Deşi domnul preşedinte spunea odată că sunt prea mulţi filosofi pregătiţi de şcoala românească, iată încearcă să fie astăzi la rândul său filosof

---

Din păcate, dorinţa preşedintelui de a fi contribuitor la o nouă variantă de constituţie... se vede. Domnia sa a subliniat foarte apăsat contribuţia domniei sale la conceptul acestei revizuiri (deşi constituţia nu lasă preşedintelui decât gestul formal al depunerii iniţiativei, lăsând Guvernului propunerea de revizuire a constituţiei).

Faptul că domnul preşedinte nu prea are capacitatea de a face o astfel de lucrare este vizibil la tot pasul. De exemplu:
La articolul 85, este o prevedere care corectează întâmplări din mandatul meu: remanierea miniştrilor. Şi am ţinut cont de opţiunea Curţii Constituţionale, dacă vă aduceţi aminte, în cazul Norica Nicolai când am refuzat numirea. Am ţinut cont şi atunci la articolul 85 am introdus un alineat nou prin care se precizează că propunerea primului-ministru de revocare şi de numire a unor membri ai Guvernului se poate face numai după consultarea preşedintelui. Asta acoperă ceea ce ne-a dat Curtea Constituţională la momentul respectiv şi nu mai poate fi subiect de dispute ulterioare între Preşedinte şi Guvern.

Domnului preşedinte nici nu i-a trecut prin minte că de vreme ce Curtea Constituţionale a hotărât că preşedintele poate respinge propunerea primului ministru... atunci Constituţia deja prevede acest lucru, iar hotărârea CCR stabilea deja o precedent de necontestat. De ce era nevoie ca în Constituţie să precizeze "că propunerea primului-ministru de revocare şi de numire a unor membri ai Guvernului se poate face numai după consultarea preşedintelui"? Sigur, este interesant că se introduce subtil consultarea preşedintelui şi la revocare, nu numai la numire. Iată însă că ceea ce domnul preşedinte creşte monştrii şi, în loc să rezolve ceva, introduce şi mai mult confuzia... termenul de CONSULTARE a fost deja interpretat de domnia sa ca ceva facultativ de care nu este obligatoriu să ţii seama, cum a fost cazul consultării partidelor parlamentare pentru desemnarea premierului.

Preşedintele lucrează cu un sens dublu al cuvintelor. Pe de o parte când îi convine termenul de "consultare" reprezintă ceva inefabil, neobligatoriu, cum a fost cazul numirii unui premier, altul decât stabilit, prin vot, de o majoritate parlamentară, pe de altă parte domnul preşedinte consideră că Parlamentul au abuzat atunci când au început procedura de demitere a preşedintelui pentru că, în urma consultării CCR, acest organism nu a dat o decizie clară de încălcare a constituţiei (deşi nu a dat nici o decizie clară că preşedintele nu a încălcat constituţia, a fost în coadă de peşte).

Personal, l-am ascultat pe preşedinte şi am trecut prin următoarele etape:
1. Uimire
2. Disperare
3. Furie
4. Imposibilitate de a asculta mai departe
5. Ieşirea din cameră pentru a nu fi tentat să sparg ecranul

Înţeleg că România nu poate furniza astăzi un preşedinte intelectual, bun diplomat, echilibrat, echidistant, bun negociator şi mediator, cunoscător în ale armatei... Poate nu-l va furniza nici în viitor. Mă gândesc însă că un om cumsecade măcar ar avea decenţa să nu se bage în lucruri pe care nu prea le stăpâneşte.

Noi românii suntem blestemaţi în a avea preşedinţi care le cunosc pe toate, care dărâmă cartiere, care stabilesc priorităţi... Până la urmă trebuie să scăpăm de modelul preşedintelui dictator, că nu se mai poate. Este insuportabil. Eu nu mai pot să suport astfel de "inteligenţe"... Este pur şi simplu prea mult. Nu putem să ajungem de fiecare dată să spunem "bine că s-a terminat" pentru a reîncepe, în următorul mandat, exact aceleaşi etape ale câştigării dictaturii. Partea mai proastă este că această clasă politică, care nu mai are puterea să renunţe cât timp nu-i târăşte nimeni la o "judecată a poporului", nici măcar nu-şi dă seama cât de abominabilă este şi cât rău face României şi românilor. Partea prostă este că nici măcar cea mai mare parte dintre români nu realizează răul pe care clasa politică îl face României şi îi văd cum susţin politicieni şi partide în propriul dezinteres. Cum este să vezi că cineva îţi face rău şi totuşi să-l susţii frenetic? Poate îşi mai aduce aminte cineva la ce visa în iarna sfârşitului lui 1989 şi apoi face comparaţie cu situaţia de acum şi, mai ales, cu situaţia care va fi în 2013. Când România va ajunge în situaţia de astăzi a Greciei... va fi prea târziu. Câţiva ani de bătaie "politică" pe "locul din frunte" va dizolva efortul şi sacrificiul a zeci de milioane de români ucişi şi sacrificaţi timp de aproape trei milenii pentru dreptul de a locui pe acest colţ al Carpaţilor.

COMUNICAT DE PRESĂ
(01 iunie 2011)

REF: Conferinţa de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu

Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut miercuri, 01 iunie a.c., la Palatul Cotroceni, o conferinţă de presă pe tema proiectului legii de revizuire a Constituţiei.
Vă prezentăm textul conferinţei de presă:

