Senat, 9 februarie 2011
La punctul 17 din ordinea de zi este înscrisă o propunere legislativă extrem de controversată
– Propunerea legislativă privind terminologia oficială utilizată pentru etnia ţiganilor.
Vă consult dacă iniţiatorul este prezent.
Înţeleg că este în concediu de paternitate.
Dau cuvântul domnului secretar de stat Vasile Timiş pentru a prezenta punctul de vedere al
Guvernului.
Vă rog, microfonul 8.
Domnul Vasile Timiş:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Această iniţiativă legislativă reglementează obligativitatea utilizării denumirii de „ţigan”,
respectiv „ţigancă”, în toate documentele emise de instituţiile din România cu referire la persoane
de etnie romă.
Vreau să precizez foarte pe scurt faptul că Guvernul, deocamdată, nu a emis un punct de
vedere cu privire la această iniţiativă legislativă. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a
elaborat un punct de vedere de nesusţinere a acestei iniţiative legislative, dar totodată a propus
consultarea Academiei Române şi a Departamentului pentru Relaţii Interetnice, ca astfel să existe o
consultare mai largă asupra acestei problematici. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule secretar de stat, ca să înţeleg eu bine, domnul preşedinte Băsescu s-a antepronunţat
pe această speţă, iar Guvernul nu are un punct de vedere?!
Domnul Vasile Timiş:
Deocamdată nu avem un punct de vedere al Guvernului.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Şi când o să aveţi un punct de vedere?
Domnul Vasile Timiş:
N-aş putea să vă răspund. Probabil…
Domnul Mircea-Dan Geoană:
După dezbaterea din Senat. Am înţeles.
Domnul senator Pop. Microfonul 7.
Domnul Gheorghe Pop:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi şi Comisia pentru egalitatea de şanse au
fost sesizate de către Biroul permanent al Senatului în vederea întocmirii raportului comun pentru
Propunerea legislativă privind terminologia oficială utilizată pentru etnia ţiganilor.
Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare folosirea în actele oficiale din România
a termenului de „ţigan” sau „ţigancă” în scopul evitării confuziei care se poate crea cu denumirea de
„român”.
În şedinţa din 2 februarie 2011, membrii celor două comisii au analizat această propunere
legislativă şi au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de admitere, cu un amendament
admis, cuprins în anexă.
Consiliul Legislativ avizează negativ această propunere legislativă. După cum aţi observat,
Guvernul nu a transmis niciun punct de vedere. Academia Română şi-a exprimat un punct de
vedere, în sensul că termenul de „ţigan” este cel care reprezintă numele corect al acestei populaţii
transnaţionale, iar propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Vă invit la dezbateri.
Domnul vicepreşedinte Cristian Diaconescu, urmat de domnul preşedinte Toni Greblă.
Microfonul 3.
Domnul Cristian Diaconescu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Într-adevăr, este o situaţie sui generis. Probabil că în puţine momente Guvernul nu a găsit de
cuviinţă ca pe baza unei expertize cât de cât normale să dea un punct de vedere.
Respectuos vreau să atrag atenţia colegilor noştri că nu ne aflăm în faţa unei dileme
etimologice. Nu este vorba aici de o problemă lingvistică, pe care într-o formă sau alta instituţii mai
puţin legate de politica directă şi de funcţionarea statului de drept îşi dau cu părerea. Este o
problemă de o mare sensibilitate, aş vrea să spun în primul rând pe plan intern, dacă cineva crede că
planul internaţional contează mai mult din această perspectivă.
Rog respectuos să aveţi în vedere faptul că, în toate documentele internaţionale, în toate
formulele care într-o variantă sau alta încearcă să aplice strategii europene în legătură cu această
etnie, denominarea este „roma/sinti”. Sigur, în pachetul lingvistic, istoric, cultural al multor state
există diverşi termeni, dar acest lucru în orice caz nu rezolvă problema pe care o intuiesc, dar nu o
exprim, în ceea ce priveşte această iniţiativă legislativă.
Vreau să vă spun că nici delimitarea cu parfum de discriminare, în nicio variantă, nu rezolvă
problema fundamentală în legătură cu capacitatea de inserţie, cu raporturile culturale, uneori antagonice,
sau cu prezenţa unei categorii etnice sau alta în legătură cu imaginea României. Adică, mai clar şi mai
corect, problemele trebuie rezolvate aici, acasă, prin solidaritate şi unitate, şi nu prin delimitare.
Pentru că vom obţine rezultate contrare din toate punctele de vedere, vă rog să respingeţi
această iniţiativă legislativă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Dau cuvântul domnului preşedinte Greblă. Microfonul 4.
Domnul Toni Greblă:
Stimaţi colegi,
Şi eu consider că ne aflăm în prezenţa rezolvării unei probleme foarte delicate. Rezolvarea,
din punct de vedere legislativ, după părerea mea, nici nu este necesară şi nici nu ajută la nimic.
Nu cred că noi putem decreta că o anume minoritate în ţara noastră sau aiurea, începând de
mâine, poartă denumirea oficială de… şi că în actele oficiale este obligatoriu să se scrie într-un
anume fel. O etnie îşi poartă numele cu mândrie şi îl impune în limbajul obişnuit sau în
documentele oficiale.
După părerea mea, greşeala care s-a făcut s-a făcut în anii ΄90, când s-a încercat să se
impună legislativ o anumită denumire oficială pentru o etnie din ţara noastră. Acea denumire
oficială, pe de o parte, a dat naştere la multe controverse, iar, pe de altă parte, ea nu s-a impus peste
tot. Ea nici astăzi nu este utilizată peste tot şi nu există suficiente sancţiuni ca să faci să fie
obligatorie folosirea unei denumiri, indiferent care este aceea.
Din acest motiv, eu consider că această propunere legislativă, prin care obligăm toată
populaţia României şi autorităţile să folosească o anume denumire pentru o etnie în ţara noastră, nu
este cea mai fericită modalitate de degajare a unei soluţii care să fie cât mai puţin conflictuală şi
care să aibă un accept atât în plan intern, dar să avem grijă, totuşi, şi de reacţiile internaţionale
vizavi de o etnie la care mai toată lumea priveşte cu atenţie.
Din aceste considerente, eu aş fi tentat mai degrabă să nu votez în favoarea acestei propuneri
legislative şi să medităm, poate şi cu reprezentanţii etniei, dacă nu cumva ar fi preferabil să
abrogăm actul normativ de prin 1993, care a impus o altă denumire şi o altă obligaţie pentru
autorităţi şi cetăţeni, şi să lăsăm lucrurile să fie rezolvate în planul interuman, în planul relaţiilor din
această ţară, pentru că aceasta va fi, probabil, singura modalitate acceptată în societate.
De aceea, consider că, dacă nu există posibilitatea de retrimitere la comisie – poate şi
Guvernul până atunci găseşte cu cale că trebuie să aibă un punct de vedere –, eu aş fi tentat, mai
degrabă, să nu votez acest act normativ şi să gândim dacă nu cumva ar fi preferabil să-l abrogăm pe
cel din 1993.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul lider Rădulescu, urmat de domnul senator Meleşcanu. În ordinea în care v-aţi
înscris la cuvânt.
Domnul Cristian Rădulescu:
Speţa este foarte interesantă şi discuţia poate fi lungă. De fapt, cred că am purtat-o fiecare
dintre noi de nenumărate ori, cu mulţi oameni, cu mulţi cetăţeni care sunt indignaţi de faptul că se
ajunge la prejudicii de imagine foarte mari din cauza actelor la limita legii sau chiar dincolo de lege
ale unor cetăţeni români de etnie romă.
Aici cred însă că noi inversăm cauza cu efectul. Adică substituim efectul cauzei. Cauza este
că aceşti cetăţeni, care din punct de vedere al socializării corecte sunt undeva la limita şi a societăţii,
şi a legii, în multe cazuri – mă refer la cei care au un comportament de acest tip mai ales în
străinătate –, aceşti cetăţeni, prin comportamentul lor, aduc prejudicii de imagine. Efectul este că,
existând o asemănare de nume între numele etniei şi numele ţării noastre, aceasta se răsfrânge
negativ asupra ţării noastre.
Rezolvarea ar fi să ne adresăm cauzei, iar domnul senator Diaconescu a spus foarte clar.
Aceşti cetăţeni nu trebuie marginalizaţi, stigmatizaţi, ci incluşi. Acesta este un efort pe care trebuie
să-l facă întreaga Europă, mai ales că este vorba de oameni cu un comportament nomad, în
majoritatea cazurilor, şi atunci vor fi mai puţine probleme.
Problema nu este a României şi efortul nu trebuie să fie doar al României – iar în ultima
perioadă cred că toată Europa a conştientizat această chestiune – şi atunci se va rezolva şi treaba cu
efectul negativ dat de această confuzie între „roma” şi „români”.
Din păcate, sigur, este un deziderat pe termen foarte lung, pentru că există un comportament
aproape tribal, pentru oameni care au migrat treptat-treptat în Europa, în sute de ani, şi locuiesc aici
în Europa de sute de ani. Să credem că treaba aceasta se va rezolva datorită dispariţiei graniţelor în
Europa în 10 ani, în 20 de ani este ceva mult prea frumos. Dar nici cealaltă abordare nu este cea
bună, adică să reglementăm acum în afara reglementărilor europene.
Academia Română este liberă să ne dea un punct de vedere total academic, teoretic, dar care
pe noi, în momentul de faţă, nu prea ne ajută.
Este adevărat că din anul 1385, de pe timpul lui Constantin Monomahul, termenul de
„ţigan”, venind din limba greacă – mă rog, nu din acelaşi cuvânt –, este consacrat pentru această
etnie, dar trăim în vremurile noastre. Este o invenţie relativ recentă la nivel istoric să li se spună
„roma”, dar în toate tratatele despre acest termen este vorba. Suntem prinşi aici între anumite
sentimente şi anumite lucruri care totuşi sunt la categoria „obligatorii”.
