Se spune că această lege ar trebui să fie plata UDMR pentru susţinerea Guvernului Boc... Să ştergem un pic praful de pe această iniţiativă legislativă pentru că este destul de veche.
PL-x nr. 502/2005
Proiect de Lege privind statutul minorităţilor naţionale din România
| Nr. înregistrare: | |||||||||||||||||||||
| - B.P.I.: | 695/25-10-2005 | ||||||||||||||||||||
| - Camera Deputatilor: | 502/26.10.2005 | ||||||||||||||||||||
| - Senat: | L202/01.06.2005 | ||||||||||||||||||||
| - Guvern: | E122/19.05.2005 | ||||||||||||||||||||
| Procedura legislativa: | cf. Constitutiei revizuita în 2003 | ||||||||||||||||||||
| Camera decizionala: | Camera Deputatilor | ||||||||||||||||||||
| Tip initiativa: | Proiect de Lege | ||||||||||||||||||||
| Procedura de urgenta: | nu | ||||||||||||||||||||
| Stadiu: | trimis pentru raport suplimentar la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor | ||||||||||||||||||||
| Initiator: | Guvern | ||||||||||||||||||||
| Consultati: |
| ||||||||||||||||||||
| Derularea procedurii legislative | |||||||
| Data | | Actiunea | |||||
 | |||||||
| |||||||
| | | |  | SE | ||
| |||||||
| 24.10.2005 | | respins de catre Senat | |||||
| | | |||||
| |||||||
| | | | | CD | ||
| |||||||
| 26.10.2005 | | înregistrat la Camera pentru dezbatere | |||||
| |||||||
| | | prezentare în Biroul Permanent al Camerei Deputatilor Comitetul ordinii de zi nu a aprobat procedura de urgenţă solicitată de Guvern
| |||||
| |||||||
| | | trimis pentru raport la:
termen depunere raport: 16.12.2005 | |||||
| |||||||
| | | trimis pentru aviz la: | |||||
| |||||||
| 07.11.2005 | | Biroul permanent a aprobat prelungirea termenului de depunere a raportului termen: 07-12-2005 | |||||
| |||||||
| 24.11.2005 | | primire aviz de la:
| |||||
| |||||||
| 05.12.2005 | | Biroul permanent a aprobat prelungirea termenului de depunere a raportului consultati stenograma sedintei Biroului permanenent termen: 22-12-2005 | |||||
| |||||||
| 15.12.2005 | | primire aviz de la:
| |||||
| |||||||
| 19.12.2005 | | Biroul permanent a aprobat prelungirea termenului de depunere a raportului consultati stenograma sedintei Biroului permanenent termen: 28-02-2006 | |||||
| |||||||
| 21.06.2006 | | înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor în condiţiile .. c) poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit.]">art.37 lit.c) şi art.86 alin.(2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor | |||||
| |||||||
| 29.06.2006 | | dezbatere în plenul Camerei Deputatilor (retrimis comisiei) | |||||
| |||||||
| | | trimis pentru raport suplimentar la:
| |||||
| |||||||
| 12.03.2007 | | prezentare în Biroul Permanent al Camerei Deputatilor consultati stenograma sedintei Biroului permanenent informare privind participarea la dezbaterile asupra proiectului de Lege | |||||
Mai departe am încredere în domnul Funar că a identificat toate încălcările Constituţiei şi în domnul Marko Bela că a dat o replică maghiară la cele spuse de domnul Funar:
Şedinţa Senatului din 29 septembrie 2005
8. Continuarea dezbaterilor generale asupra proiectului de Lege privind statul minorităţilor naţionale din România.
Domnul Gheorghe Funar:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Stimaţi invitaţi, personalităţi deosebite ale vieţii academice, ştiinţifice, culturale şi ale societăţii civile din România.
La începutul intervenţiei mele, permiteţi-mi să-i mulţumesc liderului Alianţei Dreptate şi Adevăr PNL-PD, domnului senator Puiu Haşotti, pentru surpriza pe care mi-a făcut-o, şi colegilor care l-au aplaudat, vă mulţumesc pentru aceste urări şi nădăjduim că, împreună, ne vom face datoria în Senatului României, inclusiv cu privire la proiectul de Lege pe care îl avem în dezbatere, începând de astăzi, cel cu privire la statutul minorităţilor naţionale.
Aşa cum cunoaşteţi, doamnelor şi domnilor senatori, după alegerile de la sfârşitul anului trecut, UDMR, care s-a aflat în echipă cu PSD, i-a trădat pe cei de la PSD şi a trecut într-o altă echipă, alături de Alianţa Dreptate şi Adevăr PNL-PD şi Partidul Umanist Român, la vremea respectivă, Partidul Conservator, acum.
Pentru prima dată în istoria României, reprezentanţii etniei maghiare din România au reuşit să dobândească funcţii deosebit de importante în Guvernul României: de viceprim-ministru, de miniştri, secretari de stat, prefecţi, subprefecţi, conducători ai numeroase instituţii deconcentrate. Toate aceste pârghii de putere ale statului român caută să le valorifice din plin împotriva noastră, a românilor, şi să acţioneze pentru dezmembrarea teritorială a României. Consideră că este cel mai favorabil moment pentru dânşii în această perioadă de câteva luni, până la aderarea României la Uniunea Europeană.
În acest sens, profitând de participarea la guvernare şi, în opinia mea, recurgând la obişnuitul şantaj asupra celor cu care se află în echipă la guvernare, au recurs la două modalităţi de acţiune, mă refer la liderii extremişti ai UDMR: pe de o parte, au adus în atenţia Guvernului, condus de domnul prim-ministru Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, această propunere legislativă, care a devenit acum proiect de lege însuşit de Guvernul României.
Reprezentatul Guvernului, aflat în stânga mea, întâmplător, tot de etnie maghiară, a scăpat aseară un porumbel şi ne-a spus că "de 10 ani UDMR a pregătit această propunere legislativă". Acum a reuşit să o aducă în agenţia Guvernului, Guvernul şi-a însuşit propunerea legislativă a UDMR şi se află în faţa noastră, sub forma unui proiect de lege.
Pentru a grăbi adoptarea acest act normativ, aşa cum cunoaşteţi, în vara acestui an, s-a intenţionat de către premier, bănuiesc că tot la şantajul UDMR, ca proiectul de Lege privind statutul minorităţilor naţionale să fie introdus la pachet, împreună cu proiectul de Lege privind reforma în domeniul proprietăţii, în domeniul justiţiei şi alte măsuri adiacente.
