Participarea premierului Emil Boc la emisiunea "Ediţie specială", la TVRRamona Avramescu: Bună seara, doamnelor şi domnilor! Bine aţi venit la "Ediţia specială"! Invitatul nostru în această seară este premierul României, domnul Emil Boc. Bună seara, domnule prim-ministru! Bine aţi venit!
Emil Boc: Bună seara! Mulţumesc pentru invitaţie.
Ramona Avramescu: Aţi avut în această săptămână consultări cu toate grupurile parlamentare din coaliţia de guvernare pentru angajarea răspunderii pe Codul Muncii. Aţi ajuns la o decizie? Când veţi merge cu legea în Parlament?
Emil Boc: Săptămâna viitoare, guvernul îşi va angaja răspunderea pe Codul Muncii. Am aşteptat avizele de la Consiliul Economic şi Social şi de la Consiliul Legislativ. În urma şedinţei de guvern de ieri am dat, practic, o formă finală codului, urmând ca, în procedura parlamentară, evident, să discutăm, eventual să acceptăm amendamente ale parlamentarilor, pentru că procedura permite ca, înainte de forma finală, care va fi trimisă la Monitorul Oficial, , să putem accepta amendamente în cazul în care moţiunea de cenzură, dacă va fi depusă, va fi respinsă. În concluzie, astăzi a avut loc, am înţeles, reuniunea CES, aşteptăm să primim avizul şi săptămâna viitoare Guvernul îşi va angaja răspunderea pe Codul Muncii.
Ramona Avramescu: Ce s-a întâmplat cu propunerile partenerilor dumneavoastră de guvernare? UNPR cere menţinerea contractului colectiv de muncă, UDMR părea să nu fie de acord cu sancţionarea penală a celor care încurajează munca la negru. Cum aţi rezolvat aceste lucruri?
Emil Boc: Am găsit soluţii pentru a integra propunerea partenerilor de coaliţie. În ceea ce priveşte UNPR, am ţinut cont de propunerea formulată de colegii noştri, în sensul că am făcut referire la faptul că acele contracte colective de muncă se vor reglementa prin lege specială. Nu am abrogat Legea contractelor colective de muncă, aşa cum era iniţial programat. În Codul Muncii facem doar o trimitere la legea specială care va reglementa aceste situaţii. Evident că am ţinut cont şi de propunerea partenerilor de la UDMR ceea ce priveşte includerea unor observaţii în Codul Muncii. Aşa cum am spus, inclusiv în cadrul amendamentelor depuse de parlamentari, vom ţine cont poate chiar şi de amendamente de la opoziţie, dacă vor dori să depună şi, dacă ele sunt în concordanţă cu filosofia actuală a Codului Muncii, cu deschiderea spre locuri de muncă, le vom accepta.
Ramona Avramescu: În cazul UDMR, aţi renunţat la sancţionarea muncii la negru cu..., se ajungea până la închisoare?
Emil Boc: Şi în actualul Cod există sancţiunea penală. Am nuanţat această prevedere, dar, repet, rămâne ca o contrapondere la faptul că se flexibilizează, adică se vor putea mai uşor găsi locuri de muncă, iar pe de altă parte, românii vor avea ocazia să poată mai uşor să intre într-un contract de muncă fie pe durată nedeterminată, fie pe durată determinată. Deci flexibilizăm, pe de o parte, forţa de muncă, dar şi înăsprim sancţiunile pentru cei care, după această flexibilizare, ar mai utiliza munca la negru. Pentru că un om care munceşte la negru este un om care are în pericol pensia lui, evident, salariul lui, care este mult mai mic, este în pericol sănătatea lui, este în pericol, practic, întreaga lui familie. De aceea, locul de muncă reprezintă cea mai bună formă de protecţie socială şi am înăsprit sancţiunile pentru cei care vor continua să lucreze la negru după această modificare din Codul Muncii, pentru că, pe de o parte, dai angajatorului mai multă flexibilitate, dar îl protejezi şi pe salariat...
Ramona Avramescu: Şi cum aţi înăsprit aceste sancţiuni? Cât de mari vor ajunge ele?
Emil Boc: Am triplat amenzile pentru cei care lucrează cu muncă la negru şi am detaliat prevederea sancţiunii penale pentru cei care, peste un anumit număr de angajaţi la negru, ar utiliza această formă ilegală, mergând cu amendă penală sau închisoare de la 1 la 2 ani. Cu alte cuvinte, încercăm să păstrăm un echilibru între flexibilizare, dar şi de sancţionare a acelora care nu ar respecta legea, pentru că nu-i dorim să-i lăsăm pe salariaţi pradă în faţa abuzului, dacă nu am întări aceste sancţiuni care vizează munca la negru, concomitent cu întărirea locului şi rolului inspecţiei muncii ca organ fundamental de a-i proteja pe salariaţi. Dar facem precizarea că nici cel care munceşte la negru nu va mai fi liniştit, pentru că şi pentru el este o sancţiune mai mică, este adevărat, cu amendă, dar nici pentru el nu va mai fi forma de a fi încurajat să muncească la negru. De ce vrem să eliminăm munca la negru? Pentru că, pe de o parte, am spus, el nu este protejat, nici în privinţa contribuţiei la sănătate, nici în privinţa contribuţiei la şomaj, nici în privinţa contribuţiei la pensii. În al doilea rând, acel om se duce pe asistenţă socială, şi asta înseamnă că statul trebuie să facă un efort suplimentar din banii tuturor pentru a-i da după aceea un ajutor social, atâta vreme cât el nu figurează cu un venit dat dintr-un contract de muncă. Pe de altă parte, noi avem nevoie de cât mai multe contracte de muncă pentru a avea cât mai mulţi bani la bugetul de stat, pentru a se susţine bugetul de pensii, bugetul de sănătate şi bugetul naţional, pentru că de acolo se plătesc salarii, pensii şi ajutoare sociale, deci se leagă aceste două elemente. Mai multe contracte de muncă, mai multe impozite care se plătesc la stat, mai mulţi bani pentru salarii, pensii şi asistenţă socială. Şi fiecare dintre noi, la rândul nostru, suntem protejaţi, pentru că avem un ajutor de şomaj, dacă ne pierdem, Doamne fereşte, locul de muncă; avem o asigurare de sănătate când mergem la spital şi avem o pensie când ajungem la bătrâneţe. Dacă muncim la negru, toate acestea nu există.
Ramona Avramescu: Mai este posibil, în acest moment, un dialog social pe acest Cod al Muncii, pentru că până acum a părut, aşa, un fel de dialog al surzilor. Tot ceea ce spuneţi dumneavoastră că este bine, sindicatele spun că este rău, Şi invers. Mai aveţi vreo şansă de a discuta cu sindicatele?
