Reciclarea emoţiilor

---

COMUNICAT DE PRESĂ
(26 iunie 2011)

Participarea preşedintelui României la ceremonia organizată cu prilejul Zilei Drapelului Naţional

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat duminică, 26 iunie a.c., la Bucureşti, la ceremonia organizată cu prilejul Zilei Drapelului Naţional. Vă prezentăm alocuţiunea susţinută de şeful statului cu această ocazie:


“(…) Ziua Tricolorului este poate momentul omagial, care ne sintetizează istoria, sintetizează evoluţia poporului român, sintetizează perspectivele noastre într-o lume tot mai dificilă. Tricolorul are istoria lui. Până şi drapelul naţional al acestui neam s-a născut din frământări. Prima consemnare a dreptului de a arbora steag naţional vine din 1834, când Alexandru Ghica Vodă primeşte aprobare ca pe corăbiile Ţării Româneşti să fie arborat steagul roşu şi galben, iar pentru Armata Ţării Româneşti să fie arborat steagul roşu, galben şi albastru. O altă consemnare a tricolorului ne vine din 29 iulie 1839, când, pentru prima dată, în memoriile lui Jean Alexandre Vaillant se consemnează că pe muntele Pleşuva, lângă Comarnic, a fost arborat tricolorul. Guvernul revoluţionar, guvernul provizoriu al Revoluţiei de la 1848, emite Decretul cu nr.1, prin care tricolorul devine steag al tuturor românilor, dar consemnarea oficială a tricolorului ca drapel oficial al statului se face odată cu Unirea principatelor la 1859, sub Alexandru Ioan Cuza. Atunci, tricolorul este oficial adoptat ca drapel de stat. Tricolorul i-a însoţit pe români în toate momentele dificile, momente de glorie şi momente de amărăciune. Independenţa ne-am câştigat-o sub tricolor, în 1877; Primul Război Mondial l-am desfăşurat sub tricolor; Marea Unire de la 1918 se face sub tricolor; cel de-Al Doilea Război Mondial, cu victoriile şi înfrângerile lui, are loc sub tricolor; Revoluţia din decembrie 1989 şi acea parte a societăţii româneşti, care a fost gata să se jertfească pentru o altfel de Românie, s-a făcut sub tricolor; intrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană s-a făcut sub tricolor. De aceea, spun că tricolorul simbolizează toată evoluţia naţiunii române, de la încercările de formare a statului român modern şi până la România de astăzi.

Tricolorul ne însoţeşte astăzi militarii în Balcanii de Vest şi în Afganistan. Tricolorul a rămas înfipt în pământ irakian, ca semn al luptei Armatei României pentru eliberarea de sub dictatură a unei naţiuni. Tricolorul îi însoţeşte pe militarii români, căzuţi la datorie departe de ţară, cum, la fel, ne însoţeşte momentele de mare bucurie a victoriilor sportivilor noştri. Până la urmă, tricolorul este definiţia noastră. În tricolor regăsim pământul ţării, în tricolor găsim istoria noastră şi viitorul nostru, în tricolor găsim reprezentată fiecare casă, fiecare familie, fiecare bunic, fiecare părinte, fiecare copil şi viitorul fiecăruia dintre ei. Suntem într-un moment în care nu părem a înţelege că avem nevoie de solidaritate, mai mult decât oricând. Istoria modernă a României consemnează momente sublime de solidaritate, iar astăzi este din nou un astfel de moment, un moment în care lumea se îndreaptă către o perioadă în care nu ştii exact ce se va întâmpla şi cum vor evolua lucrurile. Suntem într-un moment de cumpănă, în care solidaritatea este singura soluţie pentru ca o ţară să treacă de momentele dificile ce ni le rezervă viitorul, iar singurul simbol care ne poate aşeza pe toţi la un loc este tricolorul. Adesea, dacă priveşti pe stradă, vezi oameni care trec pe lângă tricolor ca pe lângă un stâlp de iluminat. Este proba faptului că am uitat să avem în viaţa de zi cu zi ca referinţă valorile noastre.