Înţelegând că este posibil să fie sesizată, la rândul ei, Curtea Constituţională şi, apoi, să fie declarată neconstituţională această lege, a fost scos din pachet statutul minorităţilor naţionale şi introdus separat ca proiect de lege.
Între timp, doi parlamentari UDMR, un senator şi un deputat, au elaborat o propunere legislativă privind statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc.
Aşa cum cunoaşteţi, doamnelor şi domnilor senatori, preşedintele UDMR, domnul senator Markó Béla, a declarat că această Lege privind statutul minorităţilor naţionale, în ipoteza în care va fi adoptată, va pregăti terenul pentru aplicarea Legii privind statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc.
Această iniţiativă legislativă privind statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc conţine propuneri privitoare la autonomizarea judeţelor Covasna şi Harghita, a unei părţi din judeţul Mureş, constituindu-se ca o regiune autonomă cu personalitate juridică în cadrul statului român.
În proiectul respectiv de act normativ sunt arătate limitele teritoriale ale Ţinutului Secuiesc, cu o organizare administrativă proprie, autorităţi şi instituţii publice proprii la toate nivelurile, cu competenţe specifice, folosirea limbii maghiare ca limbă oficială a Ţinutului Secuiesc, precum şi folosirea liberă a simbolurilor naţiunii maghiare.
Această propunere legislativă se află în dezbatere la Camera Deputaţilor şi ne bucură faptul că în 22 septembrie, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, cu o participare de excepţie, 27 de deputaţi din totalul de 27, a adoptat raportul asupra acestei propuneri legislative, cu propunerea pentru plenul Camerei Deputaţilor de respingere a acesteia. Din totalul celor 27 de deputaţi, 25 au votat pentru, unul împotrivă şi a fost o singură abţinere.
Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori.
Stimaţi invitaţi,
Noi, aici, în Senatul României, ne-am aflat cu câteva ore înainte de împlinirea celor 45 de zile, respectiv în preajma aprobării tacite a proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale. S-a ajuns la această situaţie în mod premeditat, ca urmare a planului diabolic pus la cale de către conducătorii UDMR.
Adevărul este următorul: UDMR a elaborat propunerea legislativă privind statutul minorităţilor naţionale, pe care a reuşit să o impună prin şantaj Guvernului condus de către domnul prim-ministru Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, care a înaintat Parlamentului României proiectul de Lege privind statutul minorităţilor naţionale. Biroul permanent al Senatului a stabilit ca pentru acest proiect de lege să fie întocmit un raport comun de către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi de către Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi. Termenul stabilit de Biroul permanent pentru depunerea acestui raport comun a fost 15 iunie 2005, termen care a fost depăşit, în mod intenţionat, cu mai bine de trei luni de zile. Se ştie că preşedinţii celor două comisii sunt membri ai UDMR, senatorii Péter Eckstein Kovács şi György Frunda. Cei doi lideri ai UDMR nu au respectat Hotărârea Biroului permanent, nici în ceea ce priveşte adoptarea unui raport comun şi nici termenul de 15 iunie, anul curent. Cele două comisii sesizate în fond au dezbătut separat proiectul de lege şi au ajuns la puncte de vedere diferite cu privire la amendamentele adoptate şi la cele respinse, refuzând, timp de trei luni de zile, să adopte un raport comun.
S-a creat un precedent extrem de periculos, domnule preşedinte, în Senatul României. Doi preşedinţi de comisii au refuzat să respecte Hotărârea Biroului permanent al Senatului şi nu au depus raportul comun în termen, urmărind ca proiectul de lege să treacă prin Senat fără dezbatere, prin aprobare tacită.
Sperăm ca Parchetul să se autosesizeze pentru abuzul în serviciu contra intereselor publice săvârşit de către cei doi preşedinţi de comisii.
Sesizând această stratagemă a UDMR şi încălcarea Hotărârii Biroului permanent al Senatului, preşedintele Partidului România Mare, domnul senator dr. Corneliu Vadim Tudor, şi ceilalţi reprezentanţi ai PRM care participă la şedinţele Biroului permanent al Senatului, au solicitat, de la începutul sesiunii de toamnă, următoarele:
1. Obligarea senatorilor UDMR care deţin preşedinţia celor două comisii sesizate în fond să întocmească şi să prezinte de urgenţă raportul comun la proiectul de Lege privind statutul minorităţilor naţionale.
2. Adoptarea unei hotărâri a Biroului permanent şi a plenului Senatului pentru prelungirea la 60 de zile a termenului pentru dezbaterea în Senat a proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale, care este o lege de o complexitate deosebită.
Ca urmare a poziţiilor ferme exprimate în Biroul Permanent al Senatului de către reprezentanţii PRM, de către senatorul Adrian Păunescu şi la solicitarea preşedintelui Senatului, domnul senator Nicolae Văcăroiu, s-a ajuns ca să fie elaborat raportul comun la proiectul de Lege privind statutul minorităţilor naţionale abia în şedinţa din 21 septembrie, anul curent. Cele două comisii reunite au adoptat un raport de admitere cu 67 de amendamente admise şi 244 de amendamente respinse.
Complexitatea acestui proiect de lege, la care se adaugă întârzierea premeditată, timp de peste trei luni, a întocmirii raportului comun, precum şi cele peste 300 de amendamente respinse şi admise sunt argumente deosebit de convingătoare pentru plenul Senatului în vederea dezbaterii acestui proiect de lege în termen de maximum 60 de zile, lucru care ne bucură că s-a întâmplat zilele trecute.
Partidul România Mare s-a pronunţat cu fermitate, încă de la înregistrarea acestui proiect de lege la Parlament şi a subliniat că varianta UDMR este şovină, antiromânească şi antieuropeană.
PRM a acuzat public Alianţa PNL-PD de complicitate iresponsabilă cu iredentiştii şi separatiştii de la UDMR, acesta fiind trocul pentru sprijinul unguresc dat la schimbarea preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor. Este bine ca ţara să ştie de ce nu s-a pus pe ordinea de zi această lege incalificabilă, care, dacă va fi adoptată, va duce, automat, la reînfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare şi la sfârtecarea teritorială a Transilvaniei.
PRM avertizează, cu toată responsabilitatea, că, în eventualitatea în care patrulaterul PNL-PD-UDMR-PC va merge cu inconştienţa până în punctul în care îi va pune pe români în faţa faptului împlinit, în Ardeal vor avea loc tulburări etnice, care vor periclita şi statutul României de ţară membră NATO, şi aderarea la Uniunea Europeană, dar şi pacea întregii zone geostrategice.