Emil Boc: Eu nu aş fi chiar aşa de categoric, pentru că am avut, eu, personal, fără întâlnirile ministrului Muncii şi ale echipei de la Ministerul Muncii, trei întâlniri de câte două-trei ore, chiar de patru ore, cu patronatele şi sindicatele şi am căzut de acord asupra multor texte din Codul Muncii. Deci dialogul social a existat şi eu am spus că va exista în permanenţă. Chiar mâine am lansat o invitaţie atât patronatelor, cât şi sindicatelor, de a discuta pe forma Codului Muncii discutată în Guvern, de a culege ultimele puncte de vedere inclusiv de la partenerii sociali şi dialogul va continua şi săptămâna viitoare, în cadrul procedurii parlamentare de asumare a răspunderii. Deci eu n-aş spune că dialogul social s-a întrerupt, cel puţin din punctul nostru de vedere, avem toată deschiderea de a-l continua în permanenţă, pentru că, în ultimă instanţă, eu cred că avem un obiectiv comun, pentru că ce-şi propune acest Cod al Muncii? Foarte simplu. Îşi propune două lucruri: românii să-şi poată găsi mai uşor un loc de muncă, iar angajatorii să-i poată angaja mai uşor pe cei care doresc un loc de muncă. De ce? Pentru că actualul Cod al Muncii, din anul 2003, înainte de intrarea României în UE, înainte de criza care a venit în anul 2009, acest cod nu mai răspunde nevoilor zilei. Când vedeţi..., ai nevoie de un contract de muncă pe perioadă determinată... De exemplu, au apărut proiectele europene, cu o durată de 3-5 ani de zile. Nu poţi să angajezi un om pe perioadă nedeterminată atâta vreme cât tu ai nevoie în mod special doar pe perioada proiectului, 3-5 ani de zile. Codul Muncii spune că maximum doi ani de zile poţi să angajezi o persoană pe durată determinată. Or, tu ai un proiect de 3-5 ani şi nu ştii dacă după terminarea proiectului mai poţi sau nu să-l ţii pe acel om. Acum, noi flexibilizăm, extindem la trei ani de zile durata contractului pe durată determinată şi prin acordul părţilor se mai poate prelungi cu câte un an, până la cinci ani, dacă este nevoie de continuarea în vederea finalizării proiectului. Ca să folosesc acest exemplu, uitaţi, în UE, România este pe ultimul loc în ceea ce priveşte numărul contractelor de muncă pe durată determinată în ponderea totală a contractelor de muncă; deci, din cele 27 de ţări, România este pe ultimul loc, 1,1% pondere, în timp ce, de exemplu, Polonia are 27% pondere a contractelor de muncă pe durată determinată. Ce înseamnă asta? Că se dă o mai mare flexibilitate în economie relaţiei dintre angajator şi angajat. Vreau să-mi iau a doua slujbă, să mai muncesc câteva ore. Vreau să muncesc la un proiect european pentru doi sau trei ani de zile, alături de o altă slujbă, să am posibilitatea de a mă angaja. Acum, acest lucru este foarte rigid şi de aceea mulţi preferă partea aceasta a muncii la negru, pentru că actualul cadru legal le pune beţe în roate. Flexibilizăm, dar şi întărim sancţiunile, repet, pentru cei care ar utiliza, după această flexibilizare, munca la negru.
Ramona Avramescu: Totuşi, vă reproşează sindicatele, domnule prim-ministru, că acest Cod al Muncii îl avantajează mai degrabă pe angajator, care are în mână pâinea şi cuţitul; aţi introdus nişte prevederi privind stabilirea unor obiective de performanţă şi a unor criterii de evaluare în contractul de muncă. Acestea, spun sindicatele, sunt stabilite unilateral de angajator; angajatorul poate reduce programul de lucru de la cinci zile lucrătoare la patru zile lucrătoare, tot unilateral, cu scăderea salariului şi aşa mai departe.
Emil Boc: Ultimul caz - preferi să mergi în şomaj sau, în cazul în care ai temporar o comandă mai redusă, să-i dai posibilitatea să-şi ajusteze programul. În loc să-l trimiţi pe om în şomaj, mai bine ajustezi programul o lună-două luni de zile până când revine piaţa. Pentru că, ne-a demonstrat criza economică, avem nevoie de această flexibilitate. Dar să iau pe rând aceste observaţii. În primul rând, aş spune că nu sunt de acord cu afirmaţiile făcute de aceia care susţin că actualul Cod al Muncii propus ar promova sclavagismul sau afectarea vieţii salariatului. Nu. Eu o spun foarte direct şi foarte clar: acest Cod al Muncii răspunde nevoilor vieţii, viaţa care ne cere să muncim şi să fim bine plătiţi. Pentru asta ai nevoie de un cadru legal care să-ţi permită acest lucru. Am dat exemplul cu contractele individuale de muncă pe durată determinată. Acum este posibil doi ani de zile, noi extindem la trei ani de zile de acolo încolo, până la maximum cinci ani de zile, cu câte un an succesiv, numai dacă există acordul lor scris. Dacă nu există acordul scris, nu se poate merge mai departe. Şi uitaţi cum este în Uniunea Europeană: de exemplu, în Italia, în Olanda, în Polonia, în Marea Britanie nu există nici un fel de limită în privinţa duratei maxime a unui singur contract pe durată determinată, poate fi oricât, nu există o limită. În Germania există opt ani ca durată maximă cumulată a contractelor succesive pe durată determinată. În România va fi maximum cinci ani, dar în Germania, repet, este opt ani de zile. În Ungaria este cinci ani de zile durata maximă a contractelor succesive pe durată determinată. Sau, în Polonia, este fără limită, lăsând la îndemâna pieţei să-şi regleze acest element. Acum, al doilea lucru: criterii obiective de performanţă. Este un lucru în avantajul ambelor părţi. De ce spun asta, că este în avantajul ambelor părţi? Atunci când vei fi angajat, prin contractul de muncă se vor putea stabili şi obiectivele de performanţă, adică ce ai de făcut acolo, pentru ce eşti angajat, care îţi este obiectul muncii; şi, doi, cum eşti evaluat pe baza criteriilor stabilite. Dar aceste lucruri se stabilesc de comun acord în cadrul contractului individual de muncă ce se semnează la momentul în care ocupi locul de muncă. Care este mutaţia fundamentală de gândire şi de lucru? Vom pune accent pe performanţa în muncă. Numai aşa vom putea fi competitivi cu cei din Uniunea Europeană sau cu cei din afara Uniunii Europene care muncesc foarte serios. Trebuie să ştim că munca este un lucru serios, nu mergem acolo să bârfim sau să ne facem că muncim. Orele de muncă pe care le avem trebuie să fie dedicate muncii, care să fie evaluată pe bază de criterii de performanţă. Şi acum vin şi spun: dacă fiecare om care va fi angajat îşi va face datoria, legea îl va proteja până în pânzele albe. De ce spun asta? Pentru că acum are un mai mare accent condiţia socială în protecţia unui salariat, adică dacă are un venit mai redus, dacă nu are casă, dacă stă în chirie şi eşti protejat mai puţin dacă eşti performant. Acum spunem: eşti protejat de lege în primul rând dacă îţi faci treaba şi eşti performant. Criteriul social este subsidiar. Ce înseamnă asta? Când vor apărea - noi nu dorim să apară, evident -, dacă apar problemele legate de concedieri colective, primul criteriul este cel legat de performanţă, iar, dacă patronul sau angajatorul, oricare ar fi el, ar dori să săvârşească un act de abuz împotriva ta, să te concedieze abuziv, nu ar putea să o facă pentru că te duci în instanţă cu criteriile de performanţă şi cu criteriile de evaluare şi spui: „eu mi-am făcut datoria, nu poţi să mă dai afară şi legea mă apără cât sunt performant'. Însă, dacă legea pune accent pe alte aspecte, şi nu pe performanţă, atunci evident că nu suntem competitivi nici în raporturile europene. Poate că nu este popular ce spun, pentru că la români munca nu este încă, după părerea mea, valorizată aşa cum ar trebui să fie într-o societate care vrea să aibă prosperitate. Munca nu a prins încă conturul pe care eu mi-aş dori să-l aibă, pentru că fără muncă nu se poate în lumea asta să ai performanţă, nici individuală şi nici colectivă. Actualul Cod al Muncii pune accent pe muncă, o preţuieşte, o apără cu toate mijloacele legale şi să o plătească şi bine. Acesta este scopul.