„Conferinţa de presă de astăzi are în primul rând rolul să vă dea posbilitatea să puneţi întrebări legate de proiectul de revizuire a Constituţiei. Eu o să încerc să punctez câteva elemente care pot fi interesante pentru dumneavoastră, dar şi pentru cetăţeni şi cu siguranţă în zilele următoare şi eu, şi consilierul prezidenţial responsabil de analiza constituţionalităţii legilor vom fi la dispoziţia dumneavoastră pentru clarificări. În primul rând aş vrea să ştiţi circuitul pe care proiectul a plecat. Conform legii, proiectul legii de revizuire a Constituţiei trebuie să primească un aviz de la Consiliul legislativ. Astăzi proiectul a fost depus la Consiliul legislativ. Nu am un termen neapărat, dar având în vedere că nu sunt modificări foarte complicate cred că în cursul săptămânii viitoare am putea avea avizul Consiliului legislativ cu observaţiile Consiliului. După aceea, proiectul va fi transmis Curţii Constituţionale, unde este deja termen prevăzut de lege zece zile pentru un aviz al Curţii Constituţionale, după care imediat va fi transmis Parlamentului. Eu estimez că voi fi în măsură să transmit proiectul legii de revizuire a Constituţiei la Parlament înainte de vacanţa de vară, undeva în jurul datei de 20, între 20 şi 30 ale lunii iunie. De asemenea, aş vrea să vă informez că după ce voi avea avizul Consiliului legislativ voi transmite şi partidelor proiectul cu tot cu aviz pentru a fi informate cu privire la punctul de vedere al Consiliului legislativ şi intenţionez să solicit Parlamentului o prezenţă a mea în Parlament în a treia decadă a lunii iunie, imediat după transmiterea către Parlament a proiectului pentru a informa Parlamentul cu privire la punctul meu de vedere legat de revizuire.

Aş vrea să fac o precizare legată de pesimişti. V-aş aduce aminte că ultima revizuire a Constituţiei, cea din 2003, s-a făcut cu un Guvern minoritar. Dacă am pleca de la premisa că revizuirea Constituţiei se face numai când preşedintele are o susţinere de două treimi în Parlament, am putea să ne luăm gândul de la revizuirea Constituţiei pe care o avem acum. Este greu de crezut că în următorii 10-15 ani ar fi vreo coaliţie care să domine cu peste 60%. A fost una care s-a constituit după alegerile din 2008, dar nu a rezistat şi atunci eu mi-am pus mari speranţe că acea coaliţie ar fi putut să facă o revizuire profundă a Constituţiei, aş spune să genereze o Constituţie care să poată însemna o nouă republică. Dar acea alianţă s-a dovedit fragilă, a capotat înaintea alegerilor prezidenţiale şi acum rămâne să mizez pe responsabilitatea Parlamentului. De ce spun responsabilitate? Pentru că principalul motiv al revizuirii Constituţiei este legat de rezultatul referendumului, care a avut loc pe 22 noiembrie 2009, când peste 80% dintre români au optat pentru Parlament unicameral şi pentru un număr de 300 de membri ai Parlamentului. V-aş reaminti că în articolul 2 din Constituţie se precizează că poporul îşi exercită suveranitatea direct prin referendum sau indirect prin cei aleşi. Deci, din punctul meu de vedere, este o chestiune de respectare de către Parlament a suveranităţii poporului. Nu trebuie confundat sau mistificat articolul 2 din Constituţie cu prevederea aceleiaşi Constituţii care spune că referendumul este consultativ. Este consultativ ca formă pentru că niciodată nu o să poţi să pui într-un referendum formularea unei legi sau a modificărilor din Constituţie în forma în care o propui, ci pur şi simplu pui o întrebare la care aştepţi un "da" sau "nu". Nu acea formă trebuie în mod expres adoptată, ci o formă care să răspundă pozitiv la votul Parlamentului, ceea ce eu am făcut în baza articolului 2 din Constituţia României, dacă nu mă înşel articolul 2, alineatul 2.

Deci nu cred că avem ca şi condiţie de discreditare a demersului faptul că nu există o majoritate de două treimi. Şi în 2003 Constituţia a fost revizuită cu un Guvern minoritar. Chestiunea este de responsabilitate a Parlamentului faţă de votul dat de unicul deţinător direct al suveranităţii, care este poporul. De asemenea, dacă sunt observaţii legate de timp, v-aş aduce aminte că în 2003 revizuirea s-a făcut în circa şase luni. Noi mai avem în faţă aproape un an până la momentul la care ar trebui să o validăm prin referendum odată cu alegerile locale din 2012, undeva în luna iunie 2012. Reviziuirea Constituţiei nu vizează mult discutatul, şi ştiu sigur, mult aşteptata clarificare cu privire la regimul ordonanţelor de urgenţă. Vă mărturisesc că am încercat să facem acest lucru, deşi articolul 115 din Constituţie este foarte bine scris, încercarea de a intra în detalii când să se poată emite totuşi ordonanţe de urgenţă ne-a dus la intenţia de a renunţa pentru că ar fi fost o listă foarte lungă de situaţii. Vă dau câteva exemple: situaţia unei epidemii, situaţia unei calamităţi naturale, situaţia unui accident nuclear, situaţie de războim, ar fi trebuit să facem o listă foarte lungă. Şi atunci am ajuns la concluzia că singura modalitate de reglementare a domeniilor şi situaţiilor de emitere a ordonanţelor de urgenţă trebuie să fie descrisă, prezentată, precizată într-o lege organică, pentru a limita numărul de ordonanţe de urgenţă. Aş mai face două precizări. Una este legată de faptul că foarte mulţi sunt tentaţi să vorbească de interesul meu personal. Nu, o revizuire a Constituţiei nu poate viza mandatul meu. Deci mandatul meu nu este vizat de această revizuire. Ceea ce nu înseamnă că într-o negociere cu partidele politice nu aş putea ajunge la o concluzie dacă vom intra şi în termenii de funcţionare ai preşedintelui sau într-o intenţie de suprapunere a unor alegeri, ca să nu mai fim în fiecare an în tot soiul de alegeri. Deci nu este o abordare parti pris, eu nu mai pot beneficia de eventuale prevederi ale noii Constituţii. Dar propunerile pe care le fac pleacă în primul rând de la rezultatul referendumului, în al doilea rând, de la experienţa a aproape două mandate şi dorinţa de a corecta ceea ce este neclar în Constituţie, iar al treilea argument este acela că avem o Constituţie care viza o fază premergătoare intrării României în NATO şi în Uniunea Europeană şi atunci am considerat că dincolo de referendum, dincolo de experienţa deficienţelor instituţionale creată de forma actuală a Constituţiei şi de modificarea statutului nostru este expres necesară o adaptare şi din punct de vedere al apartenenţei noastre la Uniunea Europeană şi la NATO.