Pericolul proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale, care este un atentat la Constituţia României şi o violare continuă a Constituţiei, a fost confirmat şi de către senatorul UDMR, Sógor Csaba, aflat în sală acum, care în revista "Flacăra lui Adrian Păunescu" nr. 22, din 3-9 iunie, anul curent, a declarat următoarele cu privire la acest proiect de lege, citez: "Nu cred că Legea minorităţilor este o lege perfectă şi definitivă, dar acesta este primul pas spre autonomia teritorială".
Subliniem, de asemenea, că în nici o ţară membră a Uniunii Europene nu există o legislaţie similară cu aceea înscrisă în proiectul de Lege privind statutul minorităţilor naţionale.
Acest Proiect de lege are 78 de articole dintre care marea majoritate încalcă prevederile Constituţiei României şi ale altor legi.
Dintre acestea exemplificăm următoarele:
Art.2: Minorităţile naţionale sunt recunoscute ca factori constitutivi ai Statului Român.
Art.7 alin.2: Autorităţile publice vor lua măsuri corespunzătoare pentru a proteja persoanele care ar putea fi victime ale ameninţărilor sau actelor de discriminare, ostilitate sau violenţă, datorită identităţii lor etnice, culturale, lingvistice sau religioase.
Art.8. art.2: Nu constituie discriminare, potrivit legii, măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate.
Art.9 alin.2: În înţelesul prezentei legi elementele identităţii sunt: limba, cultura, monumentele istorice, patrimoniul cultural mobil, tradiţiile şi religia.
Art.10 alin.1: Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la exprimarea liberă a identităţii naţionale în toate domeniile vieţii politice, sociale, ştiinţifice, culturale şi economice.
Art.14 alin.1: Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul de a trăi liber pe teritoriul României, de a păstra legăturile tradiţionale constituite în decursul istoriei în acele zone ale ţării, unde se regăsesc în mod tradiţional.
Art.14 art.2: Sunt interzise măsurile normative sau administrative, directe sau indirecte care pot duce la modificarea componenţei etnice a unor regiuni locuite în mod tradiţional de anumite comunităţi etnice.
Fac o mică paranteză, dacă se vor repeta inundaţiile în judeţele Covasna, Harghita, Mureş, autorităţile statului român nu pot să ajute populaţia din aceste localităţi, eventual, care vor fi inundate şi să recurgă la strămutarea lor, pentru că nu permite acest art. 14 alin. 2 din lege. Trebuie să rămână pe loc, să îi ia apa. Nu am dori să se ajungă în această situaţie.
Art.14. art.4: Statul asigură persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale condiţiile privind păstrarea contactelor şi legăturilor tradiţionale cu persoane cu care au în comun identitatea etnică, culturală, lingvistică sau religioasă care se află în mod legal în alte state, în special în domeniile culturii, învăţământului, formării profesionale şi educaţiei permanente.
Art.15: Minorităţile naţionale, respectiv persoanele aparţinând acestora, pot folosi simbolurile naţionale şi pot organiza sărbătorile naţionale şi religioase proprii, în condiţiile legii.
Folosirea liberă a simbolurilor naţiunii maghiare este în contradicţie cu prevederile art. 12 din Constituţie care, reglementând simbolurile naţionale, se referă la drapelul României, la Ziua naţională a României, la imnul naţional al României şi la stema şi sigiliul statului român, precum şi la reglementările care privesc folosirea acestora.
Art.16 alin.2: Organizaţiile şi asociaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul de a înfiinţa, organiza şi de a asigura funcţionarea unităţilorşi instituţiilor de învăţământ particulare în limba maternă, unităţi şi instituţii care, în condiţiile legii, pot beneficia de subvenţii din bugetul de stat sau bugetele locale.
Art.16. alin.4: Copilul, părintele sau oricare alt reprezentant legal instituit, după caz, are dreptul de a alege limba şi tipul educaţiei copiilor minori.
Remarcaţi, "copilul" alege limba şi tipul educaţiei "copiilor minori".
Art.16 alin.5: În învăţământul preuniversitar cu predare în limba minorităţilor naţionale toate disciplinele şcolare pot fi studiate în limba maternă, cu excepţia limbii şi literaturii române.
Art.17 lit.b: Învăţământul pre primar cu predare în limba maternă, în funcţie de cerinţe, în grădiniţe distincte sau grupe separate;
La acest articol, doamnelor şi domnilor senatori, întâlniţi foarte multe prevederi care instituie separatismul şcolar pe criterii etnice.
Art.17 lit.c: Învăţământul primar, gimnazial, de arte şi meserii, liceal şi postliceal cu predare în limba maternă, în funcţie de solicitări, în şcoli, secţii, clase, grupe distincte, după caz;
Art.17 lit.d: Învăţământul superior universitar, cu predare în limba maternă, în funcţie de solicitări, în universităţi, facultăţi, colegii, catedre şi grupe distincte după caz;
Toate cele prezentate la art. 17 sunt obligaţii ale statului român, deci să creeze universităţi separate pe criterii etnice.
Art.17 lit.f: Posibilitatea susţinerii în limba maternă a examenelor de specialitate, a celor de concurs pentru ocuparea posturilor vacante, a obţinerii gradelor didactice, profesionale şi a diferitelor titluri ştiinţifice, în instituţiile sau secţiile de învăţământ în limba minorităţii naţionale la toate nivelurile, asigurându-se, dacă este necesar, traducerea ;
Art.17 lit.h: Înfiinţarea de institute, departamente sau secţii pentru cercetarea tradiţiilor, culturii, limbii, istoriei, a vieţii şi a problemelor sociale specifice ale minorităţilor naţionale în cadrul instituţiilor de cercetare existente sau înfiinţarea a noi instituţii cu aceste atribuţii;
Şi, de la art.17 am să vă prezint şi lit.i: Numirea de directori, respectiv de directori adjuncţi, aparţinând minorităţilor naţionale în unităţile de învăţământ în care funcţionează şi secţii în limba de predare a minorităţilor naţionale, în condiţiile legii.
Ne întoarcem la vremea de început a Partidului Comunist când directorul prim sau directorul adjunct trebuie să aparţină unei minorităţi naţionale.
