur....

La multi ani, tuturor care mai cred in Romania!

Bibliotecaru said...

@ Burebista

Ziua republicii este, prin co-incidenţă, şi ziua sfârşitului monarhiei. Cineva mi-a spus că nu poţi să sărbătoreşti ceva ce este neplăcut pentru altcineva... aşa că prefer să nu mai sărbătoresc ziua republicii. :D

Stimate domn, eu vorbesc despre criză în România şi SUA cam de prin 2007-2008. Criza nu are nimic de-a face cu ceea ce spuneţi mai sus (mă refer la lista de personaje)... Putea să facă politică în România şi mama lui John Maynard Keynes... tot aia se întâmpla. Problema, cred eu, apare din imposibilitatea economiştilor de a înţelege fenomenele macro-economice şi la nivel mondial. Părerea mea.

Burebista said...

@Bibliotecaru,
Am o intrebare: "daca sustineti ca vorbiti de criza inca de prin 2007/2008, cum se face, oare, ca nu i-ati convins si pe liderii usl, alde ponta si crin, asupra existentei acesteia?". Spun asta fiindca onor personulitatile lor sustineau una si buna prin 2010, 2011, ca nu exista criza economico-financiara in UE si in SUA ci doar in Romania, ca urmare a politicii lui Boc & Basescu.
Cred ca n-ati comunicat deloc cu liderii usl desi v-am observat prezenta pe bloguri(nastase, muschetari, etc).
Nu sunteti credibil in fata acestora, sau sunt prea plini de ei, acesti lideri cu ideile lor zburatoare???

Bibliotecaru said...

@ Burebista

Stimate domn,
Aveţi impresia că aceşti domni şi doamne din politica românească ascultă de mine? Eu le tot spun tuturor, de la toate partidele... dar ascultă?

Nu-i jigniţi, politicienii români nu sunt nulităţi... fiecare partid are nişte oameni care gândesc, dar ca politician nu prea poţi să faci ce vrei... şi mai e, cum spuneam, greutatea, de natură umană, de a gândi în forme limitate (sisteme izolate).

Este o problemă inversă cu cea a infinitului. Conceptul spaţiului închis, fie că vorbim despre nivelul unei ţări, fie că vorbim despre conceptul global, este destul de complicat de "simţit".

Lucrurile nu sunt deloc complicate, tocmai simplitatea este covârşitoare.

După cum ştiţi probabil, PIB-ul poate fi exprimat prin două modele, modelul consumului şi modelul producţiei.

Sistemul american, şi cel occidental în general, constituie un PIB pe modelul societăţii de consum. Numai că acest consum... trebuie produs de cineva. Consumul nu era însă produs de SUA, Germania, Franţa... ci de China, Japonia, Malaezia... afacerile se mutau spre ţările arabe, acolo unde era petrolul. Iată că PIB-ul consumului devenea egal cu cel al producţiei numai pe hârtie, în realitate PIB-ul se făcea aproape exclusiv pe consum.

Criza occidentală a anilor 50-60 a fost rezolvată prin cele câteva războaie "locale" pe care occidentul le-a purtat, unele directe, precum Vietnam, Coreea, altele prin furnizare de conflict, precum războiul Iran-Irak... dar mai ales conflictul de tip război rece menit să mulgă ţările NATO (şi ale pactului de la Varşovia de partea URSS-Rusia).

Prin anii 2000 situaţia devenise prea apăsătoare pentru a fie rezolvată printr-un conflict.

Criza mondială fie duce la scăderea nivelului de trai, fie la genocid mondial.

Bibliotecaru said...

(continuare)
Din acest motiv anul 2001 a inventat un nou inamic, de data aceasta global... terorismul şi al-Qaeda... în special prin persoana veşnic dispărută a lui Osama Bin Laden. Acest obiectiv, combaterea terorismului, a înghiţit sume uriaşe şi a amânat căderea imperiului american. În 2007 însă situaţia a devenit iarăşi stringentă. Irak-ul nu răspunde economic pe cum se aştepta occidentul, conceptul terorist nu a fost descoperit deloc acolo, nici bombe chimice nici nimic... astfel că în 2008 se ajunge la 100$ barilul de petrol crud. Asta înseamnă criza energie şi criza mondială. Plezneşte conducta de bani de hârtie (fără nici un fel de acoperire), se suprapune şi conducta spartă de bani electronici (care nu există decât pe calculatoare) şi apare blocajul fluxurilor financiare... pentru că oamenii obişnuiţi, oricât a folosi cardurile de credit sau debit... au nevoie de cash pentru anumite plăţi. Banii fictivi sunt însă atât de mulţi încât banii reali, cu acoperire, nu mai pot satisface nici nevoia de cash.

Degeaba a inventat SUA nişte dezastre, nişte conflicte... paguba este deja prea mare pentru a trece cu simplele paleative.

Şi încă o dată... Criza mondială fie duce la scăderea nivelului de trai, fie la genocid mondial.

Bibliotecaru said...