Eu propun ca Guvernul, pe de o parte, să se pronunţe mai concret pe această temă şi, din
partea Grupului parlamentar al PDL, aş zice să ne luăm fiecare încă un interval de o săptămână
pentru a mai cugeta asupra acestei teme. Adoptarea tacită este pe 28 februarie, avem destul timp ca
să ne mai gândim, dar să nu decidem astăzi asupra acestei teme.
Deci cerem retrimiterea la comisii.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul preşedinte Meleşcanu.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Ca să fiu foarte scurt, nu cred că această propunere legislativă este o modalitate de
soluţionare a unei probleme, care este reală. Aş vrea doar să precizez că şi dispoziţiile, deciziile
adoptate la nivel guvernamental în anii 1992 – 1993 în legătură cu denumirea acestei etnii
prevedeau puţin altceva, în sensul că s-a acceptat, în urma recunoaşterii etniei rome la nivel
european, folosirea termenului şi în România, dar pentru a nu crea, într-adevăr, lucruri care ţin de o
anumită confuzie cu apelativul „rom”, care se găseşte în numele numeroaselor societăţi româneşti,
fie întreprinderi cu capital de stat, fie particulare, nu ar trebui să fie avută în considerare.
Decizia adoptată atunci a fost de a folosi în actele oficiale denumirea de „rom”, dar scrisă cu
doi „r” la început, tocmai ca, pe cât posibil, să nu se facă confuzii cu apelativul „rom”, care era şi în
paşapoartele României. Toţi care mergeam în străinătate eram denumiţi Rom Meleşcanu, Rom
Blaga sau chiar, ceea ce este o impietate, Rom Vosganian, când toată lumea ştie că el este armean.
Deci din punctul meu de vedere nu putem să o soluţionăm prin această iniţiativă legislativă.
Cred că fie retrimiterea la comisie, fie examinarea unor alte propuneri legislative, de lege ferenda,
făcute de domnul Toni Greblă ar trebui să ne preocupe.
Dincolo de problemele de incluziune socială, trebuie să ne aplecăm şi asupra problemelor
legate de definirea acestei etnii. Din păcate, aceasta este situaţia şi, oricum, cred că astăzi, dacă am
da un vot, ar fi o eroare în privinţa acestei iniţiative legislative. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Bota. Urmează domnul senator Ţopescu.
Domnul Marius-Sorin-Ovidiu Bota:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Cred că se discută mult prea mult pe un subiect cu care ne-am confruntat toţi, legat de
această confuzie creată de denumirea ştiinţifică inventată, şi cu care încă ne confruntăm ori de câte
ori ne întâlnim sau călătorim în străinătate.
Nici ei nu au adoptat denumirea pe care tot statul le-a dat-o, din punct de vedere legal, şi nu
cred că este necesar să ne gândim atât de mult şi să amânăm acest vot ca să reglementăm odată
problema de imagine pe care noi, toţi românii, o avem. Nu cred că etnia se va supăra dacă va fi
legiferat acest lucru. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Ţopescu. Urmează domnul senator Savu, domnul senator Corlăţean,
domnul senator Frâncu şi domnul senator Severin.
Domnul Cristian-George Ţopescu:
Stimaţi colegi,
Pentru că provin din presă, citesc zilnic întreaga presă. Iată un fragment dintr-un cotidian de
largă circulaţie, care a apărut astăzi.
„Liderul Partidei Romilor, deputatul Nicolae Păun, propune o soluţie ingenioasă de
rezolvare a spinoasei probleme ridicate de posibila revenire la titulatura de «ţigan». Protestele
vehement exprimate de Asociaţia Civică a Romilor pe această temă – reprezentanţii acesteia
cerându-i încă de pe acum preşedintelui Traian Băsescu ca nu cumva să promulge legea în cazul
adoptării ei – nu par să-l fi impresionat prea mult pe Nicolae Păun. Acesta are chiar o idee despre
cum s-ar putea încheia paşnic ostilităţile născute de încercarea revenirii la titulatura de «ţigan».
«Eu zic să ne numim „indiromi”», propune Păun, explicând totodată că termenul figurează şi
în DEX. «Este vorba despre un grup etnic din nordul Indiei, regiunea Punjab, format din vorbitori
de limba romani, ramura limbii sanscrite», a declarat preşedintele Partidei Romilor.
În opinia lui, varianta este de natură a-i mulţumi atât pe partizanii, cât şi pe adversarii
titulaturii de «rom» şi «ţigan».”
Mă rog, până când ne vom descurca în limba „romani”, varianta sanscrită, sunt de părerea
domnului senator Cristian Rădulescu, să ne mai acordăm o săptămână de gândire pentru rezolvarea
acestei probleme, într-adevăr, foarte delicate.
Dacă pot să fac o glumă nevinovată, îmi amintesc că o personalitate foarte importantă a
folosit odată expresia „ţigancă împuţită”, deci am putea să ne inspirăm şi din această expresie.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Savu.
Domnul Daniel Savu:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Recunosc că am ascultat cu multă atenţie pe toată lumea. Fac referire şi la proiectul anterior,
despre completarea Legii sănătăţii mintale şi a persoanelor cu tulburări psihice, unde Guvernul s-a
pronunţat, şi atunci, în acest caz, când văd că nu se pronunţă, consider că anterior a fost o gândire
cu premeditare din partea Guvernului, probabil au ştiut ce-i aşteaptă, pentru că ar fi fost important
să se pronunţe şi cu privire la acest proiect.
Şi eu sunt de părere că o săptămână ar fi bine-venită, mai ales că îmi amintesc despre
controversa care a fost aici, în Parlament, şi despre raportul ultracompetent pe care ni l-a prezentat
domnul ministru Blaga, pe vremea aceea ministru de interne, referitor la infracţiunile produse, de
exemplu, la Paris, în Franţa.
Erau statistici foarte complete în acel raport – pentru că toată povestea aceasta cu termenul
de „rom” sau „ţigan” am înţeles că în capul domnului Prigoană a plecat de la confuziile care se nasc
pe plan internaţional şi prejudiciul de imagine pe care l-ar aduce României – şi în acele momente
mă gândeam că a lipsit un singur lucru din documentarea foarte completă a domnului Blaga: să ne fi
spus şi câţi din ei au votat atunci la Paris, pentru că în momentele acelea am depăşit şi puterea de
imaginaţie a serviciilor secrete franceze, constatând ei că au votat mai mulţi cetăţeni la Paris decât
ştiau ei că există pe teritoriul Franţei. Vorbesc despre români.
Şi mă gândesc că, dacă am clarifica treaba aceasta cu termenul de „rom” acum, ori atunci a
fost o „romaniadă” sau o „ţiganiadă”, ori pur şi simplu o „ţigănie”, dacă ar fi după termenul dat de
domnul Prigoană.
Cred că în acest termen de o săptămână am putea să ne clarificăm mai bine dacă adoptăm
sau nu termenul propus de domnul Prigoană.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Blaga. A fost invocat numele dumneavoastră. Urmează domnul senator
Corlăţean.
Domnul Vasile Blaga:
Dragi colegi, nu am vrut să intervin, dar trebuie să o fac.
sunt absolut de acord, pot să înţeleg de ce un coleg de-al nostru din Camera Deputaţilor a avut o
astfel de iniţiativă, pentru că unele lucruri sunt evidente din Helsinki până la Madrid sau până la
Paris, numai că nu aşa se rezolvă problemele.
Nu aşa se rezolvă problemele. Poate ar trebui să ne întrebăm şi noi dacă mai facem un pas
spre segregarea acestei etnii, că aici este problema. Nu este numai problema României. Ca pondere
a populaţiei, nu cred că cetăţenii români de etnie romă sunt mai mulţi decât cetăţenii maghiari de
etnie romă. Nu cred. Nu este numai problema României asta. Este problema, într-adevăr, majoritară
a unor state din Balcani sau din Europa Centrală, dacă vă uitaţi şi la Slovacia, şi la Bulgaria. Este şi
problema unor state membre ale Uniunii Europene, Spania, dacă doriţi, şi nu numai. Dar nu aşa
putem rezolva problema.
Pentru că tot veni vorba de ce a fost la Paris, noi putem spune că autorităţile române, nu de
ieri, de azi, nu de un an, doi, ci de 5-6 ani de zile, fac un lucru bun în ceea ce priveşte, dacă vreţi,
Ministerul Administraţiei şi Internelor, în sensul în care aplicăm şi faţă de romi, ca şi faţă de alte
minorităţi, o discriminare pozitivă în şcolile de poliţie, fie că discutăm de Academie, fie că discutăm
de şcolile de subofiţeri sau de agenţi de poliţie. Şi este un lucru bun, motiv pentru care, iată, am
putut trimite la Paris inclusiv ofiţeri şi subofiţeri, fete şi băieţi, de etnie romă, care şi-au făcut foarte
bine datoria.
Mai vreau să vă spun un singur lucru: infractori cetăţeni români nu sunt numai romii. Şi vă
mai spun încă ceva: romii nu sunt prinşi, în general, în marile reţele de crimă organizată. Din
păcate, sunt cetăţeni români de naţionalitate română.
Deci să fim foarte clari. Orice date veţi solicita vor spune lucrul acesta. Eu aici, chiar dacă
aud un punct de vedere, domnule senator Rădulescu, eu aş propune grupului nostru să votăm
împotriva promovării acestei propuneri legislative. Restul punctelor de vedere pe care voiam să le
exprim le-a spus domnul senator Meleşcanu şi îi mulţumesc foarte mult.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul preşedinte Corlăţean.