Art.18 alin.1: La înfiinţarea, desfiinţarea, funcţionarea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat cu predare în limba maternă şi stabilirea ofertei educaţionale ale acestora, vor fi consultaţi în mod obligatoriu reprezentanţii minorităţii naţionale respective, iar toate aceste măsuri se vor lua numai cu acordul Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale al minorităţii naţionale în cauză.
Fac o paranteză, iniţiatorul acestui proiect de lege preconizează să se înfiinţeze cel puţin 18 Consilii Naţionale ale Autonomiei Culturale, separat pentru fiecare minoritate, iar autorităţile statului român nu pot să ia nici un fel de măsuri fără acordul acestor Consilii. Va fi o babilonie incredibilă.
Art.18 alin.2: Numirea sau schimbarea conducerii instituţiilor şi unităţilor de învăţământ de stat prevăzute la alin. 1 se face numai cu acordul Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale al minorităţii naţionale în cauză.
Art.18 alin.3 Adoptarea planului analitic al disciplinelor de limba şi literatura minorităţii respective se face numai în condiţiile prevăzute la alin. 1. Adică, cu acordul Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale al minorităţii naţionale în cauză.
Domnul Nicolae Văcăroiu:
Domnule senator, avem 78 de articole, dacă ni le citiţi pe toate.... Vom dezbate fiecare articol în parte.
Domnul Gheorghe Funar:
Domnule preşedinte,
Mai am doar vreo zece, pentru a înţelege şi a argumenta ceea ce am afirmat la începutul intervenţiei mele, aduc aceste argumente. Sunt textele din lege.
Dacă greşesc cumva, domnule preşedinte, vă rog să mă atenţionaţi. Nu-mi aparţin aceste texte şi nu am crezut, ca român - şi acum devenit senator român - că voi avea şansa să citesc, vreodată, asemenea texte îndreptate împotriva statutul naţional unitar român şi a limbii române.
Art.18 alin.4: În instituţiile de învăţământ de stat, în care funcţionează subunităţi cu predare în limba maternă deciziile legate de înfiinţarea, desfiinţarea sau reorganizarea acestor subunităţi se iau numai cu acordul Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale al minorităţii naţionale în cauză.
Art.18 alin.5: La numirea sau schimbarea conducerii instituţiilor de învăţământ este obligatorie consultarea Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale al minorităţii naţionale în cauză, respectiv a organizaţiei respective a acelei minorităţi naţionale.
Art.18 alin.6: Organizaţiile reprezentative ale minorităţilor naţionale, prevăzute în prezenta lege, sunt abilitate, la nivel naţional sau judeţean, după caz, de a iniţia înfiinţarea de instituţii sau subunităţi ale instituţiilor de învăţământ existente cu predare în limba maternă a minorităţii naţionale respective la toate nivelele şi în toate domeniile de specialitate, dacă solicitarea este fundamentată cu un număr suficient de elevi sau studenţi potenţiali, conform legislaţiei în vigoare. Deci, în funcţie de numărul de elevi sau studenţi potenţiali.
Art.19 alin.3: Pentru garantarea şanselor egale privind accesul la manualele şcolare, statul organizează proceduri de achiziţii publice, asigurând selecţia separată pentru manualele destinate învăţământului în limbile minorităţilor naţionale.
Deci organizăm licitaţii pe criterii etnice.
Art.20 alin.1: Statul asigură persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale atât protejarea şi conservarea moştenirii culturale, cât şi dezvoltarea creativităţii contemporane.
Art.20 alin.2: Minorităţile naţionale au dreptul la instituţii culturale de drept public.
Art.21 alin.1: La înfiinţarea, desfiinţarea organizarea şi funcţionarea instituţiilor de cultură de drept public, sau a subunităţilor acestora, în limba minorităţii naţionale, precum şi a celor care au drept scop cercetarea, păstrarea şi dezvoltarea culturii proprii, vor fi consultaţi în mod obligatoriu reprezentanţii minorităţii naţionale respective, iar toate aceste măsuri se vor lua numai cu acordul Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale.
Art.21 alin 2: Numirea, sau schimbarea conducerii instituţiilor de cultură de drept public se face numai în condiţiile prevăzute la alin. 1. Respectiv, cu acest acord al Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale.
Art.21 alin.3: În cazul în care funcţia de conducere se ocupă prin concurs, candidaţii care doresc să se înscrie la concurs vor da în mod obligatoriu o probă eliminatorie de cunoaştere a limbii şi culturii minorităţii naţionale respective.
Art.21 alin.4: Comisia de examinare pentru proba prevăzută la alin. 3 se desemnează de Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale al minorităţii naţionale în cauză.
Nu ştiu ce rost mai are Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Art.22: Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale competente au obligaţia ca, împreună cu reprezentanţii minorităţilor naţionale, să conserve şi să pună în valoare monumentele istorice şi patrimoniul cultural mobil aparţinând acestora.
Art.23: Statul şi autorităţile administraţiei publice locale vor sprijini prin intermediul organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale diverse programe culturale, acţiuni de răspândire, propagare şi popularizare a valorilor culturale, a tradiţiilor folclorice, a relaţiilor inter-şi multiculturale, a creării de opere literare, de studii ştiinţifice în limba maternă, activitatea de cercetare literară şi istorică a comunităţii respective.
Art.24 alin.2: Statul va sprijini promovarea culturii minorităţilor naţionale în străinătate, prin intermediul centrelor culturale române, la nivel cel puţin egal cu ponderea fiecărei minorităţi naţionale.
Art.26 alin.1: Posturile publice de radiodifuziune şi de televiziune asigură, la ore adecvate şi cu posibilităţi de audiere, respectiv vizionare pe întregul teritoriu al ţării, spaţii pentru emisiunile în limba minorităţilor naţionale.
Art.26 alin.2: Conducerea redacţiilor în limba minorităţilor naţionale de la posturile publice de radiodifuziune şi de televiziune este numită numai cu acordul Consiliului naţional al Autonomiei Culturale al minorităţii naţionale în cauză, respectiv după consultarea organizaţiei respective a acelei minorităţi naţionale.
Art.26 alin.3: La cererea fundamentată a minorităţilor naţionale se asigură emisiuni de radio sau televiziune regionale în limba acestora, la posturile publice, pe tot parcursul zilei. Aspectele legate de asigurarea acestor emisiuni se reglementează prin norme speciale.
Art.27: În conformitate cu principiul egalităţii de şanse statul, prin organele sale competente facilitează înfiinţarea şi funcţionarea de posturi private de radiodifuziune şi televiziune aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi recepţionarea directă de programe de radio şi de televiziune care emit în limbile minorităţilor naţionale din alte state.