(continuare)

Nu uitaţi că începuturile crizei au fost anunţate de domnul Tăriceanu, în timp ce domnii Boc şi Băsescu spuneau că nu va fi criză în România pentru că la noi băncile sunt sănătoase.

Politicienii "au luat-o cu toţii", poate şi pentru că nu le era convenabil să vadă criza în 2008-2009.

ZeV said...

Biblio
Sincer, nu inteleg de ce faceti trimitere la evenimentele din Cuba.
Ca sa ce?
Stimate coleg....domnia voastra, spre deosebire de grupusculul de conationali dependenti de ura, egocentrism, obsesii si orgolii, stie/stiti ca romanii au evoluat si merita mult mai mult respect decat binevoiesc sa i-l acorde, spre exemplu, Basescu, Udrea, Macovei, MRU, Morar, Danilet, Aspazia, Burebista, etc.
In Romania s-a incercat a se imprima teoria ca romanii sunt de doua categorii: buni (noi) si rai(ei). Democrati(noi), comunisti (ei). Criteriul ? Culaoarea politica si intentia de vot. In Romania exista, inca, politicieni si oameni care nu cred, sincer, in valentele votului, ca drept fundamental intr-o democratie. De aceea, desi ei cred ca sunt ,,democrati", eu am, sincer, anumite rezerve. Daca, in Romania, votezi intr-un anume fel, inseamna ca, bineinteles, esti manipulat. Asta o spun EI. Deci o putem spune si NOI. ;)
Pana cand?
Pana unde ?
Actuala garnitura care se pretinde de dreapta, desi, majoritatea dintre ei, habar nu au care sunt caracteristicile ideologiei liberale, neoliberale, conservatoare, sau crestin-democrate, repet, cei pretins de dreapta, au pierdut pentru ca nu-si respecta conationalii, nu cred in capacitatea lor de a discerne.
Nici dvs, domnule Bibliotecar, nu prea credeti in romani. Dvs va imaginati ca, daca ceva va merge (relativ) rau, oamenii vor iesi in strada sa...sa ce ? domnule Bibliotecar ?
Vor abandona cosurile in suspermarkete, ca sa ceara, CE ?
Da, domnule Bibliotecar, ar putea exista un motiv...umilinta indusa de orgoliul nemasurat al politicienilor rupti de realitate.
Principalul vector al acestei categorii de politicieni, este si ramane...Traian Basescu. Sper ca nu pentru mult timp.
;)
Va amintiti ? Ooamenii au reactionat, in proximitatea palatului Cotroceni si in Piata Universitatii, nici macar pentru ca cineva, cu un cinism fara limite, le-a diminuat salariile cu 25%. Masura, era cat pe ce sa se extinda si asupra pensiilor.
Au iesit, domnule Bibliotecar, pentru a protesta impotriva arogantei, obrazniciei si umilintei, generate/induse de un om, victima fiind un alt om, care , desi, este strain, poate fi un exemplu de cum trebuie sa se comporte un roman: apolitic, preocupat de meserie la inalt nivel de competenta, cu stiinta de carte. Astfel de oameni nu au timp de politica si sunt, uneori, incomozi pentru politicieni.

ZeV said...

continuare
Ma apropii de final ,prin a spune ca nu cred in scenarii apoclipitice ( un anume termen din decembrie 2012 este este deja expirat ;) ), nu cred ca in Romania anului 2013 vor fi probleme generate de efectele unei crize de proportii, sper ca actuala majoritate sa-si respecte obligatile fata de romani si in primul rand, sa ma respecte.
Chiar daca am admite, prin reducere la absurd, ca actualul guvern a inceput cu...stangul, nimeni nu-i impiedica pe dreptaci, sa faca pasul urmator cu...dreptul.
Nu ne spuneau , ei, ca omul de dreapta este liber cugetator, liber schimbist , independent, educat si...tarziu acasa ? (pentru ca munceste pentru el de plesneste).
Eu, fiind tot un om cu convingeri de dreapta, imi doresc doar trei lucruri:
- un curs stabil euro/leu
- Constitutie
- reconciliere nationala
Daca cei cativa care inca gandesc doar in termeni de combinatorica politica, peste capul romanilor, imbibati de zeama autosuficientei, vor continua sa-si reverse ura asupra romanilor, in dispret profund fata de interesul national, se poate sa iesim in strada. Nu am facut-o pana acum, fiind un cetatean pasnic. Dar totul are o limita de suportabilitate.
La Multi Ani, Romania. Numai ca, atentie contionali de coloraturi diferite: NU EXISTA TARA FARA POPOR. De asemeni, un poate exista o Uniune Europena formata din tari de ranguri diferite. Romania trebuie sa-si recapete statutul, dupa esecul lamentabil, istoric ,al basismului. Desigur ca, pentru a inabusi in fasa orice incercare de totalitarism, in prezent , sau in viitor, trebuie sa ramanem vigilenti.
Romanii pot trai cu mai putina mancare, sau mai putini bani, dar nu mai accepta sa fie mintiti grosolan,umiliti si tratati cu dispret.
De aceea au pierdut alegeriile fostii mei favoriti. Nu au inteles aceste cateva consideratiuni elementare. Eu, am incercat, din 2011 incoace, sa le atrag atentia...dar care politician ia in seama ce spune un blogger, mai ales cand are pe mana miliarde de euro ? Momentan, am incredere in domnul Ponta....depinde de domnia sa ca aceasta incredere sa dureze 4 ani.
:D

Bibliotecaru said...