De asemenea, aş vrea să clarificăm teama unora de desele modificări ale Constituţiei. Sigur, nu avem o Constituţie care să aibă stabilitatea aceleia a Statelor Unite, dar, dacă privim în tradiţia noastră, aş vrea să aveţi în vedere următoarele: prima Constituţie - 1866, următoarea - 1878, deci la 12 ani, următoarea modificare, ca urmare a dobândirii independenţei. Următoarea în 1884 - proclamarea ca Regat. În 1916 s-a început o revizuire care a fost finalizată în 1917, când s-a acordat votul universal. În 1923, altă Constituţie. În 1938, altă Constituţie. 40-44 - Constituţie suspendată în timpul războiului. 1948 o nouă Constituţie. 1952, o nouă Constituţie. 1965, o nouă Constituţie. 1974, modificarea Constituţiei. 1986, modificarea Constituţiei. 90-91, fără Constituţie. 1991 Constituţie. 2003 revizuirea Constituţiei. Deci, există, în tradiţia noastră, revizuirea destul de frecventă a Constituţiei şi probabil trebuie să privim acest lucru ca un efort continuu de adaptare la vremurile pe care le trăiam. Şi acum trebuie să fim tot într-un efort de adaptare. Acestea trei sunt, deci, motivele propunerii de revizuire a Constituţiei: referendum, experienţa celor întâmplate în mandatul meu şi schimbarea statutului României, care, între timp, a devenit stat membru NATO şi stat al Uniunii Europene. Vreau să precizeze foarte clar: deci, cele două elemente - Parlament unicameral şi Parlament cu 300 de membri - sunt parte a modificărilor Constituţiei.

Aici pentru a garanta atenţia şi acurateţea cu care Parlamentul va primi legile, prin noile prevederi, orice lege trebuie să aibă două citiri: o primă lectură şi la minim 30 de zile, deci nu mai devreme de 30 de zile, o a doua lectură a legii după care se dă votul final. Lectura se face şi în prima citire şi în a doua pe articole. În situaţii de lege în regim de urgenţă prin votul majorităţii Parlamentare sau a majorităţii membrilor Parlamentului se poate scurta termenul de 30 de zile Aceasta a fost soluţia pe care noi am găsit-o pentru a diminua tentaţia Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă şi, aşa cum v-am spus, rămâne să fie reglementată prin lege organică toată materia emiterii ordonanţelor de urgenţă. La articolul 85, este o prevedere care corectează întâmplări din mandatul meu: remanierea miniştrilor. Şi am ţinut cont de opţiunea Curţii Constituţionale, dacă vă aduceţi aminte, în cazul Norica Nicolai când am refuzat numirea. Am ţinut cont şi atunci la articolul 85 am introdus un alineat nou prin care se precizează că propunerea primului-ministru de revocare şi de numire a unor membri ai Guvernului se poate face numai după consultarea preşedintelui. Asta acoperă ceea ce ne-a dat Curtea Constituţională la momentul respectiv şi nu mai poate fi subiect de dispute ulterioare între Preşedinte şi Guvern. O altă prevedere, izvorâtă din experienţă, este legată de limitarea posibilităţii Guvernului de a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului şi aici, la articolul 114, am introdus prevederea că angajarea răspunderii Guvernului se poate face o singură dată pe sesiunea Parlamentară, pe o singură lege, cu excepţia bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale. Asta pentru a preveni un blocaj de funcţionare. Deci, dacă se ajunge într-o situaţie de criză politică în care nu poate fi trecut bugetul prin proceduri normale, se poate asuma răspunderea pe buget şi pe bugetul asigurărilor sociale fără ca acest lucru să se numeroteze la acel unic drept pe sesiune Parlamentară de asumare a răspunderii pe o singură lege.

Motivul este simplu: pentru a se evita abuzurile de asumări de răspundere şi, practic, de diminuare a rolului Parlamentului de a dezbate legile. Am stabilit, tot din experienţă, şi procedura de declanşare a unui referendum. La articolul 90, se menţine formularea iniţială, la care se mai adaugă trei alineate, în care se consolidează dreptul preşedintelui de a declanşa un referendum în baza emiterii unui decret, dar se creează obligaţia şi pentru Parlament ca în 30 de zile de la solicitarea de aviz pentru emiterea decretului făcută de preşedinte să se dea în mod obligatoriu răspuns. În cazul în care preşedintele nu primeşte un răspuns în 30 de zile, se poate considera procedura îndeplinită şi preşedintele poate emite decretul de iniţiere a referendumului, care prevede data şi problemele puse în dezbatere, problemele în care electoratul este consultat. Tot din experienţa mandatului pe care l-am avut, când a durat patru luni până când Parlamentul a dat un aviz consultativ, foarte adevărat, dar fără el nu puteam emite decretul legat de Parlament unicameral. În articolul 95, am încercat o echilibrare a raporturilor între preşedinte şi Parlament în materia suspendării. Repet, să nu fie nimeni alarmat, că nu mă vizează pe mine, nu mi se aplică. Deci fiţi liniştiţi. Dar modul cum s-a aplicat dreptul de suspendare a preşedintelui de către Parlamentul României în legislatura trecută a fost un abuz. Chiar Curtea Constituţională a constatat că nu a existat încălcarea Constituţiei de către preşedinte. Lăsând lucrurile aşa, practic preşedintele ar fi obligat să fie primul interesat să aibă o majoritate în Parlament, deci devine demagogie ideea cu un preşedinte care este neutru faţă de forţele politice.

După experienţa 2007 a devenit obligatoriu, pentru a-mi putea îndeplini mandatul, să am grijă măcar să am susţinerea unuia din partidele puternice. Şi atunci, pentru a se preveni abuzul de putere al Parlamentului în raport cu preşedintele ales, în articolul 95 am introdus avizul obligatoriu, avizul conform al Curţii Constituţionale. Deci hotărârea Parlamentului cu motivarea de suspendare a preşedintelui trebuie să primească un aviz de la Curtea Constituţională prin care să se spună: da, preşedintele a încălcat grav Constituţia, deci poate fi suspendat. Şi în felul acesta se previne abuzul, pentru că foarte mulţi au tratat aceste lucruri ca fiind chestiuni personale ale preşedintelui. Nu! Sunt chestiuni ale stabilităţii statului. Şi eu cel puţin aşa am tratat problema suspendării preşedintelui, o chestiune de stabilitate. Deci, în concluzie, hotărârea de suspendare a preşedintelui - nu se contestă dreptul Parlamentului de a iniţia procedura de suspendare, dar ea trebuie validată de Curtea Constituţională ca fiind corectă din punct de vedere constituţional şi abia pe urmă devine efectivă suspendarea preşedintelui.