Art.28: Statul garantează egalitatea cultelor, precum şi autonomia instituţională şi funcţională a acestora.
La art. 31 se precizează următoarele:
În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă, în condiţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, se asigură:
Folosirea limbii minorităţii naţionale în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale precum şi cu serviciile publice desconcentrate;
Se asigură inscripţionarea denumirii localităţilor, a străzilor, precum şi denumirii instituţiilor publice şi în limba minorităţilor naţionale respective;
Se asigură publicarea actelor administrative şi normative şi în limba minorităţii naţionale respective;
Se asigură comunicarea la cerere a actelor administrative individuale şi în limba minorităţii respective;
Se asigură folosirea limbii materne în şedinţele consiliilor locale şi judeţene;
Se asigură organizarea unor cursuri pentru recalificare profesională şi în limba minorităţii naţionale respective;
Se asigură posibilitatea organizării cursurilor şi a examenelor pentru obţinerea permisului de conducere auto şi în limba minorităţii naţionale respective. Autorităţile publice centrale, la cererea organizaţiei respective a minorităţii naţionale, vor asigura, în condiţiile legii, publicarea actelor cu caracter normativ de interes general şi în limba minorităţii respective. Statul garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul de a-şi încheia căsătoria, în faţa ofiţerului stării civile, în limba maternă. Deţinuţii penitenciarelor pot folosi limba maternă în comunicarea între ei şi vizitatori, de asemenea, pot primi şi expedia scrisori în limba maternă. În vederea garantării şi exercitării drepturilor înscrise la ...
Domnul Nicolae Văcăroiu:
Stimate coleg, domnule senator Funar, vă rog eu frumos, legea are încă 78 de articole. Sunteţi la articolul 30. Vom lua fiecare articol în parte. Avem amendamente pe care le vom dezbate...
Domnul Gheorghe Funar:
Mă apropii de final, domnule preşedinte şi voi insista pe parcursul dezbaterilor, pentru că am, împreună cu colegii mei, senatorii PRM, peste o sută de amendamente care nu au fost acceptate de comisie. Ce este interesant? Pot fi membri ai unei organizaţii a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale şi persoane care nu aparţin acelei minorităţi, dar numărul acestora nu poate depăşi 25% din numărul total al membrilor organizaţiei, atât la nivel local, cât şi la nivel naţional. Sunt multe alte prevederi, extrem de periculoase, în acest proiect de lege. Mă apropii de final, domnule preşedinte, făcând trimitere la articolul ultim din proiectul de lege, art. 78, care precizează că la intrarea în vigoare a prezentei legi, orice dispoziţie contrară se abrogă. Acceptarea acestui text ar modifica Constituţia României, Legile electorale, Legea împărţirii administrativ-teritoriale, Legea învăţământului, Legea administraţiei publice locale, Legea audio-vizualului, Legea de organizare a Guvernului, Legea finanţelor publice locale, Legea privind Statutul funcţionarilor publici, Regulamentul Senatului şi al Camerei Deputaţilor, Legea partidelor politice, Legea contenciosului administrativ, Legea bugetului, legislaţii în domeniul actelor de stare civilă, legislaţii în domeniul culturii, Codul rutier şi multe altele.
Având în vedere argumentele prezentate, la care vom adăuga multe altele cu ocazia dezbaterilor din Senat, în legătură cu amendamentele admise şi cele respinse, Grupul parlamentar al Partidului România Mare va vota împotriva proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale, care constituie un act de trădare naţională, care vizează dezmembrarea teritorială a României, transformarea ţării noastre în Republica Federală România. Totodată, acest proiect de Lege privind statutul minorităţilor naţionale pune în pericol aderarea României la Uniunea Europeană, un obiectiv de interes naţional. Vă mulţumesc, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori. (aplauze)
Domnul Nicolae Văcăroiu:
Vă mulţumesc. Invit la microfon pe domnul senator Marko Belo, din partea Grupului UDMR. Aveţi cuvântul, domnule senator.
Domnul Marko Bela:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Domnule preşedinte, nu înţeleg de ce nu l-aţi lăsat sau n-aţi vrut să-l lăsaţi pe domnul senator Gheorghe Funar să citească legea. Astăzi, totuşi, a avut ocazia să facă o lectură cu adepţii domniei-sale şi cei care ne atacă, ne vor ataca în continuare în cunoştinţă de cauză sau, eventual, se vor răzgândi. Dar, apropo de acest discurs, domnul senator a vărsat peste noi o serie de murdării. Trebuie să mă exprim aşa şi vă rog să mă scuzaţi de această exprimare. Am fost calificaţi şantajişti, trădători, şovini, antiromâni, antieuropeni, iredentişti (citez din acest discurs). Am fost acuzaţi de un plan diabolic.
Domnule senator, trebuie să ştiţi că astfel de murdării se revarsă pe cel care le iniţiază şi-l califică pe cel care le foloseşte. De mult voiam să vă întreb şi scuzaţi-mă că folosesc această ocazie, dar, trebuia să vă întreb în mod public demult. Cum se întâmplă că dumneavoastră, care proveniţi dintr-un orăşel bănăţean foarte frumos, Sânnicolaul Mare, de unde provine o altă personalitate, extrem de importantă pentru noi, toţi, Bela Bartok, compozitorul, care a făcut un serviciu extrem de mare, atât maghiarilor din această ţară, cât şi românilor, şi activitatea acestui compozitor a fost cel mai splendid şi cel mai eficient act de reconciliere naţională. Deci, cum se întâmplă că provenind dintr-un astfel de mediu, propagaţi contrariul a tot ceea ce au făcut bănăţenii, în general şi a făcut, inclusiv, acest mare compozitor? Dar, la aceste întrebări, bineînţeles, că răspunde fiecare dintre noi. Permiteţi-mi să mă refer la acest proiect de lege, pe care-l dezbatem astăzi. Atunci când mă refer la acest proiect de lege, bineînţeles, că trebuie să fac o retrospectivă a celor 15 ani de când suntem noi împreună, ca formaţiuni politice, ca viaţă politică, ca viaţă obştească din România, aici, în Bucureşti, aici, în Parlamentul României şi trebuie să-mi amintesc de drumul pe care l-am parcurs cu toţii, inclusiv şi noi, cei din UDMR, inclusiv eu. Am parcurs un drum extrem de anevoios şi de lung, şi extrem de important. Noi, cei din UDMR, am plecat de la contestarea condiţiilor minorităţilor din România, am plecat de la o situaţie şi de la o analiză, când, practic, minorităţile n-au avut nici un fel de drepturi necesare pentru dăinuirea lor. Mulţi dintre dumneavoastră, nu dumneavoastră, personal, au plecat de la ideea că în România, în anul 1990-1991, drepturile minorităţilor sunt asigurate în totalitate, această problemă, aşa cum s-a spus şi înainte de 1989, ar fi fost rezolvată definitiv, aşa cum au afirmat unii. Deci, am plecat de la o controversă foarte importantă şi am ajuns, peste 15 ani, la o analiză, când eu, de la acest microfon, pot afirma că în România, în aceşti 15 ani, s-au instaurat o serie de drepturi importante pentru minorităţi, şi că într-o serie de domenii importante pentru păstrarea identităţii minorităţilor au avut loc schimbări esenţiale ale legislaţiei. În acelaşi timp, şi dumneavoastră sau mulţi dintre dumneavoastră au ajuns la concluzia că am făcut multe împreună şi, în continuare, va trebui să păşim pe acelaşi drum şi trebuie să încercăm să îmbunătăţim cadrul legal existent pentru minorităţi în România.
