Statul naţional pe care mi l-a încredinţat Nicolae Iorga

---

Într-o lume a globalizării, mulţi politicieni încearcă să ne convingă că statul naţional este desuet. Poate că aşa şi este, numai că eu am primit statul naţional de la Nicolae Iorga.

"Aici nu este un pământ oarecare, ci este moşia unui neam, şi aci nu este colaboraţia cu nu ştiu cine ci colaboraţia cu stăpânii înrudiţi ai acestui pământ. Şi din concepţia aceasta nu ieşim cu nici un preţ, oricât ar spune, chiar foi cumpătate ale saşilor din Ardeal că Rumänien ist kein National-staat. Un stat naţional unde să nu se întâlnească nici un cetăţean de altă limbă, nu există nicăieri. Nici Germania n-a avut un stat naţional în acest sens. Dar, aceasta nu ne împiedică de a fi, hotărât, un stat naţional."

Şi...

“Statul acesta este un Stat naţional, şi un stat naţional nu se poate transforma de hatârul nimănui întrun Stat cu caracter nenaţional. Şi, ca orice Stat care e Stat naţional nu poate să iasă din margenile datoriei sale de Stat naţional. Elementele străine, nu prin pretenţii, ci prin jertfe să-şi arate dorinţa de a face parte din Statul naţional. Statul acesta a fost întemeiat de naţia românească, Statul acesta s-a sprijinit pe vitejia şi munca românească, Statul acesta s-a întărit prin cultura românească, Statul acesta a fost apărat de spiritul românesc, prin urmare el nu poate să trăiască decât cu acest caracter.

Dacă, din nenorocire, mulţămită păcatelor noastre, am ajunge să schimbăm caracterul României, atunci România nu ar mai fi România. Misiunea ei întreagă ar dispărea, nu ar putea să se menţie. România, care este un centru pentru viaţa românească de pretutindeni, ar înceta fără îndoială să mai fie acest centru.

Antidotul? A gândi potrivit cu tradiţia, a gândi potrivit cu cugetarea europeană, a gândi potrivit cu misiunea deosebită pe care o are naţiunea noastră şi care nu se poate confunda cu misiunea altor naţiuni pe care am putea să le imităm.

Aceasta înseamnă a gândi ca Mihai Eminescu, a trăi o viaţă ca a lui: viaţa unui om care nu s-a vândut nimănui, care nu s-a folosit nici de munca, nici de sprijinul altuia, care s-a oferit jertfăntreagă pentru poporul său. Aceasta înseamnă acceptarea, fără un cuvânt de protestare, a muceniciei absolute.”