Urmăresc cu repulsie scandalul vămilor şi nu am cum să nu mă gândesc că toate instituţiile statului sunt, mai mult sau mai puţin, la fel. Acest scandal îmi distruge speranţa omului comun. Nu mai pot privi spre funcţionarul la stat ca şi cum aş privi către un cetăţean obişnuit al României. În mine a fost ucis, încă o dată, conceptul de onestitate şi ingenuitate, astăzi mi se pare că în jurul meu privesc numai spre infractori de drept comun. Undeva, într-un reportaj de promovare a conceptului de corupţie se povesteşte despre faţa nevăzută a icebergului, şi aceasta pare un drum secret către focurile iadului. Curatul este înlocuit de necurat, şi senzaţia fricii, care domina românul de dinainte de 1989... revine. Mai devreme am scris un articol în care exprimam frica mea că societatea securisto-totalitară revine, se restaurează, se reclădeşte, pe criteriul eficienţei condamnării cetăţeanului corupt într-un sistem corupt. La o oră după ce am scris acel articol mă gândeam... oare de ce provoc eu pe mai marii acestei ţări? Oricum românii au readormit şi nu-şi mai pot purta singuri de grijă... de ce să risc eu să-i supăr pe ei, pe cei care au puterea de a mă elimina cu un singur semn? În acel moment am simţit că, cel puţin pentru mine, apăsarea statului totalitar a revenit deplin.
Ce anume am învins în 1989? Cine anume au fost cei care "au câştigat"?
(sursa: colecţia I. G. Andron, http://memoria.ro/viewpic.php?id=497)
No comments:
Post a Comment