Ce s-a întâmplat? Ne-am schimbat noi abordarea, v-aţi schimbat-o dumneavoastră? Nu. Ne-am schimbat cu toţii mentalităţile, după părerea mea, şi după părerea noastră, cei din UDMR şi am ajuns la recunoaşterea faptului, în mod reciproc, că trebuie să avem un dialog şi trebuie să colaborăm în interesul rezolvării tuturor problemelor României. Bineînţeles, că noi, cei din UDMR, aşa cum şi celelalte formaţiuni politice din Parlamentul României am oferit o astfel de contribuţie la rezolvarea tuturor problemelor stringente, importante şi strategice pentru România şi, în acelaşi timp, ne-am oferit reciproc o contribuţie, un efort solidar şi un efort comun în căutarea de soluţii privind problema minorităţilor.
Da, da, repet, încă o dată, în România, până în acest moment am reuşit să introducem, să adoptăm împreună o serie de reglementări importante privind condiţia minorităţilor şi, în primul rând, privind relaţiile interetnice şi convieţuirea interetnică, fiindcă, doamnelor şi domnilor senatori, în acest moment, nu discutăm un proiect al UDMR, discutăm un proiect al Guvernului României. Şi, dacă vreţi şi dacă aţi accepta, şi aş vrea să acceptaţi acest lucru, discutăm, dezbatem un proiect comun al nostru, al tuturor, fiindcă observ, din păcate, că după 15 ani, n-am ajuns într-o situaţie în care să reuşim să scoatem din contextul confruntărilor politice o problemă extrem de importantă, şi anume problema interetnică, dar aş vrea, şi sper că vom reuşi în continuare, şi va veni un moment, când vom reuşi să scoatem din acest context, problema minorităţilor şi indiferent dacă aparţinem opoziţiei sau aparţinem unei coaliţii guvernamentale, vom depune un efort comun pentru a găsi soluţii importante, aşa cum şi în anii precedenţi am reuşit să modificăm legislaţia existentă în România. Am reuşit să modificăm Legea administraţiei publice locale şi n-ar fi rău dacă cei care sunt în sală şi-ar aminti când şi în ce perioadă am modificat această lege, introducând reglementările privind utilizarea limbii materne, la un procentaj de 20%. Dacă, eventual, nu vă amintiţi, eu vă spun: în anul 2001 am modificat această lege, dar mai înainte am modificat, în mod esenţial, în anul 1999, Legea învăţământului, asigurând un cadru legal şi cuprinzător cu mici deficienţe existente încă, un cadru legal cuprinzător în ceea ce priveşte învăţământul în limba maternă. Şi, aş putea să citez în continuare Legea funcţionarilor publici, Statutul poliţistului, legile privind funcţionarea justiţiei şi aş putea să citez o lege extrem de importantă, Legea fundamentală a ţării, Constituţia României, în care, de-acum doi ani, împreună, excepţie un anumit segment din Parlamentul României, şi ştiţi foarte bine care este excepţia la care mă refer, cu o majoritate de două treimi am adoptat modificarea Constituţiei, prin care am ridicat la nivel de Constituţie dispoziţii importante privind dreptul minorităţilor naţionale la utilizarea limbii materne, la învăţământul în limba maternă, utilizarea limbii materne în administraţie, în instituţiile desconcentrate şi în justiţie. Deci, împreună am reuşit să modificăm o întreagă legislaţie şi să creăm un cadru legislativ adecvat pentru minorităţi. Nu neg, dimpotrivă, recunosc şi recunosc cu plăcere acest lucru, domnule preşedinte Ion Iliescu, că, într-adevăr, avem o reglementare extrem de importantă în ceea ce priveşte participarea sau prezenţa reprezentanţilor minorităţilor în Parlamentul României, beneficiind de o facilitate în ceea ce priveşte obţinerea unui mandat de deputat, un anumit procentaj de voturi şi, astfel, timp de 15 ani, în Parlamentul României am avut reprezentanţii minorităţilor, care trăiesc în România. În acest moment avem 18 reprezentanţi ai minorităţilor. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, reprezentând o comunitate mai mare, n-a intrat în Parlamentul României cu aceste facilităţi, ci depăşind pragul electoral, dar, totuşi, aş vrea să reafirm cât de importantă este această dispoziţie, şi, într-adevăr, aşa este. Suntem singura ţară, în acest moment, după cunoştinţele mele, în care există o astfel facilitate. Mai sunt ţări unde există altfel de facilităţi, dar o astfel de prezenţă în Parlament numai la noi s-a reuşit, printr-o dispoziţie constituţională şi legală. Suntem pentru a se introduce şi în alte ţări astfel de facilităţi.
Deci avem create deja drepturi, avem deja creat un cadru legislativ important pentru toate minorităţile din România şi un cadru legislativ important, la urma-urmei pentru noi toţi, după părerea mea. Fiindcă nu trebuie să ne gândim în exclusivitate la minorităţi, trebuie să ne gândim la interesul majorităţii şi la interesul minorităţilor de a crea condiţii de convieţuire cât mai prielnice, şi astfel de a crea condiţii cât mai prielnice pentru un efort comun în continuare la rezolvarea tuturor problemelor ţării, fiindcă numai comunităţile care sunt mulţumite, satisfăcute în ceea ce priveşte păstrarea identităţii lor vor putea, într-adevăr, să-şi depună întregul efort şi întreaga contribuţie în interesul rezolvării problemelor ţării.