La articolul 103 propun instituirea unui termen de 10 zile pentru ca Parlamentul să se pronunţe asupra formării unui nou Guvern. Avem experienţa anului 2009, când am desemnat prim-ministru, primul-ministru a prezentat Parlamentului lista Guvernului şi programul, dar Parlamentul nu a considerat necesar să se întâlnească. Şi a stat ţara într-o perioadă de criză economică şi cu o criză politică de circa trei luni. Or, ceea ce eu propun Parlamentului la articolul 103 este să se pronunţe în maxim 10 zile, iar dacă nu se pronunţă în cele 10 zile în care trebuie să facă audierea miniştrilor şi să dea un vot pe program şi pe echipa Guvernamentală în Parlament, deci dacă nu se pronunţă în cele 10 zile, Guvernul se consideră automat căzut şi preşedintele consultă partidele şi face o nouă nominalizare. Sigur, aici Parlamentul trebuie să fie foarte atent, pentru că nu s-a modificat prevederea că la două Guverne căzute, dar nu mai devreme de 45 de zile, înainte erau 60, preşedintele poate dizolva Parlamentul. Eu cred că următorii 10 ani nu sunt ani uşori pentru nimeni şi avem nevoie de stabilitate. Or, ceea ce eu propun este îndreptat către această direcţie: garantarea unui stat stabil, funcţional. La articolul 109 - şi aici vă rog să-mi permiteţi să explic şi dacă o să fie nelămuriri o să-l rog şi pe domnul Ştefan Deaconu să mă ajute, pentru că sigur 109 va fi subiect de discuţie - am eliminat descrierea procedurii de răspundere penală a membrilor Guvernului. De ce? Deci rămâne formularea de la alineatul 1, prin care se spune "Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic, solidar cu ceilalţi membri, pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia". Alineatul 2 l-am abrogat şi alineatul următor este aşa: "Răspunderea penală a membrilor Guvernului pentru fapte săvârşite în exerciţiul funcţiei lor se stabileşte prin lege organică, competenţa de judecată aparţinând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".

Unde ne-a dus formularea anterioară, la o hotărâre a Curţii Constituţionale prin care practic s-au creat două categorii de miniştri în care unii pot fi atinşi şi alţii nu de răspunderea penală. Este vorba de diferenţa între miniştri Parlamentari şi miniştri neParlamentari, deci au tratament diferit. Şi atunci am precizat răspunderea penală a miniştrilor, iar modul cum răspund penal trebuie să fie în acord cu o lege valabilă şi pentru cei care sunt Parlamentari şi pentru cei care nu sunt Parlamentari. Şi veţi vedea că are o logică, pentru că am scos imunitatea Parlamentarilor pentru altceva decât pentru declaraţii politice şi activitate Parlamentară. Şi atunci nu trebuie prevăzut mecanismul de răspundere în Constituţie, ci într-o lege care-i tratează egal şi pe unii şi pe alţii. Aici iarăşi la articolul 72 vă făcusem o introducere în explicaţia anterioară. La articolul 72 percheziţia, reţinerea sau arestarea Parlamentarilor pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exerciţiul mandatului se poate face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a mai fi nevoie de încuviinţarea Parlamentului. Am avut situaţii când s-a cerut arestare de membru al Parlamentului, anchetare. Am avut respingeri, deci în afară de imunitatea pentru declaraţiile din Parlament pentru activitate Parlamentară şi pentru declaraţiile politice nu mai este nevoie de un aviz al Parlamentului pentru arestarea sau percheziţionarea unui membru al Parlamentului. Şi asta trebuie corelată şi cu prevederea legată de miniştri, unde o lege trebuie să-i facă egali pe toţi în faţa justiţiei.

La articolul 89 am vizat reducerea intervalului de timp de la 60 de zile la 45 de zile după care poate fi dizolvat Parlamentul, exact situaţia despre care vă vorbeam, nevoia de stabilitate, nevoia de a răspunde unei solicitări de vot pe un Guvern şi un program în 10 zile şi atunci este clar că nu mai este nevoie de parcursul celor 60 de zile şi cumulat cu două căderi de Guvern, că puteai înainte să ai 60 de zile, dar Parlamentul să nu vină să-ţi trântească al doilea Guvern şi atunci nu puteai să dizolvi Parlamentul şi rămânea ţara într-un blocaj politic dependent de negocierile dintre partide. Aceste prevederi fac sau stabilesc un mecanism care nu lasă ţara în situaţii prelungite de criză politică. La articolul 124, venim şi la reglementarea răspunderii judecătorilor. Reglementarea răspunderii judecătorilor şi procurorilor trebuie să se facă, spune completarea de la articolul 124, printr-o lege organică şi trebuie instituirea expresă a obligaţiei judecătorilor de a se supune Constituţiei şi deciziilor Curţii Constituţionale. Sunt lucruri care au apărut în practică, în momentul de faţă judecătorii nu pot fi traşi la răspundere decât pentru neglijenţă în hotărârile pe care le-au luat. Ori, neglijenţa este foarte greu de dovedit, iar atunci când te joci cu soarta oamenilor, când deciziile tale implică soarta oamenilor, soarta unor categorii, chiar soarta unei ţări de multe ori, nu poţi să nu răspunzi.