Domnul Titus Corlăţean:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Este evident că opiniile sunt diferite şi că instrucţiunile de vot pe grupuri probabil că nu vor
funcţiona. Eu aş vrea să spun doar câteva cuvinte.
Cred că putem să ne propunem, în definitiv, pe cale administrativă sau legislativă, să
schimbăm orice denumire, a oricui, în orice, putem, eventual, să denumim pisica în leopard. Putem
să ne propunem absolut orice. Problema de fond însă rămâne şi ea spune pe scurt că, dacă vorbim
despre criminalitate, cei care comit infracţiuni vor continua să le comită, dar pentru anumite raţiuni
şi fundamente care nu ţin de etnie.
Dacă dorim să intrăm în dezbateri, cei care au făcut facultatea de drept ştiu mai bine, putem
discuta despre stigmatul criminalităţii invocat la criminologie de Lombroso, de la naştere până la
moarte, chestiune care nu stă în picioare. Nu acesta este fundamentul discuţiilor şi soluţiei.
Dacă ne uităm la bugetul pentru educaţie alocat anul acesta, anul trecut şi probabil anul viitor
şi vedem cât alocăm în mod concret, coerent, eficient şi bine ţintit pentru chestiunile legate de
educaţie şi integrare pentru o populaţie pe care o menţionăm aici, acolo poate ne apropiem de adevăr.
Încă o dată, putem să înscriem în documentele oficiale tot ce dorim. Nu vom avea niciun fel
de rezultat, iar cei din afară, când vor constata un fenomen infracţional, vor spune în continuare că
românii l-au comis.
Este adevărat, sunt absolut de acord cu ceea ce spunea domnul senator Blaga, uitaţi-vă pe
statistici, la marile reţele de infracţionalitate, crimă organizată, este vorba despre distinşii noştri
conaţionali români, cetăţeni români. Infracţiunea de vitrină, cea vizibilă, cerşetoria şi sărăcia,
acestea sunt cele asociate cetăţenilor români de etnie romă.
Eu personal voi vota împotriva acestei propuneri legislative, pentru că nu mergem în direcţia
corectă, care loveşte problemele: integrare, program coerent, responsabil, resurse alocate, termene
limită, strategie coerentă. Acesta este răspunsul.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Frâncu. Microfonul 2.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Mai întâi vreau să spun că este o problemă reală. Noi aici dezbatem…
Am văzut că unii dintre noi au trimis discuţia puţin în derizoriu, dar problema este cu totul
alta. Nu cred că este vorba de ideea de discriminare, nu cred că este vorba despre infracţionalitate.
Este vorba despre recâştigarea demnităţii naţionale pentru poporul român. Poporul român poate este
discriminat în acest moment, iar asta nu din cauza poporului român, ci a unei decizii
guvernamentale. Deci, practic, tot pe această cale trebuie rezolvată chestiunea.
Eu m-am născut în Râmnicu-Vâlcea într-un cartier care se numeşte Ţigănia. Toată viaţa mea
de adult, când am putut, am respectat această etnie, am luptat pentru drepturile ei. Am foarte mulţi
prieteni în această etnie. Vreau să vă spun că am iniţiat în Parlament acea lege care consacră, pe de
o parte, o sărbătoare internaţională a zilei acestei etnii, la Vâlcea, şi, pe de altă parte, la Costeşti să
poată fi celebrată o sărbătoare a meşteşugurilor etniei, aşa cum şi-au dorit-o. Deci am sprijinit
întotdeauna aceste iniţiative.
Vreau să vă spun că la Costeşti, la Frânceşti, două-trei comune din zona unde este centrul în
care se adună ei, în momentul în care m-am adresat cu apelativul de „rom”, oamenii mi-au spus:
„Domnule Frâncu, dacă ne mai spui aşa, nu mai stăm de vorbă cu tine.”
În primul rând ei nu acceptă această denumire artificială, impusă, de „rom”, mulţi nu o
cunosc şi lor li se pare normal să li se spună „ţigani”. Iată că aici am demontat o chestiune care a
fost ridicată – vezi Doamne – că nu ştiu ce discriminări facem. Nu. Noi nu vorbim aici de
discriminare.
Un om care comite o infracţiune, că se numeşte rom, ţigan, francez, român sau ce vreţi
dumneavoastră, este un om care a comis o infracţiune. Prin activitatea lor trebuie să nu o facă,
pentru ca acest termen, indiferent care este folosit, să nu implice ceva negativ.
Din punctul meu de vedere, în Europa se foloseşte apelativul „ţigan”, „gitan”, „zigeuner” şi
toate formele pe care limbile respective le-au impus şi le folosesc de sute de ani.
În România, termenul de „ţigan” este folosit de la 1300 încoace. Dan I şi Mircea cel Bătrân,
în documentele lor, fac donaţii bisericilor din judeţul Vâlcea, Cozia, Hurezi etc., sate întregi de
ţigani. Aşa li s-a spus până când Guvernul din 1992 a hotărât altfel, din motive electorale, este
problema acelui Guvern, dar eu nu mă simt părtaş la acel gest.
Eu consider că termenul de „ţigan” este unul corect. Consider că noi trebuie să luăm totuşi o
decizie în favoarea României, pentru că, peste tot în lume unde am reprezentat România, toţi
ambasadorii, oamenii politici – atenţie, oameni care aveau o cultură deosebită, se presupune –
considerau că România este ţara romilor, or, această chestiune nu trebuie să ne mai apese ca o
povară, ca un stigmat.
Eu îi rog pe colegii mei să ia în calcul motivaţiile pe care membrii comisiilor reunite –
Comisia pentru egalitatea de şanse şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi – le-au
avut în vedere.
„Welşii”, din Ţara Galilor, de exemplu. Noi nu le spunem galezilor „welşi”. Ei aşa se
numesc. Noi le spunem aşa cum le-am spus de sute de ani, „galezi”, şi e corect.
Cred că fiecare chestiune se poate rezolva fără niciun fel de problemă. Din punctul meu de
vedere, şi denumirea de „rom”, şi denumirea de „ţigan” pot să funcţioneze în paralel fără niciun fel
de rezervă, dar sunt pentru tranşarea acestei chestiuni într-o formă oarecare.
Dacă se consideră că retrimiterea la comisie este una care ar putea să găsească o altă soluţie,
nu am nimic împotrivă, dar, repet, gândiţi-vă că este vorba de un gest pe care noi îl facem pentru
România, şi nu pentru discriminarea cuiva. Ei sunt la fel ca noi. Din contră, luptăm pentru ca
drepturile lor să fie respectate şi cred că numai educaţia, şcoala este cea care poată să facă să
dispară acele probleme care s-au ridicat aici, legate de anumite rezerve pe care le au unii faţă de ei.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Severin, urmat de domnul senator Radu-Alexandru Feldman şi domnul
senator Fekete-Szabó András-Levente.
Domnul Georgică Severin:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
N-o să iau cu venirea romilor odată cu tătarii, nici măcar n-o să trec prin „Ţiganiada” lui
Budai Deleanu. Ce m-a deranjat pe mine foarte mult în această discuţie este faptul că noi ne
propunem să stabilim printr-un act administrativ cum se numeşte o populaţie. O populaţie are un
nume pe care şi l-a asumat printr-un trecut istoric, în sute de ani, care este încetăţenit şi pe care şi-l
respectă singură.
De aceea, cred că adoptarea acestui punct de vedere propus ar fi o eroare. Dar voi vota cu
cea mai mare plăcere dacă actul prin care s-a oficializat denumirea de „rom” va fi abrogat, pentru că
şi acel act este o eroare. Printr-un act administrativ noi am încetăţenit o denumire oficială.
Părerea mea este că trebuie folosită denumirea pe care şi-o asumă ei înşişi în viaţa de zi cu zi
şi vom vedea, dacă se va încetăţeni natural „rom”, „rom” să fie, dacă nu, nu.
Dar dacă vom merge cu asemenea propuneri legislative, prin care noi să stabilim cum se
numeşte un popor... Ce aţi zice dacă am vota aici ca noi, în loc de români, să devenim „romericani”?
N-ar fi o idee bună? Ne-am confunda şi noi cu americanii, am fi priviţi altfel, nu ne-ar mai confunda
lumea numai cu romii. Şi am putea să stabilim prin lege dacă acceptăm această logică.
Deci, în consecinţă, nu voi vota acest proiect, dar voi vota cu plăcere anularea celui din anii ’90.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Feldman Radu-Alexandru.
Domnul Radu-Alexandru Feldman:
Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Vă mărturisesc că am ascultat, ca de fiecare dată, cu toată atenţia, intervenţiile colegilor mei.
Am ascultat cu toată atenţia şi cu multă satisfacţie intervenţia domnului senator Cristian
Diaconescu, la care subscriu în totalitate, nu numai pentru tăria argumentelor, pentru seninătatea,
pentru eleganţa discursului. Şi mi se pare o mare eroare a afirma, într-un moment în care se discută
un subiect atât de important, că îi acordăm prea multă atenţie şi prea mult timp.
Vă pun o întrebare care mi se pare esenţială: în calitate de parlamentar, în calitate de
legiuitor, în favoarea cui o facem? Care este raţiunea supremă sub care ne desfăşurăm această
activitate?
Îmi stimez toţi colegii, dar îmi vine foarte greu să înţeleg, îmi vine foarte greu să subscriu la
punctul de vedere al unui coleg care spune: „Suntem astăzi datori să votăm în favoarea acestei
iniţiative legislative pentru a recupera demnitatea României”. Dacă vrem să apărăm demnitatea
României, dacă vrem, într-adevăr, să apărăm prestigiul României, dacă vrem, într-adevăr, să apărăm
tot ce înseamnă aportul României la patrimoniul cultural, spiritual, universal, suntem datori la un
prim lucru: să privim realitatea aşa cum este ea.