Ce vizează această lege?
Regret că am reauzit de la fostul preşedinte al ţării anumite calificative privind dezideratele sau aspiraţiile minorităţilor, mă refer la ideea de separare, ideea de culturi paralele sau ideea de paralelism.
Am reauzit aceste calificative sau această abordare fiindcă, timp de 15 ani, este adevărat că ori de câte ori am intenţionat să reglementăm o noutate sau o relativă noutate în domeniul drepturilor minorităţilor am fost nevoiţi să auzim, din nou şi din nou, aceleaşi abordări şi aceleaşi calificative din partea unora, bineînţeles. La inscripţiile bilingve, şi vă rog foarte mult să vă amintiţi, stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor senatori, câte confruntări, câte dispute, câte discuţii au existat în legătură cu inscripţiile bilingve. În acest moment, în România avem inscripţii bilingve în acele localităţi unde trăiesc minorităţi într-un procentaj semnificativ, ele există, ele funcţionează şi este foarte bine.
Câte discuţii am avut şi aceleaşi calificative de separatism şi paralelism în legătură cu şcolile maghiare sau şcolile minoritare, şcolile în limba minorităţilor, în general. Cu examenul de admitere în limba minorităţilor, de exemplu. Cu folosirea limbii materne în justiţie, inclusiv înainte de adoptarea dispoziţiilor constituţionale în acest domeniu.
Şi totuşi, ulterior, trebuie să afirm că am reuşit să depăşim aceste controverse, am reuşit să depăşim aceste confruntări şi sunt o serie de drepturi care mai sunt contestate de unii, mai există o formaţiune politică care nu prea are altă preocupare decât să conteste aceste drepturi, dar, în rest, totuşi, ele funcţionează, ele s-au integrat, ele se încadrează în viaţa cotidiană a României, în viaţa cotidiană a majorităţii şi a minorităţii din localităţile respective.
Şi dacă m-am referit la afirmaţiile domnului preşedinte Iliescu, nu pot să nu mă mai refer la o altă afirmaţie, şi anume o analiză succintă, şi pentru mine extrem de superficială şi distorsionată, a opiniei înaltului comisar al OSCE pentru minorităţi. Şi vă rog să nu uitaţi, stimaţi colegi, înaltul comisar al OSCE nu este reprezentantul minorităţilor în OSCE, ci este reprezentantul statelor membre în OSCE în problematica minorităţilor, este o diferenţă esenţială. Şi, totuşi, acest înalt comisar al OSCE apreciază acest proiect de lege şi nicidecum nu respinge ideea autonomiei culturale. Dimpotrivă, recunoaşte şi acceptă ideea autonomiei culturale, dar fiind un specialist conştiincios înşiră şi acele opinii de specialist care ridică anumite reţineri faţă de ideea de autonomie culturală. Nu înaltul comisar al OSCE contestă autonomia culturală. Dimpotrivă, apreciază această lege ca o lege ambiţioasă şi cuprinzătoare sau acoperitoare.
Domnul Nicolae Văcăroiu:
Şi chiar unicat.
Domnul Marko Bela:
Acesta este calificativul sau calificarea înaltului comisar al OSCE.
Dacă citim şi mai ales dacă citim în limba engleză, eu aş recomanda să fim foarte atenţi fiindcă nu este vorba numai de nuanţe, ci de diferenţe esenţiale.
Stimaţi colegi, care este noutatea acestui proiect de lege? Cred că aici este esenţa dezbaterii noastre. Această lege sau acest proiect de lege nu vizează reglementarea în domeniul utilizării limbii materne, în domeniul învăţământului în limba maternă. Această lege însumează, inventariază ca o lege-cadru acele dispoziţii de principiu care se referă la utilizarea limbii materne în diferite domenii, în administraţie, în justiţie, cât şi dreptul la învăţământul în limba maternă sau, eventual, alte drepturi în domeniul informaţiei, mass-media.
Aceste drepturi există în România, ele sunt detaliate în mare parte cu procentaje de exemplu, ceea ce în această lege nu figurează. Se enunţă că minorităţile au dreptul la utilizarea limbii materne într-un procentaj semnificativ, dar procentajul este inclus în alte legi.
Din acest punct de vedere nu există nici o noutate. Şi cei care afirmă că ar veni acest proiect cu alte idei, alte dispoziţii faţă de cele existente, vă induc în eroare. În schimb, există o noutate într-adevăr, importantă, dar o noutate în legătură cu care avem o obligaţie constituţională, fiindcă Constituţia modificată ne obligă ca, prin lege organică să reglementăm statutul minorităţilor naţionale din România. Bineînţeles că aş putea să citez şi alte legi, deci, documente internaţionale: Convenţia-cadru a minorităţilor, Carta limbilor regionale şi minoritare, aş putea cita Legea minorităţilor din Ungaria, din Serbia sau din Slovacia, reglementări legale, care, în anumite privinţe, mai ales în ceea ce priveşte dreptul de decizie al minorităţilor, într-adevăr, sunt foarte asemănătoare cu acest proiect. Dar nu fac acest lucru, nu vreau să motivez necesitatea adoptării unei astfel de legi prin documente internaţionale, prin alte obligaţii internaţionale, ci prin obligaţia noastră proprie, prin propria noastră obligaţie; majoritate şi minoritate în această privinţă.
Să continuăm ceea ce am început împreună şi să creăm instrumentele necesare pentru a aplica reglementările deja existente şi să creăm instrumentele necesare ca minorităţile naţionale din România să participe la luarea deciziilor în privinţa propriilor lor instituţii şi aceasta este esenţa legii.
Prin acest proiect de Lege se vizează, pe de o parte, reglementarea statutului organizaţiilor minorităţilor naţionale, fiindcă am subliniat că minorităţile naţionale beneficiază de dreptul de a intra în Parlamentul României cu un anumit număr de voturi, cu un singur mandat de deputat, dar pentru a face posibilă această intrare trebuie să reglementăm care sunt organizaţiile minorităţilor naţionale care, într-adevăr, sunt reprezentative.