Ramona Avramescu: Experienţa arată totuşi, domnule prim-ministru, aţi dat poate acele exemple din alte ţări ale UE, dar noi trăim totuşi în România şi, dacă ne uităm la ce se întâmplă pe piaţa muncii, s-a văzut că angajatorii sunt, nu toţi, dar mulţi dintre ei sunt tentaţi adesea să folosească la maximum toate portiţele de scăpare pentru a scăpa de nişte obligaţii pe care le au faţă de angajaţi, fie că nu plătesc contribuţii sociale, fie că îi angajează la negru şi aşa mai departe. De ce credeţi că, dintr-o dată..., din acest punct de vedere poate obiecţiile sindicatelor, temerile sindicatelor sunt justificate, de ce credeţi că dintr-o dată angajatorii vor deveni fair-play şi nu vor profita în continuare de aceste înlesniri pe care le oferă legea acum?
Emil Boc: Pentru că v-am spus că punem puşcăria ca alternativă. Deci, dacă în continuare se abuzează, sancţiunea este de natură penală, tocmai pentru a proteja salariatul împotriva eventualelor abuzuri care ar sta la îndemână. Deci am spus: flexibilizăm angajările, flexibilizăm programul de lucru, să poată fi negociat mai uşor, ţinând cont de interesele părţilor, dăm posibilitate la mai multe contracte individuale de muncă pe durată determinată. Dar, dacă şi în aceste condiţii, în care am flexibilizat pentru angajatori, se munceşte în continuare la negru, atunci sancţiunea merge până la această formă dură de natură penală. Am văzut, în contextul a ceea ce menţionaţi dumneavoastră, o discuţie că actualul Cod propus de Guvern ar obliga românii să lucreze 16 ore pe zi, să devină sclavii angajatorilor. Vreau să spun că este fals şi complet neadevărat. De ce spun asta? Avem textul Constituţiei, care a fost, este şi, evident, rămâne în vigoare, care ne spune foarte simplu, la art. 41 alin. 3: durata normală a zilei de lucru este în medie de cel mult opt ore; aşa spune Constituţia, aşa va fi în continuare şi se respectă. Ce se modifică? Vă citez din actualul Cod al Muncii pentru a respinge teza potrivit căreia noul Cod al Muncii ar obliga pe români să muncească nelimitat şi i-ar face sclavii cuiva - este exclus şi nu are argumente o asemenea susţinere. Actualul Cod al Muncii, în art. 109, spune aşa: „pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de opt ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână”. Acest lucru rămâne valabil în continuare. Nu se modifică. Tot actualul Cod al Muncii spune aşa: „durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare”. Asta este şi rămâne în continuare valabil. Durata maximă de ore rămâne 48 de ore, adică 40 obişnuit, plus maximum 8 ore suplimentare, ore care sunt plătite, orele suplimentare. Repet, citez din actualul Cod al Muncii. Prin excepţie, spune actualul Cod al Muncii, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă calculate pe o perioadă de referinţă de trei luni calendaristice să nu depăşească 48 de ore pe săptămână. Noi ce modificăm? Deci actualul Cod al Muncii ne spune: media este de 48 de ore pe săptămână, dar o calculăm la un nivel de trei luni, să calculăm să fie 48 de ore pe săptămână la un interval de trei luni. Acum noi doar mărim intervalul de la trei luni la patru luni şi spunem: media aceasta de 48 de ore pe săptămână să fie calculată la un interval de patru luni.
Ramona Avramescu: De ce aţi mărit acest interval?
Emil Boc: Pentru a da flexibilitate. De exemplu, în construcţii, când vara lucrezi mai mult, că acolo este domeniul, lucrezi zi-lumină; în turism, tot vara, lucrezi mai mult. Să ai posibilitatea ca în relaţia dintre angajator şi angajat să-ţi respecţi timpul de 48 de ore pe săptămână ca medie, numai că media să ţi-o calculezi la un interval de patru luni de zile, care să-ţi acopere o perioadă când poate tu desfăşori o activitate sezonieră. Actualul Cod al Muncii ce spune? Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii, stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel naţional, se pot negocia perioade de referinţă mai mari de trei luni, dar să nu depăşească 12 luni. Exact asta spunem şi noi în continuare: dacă există acordul părţilor, prin contractul lor colectiv, pot să negocieze 4, 6 sau chiar 12 luni, dar trebuie să fie acordul lor, maximum de până la patru luni se poate stabili de către angajator; peste patru luni, numai dacă prin contractele colective se negociază acest lucru şi părţile sunt de acord. Dar în niciun caz nu trebuie să iasă la nivel media mai mare de 48 de ore pe săptămână, deci nimeni nu obligă pe cineva să lucreze 16 ore pe zi în fiecare zi, aşa cum au încercat unii să spună. Deci asta este o dovadă de flexibilizare, pentru că are anumite domenii - şi am menţionat turismul sau construcţiile - să poată avea o negociere cu privire la timpul de lucru, când ai nevoie de un obiectiv pe care doreşti să-l duci la bun sfârşit. Deci nu se încalcă nici Constituţia, nici reglementările europene. Mai mult decât atât, am auzit un lider de sindicat spunând că această prevedere încalcă Directiva 88 a UE cu privire la timpul de muncă. Fals şi neadevărat, pentru că acea directivă, dacă ar fi aplicată, ar fi mult mai dură decât prevederea propusă de noi în Codul Muncii. Noi propunem timp de odihnă 48 de ore, de regulă sâmbăta şi duminica. Or, directiva europeană recunoaşte numai 35 de ore timp de odihnă, şi nu 48, aşa cum recunoaşte Codul Muncii propus de noi în momentul de faţă. Respectăm toate normativele europene, Constituţia României, doar că lăsăm o mai mare flexibilitate în ocuparea locurilor de muncă.