Domnul ministru Blaga, într-o intervenţie extrem de succintă, ne-a reamintit un lucru pe care
nu aveam voie să-l uităm nicio clipă. Sigur, ţiganii sunt, nu o dată, autorii unor fapte antisociale în
România şi în afara graniţelor ţării, dar dacă privim adevărul în faţă, aşa cum vă rog s-o facem,
marile performanţe ale lumii interlope, peste tot în Europa, şi nu numai în Europa, au ca autori
semeni ai noştri, cetăţeni români de etnie română.
Nu în felul acesta rezolvăm problemele de imagine, de prestigiu, de cinstire a României.
Art. 1 din Constituţia ţării exprimă în modul cel mai clar: „România – stat naţional unitar” şi
mi se pare că singurul criteriu în care trebuie să ne pronunţăm în acest caz este sentimentul pe care
această etnie, această minoritate îl face public, prin gura reprezentanţilor săi, fie în Parlamentul ţării,
fie a societăţilor romilor care ne solicită, în modul cel mai insistent şi în modul cel mai argumentat,
să le recunoaştem calitatea de romi, considerând că formularea de „ţigan” este o formulare
peiorativă, este o formulare care, de regulă, îi fac să se simtă prost.
Nu am o posibilitate de sondare în rândul opiniei întregii etnii. Domnul senator Frâncu vine
şi ne invocă întâlnirea pe care a avut-o cu câţiva romi care i-au spus: „Domnule senator, dacă nu ne
spui ţigani, noi ne considerăm jigniţi”. Punctul de vedere al minorităţii rome este exprimat în
Parlamentul României de cel care este domnul deputat Nicolae Păun.
Deci cred că suntem datori, ca Parlament, ca for legislativ, ca for reprezentativ al majorităţii
populaţiei României, să fim receptivi, să fim sensibili, să ţinem cont de apelul acestei minorităţi şi
să-i dăm dreptul să fie apelată aşa cum se simte, într-adevăr, în deplin respect şi în deplină
consideraţie şi solidaritate, de populaţia majoritară.
Vă mulţumesc foarte mult.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Fekete-Szabó András-Levente.
Domnul Fekete-Szabó András-Levente:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
În primul rând, vreau să vă spun că Grupul parlamentar al UDMR din Senat nu va susţine
această propunere legislativă. Propunerea este completamente neavenită, la fel ca şi alte propuneri
legislative ale semnatarului acestei propuneri. Ştim bine, mai sunt câteva propuneri legislative ale
colegului deputat. Problema minorităţii rome nu se rezolvă, nici a celor care se află pe teritoriul
României, nici a celor din toată Europa dacă începem să schimbăm denumirea etniei. Ce-ar fi dacă
unii dintre colegi ar veni să facă fel şi fel de propuneri legislative, mâine, minoritatea maghiară să
aibă o altă denumire, pentru că nu ne place, să-i denumim “huni” sau “asiatici”, sau ştiu eu cum...?
Deci este o chestiune foarte periculoasă, neavenită. Problemele etniei rome nu se rezolvă. Noi ar
trebui să ne gândim mult mai mult ce să facem noi, majoritarii, cu etnia romă, legat de educaţie,
legat de tot ce înseamnă poate şi discriminare pozitivă. Ştim foarte bine că pe agenda Uniunii
Europene există, pentru acest an, capitol separat foarte bine conturat, legat de problematica romilor
şi toată Uniunea Europeană este preocupată pentru a îmbunătăţi situaţia acestei etnii şi haideţi să
lăsăm etnia romă să stabilească sau să spună: “Domnilor, de mâine nu vrem să fim romi, vrem să
fim indieni sau ştiu eu ce”. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Radu Berceanu.
Domnul Radu-Mircea Berceanu:
Eu am venit la microfon doar pentru o chestiune foarte scurtă. Am constatat că sunt anumite
confuzii legate de începutul problemei şi, ca unul ceva mai vechi în Parlament, aş vrea să clarific
pentru colegii care nu ştiu exact cum s-au întâmplat lucrurile.
La vremea respectivă, România dorea cu ardoare să intre în Consiliul Europei – nu Consiliul
European. În Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei s-a adoptat o rezoluţie în legătură cu
această titulatură, şi noi ne-am cam repezit, la vremea respectivă, ca să dăm o dovadă, cum mai dăm
noi dovezi din când în când, să facem o lege. Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei este – şi era şi la momentul respectiv – valabilă pentru toate ţările, şi pentru Spania, şi
pentru Franţa, şi pentru toată lumea, dar niciuna din ţări nu s-a repezit să dea o lege prin care să
pună în aplicare rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Îmi pare rău că nu este domnul senator Frunda aici – pentru că... în sfârşit, eram colegi pe
vremea aceea, acolo – sau Adrian Severin, dar grupurile pot să-i întrebe. Chiar au fost discursuri sau
dispute în legătură cu această idee de a face o lege în sensul acesta şi, pentru că se dorea admiterea
României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi la Consiliul Europei, s-a adoptat
această lege, care a fost un fel de... S-a crezut atunci că o să sprijine intrarea noastră mai rapidă.
Cred că cei care au spus că ar trebui să ne uităm mai atent pe acea lege au dreptate, iar pe de
altă parte, ceea ce avem acum în faţă cred că, în niciun caz, nu poate fi votat. Ca să nu mai intru şi
eu în toată dezbaterea. Cred că s-au spus multe lucruri cu substanţă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Doamna senator Olguţa Vasilescu.
Doamna Lia-Olguţa Vasilescu:
Cineva îmi atrage atenţia că am mulţi ţigani, romi, cum o să-i denumim până la urmă, în
colegiul meu şi mai ales în Craiova.
Eu aş fi dorit să intervin pe două chestiuni procedurale. În primul rând, v-aş ruga să nu
retrimiteţi propunerea legislativă la Comisiile pentru egalitatea de şanse şi drepturile omului, pentru
că nu are niciun rost. Acolo, scorul a fost zdrobitor – 10 la 3 în favoarea acestei iniţiative –
argumentele au fost destul de virulente, nu cred că mai convingem pe nimeni, dacă întoarcem
proiectul la comisie, să se întâmple ceva. Dumneavoastră veţi fi cei care veţi lua decizia astăzi. Vă
reamintesc că nu suntem Cameră decizională. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.
Dar pentru că s-au invocat aici tratate şi faptul că în documentele Uniunii Europene sunt
numiţi „romi”, şi nu „ţigani”, eu vreau să vă spun că este greşit să se susţină acest lucru şi aş vrea
chiar să citez din avizul Consiliului Legislativ, care s-a transmis tuturor parlamentarilor: „Ca o
exemplificare a principiului egalităţii de tratament şi a eliminării oricărei forme de discriminare,
textul juridic nu identifică o etnie sau o rasă anume, nu enumeră şi nu exemplifică în acest sens,
tocmai pentru a nu crea discriminare şi a nu lăsa loc de interpretare a textului în procesul de
transpunere a directivelor în legislaţia statelor membre. De altfel, cu privire la utilizarea strictă a
termenului de „rom”, prin raportare la termenul „ţigan”, precizăm că, întrucât documentele
comunitare care să se refere strict la această etnie „rom/ţigan” sunt limitate ca număr, instituţiile
europene tratând de o manieră unitară toate minorităţile etnice ce trăiesc în spaţiul european, nu se
poate afirma că există o formă corectă utilizată în documentele Uniunii Europene, aşa cum s-a
exemplificat mai sus”.
V-am citat din avizul Consiliului Legislativ. Deci, până la urmă, stimaţi colegi, nu ne obligă
nimeni din Uniunea Europeană să-i numim romi sau ţigani. Asta depinde exclusiv de noi şi de votul
pe care îl vom da astăzi. Rugămintea mea, ca preşedinte al Comisiei pentru egalitatea de şanse, este
să nu ne mai transmiteţi acest cartof fierbinte nouă, la comisie. Cred că fiecare poate să voteze
astăzi în deplină cunoştinţă de cauză. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Mircea Diaconu.
Domnul Mircea Diaconu:
Mulţumesc.
Ca să vă captez atenţia, o să fac apel la un cântec românesc, care umblă liber de vreo 150 de
ani. Citez: „Pe uliţa armenească, / Trece-o ceată ţigănească. / Ciocăneşte, bocăneşte, / Neica calu-şi
potcoveşte.”
Vedeţi, iată, în ce situaţie cumplită ne aflăm, pentru că, pe pretinsele documente europene,
ar trebui să cântăm de azi înainte: „Pe uliţa armenească, / Trece-o ceată românească”.
Iertaţi-mă, cădem în ridicol, câtă vreme încercăm să reglementăm ceea ce nu e de
reglementat, după părerea mea.
Vă dau un exemplu din viaţa de zi cu zi. Au venit unii şi au zis: „de mâine, această stradă…
acest spital se numeşte „1 Mai”. Au trecut 60-70 de ani şi tot „Filantropia” s-a numit, chiar dacă
scria aşa, într-un fel.
Vă amintesc că, astăzi, au venit alţii şi au zis că nu se mai numeşte „Moghioroş”, ci se
numeşte nu mai ştiu cum. Ei, tot „Moghioroş” este! Întâlnirea dintre mine, tine, alo, tot la
Moghioroş se petrece.
Există un reflex, e o natură a lucrurilor. Cine nu izbuteşte să o înţeleagă şi să o respecte,
înseamnă că nu e înţelept.