Constituţia întăreşte independenţa justiţiei, propunerea pe care o fac - şi veţi vedea cum - în acelaşi timp dă şi răspundere. De asemenea, faptul că unele hotărâri ale Curţii Constituţionale sunt neluate în consideraţie de diverse instanţe, face să generăm haos. O lege care este declarată constituţională de Curtea Constituţională nu poate să mai fie pusă sub semnul întrebării de o instanţă, ştiu eu, de oriunde din ţara asta. Or, în momentul de faţă, aceste lucruri se petrec şi atât răspunderea magistraţilor pentru soarta celor pe care îi judecă, cât şi pentru încălcarea Constituţiei şi a hotărârilor Curţii Constituţionale trebuie să fie precizate în Constituţie. Nu vreau să dau exemple de încălcare a Constituţiei şi de încălcare a hotărârilor Curţii Constituţionale, dar eu cred că justiţia trebuie şi ea să se supună Constituţiei, şi acest lucru trebuie prevăzut în proiectul de revizuire. Aş vrea să fac o rectificare: până acum, Constituţia îi făcea responsabili pentru neglijenţă şi rea-credinţă, deci şi pentru rea-credinţă. Numai în aceste situaţii magistraţii erau responsabili. Dar de ce să nu fi responsabil dacă eşti incompetent sau dacă eşti corupt şi faci ca oamenii să ajungă să-şi redobândească proprietatea la Haga, în loc să şi-o redobândească în ţara lor? Sigur, cel responsabil de prejudicii aduse cetăţenilor este statul. Şi această responsabilitate se manisfestă prin plăţile de zeci de milioane de dolari pe care Ministerul de Finanţe le-a făcut pentru procesele pierdute la Curtea Internaţională a Drepturilor Omului. Pentru că în Constituţie spunea că numai pentru rea-credinţă poate fi responsabil, în rest, pentru că e incompetent sau corupt nu poate fi. Şi atunci când statul român răspunde în faţa cetăţeanului şi îi plăteşte, pe urmă acelaşi Minister de Finanţe care plăteşte să se poată îndrepta împotriva judecătorului. Cred că acestă prevedere, dacă va fi adoptată de Parlament, va fi unul din motoarele de bună funcţionare a justiţiei în România.

În ceea ce priveşte CSM, aici am introdus câteva elemente care, cred eu, lărgesc independenţa justiţiei, pe de-o parte, şi pe de altă parte o fac mai transparentă. În primul rând se măreşte numărul reprezentanţilor societăţii civile în CSM, de la doi la şase. În al doilea rând, votul în CSM nu poate fi decât deschis. Nu văd de ce nu am şti, de ce trebuie să fie un secret când este sancţionat sau nesancţionat un magistrat, cine a votat pentru sancţionarea lui, cine a votat împotrivă. Când se numeşte un judector la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu văd de ce publicul nu ar trebui să ştie cine a votat pentru numirea acelui judecător şi cine a fost împotrivă sau CSM este obligat să motiveze deciziile şi să le facă publice. De asemenea, cred că este foarte important că reprezentanţii societăţii civile sunt desemnaţi: trei de Parlament, trei de preşedinte. Dar preşedintele nu mai prezidează şedinţele CSM, nu mai are ce căuta acolo. Poate Parlamentul va găsi altă formulă, dar convingerea mea - altă formulă de nominalizare; eu a trebuit să propun una credibilă - convingerea mea este că atât timp cât CSM nu va fi transparent, populaţia nu va şti ce se întâmplă cu justiţia. De asemenea, depolitizarea completă prin retragarerea preşedintelui din calitatea de paticipant la şedinţele CSM şi calitatea de a prezida şedinţele CSM este iarăşi un semnal care este de natură să corecteze impresia că preşedintele poate face orice în justiţie pentru că uite-l, când se duce, stă în capul mesei la CSM. Nu, să stea societatea civilă. Iar din punct de vedere al componenţei, propunerea este: cinci procurori, cinci judecători şi şase reprezentanţi ai societăţii civile. Societatea este singura care poate controla justiţia şi şi evităm orice tentaţie a politicului de a se implica înjustiţie, atât timp cât dăm o mai mare greutate participării societăţii civile în CSM.

La articolul 138, este modificarea impusă de statutul nostru de membri ai NATO şi ai Uniuni Europene şi este o reformulare care ne aduce în statutul pe care îl avem şi nu formularea anterioară, care viza un viitor participant în structurile NATO şi Uniune Europeană. La articolul 149, în linia aceleiaşi nevoi de adaptare, se stabileşte în sarcina Parlamentului, a preşedintelui şi a Guvernului îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din participarea noastră la Tratatul Atlanticului de Nord. În sfârşit, ceea ce propun prin proiectul de revizuire este legat de adaptarea la realităţile economice nu ale zilei de azi, ci cel puţin a următorilor zece ani. Criza economică şi perspectivele ei, precum şi impasul datoriei publice la care au ajuns Guvernele ne obligă la a introduce măsuri constituţionale, pe care Germania deja le-a introdus, Franţa le are în dezbatere, au trecut de Guvern, sunt la Parlament, deci, nu venim cumva cu o inovaţie şi la acest articol, care este unul nou, i-am spus noi 138 prim, renumerotarea nu o poate face decât Parlamentul, sunt două prevederi, trei prevederi importante. În primul rând, deficitul bugetului de stat consolidat nu poate depăşi 3%, dar şi orice deficit de la 0 până la 3% nu poate fi creat decât dacă este vorba de împrumutat bani pentru investiţii.

Altfel spus, ce le propun românilor prin noua Constituţie este în primul rând să trăim din ce producem, iar dacă împrumutăm bani, să-i împrumutăm pentru dezvoltare, nu pentru consum, nu pentru ajutoare sociale, nu pentru salarii. Am să vă dau o explicaţie şi de ce. Nu este o chestiune de răutate, Doamne fereşte, sau de lipsă de grijă pentru problemele cetăţenilor, dar criza datoriilor suverane este o realitate care se va agrava în perioada următoare la nivel global, nu neapărat în România. Iar a nu avea grijă pentru ce urmează să se întâmple peste 10 ani ar fi o mare greşeală. De aceea eu propun să avem deficitul bugetar limitat la maxim 3% şi numai dacă banii împrumutaţi în interiorul acestui deficit sunt pentru investiţii, pentru dezvoltare. Datoria publică să nu poată depăşi 60% din PIB şi ca excepţie, în situaţii de calamităţi, în situaţii excepţionale cu aprobarea Parlamentului să se poată depăşi acest deficit, dar numai în situaţii excepţionale. De asemenea, la articolul 126, rămânând în zona fiscalităţii şi a bugetelor, propun includerea actelor care privesc politicile fiscale şi bugetare ale statului în sfera actelor excluse controlului judecătoresc. Deci nu instanţele pot să spună dacă mărirea TVA a fost corectă sau dacă creşterea CAS a fost corectă, sau dacă reducerea sau introducerea unor taxe a fost corectă.