Ramona Avramescu: Domnule prim-ministru, este suficientă modificarea Codului Muncii pentru stimularea muncii? Pentru că aş vrea să comentaţi puţin o declaraţie a guvernatorului Băncii Naţionale care a spus în această săptămână că esenţială este reducerea poverii fiscale la nivelul companiilor, pentru că de fapt de aici vine munca la negru, şi cei care produc sunt sugrumaţi, spunea Mugur Isărescu, cu taxe de 60%, în proporţie de 60%. E suficientă această modificare sau poate vă gândiţi şi la reducerea acestei fiscalităţi?
Emil Boc: Dacă aţi observat, în momentul când am vorbit de noul acord cu Comisia Europeană şi FMI şi BM, am spus că printre cele mai importante obiective ale noului acord avem şi obiectivul reducerii contribuţiilor de asigurări sociale. Încă de la începutul anului am spus un lucru: economia dă semne bune că merge în direcţia recuperării şi a creşterii economice. Trimestrul IV a fost mai bun decât trimestrul III. Trimestrul I se preconizează a fi mai bun decât trimestrul IV, ceea ce va marca şi oficial ieşirea din recesiune. Încasările sunt mai bune la bugetul de stat, exporturile sunt pe un trend, pe o direcţie foarte bună. Numărul contractelor de muncă de la sfârşitul anului ne-a arătat că suntem pe o direcţie bună şi acum trebuie să facem aceste două lucruri. Ar fi ideal să le facem concomitent, dar, oricum, aşa cum am spus, cel târziu în partea a doua a anului, trebuie să operăm reducerea contribuţiilor de asigurări sociale. Cu cât nu vă pot spune astăzi, dar cu siguranţă această reducere a contribuţiilor sociale va avea loc, ca un semnal direct alături de flexibilizarea pieţei forţei de muncă, de susţinere a mediului de afaceri pentru a crea cât mai multe locuri de muncă cu putinţă. N-am putut să facem până acum. Mi-aş fi dorit să fi putut propune reducerea contribuţiilor de asigurări sociale, dar n-am putut, atâta vreme cât atât de dezechilibrat a fost bugetul de stat, în sensul că atât de multe cheltuieli aveam de acoperit şi venituri atât de puţine. Am fost nevoiţi anul trecut să luăm măsuri de austeritate, să croim un buget după posibilităţile României. Acum am reuşit acest lucru, s-a stabilizat economia, acum deja putem să ne gândim la pasul acesta al doilea, de a reduce contribuţiile de asigurări sociale, pentru a încuraja crearea cât mai multor locuri de muncă.
Ramona Avramescu: Şi o veţi face cu certitudine anul acesta?
Emil Boc: Cu siguranţă acest lucru se va întâmpla anul acesta, reducerea contribuţiilor de asigurări sociale. Repet, procentul, de la unul mic la unul mai mare, va fi în funcţie de mersul economiei, dar, repet acest lucru, se va întâmpla pentru că ăsta este mersul firesc. Noi am preluat o ţară cu un buget care avea foarte multe cheltuieli de toate de felurile, sociale şi de altă natură, şi cu venituri foarte mici. Şi atunci a trebuit să echilibrăm. Cum să putem echilibra? Tăind acele cheltuieli care erau exagerate, unele abuzive, altele care nu erau justificate şi acum ne apropiem de un buget relativ echilibrat. Acum, după ce am tăiat aceste cheltuieli, cu costurile sociale pentru români, cărora le mulţumesc pentru înţelegere şi pentru faptul că şi-au dat seama că, indiferent ce ar spune unii sau alţii pe la diverse posturi de televiziune, viaţa este cea care ne-a obligat pentru a ne salva ca ţară să luăm măsuri dure, aspre, şi care ne-au costat pe noi, politicienii. Dar acum, uitaţi, putem să ne uităm cu mai mult optimism la viitor, că nu ne mai pasc pericolele care ne păşteau în 2009 şi în 2010 sau care pândesc alte ţări care n-au luat măsuri de reformă pentru a-şi ajusta deficitele. Pentru că ce înseamnă aia deficit? Consumi mai mult decât produci. Noi acum suntem pe cale de a echilibra încetul cu încetul acest raport şi de a lua banii din împrumut să-i ducem numai la investiţii, care înseamnă locuri de muncă pentru români în perioada următoare. Acest efort a meritat, roadele începem să le culegem anul acesta, 2011, şi în anul următor. 2012, şi din punct de vedere politic, eu cred că cei care au avut curajul să ia măsurile pentru a salva ţara vor fi aceia care vor câştiga în anul următor.
Ramona Avramescu: Sondajele vă contrazic pentru moment. Aş vrea să revenim puţin la...
Emil Boc: Dacă ai guverna o ţară după sondaje în fiecare zi, vă asigur că acea ţară s-ar scufunda, pentru că n-ar lua niciodată măsurile care sunt necesare pentru a salva o ţară, ci pentru a salva un politician sau altul într-un moment. Adevăraţii politicieni iau măsuri care salvează ţara pe termen lung şi culeg, chiar dacă în timp, beneficiile unei asemenea măsuri. Cei care ar guverna doar cu gândul la ziua de astăzi ca să nu scadă în imagine ar duce ţara în prăpastie, vă asigur. Ceea ce s-a întâmplat în 2008 este o dovadă a acestui lucru, că politicienii din 2008 care au fost la guvernare s-au gândit doar la interesul lor electoral de moment, au împrăştiat în dreapta şi în stânga cu pomeni electorale şi au scufundat ţara, au lăsat-o cu un deficit de 5,2% când am avut o creştere de 8% şi cu o criză economică ce era în derulare. Aceea a fost iresponsabilitate, şi politică, şi electorală.
Ramona Avramescu: Aş vrea să revenim la procedura angajării răspunderii. În această situaţie opoziţia are dreptul constituţional să depună o moţiune de cenzură, şi, de altfel, a şi anunţat că o va face. V-aţi făcut calculele, cum staţi în această situaţie?