Părerea mea este că, în niciun caz, nici măcar în argumentaţie nu trebuie să folosim situaţia,
starea de urgenţă, dacă vreţi, a criminalităţii, statisticile etc. etc., nicio hotărâre nu trebuie luată la
nervi – în niciun caz – şi nu cred că asta este esenţa problemei. Absolut, deloc.
Dacă am fi înţelepţi, într-adevăr, pe orice cale, nu pe retragerea în comisie, are dreptate
doamna senator Vasilescu, dar cred că trebuie să ne retragem orice reglementare în domeniu,
începând cu greşeala, cu zelul, care nu e singular, cel din 1991-1992.
Vă mulţumesc tare mult şi sper că veţi găsi sau vom găsi soluţia înţeleaptă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Cu permisiunea dumneavoastră, daţi-mi voie să spun şi eu un cuvânt, este un subiect
important şi rar intervin de la microfonul central, dar, după domnul senator Valer Marian, care s-a
înscris la cuvânt înainte.
Microfonul 4, vă rog.
Domnul Valer Marian:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Denumirea de rom a fost adoptată şi în România, şi în Uniunea Europeană în epoca de aur a
doctrinelor multiculturalismului, discriminării pozitive şi politicii corecte promovate de Alvin
Töfler, George Sörös şi mulţi alţii, pe care le-am îmbrăţişat în parte.
Zilele trecute, la Conferinţa pentru politici de securitate de la München, premierul britanic
David Cameron anunţa eşecul multiculturalismului în Marea Britanie, stat cunoscut pentru rolul său
civilizator şi integrator, din cauza nereuşitei integrării tineretului musulman în societatea britanică.
Cu patru luni în urmă, cancelarul german Angela Merkel anunţa eşecul multiculturalismului
în Germania, stat, de asemenea, cunoscut pentru rolul său integrator şi civilizator.
Cu câţiva ani în urmă, în cartea sa „Cine suntem”, celebrul politolog american Samuel
Huntington, mai cunoscut pentru lansarea teoriei „şovinii civilizaţiei”, anunţa începutul apusului
multiculturalismului şi discriminării pozitive în Statele Unite ale Americii.
În consecinţă, cred că în abordarea acestei probleme ar trebui să privim ce se întâmplă în
lume şi în Europa, să privim lucrurile la rece şi să nu ne lăsăm îmbătaţi de teorii trecătoare.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Pop, vă rog. Microfonul 7.
Domnul Gheorghe Pop:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Aş vrea să reiterez ideea şi concluzia celor două comisii, şi anume ca lucrurile să fie tranşate
astăzi prin vot şi să nu retrimitem la comisie această propunere legislativă.
Vă mulţumesc.
(Domnul senator Mircea-Dan Geoană, preşedintele Senatului, se deplasează la microfonul
central pentru a lua cuvântul.)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc foarte mult, stimaţi colegi.
Extrem de rar încerc să intervin în dezbaterile noastre pentru a încerca să păstrăm o anumită
imparţialitate a conducerii Senatului României, dar aş vrea să vă spun care este gândul meu şi care
este convingerea mea.
Astăzi va trebui să alegem între principii şi oportunism politic.
Problema romilor în România nu este o problemă rasială, este o problemă socială şi, oricât
de mult am fugi de un adevăr dureros al societăţii româneşti, aceasta este cea mai profundă
prejudecată şi discriminare care există în mentalul colectiv şi în istoria naţiunii noastre.
Nu putem schimba datul istoric, nu putem să schimbăm realităţile etimologice sau culturale,
dar putem să gândim ce fel de societate românească vrem să avem pentru viitor. Acest tip de
conversaţie nu face decât să adâncească o falie profundă în societatea românească.
Problema toleranţei zero la crimă şi nerespectarea legii nu are nimic de-a face cu o etnie sau
cu un alt grup. Ceea ce lipseşte în conversaţia noastră este, de fapt, absenţa, indiferent de teoria
momentului, unui efort naţional coerent pentru inserţia socială a acestui grup, care este profund
nedreptăţit, care este privat de accesul la educaţie, care este privit cu desconsiderare, prejudecată şi,
uneori, aroganţă de către majoritate.
Întrebarea e ce fel de societate vrem să construim pentru viitor. Întrebarea este dacă noi ne
alegem ca model de societate să încercăm să acoperim această falie care, în timp, dacă nu o vom
ataca şi nu vom aloca resurse şi coerenţă politică se va transforma în cea mai importantă bombă
socială cu efect întârziat, din istoria naţiunii noastre.
De aceea, dincolo de acest subiect care este vârful aisbergului, cu oportunismul politic
cunoscut, domnul deputat Prigoană a atacat un punct sensibil şi noi, cu toţii, ne-am repezit să
muşcăm din această momeală.
Întrebarea este: avem o strategie naţională pentru inserţia socială a acestor concetăţeni ai
noştri? Avem, într-adevăr, modalităţi prin care Guvernul României să încerce să redreseze această
problemă? Aceasta este adevărata întrebare.
Perpetuăm într-o discriminare profundă a societăţii, încercăm să folosim clişee care, din
punct de vedere electoral şi populist, poate ţin, dar Camera superioară a Parlamentului României
trebuie să se pronunţe pe fondul acestei probleme.
Ruşine Guvernului care fuge şi se eschivează în mod deliberat de a avea un punct de vedere
pe un proiect sensibil.
Nu este în regulă, dragii mei colegi, şi cred că această idee, că Ministerul Culturii şi
Patrimoniului Naţional spune într-un fel, iar Guvernul tace în legătură cu un subiect care este intens
dezbătut şi controversat în societate, mi se pare o atitudine de laşitate impardonabilă din partea
acestui Guvern. Şi rareori folosesc termeni atât de fermi pentru că nu este normal ca Guvernul să se
derobeze de obligaţia sa.
Din punctul meu de vedere nu cred că avem dreptul să definim noi modul în care se
autodefinesc concetăţenii noştri, mai degrabă aş pleda pentru o dezbatere serioasă în Senatul
României şi în Parlament despre strategiile de inserţie socială, de acces la educaţie şi, da, domnule
ministru Blaga, da, toleranţă zero faţă de crimă, faţă de nerespectarea legii, indiferent de cum se
numesc aceştia.
Percepţia externă a României nu este terfelită din cauza acestor concetăţeni, este poate o
cauză. Dar cauza este mult mai amplă, cauza ne aparţine tuturor şi nu are rost să ne ascundem în
spatele acestui fetiş.
Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze)
(Domnul senator Mircea-Dan Geoană, preşedintele Senatului, revine la prezidiu.)
Avem o propunere pe care vreau să o supun… E retrasă propunerea, da?
Stimaţi colegi,
Cred că a fost una din cele mai intense şi interesante dezbateri din ultima perioadă, subiectul
justifică pe deplin timpul şi atenţia acordată de dumneavoastră acestei propuneri legislative.
În condiţiile în care avem în faţa noastră un raport cu un amendament admis, supun votului
dumneavoastră raportul comisiei, cu amendamentul admis.
Cu 26 de voturi pentru, 42 de voturi împotrivă şi 10 abţineri, raportul comisiei a fost respins.
Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă.
Vă rog să votaţi.
Cu 27 de voturi pentru, 51 de voturi împotrivă şi 15 abţineri, propunerea legislativă a fost
respinsă. (Aplauze)
Camera Deputaţilor este Cameră decizională.
– Propunerea legislativă privind terminologia oficială utilizată pentru etnia ţiganilor.
Vă consult dacă iniţiatorul este prezent.
Înţeleg că este în concediu de paternitate.
Dau cuvântul domnului secretar de stat Vasile Timiş pentru a prezenta punctul de vedere al
Guvernului.
Vă rog, microfonul 8.
Domnul Vasile Timiş:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Această iniţiativă legislativă reglementează obligativitatea utilizării denumirii de „ţigan”,
respectiv „ţigancă”, în toate documentele emise de instituţiile din România cu referire la persoane
de etnie romă.
Vreau să precizez foarte pe scurt faptul că Guvernul, deocamdată, nu a emis un punct de
vedere cu privire la această iniţiativă legislativă. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a
elaborat un punct de vedere de nesusţinere a acestei iniţiative legislative, dar totodată a propus
consultarea Academiei Române şi a Departamentului pentru Relaţii Interetnice, ca astfel să existe o
consultare mai largă asupra acestei problematici. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule secretar de stat, ca să înţeleg eu bine, domnul preşedinte Băsescu s-a antepronunţat
pe această speţă, iar Guvernul nu are un punct de vedere?!
Domnul Vasile Timiş:
Deocamdată nu avem un punct de vedere al Guvernului.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Şi când o să aveţi un punct de vedere?
Domnul Vasile Timiş:
N-aş putea să vă răspund. Probabil…
Domnul Mircea-Dan Geoană:
După dezbaterea din Senat. Am înţeles.
Domnul senator Pop. Microfonul 7.
Domnul Gheorghe Pop:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi şi Comisia pentru egalitatea de şanse au
fost sesizate de către Biroul permanent al Senatului în vederea întocmirii raportului comun pentru
Propunerea legislativă privind terminologia oficială utilizată pentru etnia ţiganilor.
Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare folosirea în actele oficiale din România
a termenului de „ţigan” sau „ţigancă” în scopul evitării confuziei care se poate crea cu denumirea de
„român”.
În şedinţa din 2 februarie 2011, membrii celor două comisii au analizat această propunere
legislativă şi au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de admitere, cu un amendament
admis, cuprins în anexă.
Consiliul Legislativ avizează negativ această propunere legislativă. După cum aţi observat,
Guvernul nu a transmis niciun punct de vedere. Academia Română şi-a exprimat un punct de
vedere, în sensul că termenul de „ţigan” este cel care reprezintă numele corect al acestei populaţii
transnaţionale, iar propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Vă invit la dezbateri.