Tricolorul trebuie purtat în suflet - eu acolo îl am, este parte a sufletului meu. Fie că îmi aduc aminte de perioada când, timp de 12 ani, la răsăritul soarelui, la catargul pupă al navei se arbora tricolorul, fie că astăzi, ori de câte ori ajung la o întâlnire internaţională, primul lucru pe care îl fac este să caut în linia de drapele de stat drapelul tricolor al ţării mele. Este simbolul care, deasupra oricărui gând, îmi însoţeşte şi trebuie să ne însoţească faptele. Nu întotdeauna faptele pe care le avem de săvârşit sunt plăcute, dar dacă ele sunt necesare, resursa de a merge înainte o găseşti în simbolul naţional. Astăzi, de Ziua Tricolorului, permiteţi-mi să le urez românilor "La mulţi ani!", să salut Armata şi Biserica, să salut pe fiecare român şi să-i doresc să-şi iubească simbolul naţional, aşa cum el este iubit de orice cetăţean care-şi respectă şi-şi iubeşte ţara. La mulţi ani, Tricolor! La mulţi ani, români!”

Departamentul de Comunicare Publică
26 Iunie 2011

(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13062&_PRID=lazi)

Asta a fost astăzi, de ziua tricolorului.

“Când se cântă imnul de stat şi îţi vezi tricolorul la catarg, care e ridicat şefului statului român, te emoţionează. Când vezi militarul venit din Afganistan, nu îl mai vezi ca militar, vezi un coşciug, ştii că militarul acela a căzut la datorie. Că vine din Afganistan trupul lui, că vine din Irak, pur şi simplu îţi dau lacrimile, că e o bucăţică din ţara ta militarul. Sau am ajuns în cimitirele celui de-al doilea război mondial, în Ungaria, în Cehia, cimitire cu cruci cât vezi cu ochii. Cum să nu îţi dea lacrimile când ştii că acolo o parte din poporul tău a căzut luptând cu arma în mână pentru libertate, pentru libertatea poporului român, pentru libertatea altora, că avem generozitatea să luptăm şi pentru libertatea altora, cum o facem acum în Afganistan şi am făcut-o în Irak şi în Balcani, la fel am făcut-o şi în al doilea război mondial. I-am făcut şi pe unguri liberi, şi pe cehoslovaci, şi le-am dat viaţa”, a declarat Traian Băsescu.

El a mai spus că patriotismul este una din valorile sfinte ale oricărui cetăţean.

“Nimic nu poate înlocui patriotismul, doar dragostea de mamă mai e egală cu patriotismul, însă dacă te uiţi la televiziuni în ziua de azi, auzi tot soiul de realizatori de televiziune, de analişti, de politicieni uneori, şi unii candidaţi la preşedinţie, care încep să spună că le e ruşine că sunt români, că le e ruşine de ţara lor, că vor să plece din ţara lor, că nu mai ştiu ce. Sunt oameni care nu au valori. Nu este valoare mai mare pentru un om decât patriotismul”, a apreciat şeful statului.

El a mai povestit că în tinereţe, în timpul celor 12 ani petrecuţi pe mare, când steagul nu era pe catarg, punea Tricolorul “în suflet”.

“La apusul soarelui, ofiţerul de cart coboară tricolorul de la cararg. E, când îi lipseşte tricolorul de la catarg, marinarul ţine tricolorul în suflet. Pe timpul nopţii îl pui acolo în suflet, când te uiţi spre catarg e întuneric, nu vezi nimic, dar dacă nu îl vezi ziua, îţi lipseşte ceva, pentru că este singura ta legătură cu ţara, tricolorul acela. Nu există ofiţer de cart care în cartul lui să nu privească la tricolor, la intrare şi la ieşire. Este tradiţia lui, iar seara, când ştie că îl dă jos, îl pune acolo în suflet. Am văzut un caraghios de poet spunând: «Da’ ce? Pui tricolorul sub cap?» Nu, domnule poet, tricolorul îl ai în suflet sau nu îl ai. Că îl pui sub cap sau sub picioare e doar un soi de bătaie de joc, dar tricolorul, însemnele statului, însemnele naţionale se poartă în suflet. Uită-te la americani, când îşi văd drapelul îi cuprinde emoţia. Înlemnesc, le vezi faţa crispată şi parcă dă să le curgă o lacrimă. Nicio naţiune nu e puternică dacă nu se strânge în jurul sentimentelor de patriotism”, a adăugat Traian Băsescu.

(http://www.napocanews.ro/2009/11/lui-basescu-ii-dau-lacrimile-la-imn-la-tricolor-si-cand-se-gandeste-la-jertfa-militarilor.html)

Asta a fost prin noiembrie 2009... o perioadă mai electorală.