Emil Boc: Sincer să fiu, nici n-am numărat numărul moţiunilor de cenzură prin care am trecut, dar cred că este guvernul care a avut de-a face cu cele mai multe moţiuni de cenzură de după 1989, aşa încât niciodată nu m-a speriat şi nu mă sperie o moţiune de cenzură, atâta vreme cât ştiu că ceea ce propun este sănătos, este corect cu viaţa românilor şi le va aduce îmbunătăţiri pe termen scurt, mediu şi lung. N-aş face aceste lucruri. Cum şi atunci când am promovat legea pensiilor sau legea educaţiei sau legea salarizării sau alte legi, codurile juridice, am făcut-o pentru că am ştiut că sunt necesare ţării şi vor aduce beneficii. Uitaţi-vă la legea pensiilor. Cât am fost de criticaţi pentru faptul că ne-am asumat răspunderea la un moment dat, că am promovat-o în Parlament, deja se văd roadele. Care sunt roadele? Că ne permitem acum, datorită faptului că am impus o lege corectă, pe baza principiului contributivităţii, să îi sprijinim pe cei care au muncit în grupele I şi II de muncă, adică cei care au muncit mai greu, să primească mai mult la pensie. 1.541.000 de pensionari beneficiază de o medie de 93 de lei începând cu luna ianuarie..., evident că se dă retroactiv, aş vrea să fiu bine înţeles. Această majorare de pensie la grupele I şi II de muncă se dă de la 1 ianuarie, pentru faptul că legea s-a publicat în Monitorul Oficial doar din 29 sau 30 decembrie şi n-a fost posibil în luna ianuarie să se aplice această majorare. Ea se aplică în luna februarie, luna martie, dar, retroactiv, cu banii din luna ianuarie şi înseamnă un efort de 403 milioane de euro. Dacă nu făceam o reformă a pensiilor, n-aveam aceşti bani să îi plătim mai bine pe cei care au muncit mai mult. Erau mai bine plătiţi ca şi venit la pensie cei care beneficiau de legi speciale sau de alte avantaje date de către Parlament prin legi privilegiate. În concluzie, ştiu că este un lucru corect, ştiu că e un lucru poate nepopular să spun că încurajăm munca până la capăt şi punem accent pe ea, sunt conştient că acest Cod al Muncii va înăspri sancţiunile pentru cei care vor dori să lucreze în continuare în ilegalitate, adică să prolifereze munca la negru, dar sunt convins că ea va fi o reformă care, inclusiv la nivel mental, va schimba tot ceea ce este în România în momentul de faţă, cei care muncesc vor fi cu adevărat răsplătiţi şi oamenii îşi vor găsi mai uşor un loc de muncă, pentru că, în ultima instanţă asta este sarcina unui Guvern, să dea posibilităţi oamenilor să aibă cât mai multe locuri de muncă.
Ramona Avramescu: Apropo de moţiunea de cenzură, aş vrea să discutăm puţin situaţia coaliţiei şi un eveniment care s-a întâmplat astăzi. În judeţul Bihor, partenerii dumneavoastră de la UDMR au semnat un protocol de colaborare pe cinci ani, dacă nu mă înşel, cu Uniunea Social-Liberală, cu opoziţia, cu adversarii dumneavoastră politici. Cum vi se pare această situaţie şi cum intenţionaţi să o reglementaţi în interiorul coaliţiei, dacă intenţionaţi?
Emil Boc: Când am luat decizia asumării răspunderii, am făcut-o cu acordul coaliţiei. Nu am luat niciodată o decizie până când nu m-am consultat cu toţi partenerii de coaliţie, PD-L, UDMR, UNPR, grupul minorităţilor naţionale. Pentru mine, partenerii de coaliţie, indiferent de numărul parlamentarilor pe care-l au în această coaliţie, au aceeaşi pondere şi aceeaşi greutate. De fiecare dată m-am consultat şi mă voi consulta pentru orice decizie importantă pe care o luăm, chiar dacă decizia de asumare a răspunderii este o decizie unilaterală a primului-ministru. El ar putea să meargă în Guvern, zice se asumă răspunderea şi se merge mai departe, dar niciodată nu am luat decizii până când nu mi-am consultat partenerii, am ţinut cont de propunerile lor, de părerile lor, am căzut de acord că sunt necesare aceste modificări. În acest moment ne aflăm în această situaţie. La nivelul coaliţiei există acordul politic pentru asumarea răspunderii, la nivel parlamentar am făcut deja o consultare cu toate grupurile parlamentare şi am ţinut şi vom ţine, inclusiv în procesul depunerii de amendamente, cont de observaţiile lor. Deci, din acest punct de vedere, cred că Codul Muncii va trece şi România va avea o nouă legislaţie a muncii într-o perioadă scurtă de timp de aici înainte.
În privinţa acordului care am înţeles că s-a semnat astăzi la Bihor sau este pe cale să se semneze, am avut în această seară o discuţie cu preşedintele Marko Bela. El m-a informat că nu este vorba de nici un fel de schimbare a politicii UDMR-ului cu privire la alianţele la nivel naţional, este o situaţie locală ce ţine de particularităţile existente acolo, le vom discuta în continuare şi în cadrul coaliţiei, dar nu are nici un fel de incidenţă în ceea ce priveşte schimbarea politicii la nivel naţional.
Ramona Avramescu: Aţi anunţat şi dumneavoastră, şi partenerii dumneavoastră de coaliţie că intenţionaţi să semnaţi un protocol de funcţionare a acestei coaliţii. Când îl veţi semna?
Emil Boc: Săptămâna viitoare protocolul va fi semnat, după Congresul UDMR.
Ramona Avramescu: Şi în ce limite se va menţine el? Menţionaţi acolo doar obiective sau aveţi şi reguli de funcţionare a coaliţiei? De exemplu reglementarea unei situaţii de tipul celei de care am vorbit mai devreme.
Emil Boc: Acest protocol este unul de susţinere a actului guvernamental la nivel naţional, adică de susţinere a Guvernului în vedere promovării politicilor care vizează pe de-o parte consolidarea stabilităţii economice, adică am fost la greu împreună, am luat împreună cele mai dureroase măsuri posibile, ca să salvăm ţara şi acum am asigurat stabilitatea macroeconomică. Acum, aceeaşi coaliţie ce îşi propune? Creşterea economică şi resimţirea acestei creşteri economice de către români, inclusiv în buzunar. E obiectivul fundamental al protocolului ca această coaliţie să aibă acum forţa să meargă mai departe, să culeagă roadele economice şi politice ale măsurilor aspre pe care le-am luat tot împreună în anul 2010.
Ramona Avramescu: Şi mai departe până în 2012 sau vreţi să aruncaţi, să faceţi un preambul şi pentru ce se va întâmpla după...?
Emil Boc: Evident că scopul acesta este - ca actuala coaliţie să aibă posibilitatea, prin măsurile pe care le va lua în continuare în 2011 şi în 2012, să pregătească terenul pentru a obţine cu un vot mai mult decât opoziţia în alegerile din 2012 în vederea continuării guvernării. Pentru că eu cred că cei care au avut curajul să facă ceea ce trebuie când a trebuit, trebuie să fie aceia care să aibă prima şansă de a continua, pentru că au demonstrat că pot să facă ceea ce trebuie pentru ţară, chiar dacă nu le-a plăcut acest lucru. Să nu credeţi că a fost o plăcerea pentru mine sau pentru un alt membru al coaliţiei să luăm măsuri de tăiere a unor salarii. Am făcut-o, evident, cu inima îndoită, ştiind că e neplăcut pe termen scurt, dar am ştiut de atunci că aceste măsuri vor avea un caracter temporar şi vom salva ţara, iar după aceea vom intra într-o linie de creştere economică. Altfel riscam să ne ducem în prăpastie cu toţii. Şi cine pierdea? Pierdeau 22 de milioane de români.