Domnul vicepreşedinte Cristian Diaconescu, urmat de domnul preşedinte Toni Greblă.
Microfonul 3.
Domnul Cristian Diaconescu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Într-adevăr, este o situaţie sui generis. Probabil că în puţine momente Guvernul nu a găsit de
cuviinţă ca pe baza unei expertize cât de cât normale să dea un punct de vedere.
Respectuos vreau să atrag atenţia colegilor noştri că nu ne aflăm în faţa unei dileme
etimologice. Nu este vorba aici de o problemă lingvistică, pe care într-o formă sau alta instituţii mai
puţin legate de politica directă şi de funcţionarea statului de drept îşi dau cu părerea. Este o
problemă de o mare sensibilitate, aş vrea să spun în primul rând pe plan intern, dacă cineva crede că
planul internaţional contează mai mult din această perspectivă.
Rog respectuos să aveţi în vedere faptul că, în toate documentele internaţionale, în toate
formulele care într-o variantă sau alta încearcă să aplice strategii europene în legătură cu această
etnie, denominarea este „roma/sinti”. Sigur, în pachetul lingvistic, istoric, cultural al multor state
există diverşi termeni, dar acest lucru în orice caz nu rezolvă problema pe care o intuiesc, dar nu o
exprim, în ceea ce priveşte această iniţiativă legislativă.
Vreau să vă spun că nici delimitarea cu parfum de discriminare, în nicio variantă, nu rezolvă
problema fundamentală în legătură cu capacitatea de inserţie, cu raporturile culturale, uneori antagonice,
sau cu prezenţa unei categorii etnice sau alta în legătură cu imaginea României. Adică, mai clar şi mai
corect, problemele trebuie rezolvate aici, acasă, prin solidaritate şi unitate, şi nu prin delimitare.
Pentru că vom obţine rezultate contrare din toate punctele de vedere, vă rog să respingeţi
această iniţiativă legislativă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Dau cuvântul domnului preşedinte Greblă. Microfonul 4.
Domnul Toni Greblă:
Stimaţi colegi,
Şi eu consider că ne aflăm în prezenţa rezolvării unei probleme foarte delicate. Rezolvarea,
din punct de vedere legislativ, după părerea mea, nici nu este necesară şi nici nu ajută la nimic.
Nu cred că noi putem decreta că o anume minoritate în ţara noastră sau aiurea, începând de
mâine, poartă denumirea oficială de… şi că în actele oficiale este obligatoriu să se scrie într-un
anume fel. O etnie îşi poartă numele cu mândrie şi îl impune în limbajul obişnuit sau în
documentele oficiale.
După părerea mea, greşeala care s-a făcut s-a făcut în anii ΄90, când s-a încercat să se
impună legislativ o anumită denumire oficială pentru o etnie din ţara noastră. Acea denumire
oficială, pe de o parte, a dat naştere la multe controverse, iar, pe de altă parte, ea nu s-a impus peste
tot. Ea nici astăzi nu este utilizată peste tot şi nu există suficiente sancţiuni ca să faci să fie
obligatorie folosirea unei denumiri, indiferent care este aceea.
Din acest motiv, eu consider că această propunere legislativă, prin care obligăm toată
populaţia României şi autorităţile să folosească o anume denumire pentru o etnie în ţara noastră, nu
este cea mai fericită modalitate de degajare a unei soluţii care să fie cât mai puţin conflictuală şi
care să aibă un accept atât în plan intern, dar să avem grijă, totuşi, şi de reacţiile internaţionale
vizavi de o etnie la care mai toată lumea priveşte cu atenţie.
Din aceste considerente, eu aş fi tentat mai degrabă să nu votez în favoarea acestei propuneri
legislative şi să medităm, poate şi cu reprezentanţii etniei, dacă nu cumva ar fi preferabil să
abrogăm actul normativ de prin 1993, care a impus o altă denumire şi o altă obligaţie pentru
autorităţi şi cetăţeni, şi să lăsăm lucrurile să fie rezolvate în planul interuman, în planul relaţiilor din
această ţară, pentru că aceasta va fi, probabil, singura modalitate acceptată în societate.
De aceea, consider că, dacă nu există posibilitatea de retrimitere la comisie – poate şi
Guvernul până atunci găseşte cu cale că trebuie să aibă un punct de vedere –, eu aş fi tentat, mai
degrabă, să nu votez acest act normativ şi să gândim dacă nu cumva ar fi preferabil să-l abrogăm pe
cel din 1993.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul lider Rădulescu, urmat de domnul senator Meleşcanu. În ordinea în care v-aţi
înscris la cuvânt.
Domnul Cristian Rădulescu:
Speţa este foarte interesantă şi discuţia poate fi lungă. De fapt, cred că am purtat-o fiecare
dintre noi de nenumărate ori, cu mulţi oameni, cu mulţi cetăţeni care sunt indignaţi de faptul că se
ajunge la prejudicii de imagine foarte mari din cauza actelor la limita legii sau chiar dincolo de lege
ale unor cetăţeni români de etnie romă.
Aici cred însă că noi inversăm cauza cu efectul. Adică substituim efectul cauzei. Cauza este
că aceşti cetăţeni, care din punct de vedere al socializării corecte sunt undeva la limita şi a societăţii,
şi a legii, în multe cazuri – mă refer la cei care au un comportament de acest tip mai ales în
străinătate –, aceşti cetăţeni, prin comportamentul lor, aduc prejudicii de imagine. Efectul este că,
existând o asemănare de nume între numele etniei şi numele ţării noastre, aceasta se răsfrânge
negativ asupra ţării noastre.
Rezolvarea ar fi să ne adresăm cauzei, iar domnul senator Diaconescu a spus foarte clar.
Aceşti cetăţeni nu trebuie marginalizaţi, stigmatizaţi, ci incluşi. Acesta este un efort pe care trebuie
să-l facă întreaga Europă, mai ales că este vorba de oameni cu un comportament nomad, în
majoritatea cazurilor, şi atunci vor fi mai puţine probleme.
Problema nu este a României şi efortul nu trebuie să fie doar al României – iar în ultima
perioadă cred că toată Europa a conştientizat această chestiune – şi atunci se va rezolva şi treaba cu
efectul negativ dat de această confuzie între „roma” şi „români”.
Din păcate, sigur, este un deziderat pe termen foarte lung, pentru că există un comportament
aproape tribal, pentru oameni care au migrat treptat-treptat în Europa, în sute de ani, şi locuiesc aici
în Europa de sute de ani. Să credem că treaba aceasta se va rezolva datorită dispariţiei graniţelor în
Europa în 10 ani, în 20 de ani este ceva mult prea frumos. Dar nici cealaltă abordare nu este cea
bună, adică să reglementăm acum în afara reglementărilor europene.
Academia Română este liberă să ne dea un punct de vedere total academic, teoretic, dar care
pe noi, în momentul de faţă, nu prea ne ajută.
Este adevărat că din anul 1385, de pe timpul lui Constantin Monomahul, termenul de
„ţigan”, venind din limba greacă – mă rog, nu din acelaşi cuvânt –, este consacrat pentru această
etnie, dar trăim în vremurile noastre. Este o invenţie relativ recentă la nivel istoric să li se spună
„roma”, dar în toate tratatele despre acest termen este vorba. Suntem prinşi aici între anumite
sentimente şi anumite lucruri care totuşi sunt la categoria „obligatorii”.
Eu propun ca Guvernul, pe de o parte, să se pronunţe mai concret pe această temă şi, din
partea Grupului parlamentar al PDL, aş zice să ne luăm fiecare încă un interval de o săptămână
pentru a mai cugeta asupra acestei teme. Adoptarea tacită este pe 28 februarie, avem destul timp ca
să ne mai gândim, dar să nu decidem astăzi asupra acestei teme.
Deci cerem retrimiterea la comisii.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul preşedinte Meleşcanu.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Ca să fiu foarte scurt, nu cred că această propunere legislativă este o modalitate de
soluţionare a unei probleme, care este reală. Aş vrea doar să precizez că şi dispoziţiile, deciziile
adoptate la nivel guvernamental în anii 1992 – 1993 în legătură cu denumirea acestei etnii
prevedeau puţin altceva, în sensul că s-a acceptat, în urma recunoaşterii etniei rome la nivel
european, folosirea termenului şi în România, dar pentru a nu crea, într-adevăr, lucruri care ţin de o
anumită confuzie cu apelativul „rom”, care se găseşte în numele numeroaselor societăţi româneşti,
fie întreprinderi cu capital de stat, fie particulare, nu ar trebui să fie avută în considerare.
Decizia adoptată atunci a fost de a folosi în actele oficiale denumirea de „rom”, dar scrisă cu
doi „r” la început, tocmai ca, pe cât posibil, să nu se facă confuzii cu apelativul „rom”, care era şi în
paşapoartele României. Toţi care mergeam în străinătate eram denumiţi Rom Meleşcanu, Rom
Blaga sau chiar, ceea ce este o impietate, Rom Vosganian, când toată lumea ştie că el este armean.
Deci din punctul meu de vedere nu putem să o soluţionăm prin această iniţiativă legislativă.
Cred că fie retrimiterea la comisie, fie examinarea unor alte propuneri legislative, de lege ferenda,
făcute de domnul Toni Greblă ar trebui să ne preocupe.
Dincolo de problemele de incluziune socială, trebuie să ne aplecăm şi asupra problemelor
legate de definirea acestei etnii. Din păcate, aceasta este situaţia şi, oricum, cred că astăzi, dacă am
da un vot, ar fi o eroare în privinţa acestei iniţiative legislative. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Bota. Urmează domnul senator Ţopescu.