@ ZeV

Nu vă grăbiţi, mai sunt câteva părţi.

Nu uitaţi de titlul discursului. Pentru România este foarte, foarte actual. Nu ne îndreptăm spre situaţia prin care Cuba a trecut înainte de venirea lui Castro şi prin care Argentina a trecut "nu de mult". Este evident drumul spre care România se îndreaptă, eu cred că este interesant să căutăm soluţii de ieşire înainte de apogeul mişcărilor de protest.

Vasile, said...

Inaintea lui Basescu Burebista bineintele,


Daca Pontistul nu a inceput precum Castro odata, adica instituind plutoane de executie nu inseamna ca a porni cu stangul este neaparat un pas gresit , mai ales, repet mai ales daca esti stangaci.
De cealalta parte nici sa arzi viile sa-i transformi pe "vinari"in altceva ca nici la Burebista pina urma n=a mers! Poate dupa acest burebista , Traian , fara nici o inversiune sexuala sau istorica a fost mai bun pentru ca a inceput drept cu stangul si a terminat dindu-si cu dreptul in stangul sau viceversa.
Ce ti kalos ise,vorba grecului,mai sunt si fratii astia daci ...sa nu-l calce pe git pe turcul sau pe rusul care ne-a stat cu piciorul pe grumaz noua ani si sa te protapesti ca un madular imbibat cu viagra pe noul venit!
Sunt de acord ca Ponta & Co. nu vor face minuni sunt de acord ca si Ponta, clanul sarbu , se vor acoperi de gloria inaintasului, DAR HAI SA RESPECTAM CEL PUTIN SPERANTA CA O REPARATIE CIT DE MICA VA FI FACUTA , VOM VEDEA IN CURIND PE TREPTELE DNA-ului SI PE MERITUOSIi ultimilor ani!
Este greu de perceput chiar de un biblio ,pe undeva un condescendent aproape apartid politic ce sa mai spun de un burepista un b mic intre atitia boci mai mari!

Bibliotecaru said...

Speranţa mea nu este legată de reparaţia trecutului, personal nu vreau pe nimeni la puşcărie şi nici pe treptele DNA-ului. La ce mă încălzeşte că poporul plăteşte nu ştiu câţi ani de procese şi puşcărie pentru unul care deja l-a furat (şi a făcut pagubă) nu ştiu cât? Speranţa mea este legată de un moment zero de unde să înceapă, pentru prima dată în istoria României, NORMALITATEA. Nu am nici un gând "de răzbunare", eu numai gânduri "de funcţionare" am. În momentul în care văd că România depăşeşte forma politicianistă de funcţionare socială şi trece într-o formă a normalităţii, aşa cum este ea în Constituţie... eu pot spune că am trăit destul şi cu folos.

ZeV said...

Biblio
Traim intr-o societate imbibata/fracturata de ura si spirit revansard, cu doua varfuri de lance: POLITICIENII SI JURNALISTII.
Ce credeti ca ar trebui si ar putea sa faca cetatenii, pentru a transcede in edenul normalitatii ?
De la inceputurile secolului 20, lumea s-a schimbat. Revolutiile nu au dus, niciaieri, la implinirea sperantelor de mai bine ale catatenilor.
Deci, CARE ESTE SOLUTIA ? Ca principiile si dezideratele vi le cunoastem. Cum putem dizolva in reconcliere, orgoliile liderilor si sustinatorilor lor ?
Hai sa va vad...dar fara trimiteri la Castro. Sincer, nici nu pot sa citesc asemenea vorbe si elucubratii lipsite de continut, ca acelea din discursurile dictatorilor.

Bibliotecaru said...

@ ZeV

Soluţia v-am oferit-o de mult timp. Vă mai dau o dată link-ul care sintetizează foarte bine totul...

http://www.youtube.com/watch?v=2pWjUIs09q0

Cetăţenii trebuie să iasă din cerc, să înceteze să susţină politici, politicieni şi interesele "de partid" şi să înceapă să susţină propriile interese, silind astfel distrugerea structurii de interese ale politicienilor.

Cetăţenii nu pot să iasă din cerc decât dacă, şi numai dacă, înţeleg propaganda şi faptul că susţin, prin poziţia lor partizană, anormalitatea şi totalitarismul, dictatura, tirania... ÎMPOTRIVA democraţiei. Aici este anormalitatea ce trebuie rezolvată întâi şi întâi, faptul că cetăţenii luptă pentru interesele politicienilor împotriva propriilor interese.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.