Ramona Avramescu: Dar nu vă temeţi că opoziţia va avea o ofertă mai convenabilă pentru partenerii dumneavoastră de la UDMR, în special? Nu s-au ascuns deloc în sensul acesta.
Emil Boc: Nu vreau să-mi laud partenerii de coaliţie. Dar vreau să vă spun că am avut o experienţă extrem de plăcută cu actualii parteneri de coaliţie. Şi cuvântul dat a fost cuvânt respectat. Şi nu au fost lucruri uşoare asupra cărora am bătut palma, care au fost respectate. Şi atunci, dacă am bătut palma şi am fost împreună la greu, nu văd de ce nu am putea fi împreună acum, când lucrurile arată că mergem într-o direcţie mai bună şi suntem pe cale să culegem din roadele muncii noastre din anul 2009 şi din anul 2010.
Ramona Avramescu: Deci nu vă temeţi că stabilitatea coaliţiei ar avea cumva...
Emil Boc: Eu în acest moment nu am o reţinere cu privire la stabilitatea coaliţiei, dimpotrivă, o consider consolidată.
Ramona Avramescu: Nici după Congresul UDMR de la sfârşitul acestei săptămâni?
Emil Boc: Nici după Congresul UDMR nu am nici un fel de reţinere că acest congres al partenerilor de la UDMR ar afecta stabilitatea coaliţiei. Repet, pentru că am avut această încredere în cuvântul dat şi a respectării lui, indiferent de situaţie. Şi cred că acest lucru se va menţine şi în continuare, pentru că împreună avem obiectivele să relansăm economic ţara, mai multe locuri de muncă, să implementăm proiectele europene. Adică ar fi chiar culmea, am muncit doi ani de zile, de la vechea guvernare nu am găsit nimic pe fonduri europene, era un mare zero barat. Acum am reuşit să depunem proiecte, să evaluăm proiectele, să semnăm proiectele, să avem în implementare proiecte de peste zece miliarde de euro ca rod al muncii noastre, ar fi culmea ca acum, după rodul muncii noastre de aproape doi ani de zile, să vină altcineva să culeagă rezultate, să spună 'vedeţi că noi am atras mai multe fonduri europene', când, de fapt, e munca noastră de săptămâni şi de ore nesfârşite de şedinţe şi de simplificări şi de acte legislative pentru a... Chiar azi am avut o discuţie de două ore - cine ştie de treaba asta, puţini ştiu - pentru a putea să aducem câţi mai mulţi bani europeni în ţară, pentru că am pornit, repet, cu un handicap de doi ani de zile care au fost pierduţi şi toată lumea ne raportează, 2007 - 2013, nimeni nu spune că a început din 2009 absorbţia fondurilor europene. Doi ani. România i-a pierdut şi atunci am fost obligaţi să recuperăm acest interval de timp şi ar fi păcat ca acest efort pe care l-am făcut să fie cules de altcineva, şi nu de către noi sau de faptul că...
Ramona Avramescu: Dar nu ar fi, domnule prim-ministru, nu ar fi culmea ca după aceşti doi ani să vă ceară partidul sau preşedintele dumneavoastră să vă daţi la o parte şi să vină un alt prim-ministru care să culeagă roadele acestea despre care vorbim?
Emil Boc: În politică...
Ramona Avramescu: Vi s-ar părea deplasat?
Emil Boc: În politică eşti acolo atâta vreme cât ai susţinere politică - asta e regula guvernării, funcţiile politice nu sunt funcţii pe care le-ai câştigat ca urmare a unor merite profesionale sau a unui concurs. Ele sunt funcţii politice şi este un efort de echipă. Echipa este cea care decide care e cea mai bună formulă pentru a câştiga competiţia viitoare. Iar o asemenea discuţie trebuie refuzată, o discuţie care există şi în partidul pe care îl conduc, care e cea mai bună formulă ca echipa pe care o conduc...
Ramona Avramescu: În ce punct se află această discuţie?
Emil Boc: Ea e în plină derulare. Evident că totul se va finaliza cu congresul PD-L şi va alege noua structură de conducere a partidului nostru. Am fost o echipă, suntem o echipă şi vom fi o echipă, pentru că împreună doar am câştigat toate bătăliile din 2004. Sunt la conducerea partidului din decembrie 2004 şi am câştigat toate bătăliile politice, împreună cu colegii din partid şi în parteneriat cu preşedintele României. Nu văd de ce acum nu am păstra acelaşi parteneriat şi să găsim cea mai bună soluţie pentru partid să meargă mai departe, pentru că în spatele nostru sunt sutele de mii de militanţi ai PD-L care aşteaptă de la noi decizii pentru a avea partidul acolo unde şi-l doresc cu toţii. Iar pentru ţară să ducem România pe creştere economică şi cu cât mai multe locuri de muncă. Astea sunt cele două obiective fundamentale: ţara şi evident partidul să fie acela care să culeagă roadele politice ale creşterii economice din România.
Ramona Avramescu: Spuneaţi că v-aţi asumat - PD-L şi dumneavoastră - scăderea în sondaje, scăderea popularităţii, pentru că aceste măsuri erau necesare. Dumneavoastră personal v-aţi asumat şi această situaţie ca într-un anumit moment partidul să spună: mulţumim, nu mai avem nevoie, ne-ar fi mai bine cu altcineva, dintr-un interes electoral, poate până la urmă legitim.
Emil Boc: Eu ştiu că în politică nu eşti pe viaţă, că nu sunt funcţii pe care să le moşteneşti sau pe care să le deţii pe viaţă.
Ramona Avramescu: Vă referiţi la funcţia de la guvern sau la cea de la partid?
Emil Boc: Orice funcţie politică este trecătoare şi temporară pentru că asta este democraţia. Toţi liderii politici merg, atâta vreme cât pot să dea ce e mai bun, ştafeta se duce mai departe prin alegeri sau prin alte formule care se stabilesc în echipă şi partidul este acela care câştigă. De aceea, acum, obiectivul meu este să finalizăm aceste reforme, pentru că în şirul reformelor statului ultima care a rămas ca importanţă este această reformă a muncii, pentru că reforma justiţiei a fost făcută, reforma educaţiei a fost făcută, reforma pensiilor a fost făcută, reforma salarizării a fost făcută, reforma personalului bugetar a fost făcută, reforma fiscală a fost făcută, avem acum reforma legislaţiei muncii care trebuie să întregească oarecum acest pachet de reforme extrem de important pentru ţară şi care îi vor asigura o evoluţie temeinică pentru viitor.