Domnul Marius-Sorin-Ovidiu Bota:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Cred că se discută mult prea mult pe un subiect cu care ne-am confruntat toţi, legat de
această confuzie creată de denumirea ştiinţifică inventată, şi cu care încă ne confruntăm ori de câte
ori ne întâlnim sau călătorim în străinătate.
Nici ei nu au adoptat denumirea pe care tot statul le-a dat-o, din punct de vedere legal, şi nu
cred că este necesar să ne gândim atât de mult şi să amânăm acest vot ca să reglementăm odată
problema de imagine pe care noi, toţi românii, o avem. Nu cred că etnia se va supăra dacă va fi
legiferat acest lucru. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Ţopescu. Urmează domnul senator Savu, domnul senator Corlăţean,
domnul senator Frâncu şi domnul senator Severin.
Domnul Cristian-George Ţopescu:
Stimaţi colegi,
Pentru că provin din presă, citesc zilnic întreaga presă. Iată un fragment dintr-un cotidian de
largă circulaţie, care a apărut astăzi.
„Liderul Partidei Romilor, deputatul Nicolae Păun, propune o soluţie ingenioasă de
rezolvare a spinoasei probleme ridicate de posibila revenire la titulatura de «ţigan». Protestele
vehement exprimate de Asociaţia Civică a Romilor pe această temă – reprezentanţii acesteia
cerându-i încă de pe acum preşedintelui Traian Băsescu ca nu cumva să promulge legea în cazul
adoptării ei – nu par să-l fi impresionat prea mult pe Nicolae Păun. Acesta are chiar o idee despre
cum s-ar putea încheia paşnic ostilităţile născute de încercarea revenirii la titulatura de «ţigan».
«Eu zic să ne numim „indiromi”», propune Păun, explicând totodată că termenul figurează şi
în DEX. «Este vorba despre un grup etnic din nordul Indiei, regiunea Punjab, format din vorbitori
de limba romani, ramura limbii sanscrite», a declarat preşedintele Partidei Romilor.
În opinia lui, varianta este de natură a-i mulţumi atât pe partizanii, cât şi pe adversarii
titulaturii de «rom» şi «ţigan».”
Mă rog, până când ne vom descurca în limba „romani”, varianta sanscrită, sunt de părerea
domnului senator Cristian Rădulescu, să ne mai acordăm o săptămână de gândire pentru rezolvarea
acestei probleme, într-adevăr, foarte delicate.
Dacă pot să fac o glumă nevinovată, îmi amintesc că o personalitate foarte importantă a
folosit odată expresia „ţigancă împuţită”, deci am putea să ne inspirăm şi din această expresie.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Savu.
Domnul Daniel Savu:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Recunosc că am ascultat cu multă atenţie pe toată lumea. Fac referire şi la proiectul anterior,
despre completarea Legii sănătăţii mintale şi a persoanelor cu tulburări psihice, unde Guvernul s-a
pronunţat, şi atunci, în acest caz, când văd că nu se pronunţă, consider că anterior a fost o gândire
cu premeditare din partea Guvernului, probabil au ştiut ce-i aşteaptă, pentru că ar fi fost important
să se pronunţe şi cu privire la acest proiect.
Şi eu sunt de părere că o săptămână ar fi bine-venită, mai ales că îmi amintesc despre
controversa care a fost aici, în Parlament, şi despre raportul ultracompetent pe care ni l-a prezentat
domnul ministru Blaga, pe vremea aceea ministru de interne, referitor la infracţiunile produse, de
exemplu, la Paris, în Franţa.
Erau statistici foarte complete în acel raport – pentru că toată povestea aceasta cu termenul
de „rom” sau „ţigan” am înţeles că în capul domnului Prigoană a plecat de la confuziile care se nasc
pe plan internaţional şi prejudiciul de imagine pe care l-ar aduce României – şi în acele momente
mă gândeam că a lipsit un singur lucru din documentarea foarte completă a domnului Blaga: să ne fi
spus şi câţi din ei au votat atunci la Paris, pentru că în momentele acelea am depăşit şi puterea de
imaginaţie a serviciilor secrete franceze, constatând ei că au votat mai mulţi cetăţeni la Paris decât
ştiau ei că există pe teritoriul Franţei. Vorbesc despre români.
Şi mă gândesc că, dacă am clarifica treaba aceasta cu termenul de „rom” acum, ori atunci a
fost o „romaniadă” sau o „ţiganiadă”, ori pur şi simplu o „ţigănie”, dacă ar fi după termenul dat de
domnul Prigoană.
Cred că în acest termen de o săptămână am putea să ne clarificăm mai bine dacă adoptăm
sau nu termenul propus de domnul Prigoană.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Blaga. A fost invocat numele dumneavoastră. Urmează domnul senator
Corlăţean.
Domnul Vasile Blaga:
Dragi colegi, nu am vrut să intervin, dar trebuie să o fac.
sunt absolut de acord, pot să înţeleg de ce un coleg de-al nostru din Camera Deputaţilor a avut o
astfel de iniţiativă, pentru că unele lucruri sunt evidente din Helsinki până la Madrid sau până la
Paris, numai că nu aşa se rezolvă problemele.
Nu aşa se rezolvă problemele. Poate ar trebui să ne întrebăm şi noi dacă mai facem un pas
spre segregarea acestei etnii, că aici este problema. Nu este numai problema României. Ca pondere
a populaţiei, nu cred că cetăţenii români de etnie romă sunt mai mulţi decât cetăţenii maghiari de
etnie romă. Nu cred. Nu este numai problema României asta. Este problema, într-adevăr, majoritară
a unor state din Balcani sau din Europa Centrală, dacă vă uitaţi şi la Slovacia, şi la Bulgaria. Este şi
problema unor state membre ale Uniunii Europene, Spania, dacă doriţi, şi nu numai. Dar nu aşa
putem rezolva problema.
Pentru că tot veni vorba de ce a fost la Paris, noi putem spune că autorităţile române, nu de
ieri, de azi, nu de un an, doi, ci de 5-6 ani de zile, fac un lucru bun în ceea ce priveşte, dacă vreţi,
Ministerul Administraţiei şi Internelor, în sensul în care aplicăm şi faţă de romi, ca şi faţă de alte
minorităţi, o discriminare pozitivă în şcolile de poliţie, fie că discutăm de Academie, fie că discutăm
de şcolile de subofiţeri sau de agenţi de poliţie. Şi este un lucru bun, motiv pentru care, iată, am
putut trimite la Paris inclusiv ofiţeri şi subofiţeri, fete şi băieţi, de etnie romă, care şi-au făcut foarte
bine datoria.
Mai vreau să vă spun un singur lucru: infractori cetăţeni români nu sunt numai romii. Şi vă
mai spun încă ceva: romii nu sunt prinşi, în general, în marile reţele de crimă organizată. Din
păcate, sunt cetăţeni români de naţionalitate română.
Deci să fim foarte clari. Orice date veţi solicita vor spune lucrul acesta. Eu aici, chiar dacă
aud un punct de vedere, domnule senator Rădulescu, eu aş propune grupului nostru să votăm
împotriva promovării acestei propuneri legislative. Restul punctelor de vedere pe care voiam să le
exprim le-a spus domnul senator Meleşcanu şi îi mulţumesc foarte mult.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul preşedinte Corlăţean.
Domnul Titus Corlăţean:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Este evident că opiniile sunt diferite şi că instrucţiunile de vot pe grupuri probabil că nu vor
funcţiona. Eu aş vrea să spun doar câteva cuvinte.
Cred că putem să ne propunem, în definitiv, pe cale administrativă sau legislativă, să
schimbăm orice denumire, a oricui, în orice, putem, eventual, să denumim pisica în leopard. Putem
să ne propunem absolut orice. Problema de fond însă rămâne şi ea spune pe scurt că, dacă vorbim
despre criminalitate, cei care comit infracţiuni vor continua să le comită, dar pentru anumite raţiuni
şi fundamente care nu ţin de etnie.
Dacă dorim să intrăm în dezbateri, cei care au făcut facultatea de drept ştiu mai bine, putem
discuta despre stigmatul criminalităţii invocat la criminologie de Lombroso, de la naştere până la
moarte, chestiune care nu stă în picioare. Nu acesta este fundamentul discuţiilor şi soluţiei.
Dacă ne uităm la bugetul pentru educaţie alocat anul acesta, anul trecut şi probabil anul viitor
şi vedem cât alocăm în mod concret, coerent, eficient şi bine ţintit pentru chestiunile legate de
educaţie şi integrare pentru o populaţie pe care o menţionăm aici, acolo poate ne apropiem de adevăr.
Încă o dată, putem să înscriem în documentele oficiale tot ce dorim. Nu vom avea niciun fel
de rezultat, iar cei din afară, când vor constata un fenomen infracţional, vor spune în continuare că
românii l-au comis.
Este adevărat, sunt absolut de acord cu ceea ce spunea domnul senator Blaga, uitaţi-vă pe
statistici, la marile reţele de infracţionalitate, crimă organizată, este vorba despre distinşii noştri
conaţionali români, cetăţeni români. Infracţiunea de vitrină, cea vizibilă, cerşetoria şi sărăcia,
acestea sunt cele asociate cetăţenilor români de etnie romă.
Eu personal voi vota împotriva acestei propuneri legislative, pentru că nu mergem în direcţia
corectă, care loveşte problemele: integrare, program coerent, responsabil, resurse alocate, termene
limită, strategie coerentă. Acesta este răspunsul.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Frâncu. Microfonul 2.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Mai întâi vreau să spun că este o problemă reală. Noi aici dezbatem…
Am văzut că unii dintre noi au trimis discuţia puţin în derizoriu, dar problema este cu totul
alta. Nu cred că este vorba de ideea de discriminare, nu cred că este vorba despre infracţionalitate.