Problema fiscalităţii este o problemă strictă a Guvernului şi mai ales a Parlamentului; Guvernul propune, Parlamentul dispune, aprobă. Puterea judecătorească nu poate face politica fiscală a statului. De asemenea, la articolul 23, urmare a realităţilor pe care le-am constatat, am propus ca reţinerea să nu poată depăşi 48 de ore şi nu 24 de ore. Ca să înţelegeţi, v-aş da un exemplu: când un procuror are un caz în care are de decis cu privire la 20-30 de oameni, cum au fost cazurile de la vămi, în 24 de ore, când să-i aducă, când să-i interogheze pe toţi, când să-şi facă argumentaţia pentru o eventuală solicitare de reţinere? Sigur, puteţi spune 24 de ore. Da, dar omul ăla trebuie să şi doarmă. Totuşi, nu poţi să-l ţii să interogheze 20-30 de oameni în 24 de ore. La fel, valabil şi pentru judecători, pentru că este termenul de 24 de ore, îi aduci noaptea să judece o arestare pe 29 de zile. Dacă ar fi 48 de ore se poate pune omeneşte şedinţa de judecată dimineaţă sau la miezul zilei. Aşa, pentru că expiră cele 24 de ore, adesea judecătorii sunt aduşi noaptea să ia decizii pe dosare de arestare. Sigur, poate 72 de ore era prea mult, dar cu certitudine, din practică a rezultat că 24 de ore este prea puţin. Şi atunci am considerat că arestarea sau reţinerea pentru 48 de ore este un termen rezonabil.

Şi, probabil, articolul care va produce o puternică dezbatere este modificarea de la articolul 44, care elimină din Constituţie prezumţia caracterului licit al dobândirii averii. Aş vrea să ştiţi cum era formularea... cum este formularea în actuala Constituţie, la articolul 44, alineatul 8. Aici formularea este: averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul ilicit al dobândirii se prezumă. Caracterul licit, scuzaţi-mă - licit al dobândirii se prezumă. Iar în propunerea mea, formularea este: averea dobândită licit nu poate fi confiscată, eliminând caracterul licit al dobândirii se prezumă. De ce acest lucru? Nu va porni nimeni o cruciadă să vadă pensionarii cum stau cu averea, să vadă, ştiu eu, ce muncitori de la uzinele din Piteşti. Dar prezumarea caracterului licit al averii se poate face în lege, nu e nevoie să fie în Constituţie pentru că într-o lege se poate face şi descrierea condiţiilor în care se prezumă caracterul licit al averii. Această prevedere, suntem unici în Europa cu astfel de prevedere şi ea a fost paravanul sub care, deşi s-a ştiut despre averi dobândite ilicit, nu au putut fi confiscate, iar statul nu şi-a putut recupera pierderile de la cei care au fraudat statul. Deci, formularea nu exclude prezumţia caracterului licit al oricărei averi, dar ea nu... Am optat pentru varianta de a nu avea prevederea expresă în Constituţie, pentru că această prevedere a generat blocarea recuperării daunelor statului, implicit a daunelor cu care a fost păgubit orice cetăţean până la urmă, nu numai statul. Acestea sunt, în principal, modificările, mai sunt şi altele mai puţin importante. Dacă aveţi întrebări, şi eu, şi domnul consilier Deaconu vă stăm la dispoziţie.


Întrebare: Aş vrea să vă întreb. Aţi vorbit de articolul 138 nou, de acea respectare deficitul de 3% de către...a obligaţiei Guvernului de a respecta deficitul de 3%. Este o obligaţie imperativă care ar avea nevoie, din câte ştiu, şi de o sancţiune. Ce se întâmplă, dacă un guvern nu respectă aceşti parametri, şi anume 3% şi 60% la rata de împrumut?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Asta trebuie să stabilim legea în răspunderii miniştrilor, legea răspunderii Guvernului. Deci, acolo trebuie sancţiune penală pentru nerespectarea Constituţiei. La fel cum Preşedintele, prin nerespectarea Constituţiei, se suspendă şi se merge la referendum şi Guvernul va trebui să aibă descrisă răspunderea penală pentru fiecare element de nerespectare a Constituţiei, într-o lege a răspunderii Guvernului.

Întrebare: Adică, vor răspunde toţi miniştrii pentru că nu s-a respectat încadrarea în deficit sau Primul-ministru?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Primul care răspunde este Primul-ministru. Sunt miniştri care au atribuţiuni pe sectorul financiar. Spre exemplu, ministrul de Finanţe şi Primul-ministru.

Întrebare: Mulţumesc. A doua întrebare. Nu aţi spus nimic sau nu fac obiectul acestor modificări cele legate de reorganizarea administrativ-teritorială. Rămânem cu actuala, pentru că în Constituţia actuală se prevede clar că este vorba de judeţe?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Da. Reorganizarea administrativă se poate face. Nu fac niciun secret din a vă spune că este unul din obiectivele mandatului meu, care trebuie convenit cu partidele, dar nu cred că este cazul să revenim la denumirea de regiune. Asta a fost specifică perioadei comuniste. Tradiţia organizării teritoriale a României este de judeţ. Şi cred că dimensiunile judeţului pot fi discutate, dar nu cred că trebuie să revenim la un termen din perioada de tristă amintire.

Întrebare: Mulţumesc.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Cu plăcere.

Întrebare: Domnule Preşedinte, având în vedere că dispare imunitatea parlamentară, şi foarte bine că dispare, se limitează doar la declaraţiile politice, v-aş ruga să ne spuneţi sau să ne lămuriţi care este răspunderea Preşedintelui în faţa legii în probleme penale în perioada mandatului?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Preşedintele are imunitate în perioada mandatului.