Ramona Avramescu: Sunteţi de acord cu propunerea care se vehiculează în PD-L, aceea de separare a funcţiei de preşedinte al partidului de funcţia de premier?
Emil Boc: Eu am o părere pe care o să mi-o expun în forurile partidului şi nu aş vrea să mi-o expun la televiziune cu privire la acest aspect şi perioada următoare va fi cadrul în care o să pot să spun şi eu ca, preşedinte al partidului, punctul de vedere cu privire la această soluţie. Recunosc că părerile sunt împărţite în momentul de faţă, inclusiv în partid. Şi trebuie acceptată soluţia care va fi găsită majoritară cu cele mai bune argumente.
Ramona Avramescu: Presupun că nu o să anunţaţi la televiziune, dar măcar aţi luat o decizie: veţi candida sau nu pentru un nou mandat de preşedinte?
Emil Boc: După Consiliul Naţional de Coordonare, în timpul legal de depunere a candidaturilor, voi lua această decizie. Nu am vrut până acum să pun accent pe ceea ce înseamnă viaţa de partid în detrimentul muncii de zi cu zi pentru ce înseamnă soarta României şi a românilor.
Ramona Avramescu: Dar simţiţi că din această cauză aţi scăpat cumva partidul din mână, aşa cum se vorbeşte în partid, şi în presă şi în...
Emil Boc: Nu. Dacă vă veţi uita la evoluţia noastră din 2004 încoace, veţi putea observa că am condus partidul ca o echipă şi nu ca o persoană solitară care ia decizii de unul singur, fără consultarea colegilor. Din 2004 încoace, deciziile pe care le-am luat în partid, bune sau rele, dar s-a demonstrat că au fost bune pentru că am câştigat toate alegerile, au fost luate pe baza consultării partenerilor mei din partid, a colegilor din conducerea partidului. De aceea nu am greşit, pentru că, atunci când asculţi mai multe minţi, ai toate şansele ca decizia să fie mai bună. Cu cât de izolezi şi iei decizii individuale, cu atât rişti uneori să iei decizii greşite. La fel am condus şi guvernul. Întotdeauna am ţinut cont de părerile din coaliţie, de punctele de vedere ale partenerilor, pentru a putea găsi acel numitor comun care să ne ducă înainte, pentru că altfel nu poţi să construieşti dacă pui orgoliul tău în faţa intereselor echipei din care faci parte. La fel şi acum, echipa trebuie să fie aceea care să meargă mai departe.
Ramona Avramescu: Această echipă despre care vorbiţi, de conducerea PD-L, pare să nu mai fie atât de solidă, pare să se fi scindat cumva, după ce Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu au plecat din guvern. În ce relaţii sunteţi acum cu aceşti lideri?
Emil Boc: Sunt în relaţii foarte bune atât cu Adriean Videanu, cât şi cu Vasile Blaga, cu Radu Berceanu, ca de altfel şi cu domnul Theodor Stolojan sau cu Gheorghe Flutur, nucleul de conducere a PD-L. Mă aflu într-o relaţie foarte bună şi sunt convins că, indiferent de competiţia care va fi în acelaşi partid, vom rămâne aceiaşi colegi şi aceiaşi prieteni, pentru că asta dă forţă unui partid: capacitatea de a fi o echipă.
Ramona Avramescu: În această competiţie vă vedeţi făcând parte tot din această echipă sau cumva candidând împotriva ei?
Emil Boc: Haideţi să aşteptăm data Consiliului Naţional de Coordonare, după care voi lua decizii inclusiv pe linia de partid. Acum, repet, atenţia majoră pe care o am este concentrată pe finalizarea acestor reforme despre care am vorbit, în special Codul Muncii, dar şi celelalte măsuri care ţin de accelerarea investiţiilor, de Legea parteneriatului public-privat, de implementarea proiectelor, de absorbţia fondurilor europene, de locurile de muncă... Aici sunt preocupările mele de zi cu zi care ţin de activitatea Executivului. În plan politic, evident, ca orice partid, împreună cu colegii noştri, ne propunem câştigarea următoarelor alegeri. Nu ştiu de ce îi deranjează pe unii sau pe alţii că aud că un partid îşi propune să câştige următoarele alegeri. Ar fi culmea ca un partid să-şi propună să piardă următoarele alegeri. Aş vrea să văd care-i partidul ăla care există pe scena politică. Dar în viaţa guvernamentală, care reprezintă practic munca mea de zi cu zi, este aceasta legată de locurile de muncă, de traiul românilor şi de investiţiile pe care să le aducem din fonduri europene sau cele din bugetul de stat să le implementăm, care, după aia, se regăsesc în salarii, pensii, prestaţii sociale şi alte bonusuri pe care le putem oferi.
Ramona Avramescu: Chiar dacă dumneavoastră spuneţi că sunteţi preocupat mai mult de activitatea guvernului, în partid lucrurile se mişcă în vederea...
Emil Boc: E un partid dinamic, e un partid democrat.
Reporter: Credeţi că e posibilă o scindare a PD-L la acest congres? Se vorbeşte de aripi, de facţiuni, se vorbeşte de apariţia unui nou partid pe scena politică care ar putea atrage o parte din PD-L. Vă temeţi de acest lucru?
Emil Boc: La acest moment eu exclud o asemenea ipoteză şi nici nu cred că ea ar putea să se materializeze sau să se concretizeze, pentru că partidul acesta a rezistat pentru că a fost o echipă. Partidul acesta a câştigat toate bătăliile electorale pentru că au ştiut să facă echipă toţi cei care i-au dorit binele acestui partid. Nu văd acum de ce, după o perioadă grea şi când am stat împreună, când să culegem roadele acestor măsuri ar trebui să ne separăm sau ar trebui să creăm grupuri sau grupuleţe. Forţa acestui partid a rămas şi va rămâne capacitatea lui de a fi unit, indiferent de greutăţile prin care trece. Am această convingere pentru că îl cunosc.
Ramona Avramescu: Şi credeţi că până la urmă se va rămâne în echipă şi se va negocia o soluţie?
Emil Boc: Eu cred că e firesc, când sunt alegeri, să apară competitorii, să apară puncte de vedere diferite. E chiar normal. Cum să vă spun? Ar fi anormal să nu existe puncte de vedere diferite. Dar, în urma dezbaterilor, în urma discuţiilor, în urma conturării unui punct de vedere majoritar, sunt convins că după aceea partidul va rămâne în jurul echipei care va reuşi să-şi impună punctul de vedere şi toţi vor trage la aceeaşi trăsură, pentru că în PD-L avem această regulă: regula celor trei D. Ştiţi bine: dezbatere, cât este necesar; decizie, după aceea, care trebuie să fie respectată până la capăt de către toţi cei care sunt în partid, dar până se ia decizia, evident, că trebuie respectată democraţia; şi ultimul - disciplină, deci după ce ai avut dezbatere, ai avut decizie, ai disciplină. Ea trebuie să fie respectată după aceea, indiferent despre cine este vorba. Şi asta se va întâmpla şi în viitor în PD-L.