Pe de altă parte, trebuie să facem o listă a acelor minorităţi istorice din România care beneficiază de acest drept şi au dreptate cei care spun că, din acest punct de vedere există o discriminare. Da, o discriminare pozitivă. Beneficiază de acest drept comunităţile naţionale, minorităţile naţionale care trăiesc de un timp îndelungat aici, în România, şi care au contribuit, într-un fel sau altul, la tot ceea ce există în acest moment în România şi nu beneficiază alţii care, eventual, au venit, recent, în România, beneficiind, în acelaşi timp, de toate drepturile individuale ca orice cetăţean al României.
Este, aparent, o problemă tehnică? Nu. Nu este o problemă tehnică, ci este o reglementare extrem de importantă. Aceasta este una dintre cele două noutăţi, aş zice eu, ale acestui proiect.
Cealaltă noutate ar fi dreptul minorităţilor naţionale, dreptul fiecărei comunităţi de a-şi forma, de a-şi alege un consiliu al autonomiei culturale şi, prin acest Consiliu al Autonomiei Culturale, de a-şi spune cuvântul în legătură cu deciziile privind şcolile în limba minorităţilor, instituţiile culturale în limba minorităţilor, teatre sau alte instituţii.
Eu sunt convins că soluţia oferită de acest proiect de lege este extrem de importantă şi acceptabilă pentru noi toţi, fiindcă nu este vorba de separarea deciziilor, excepţie făcând instituţiile private. Bineînţeles, instituţiile private, încadrându-se în cadrul legal: cel care a înfiinţat instituţia respectivă, fie că este vorba de persoane private, fie de fundaţii, biserici sau, eventual, minorităţi, fiecare are posibilitatea de a decide în cadru legal.
În ceea ce priveşte esenţa, şi anume instituţiile statului, instituţiile de stat, şcoli, clase, teatre, alte instituţii culturale, în legătură cu aceste instituţii, ce s-ar întâmpla prin adoptarea legii? Reprezentanţii minorităţilor naţionale ar intra în procesul de decizie împreună cu alţii. Deci nu ar decide în continuare singuri, ci ar decide împreună cu alţii.
S-a spus aici că se complică lucrurile, sunt suprapuneri şi aşa mai departe. Da, stimaţi colegi, democraţia este cam complicată, cunoaştem sisteme mult mai simple. Cunoaşteţi şi dumneavoastră, dar nu le dorim. Democraţia este costisitoare şi complicată. Aşa este.
Dar, totuşi, mie mi se pare, recunoaştem cu toţii, că este de dorit un astfel de sistem şi nu unul simplu, pe care l-am cunoscut cândva, aproape cu toţii. Aici, în Senat, nu prea avem colegi tineri care ar fi cunoscut ce a fost înainte de 1989. Deci se complică sistemul. Aşa este. Intră reprezentanţii minorităţilor naţionale, aceste Consilii ale Autonomiei Culturale în procesul de decizie şi fără ei nu s-ar putea lua o decizie importantă. Aşa este. De exemplu, numirea conducerii unei instituţii sau alte decizii, dar nu aceste consilii ar administra instituţiile de stat sau ar decide în exclusivitate în legătură cu aceste instituţii de stat.
Trebuie să ne punem întrebarea şi, încet-încet, voi încheia, stimaţi colegi, încotro ne îndreptăm. În ce direcţie vrem să mergem în România?
Eu am convingerea că noi am decis de mult. Mai există un recul, câteodată, mai există o respingere foarte puternică a acestei direcţii, dar eu am impresia că noi am decis de mult. Şi nu mă refer în exclusivitate numai la problema Uniunii Europene, că ne îndreptăm spre Europa. Eu mă refer la construcţia internă a noastră, ce fel de societate vrem să construim. Şi dacă răspunsul nostru este că vrem o societate prin descentralizarea deciziilor - şi eu aşa ştiu că am răspuns deja la această întrebare, că vrem să asigurăm tuturor în cauză, dacă au această forţă, să decidă în problemele lor. Vrem să lăsăm comunităţile locale, prin primării, prin consiliile locale sau prin consilii judeţene, să decidă în acele probleme, în legătură cu care sunt competente şi au forţa de decizie şi să păstrăm decizia, bineînţeles, în acele probleme care au o atingere naţională.
Tot aşa şi în cazul altor instituţii: universităţi - autonomia universitară -, biserici... sau aş putea înşira o serie de segmente, instituţii, comunităţi ale acestei societăţi.
Eu aşa ştiu că am decis. Mergem în această direcţie, a descentralizării deciziilor, în direcţia subsidiarităţii, în direcţia autoadministrării sau în direcţia autonomiei, dar în acest sens al cuvântului. Vrem o autonomie pentru diferite comunităţi, instituţii, diferite segmente ale societăţii, păstrând statul, Guvernul, Parlamentul, păstrând deciziile în acele domenii care sunt de importanţă naţională şi în care orice decizie are o consecinţă asupra întregii ţări. Atâta vrem să facem. Şi dacă am răspuns la această întrebare corect, după părerea mea, şi anume, că vrem să avem o descentralizare, atunci nu cred că vom refuza dreptul comunităţilor minoritare de a participa în acest proces de descentralizare, aşa cum şi în cazul şcolilor, încet-încet, vom ajunge într-o situaţie când comunităţile locale, primăriile, consiliile locale sau consiliile judeţene vor avea o putere de decizie din ce în ce mai mare, împreună cu inspectoratele sau împreună cu ministerul, în anumite cazuri, aşa şi în cazul comunităţilor minoritare ar trebui şi va trebui să acceptăm acest lucru şi sunt convins că majoritatea acceptă aceste soluţii.
Mai putem să punem o altă întrebare în legătură cu direcţia în care ne îndreptăm, dacă vrem să păstrăm şi să mergem mai departe în direcţia diversităţii în sânul societăţii din România. Eu sunt convins că şi în legătură cu această întrebare răspunsul majorităţii este afirmativ. Da, vrem să ne îndreptăm în continuare în direcţia păstrării şi în direcţia respectului faţă de diversitatea existentă deja în această societate: diversitate culturală, diversitate lingvistică sau diversitate în alt sens al cuvântului.
Deci, stimaţi colegi, observ că riscăm din nou confruntări asemănătoare celor pe care le-am avut la începutul anilor '90 sau mai târziu, eventual, dar sunt convins că, cu toate că acest risc există, noi vom reuşi să depăşim aceste momente şi sunt convins că majoritatea dintre dumneavoastră veţi vota acest proiect de lege, în interesul minorităţilor şi, totodată, în interesul majorităţii.
Vă mulţumesc. (aplauze)
No comments:
Post a Comment