Întrebare:Dar acest lucru nu este prevăzut în proiectul de Constituţie.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Ba da, este în Constituţia actuală.

Întrebare: Dar de ce la Preşedinte rămâne şi la Parlament nu?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Pentru că, totuşi, trebuie să rămână un pilon de stabilitate. Parlamentari sunt 471 sau pot fi 300. Ţara nu are decât un Preşedinte şi se substituie cu declanşarea procedurii de suspendare a Preşedintelui. Deci, la Preşedinte există un leac pentru fapte penale, pentru că nu are voie să le facă nici Preşedintele, ca oricare. Şi atunci se declanşează procedura de suspendare, Curtea Constituţională avizează, dacă este vorba de faptă penală, şi se merge pe procedură.

Întrebare: Mulţumesc.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Da, se menţine pevederea din Constituţie legată de imunitate, dar şi de suspendare.

Întrebare: Dar putem spune că Preşedintele este mai presus de ceilalţi cetăţeni, inclusiv de parlamentari?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Faţă de ceilalţi cetăţeni, nu. Pentru că are procedură mai dificilă de suspendare şi eliberare din funcţie.

Întrebare: Dar recunoaşteţi că miniştrii răspund în faţa legii, parlamentarii, acum, răspund în faţa legii sau vor răspunde, Preşedintele are imunitate.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Da, cred că trebuie menţinută. Repet, nu este pentru mine. Ştiu supărarea trustului, dar eu nu beneficiez, eu sunt pe actuala Constituţie. Este vorba de viitorul preşedinte. Eu cred că Preşedintele trebuie să aibă stabilitate şi să nu poată fi hărţuit în instanţă. Vă daţi seama câte plângeri penale aş avea de la... Ei, nu spun de la cine. Chiar şi că respir, cred că este tot penal pentru unii. Dacă este vorba de mine. Dar cred că Preşedintele trebuie să aibă o oarecare stabilitate şi modelul francez mi se pare foarte corect. Este acelaşi, îl avem şi noi. Aţi văzut, preşedintele Chirac răspunde după ce a terminat mandatul.

Întrebare: Domnule Preşedinte, de ce aţi renunţat la varianta referitoare la mandatul Preşedintelui pe patru ani şi la cea privind dizolvarea Parlamentului în cazul în care suspendarea Preşedintelui nu e validată printr-un referendum?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Pentru că, în ceea ce priveşte Parlamentul, am găsit o soluţie, să spunem, mult mai soft, care generează mai puţină instabilitate. Adică se opreşte procedura în momentul în care Curtea Constituţională stabileşte că este un abuz şi cred că aici trebuie să se oprească lucrurile. Că există riscul ca, în situaţia actuală, Curtea Constituţională să confirme: da, Preşedintele a încălcat grav Constituţia, şi la referendum Preşedintele să câştige referendumul şi atunci dizolvi Parlamentul în condiţiile în care totuşi Parlamentul a avut dreptate. Şi am considerat că echilibrul este aici, în avizul conform al Curţii Constituţionale. Şi dacă vă uitaţi toate măsurile care s-au luat au fost, sau ceea ce propun, au fost, pe de-o parte, responsabilizare, pe de altă parte, stabilitate. România are nevoie de o perioadă de stabilitate până la revizuirea Constituţiei, dacă asta ar trece.

Întrebare:Aţi spus că această nouă Constituţie nu vizează...

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu nouă, e revizuită, e aceeaşi Constituţie.

Întrebare: Acest proiect nu vizează mandatul dumneavoastră. Dar dacă va fi adoptat anul viitor, să spunem, va viza mandatul următorului Guvern, cel care va fi ...

Preşedintele României, Traian Băsescu: Da, şi al următorului Preşedinte.

Întrebare: Exact. În acest caz, dacă viitorul premier ar dori să facă o remaniere ar trebui să vă consulte sau nu?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Trebuie să mă consulte, doamnă, acum. Pe hotărârea Curţii Constituţionale, de la cazul Norica Nicolai, trebuie să mă consulte, pentru că altfel nu emit decretul.

Întrebare: Bun. În cazul desemnării Primului-ministru, proiectul de revizuire spune: "Se face consultare cu partidul care are majoritate absolută sau, în caz contrar, al partidelor parlamentare". S-ar putea invoca, dumneavoastră sau viitorul preşedinte, numărul de mandate al unui partid? Dumneavoastră aţi făcut-o.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Păi obiectivul, majoritatea se formează pe număr de mandate, nu pe procente date de casele de sondaj. Ca să ai o majoritate în parlament îţi trebuie 50% plus un mandat şi atunci orice preşedinte va număra mandatele. Dacă îi ies 51 sau jumătate plus unu, consideră că poate desemna Primul-ministru, dacă nu îi ies se mai consultă.

Întrebare: Şi aş mai avea o întrebare. Statul nu se va împrumuta decât pentru investiţii, nu şi pentru salarii. De ce?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu scrie în Constituţie nu şi pentru salarii. V-am dat eu un exemplu. Sigur, puteţi pune pe bandă să ţineţi vreo cinci zile chestiunea asta. De mâine nu mai aveţi salarii cu ce vă propune Preşedintele, nu mai aveţi pensii, nu mai aveţi ajutoare sociale. Sigur că dă foarte bine. Eu propun o finanţare sănătoasă a statului. Dacă vreţi, caut să tai ce am văzut în experienţa politică, şi anume demagogia politicienilor când au distrus toate bugetele înainte de alegeri, toate bugetele pentru după alegeri, dar asta este. Cred că la doamna dinainte a rămas ceva. Parcă aţi pus două întrebări.

Întrebare: Da, da, mai era o întrebare referitoare la cuplarea alegerilor prezidenţiale şi parlamentare. Vă pun eu din nou dacă aţi renunţat sau nu la această idee?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Poate fi subiect de negociere, de discuţie între mine şi Parlament, o soluţie de recuplare a alegerilor. Deci facem, nu puteam să înscriu aici acest lucru, dar este un element pe care sunt dispus să-l negociez cu Parlamentul. Nici eu nu mă pot duce în faţa Parlamentului fără nimic în buzunar.