Ramona Avramescu: Dumneavoastră ce rol vă vedeţi jucând în PD-L, după congres? Şi nu mă refer neapărat la funcţii, că înţeleg că nu vreţi să faceţi anunţul la televiziune.
Emil Boc: Va depinde evident de decizia pe care o voi lua după deschiderea competiţiei oficiale în partid, va depinde şi locul şi rolul acesta. Dar n-am fost niciodată un om care să mă leg de vreo funcţie sau care să aspir cu o dorinţă nemărginită la o anumită poziţie. Voi vedea exact care este cea mai bună poziţie, după ce voi declanşa competiţia internă în urma CNC.
Ramona Avramescu: Şi veţi urma întocmai ce va decide partidul dumneavoastră, aşa cum aţi făcut-o în...
Emil Boc: Până la urmă, partidul e cel care decide în toate aceste structuri. Nu poţi să vii să-ţi propui altceva.
Ramona Avramescu: Dar dumneavoastră, care aţi fost tot timpul un soldat loial şi disciplinat al partidului, unde v-a trimis, acolo v-aţi dus, aţi câştigat bătăliile electorale pe care partidul vi le-a cerut să le câştigaţi, nu aţi simţit niciodată că şi partidul vă datorează ceva, nu v-aţi simţit niciodată cumva sacrificat, folosit?
Emil Boc: Ştiţi cum e vorba aceea: "Nu întreba ce a făcut partidul pentru tine, întreabă-te în primul rând ce poţi face tu pentru partid". E valabil şi pentru mine acest lucru. În primul rând, fiecare dintre noi să ne întrebăm ce am făcut noi pentru partid şi acel lucru să predomine, pentru că, repet, poate am spus de prea multe ori cuvântul echipă: dacă nu faci echipă, nu ai performanţă în politică şi dacă fiecare judecă doar individual din perspectiva propriului interes, echipa nu va câştiga niciodată. O echipă câştigă dacă reuşeşte să pună interesele acestea mici, personale, în slujba unui interes general. Şi asta e vorba şi cu un guvern: dacă nu vede interesul general, care este salvarea ţării, şi pune doar interesul de imagine al primului-ministru sau al unui ministru să nu facă asta, nu va salva o ţară, o va duce în prăpastie şi am decis să ne sacrificăm din punctul de vedere al imaginii în anul 2010 luând măsurile şi asumându-ne reducerea cheltuielilor pentru a salva ţara, repet, acum rezultatele încep să se vadă şi se vor vedea lună de lună de aici înainte: în creştere economică, în bănişori mai mulţi, fie la bugetari, fie la pensii, în unele alocaţii sociale, dar cu acoperire reală. Că nu mai încurajăm genul ăla de economie bazată pe consum sau pe împrumut, cum era în 2008. Că în 2008 erau motoarele acestea: împrumut-consum şi boom imobiliar. Aceste motoare de creştere artificială economică au dispărut. Acum trebuie să ne bazăm pe productivitate şi pe muncă, singurele care ne dau salarii şi pensii. Asta facem noi acum, şi prin Codul Muncii, şi prin reformele pe care le promovăm: să avem o creştere economică sănătoasă pe termen lung, care să ne dea certitudinea că banii vor fi în buzunar şi nu vor fi din ăia virtuali, pe care azi îi avem şi mâine nu.
Ramona Avramescu: Revenind la partid, sunteţi mulţumit de felul cum a evoluat PD-L în aceşti ani în care dumneavoastră l-aţi condus, de multe ori de la distanţă - fie de la Cluj, fie de la guvern - pentru că, se spune în presă, aţi fost comparat la un moment dat cu Ion Iliescu, "sărac şi cinstit", dar în spatele lui PD-L-ul s-a apropiat foarte mult de imaginea PSD-ului din 2004?
Emil Boc: Cred că aici este profund, eu zic, nedrept ca de PD-L să se lege ştampila corupţiei sau să fim asimilaţi şi identificaţi cu ceea ce a fost PSD-ul în perioada...
Ramona Avramescu: Sunt totuşi doi parlamentari care au...
Emil Boc: Vă răspund la această întrebare, că aveţi dreptate. De ce era PSD-ul pe vremea domnului Năstase şi Iliescu şi poate puţini îşi mai amintesc de ce vremuri erau atunci. Şi n-aveam practic posibilitatea să vorbim, să ne exprimăm şi acum se spune că e dictatură, dar asta e o altă temă. Deci, eu cred că e incorect, asta o spun poate sufleteşte, că mă doare să văd că un partid pe care îl conduc este asimilat cu corupţia, atâta vreme cât noi niciodată, niciodată nu am făcut zid, aşa cum au făcut cei din PSD, în jurul unui demnitar să meargă la Parchet, să-l protejeze...
Ramona Avramescu: N-a fost zid fizic, dar a fost un zid din voturi în parlament.
Emil Boc: Ce e în parlament e o chestiune care ar trebui privită oarecum mai larg, fără să exclud vina PD-L-ului. Nu spun că PD-L-ul a fost curat şi toţi parlamentarii PD-L au pus bilele în urnă pentru a da justiţiei dreptul de a se exprima şi a merge mai departe. Au fost şi de la noi. Deci, eu spun în felul următor, că e nedrept să fie pusă eticheta pe PD-L. De aceea, am propus ca la Consiliul Naţional de Coordonare din 5 martie să adoptăm în statut o regulă foarte clară şi explicită prin care toţi membrii PD-L, împotriva cărora s-a făcut un dosar penal soldat cu trimiterea în judecată prin rechizitoriul Parchetului să fie suspendat de drept din partid. Ca să nu mai existe nici un fel de dubiu. Şi am spus şi am văzut că cineva a preluat o înregistrare trunchiată şi au tăiat din ea, eu am spus în partid următorul lucru: avem nevoie de principii, şi nu de reguli pentru persoane. S-ar putea ca o asemenea regulă să afecteze persoane, dar, dacă ne vom gândi la interesul de persoane, al meu, al cuiva, nu vom câştiga ca şi partid, ci va trebui să impunem principii spunând: partidul este deasupra acestor reguli. Oricine intră sub incidenţa unui dosar penal trebuie să-şi rezolve personal problema, este suspendat pe acea perioadă a trimiterii în judecată şi a soluţionării procesului, după care, dacă iese nevinovat, revine în partid. E o regulă care dacă era poate impusă mai repede avea mai multe beneficii pentru PD-L. Dar nici acum nu este prea târziu.
Ramona Avramescu: Vă mulţumesc pentru prezenţă, domnule prim-ministru.
Emil Boc: Şi eu vă mulţumesc.
Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa
Data: 25.02.2011
(sursa: http://www.guv.ro/premierul-emil-boc-a-participat-la-emisiunea-editie-speciala-la-tvr__l1a112446.html)
No comments:
Post a Comment