Întrebare: Mai aveam o întrebare. Aţi spus că noua Constituţie nu vi se va aplica dumneavoastră. Însă dacă este modificată anul viitor Constituţia, la alegerile locale, odată cu alegerile locale, şi după alegerile parlamentare se declanşează o procedură de suspendare a dumneavoastră, noile prevederi referitoare la suspendare nu se vor aplica în cazul acela?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Cred că ar trebui să stabilescă Curtea Constituţională. Eu din câte ştiu mandatul fiecăruia merge pe legea, pe Constituţia pe care a fost ales până la capăt. Vedem ce interpretare dă Curtea Constituţională. Cred că asta va fi interpretarea. Fiecare mandat, că este al Parlamentului, că este al Preşedintelui, se duce până la capăt pe condiţiile în care a fost ales. Asta este interpretarea mea. Vom vedea ce spune Curtea Constituţională.

Întrebare: Am înţeles. Mai am o nelămurire. Se pot pune întrebări şi în afara subiectului cu Constituţia?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu. Vă daţi seama că nu vreau să distrug acest subiect, pentru că bănuiesc ce mă întrebaţi.

Întrebare: Pot să vă întreb dacă veţi promulga legea privind alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin?

Preşedintele României, Traian Băsescu: S-o primesc, să văd despre ce e vorba, s-o primesc.

Întrebare: Dar e mai bun un singur tur decât două tururi pentru primari?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Depinde. Poate fi şi mai bun, poate fi şi mai rău. Spre exemplu, eu sunt un adept al alegerii parlamentarilor prin vot uninominal într-unul sau două tururi. Deci m-ar satisface şi varianta cu vot uninominal într-un singur tur. Şi acest lucru l-am spus public de foarte multe ori. Deci n-aş putea să spun că aici da, dar dincoace nu. Pe de altă parte, să ştiţi că în opinia mea o astfel de soluţie - dar nu am încă un punct de vedere cristalizat definitiv - o astfel de soluţie diminuează politizarea funcţiei de primar prin faptul că în turul doi se fac alianţe. Am experienţa. A fost o situaţie în care am câştigat din turul doi Primăria Capitalei şi ştiu ce exigenţe au fost la mine între turul unu şi doi de la cei care şi-au anunţat susţinerea. Şi am avut şi situaţia în care am câştigat mandatul din primul tur, tot la Bucureşti, şi am fost un primar care-şi începea mandatul liber, făra condiţionalităţi de la nimeni. Pentru că între turul unu şi doi pentru voturi toate partidele încep şi cer: vreau cinci directori la Grădina Botanică, la Grădina Zoologică, la Parcuri şi Grădini, la Lacuri, la Străzi, la... Păi numai candidat de primar să nu fii, că nu te ocupi de campanie între turul unu şi doi, ci negociezi cu potenţialii susţinători ce dai. Ori, asta îl lasă liber pe primar, pe de-o parte. Pe de altă parte e de discutat cât de democratic este. Deci înţeleg sensul întrebării dumneavoastră şi sunt de acord cu el. În orice caz ce exclud ca extinderea sistemului cu alegerea uninominale într-un singur tur să se extindă şi la Preşedinte. Asta nu se poate.

Întrebare: Dar credeţi că ar avantaja UDMR?

Preşedintele României, Traian Băsescu: N-aş intra în speculaţii.

Întrebare: Aş vrea să vă mai întreb eu: o să avem un nou ministru la Muncă, până săptămâna viitoare, când se termină interimatul?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Întrebaţi-l pe domnul Emil Boc. Eu zic că o să avem.

Întrebare: Păi, nu v-aţi consultat?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Ne-am consultat azi, vă pot spune.

Întrebare: Şi?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Eu cred că o să avem, dar cel care trebuie să trimită propunerea de nominalizare este Premierul. Însă astăzi ne-am consultat.

Întrebare: Când vă va trimite propunerea, atunci?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Înainte de expirarea termenului de terminarea interimatului - 45 de zile. Deci, am înţeles că ar expira înainte de vineri? E corect? Da. Deci, vineri, cel mai târziu, veţi avea ministru, însă noi ne-am consultat, el trebuie să meargă cu propunerea şi la partid.

Întrebare: Domnule Preşedinte, ar trebui inclusă în Constituţie vreo prevedere legată de migraţia politică?

Preşedintele României, Traian Băsescu: De?

Întrebare: De partide, de migraţia politică /.../?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu cred, nu cred asta. E ca şi la ordonanţele de urgenţă. Textul e foarte ferm în Constituţie, că numai în situaţii excepţionale şi nu ştiu ce. La fel şi cu opţiunile politice. Nu poţi să-i interzici cuiva să aibă, la un moment dat, o altă opţiune politică. De asta cred că nici nu ar fi constituţional. Curtea Constituţională mi-ar respinge o astfel de propunere.

Întrebare: Domnule Preşedinte, dacă tot am extins tematica...

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu am extins-o, suntem în Constituţie.

Întrebare: Aţi răspuns la câteva întrebări.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu, era legat de remaniere, care e în Constituţie.

Întrebare: Şi de legea privind alegerea primarilor...

Preşedintele României, Traian Băsescu: Şi asta e în Constituţie - alegerile locale.

Întrebare: Îmi permit să vă întreb ce părere aveţi despre discuţiile privind deschiderea unui birou al Ţinutului Secuiesc, la Bruxelles?

Preşedintele României, Traian Băsescu: O părere proastă, da?!

Întrebare: Şi cum intenţionaţi să o materializaţi?

Preşedintele României, Traian Băsescu: O părere proastă, adică ea nu are efecte politice, însă este un element de desconsiderare şi a Constituţiei, şi a românilor. Nu avem această unitate administrativă. Da, vă mulţumesc mult, vă doresc o zi bună!”

Departamentul de Comunicare Publică
01 Iunie 2011

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12960&_PRID=lazi)

Domnul Iliescu folosea, pe timpuri, un cuvânt de origine slavă pentru astfel de acţiuni: SAMAVOLNIC!

Cred că este nimerit...

SAMAVOLNIC!