Este vorba despre recâştigarea demnităţii naţionale pentru poporul român. Poporul român poate este
discriminat în acest moment, iar asta nu din cauza poporului român, ci a unei decizii
guvernamentale. Deci, practic, tot pe această cale trebuie rezolvată chestiunea.
Eu m-am născut în Râmnicu-Vâlcea într-un cartier care se numeşte Ţigănia. Toată viaţa mea
de adult, când am putut, am respectat această etnie, am luptat pentru drepturile ei. Am foarte mulţi
prieteni în această etnie. Vreau să vă spun că am iniţiat în Parlament acea lege care consacră, pe de
o parte, o sărbătoare internaţională a zilei acestei etnii, la Vâlcea, şi, pe de altă parte, la Costeşti să
poată fi celebrată o sărbătoare a meşteşugurilor etniei, aşa cum şi-au dorit-o. Deci am sprijinit
întotdeauna aceste iniţiative.
Vreau să vă spun că la Costeşti, la Frânceşti, două-trei comune din zona unde este centrul în
care se adună ei, în momentul în care m-am adresat cu apelativul de „rom”, oamenii mi-au spus:
„Domnule Frâncu, dacă ne mai spui aşa, nu mai stăm de vorbă cu tine.”
În primul rând ei nu acceptă această denumire artificială, impusă, de „rom”, mulţi nu o
cunosc şi lor li se pare normal să li se spună „ţigani”. Iată că aici am demontat o chestiune care a
fost ridicată – vezi Doamne – că nu ştiu ce discriminări facem. Nu. Noi nu vorbim aici de
discriminare.
Un om care comite o infracţiune, că se numeşte rom, ţigan, francez, român sau ce vreţi
dumneavoastră, este un om care a comis o infracţiune. Prin activitatea lor trebuie să nu o facă,
pentru ca acest termen, indiferent care este folosit, să nu implice ceva negativ.
Din punctul meu de vedere, în Europa se foloseşte apelativul „ţigan”, „gitan”, „zigeuner” şi
toate formele pe care limbile respective le-au impus şi le folosesc de sute de ani.
În România, termenul de „ţigan” este folosit de la 1300 încoace. Dan I şi Mircea cel Bătrân,
în documentele lor, fac donaţii bisericilor din judeţul Vâlcea, Cozia, Hurezi etc., sate întregi de
ţigani. Aşa li s-a spus până când Guvernul din 1992 a hotărât altfel, din motive electorale, este
problema acelui Guvern, dar eu nu mă simt părtaş la acel gest.
Eu consider că termenul de „ţigan” este unul corect. Consider că noi trebuie să luăm totuşi o
decizie în favoarea României, pentru că, peste tot în lume unde am reprezentat România, toţi
ambasadorii, oamenii politici – atenţie, oameni care aveau o cultură deosebită, se presupune –
considerau că România este ţara romilor, or, această chestiune nu trebuie să ne mai apese ca o
povară, ca un stigmat.
Eu îi rog pe colegii mei să ia în calcul motivaţiile pe care membrii comisiilor reunite –
Comisia pentru egalitatea de şanse şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi – le-au
avut în vedere.
„Welşii”, din Ţara Galilor, de exemplu. Noi nu le spunem galezilor „welşi”. Ei aşa se
numesc. Noi le spunem aşa cum le-am spus de sute de ani, „galezi”, şi e corect.
Cred că fiecare chestiune se poate rezolva fără niciun fel de problemă. Din punctul meu de
vedere, şi denumirea de „rom”, şi denumirea de „ţigan” pot să funcţioneze în paralel fără niciun fel
de rezervă, dar sunt pentru tranşarea acestei chestiuni într-o formă oarecare.
Dacă se consideră că retrimiterea la comisie este una care ar putea să găsească o altă soluţie,
nu am nimic împotrivă, dar, repet, gândiţi-vă că este vorba de un gest pe care noi îl facem pentru
România, şi nu pentru discriminarea cuiva. Ei sunt la fel ca noi. Din contră, luptăm pentru ca
drepturile lor să fie respectate şi cred că numai educaţia, şcoala este cea care poată să facă să
dispară acele probleme care s-au ridicat aici, legate de anumite rezerve pe care le au unii faţă de ei.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Severin, urmat de domnul senator Radu-Alexandru Feldman şi domnul
senator Fekete-Szabó András-Levente.
Domnul Georgică Severin:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
N-o să iau cu venirea romilor odată cu tătarii, nici măcar n-o să trec prin „Ţiganiada” lui
Budai Deleanu. Ce m-a deranjat pe mine foarte mult în această discuţie este faptul că noi ne
propunem să stabilim printr-un act administrativ cum se numeşte o populaţie. O populaţie are un
nume pe care şi l-a asumat printr-un trecut istoric, în sute de ani, care este încetăţenit şi pe care şi-l
respectă singură.
De aceea, cred că adoptarea acestui punct de vedere propus ar fi o eroare. Dar voi vota cu
cea mai mare plăcere dacă actul prin care s-a oficializat denumirea de „rom” va fi abrogat, pentru că
şi acel act este o eroare. Printr-un act administrativ noi am încetăţenit o denumire oficială.
Părerea mea este că trebuie folosită denumirea pe care şi-o asumă ei înşişi în viaţa de zi cu zi
şi vom vedea, dacă se va încetăţeni natural „rom”, „rom” să fie, dacă nu, nu.
Dar dacă vom merge cu asemenea propuneri legislative, prin care noi să stabilim cum se
numeşte un popor... Ce aţi zice dacă am vota aici ca noi, în loc de români, să devenim „romericani”?
N-ar fi o idee bună? Ne-am confunda şi noi cu americanii, am fi priviţi altfel, nu ne-ar mai confunda
lumea numai cu romii. Şi am putea să stabilim prin lege dacă acceptăm această logică.
Deci, în consecinţă, nu voi vota acest proiect, dar voi vota cu plăcere anularea celui din anii ’90.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Feldman Radu-Alexandru.
Domnul Radu-Alexandru Feldman:
Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Vă mărturisesc că am ascultat, ca de fiecare dată, cu toată atenţia, intervenţiile colegilor mei.
Am ascultat cu toată atenţia şi cu multă satisfacţie intervenţia domnului senator Cristian
Diaconescu, la care subscriu în totalitate, nu numai pentru tăria argumentelor, pentru seninătatea,
pentru eleganţa discursului. Şi mi se pare o mare eroare a afirma, într-un moment în care se discută
un subiect atât de important, că îi acordăm prea multă atenţie şi prea mult timp.
Vă pun o întrebare care mi se pare esenţială: în calitate de parlamentar, în calitate de
legiuitor, în favoarea cui o facem? Care este raţiunea supremă sub care ne desfăşurăm această
activitate?
Îmi stimez toţi colegii, dar îmi vine foarte greu să înţeleg, îmi vine foarte greu să subscriu la
punctul de vedere al unui coleg care spune: „Suntem astăzi datori să votăm în favoarea acestei
iniţiative legislative pentru a recupera demnitatea României”. Dacă vrem să apărăm demnitatea
României, dacă vrem, într-adevăr, să apărăm prestigiul României, dacă vrem, într-adevăr, să apărăm
tot ce înseamnă aportul României la patrimoniul cultural, spiritual, universal, suntem datori la un
prim lucru: să privim realitatea aşa cum este ea.
Domnul ministru Blaga, într-o intervenţie extrem de succintă, ne-a reamintit un lucru pe care
nu aveam voie să-l uităm nicio clipă. Sigur, ţiganii sunt, nu o dată, autorii unor fapte antisociale în
România şi în afara graniţelor ţării, dar dacă privim adevărul în faţă, aşa cum vă rog s-o facem,
marile performanţe ale lumii interlope, peste tot în Europa, şi nu numai în Europa, au ca autori
semeni ai noştri, cetăţeni români de etnie română.
Nu în felul acesta rezolvăm problemele de imagine, de prestigiu, de cinstire a României.
Art. 1 din Constituţia ţării exprimă în modul cel mai clar: „România – stat naţional unitar” şi
mi se pare că singurul criteriu în care trebuie să ne pronunţăm în acest caz este sentimentul pe care
această etnie, această minoritate îl face public, prin gura reprezentanţilor săi, fie în Parlamentul ţării,
fie a societăţilor romilor care ne solicită, în modul cel mai insistent şi în modul cel mai argumentat,
să le recunoaştem calitatea de romi, considerând că formularea de „ţigan” este o formulare
peiorativă, este o formulare care, de regulă, îi fac să se simtă prost.
Nu am o posibilitate de sondare în rândul opiniei întregii etnii. Domnul senator Frâncu vine
şi ne invocă întâlnirea pe care a avut-o cu câţiva romi care i-au spus: „Domnule senator, dacă nu ne
spui ţigani, noi ne considerăm jigniţi”. Punctul de vedere al minorităţii rome este exprimat în
Parlamentul României de cel care este domnul deputat Nicolae Păun.
Deci cred că suntem datori, ca Parlament, ca for legislativ, ca for reprezentativ al majorităţii
populaţiei României, să fim receptivi, să fim sensibili, să ţinem cont de apelul acestei minorităţi şi
să-i dăm dreptul să fie apelată aşa cum se simte, într-adevăr, în deplin respect şi în deplină
consideraţie şi solidaritate, de populaţia majoritară.
Vă mulţumesc foarte mult.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Fekete-Szabó András-Levente.
Domnul Fekete-Szabó András-Levente:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
În primul rând, vreau să vă spun că Grupul parlamentar al UDMR din Senat nu va susţine
această propunere legislativă. Propunerea este completamente neavenită, la fel ca şi alte propuneri
legislative ale semnatarului acestei propuneri. Ştim bine, mai sunt câteva propuneri legislative ale
colegului deputat. Problema minorităţii rome nu se rezolvă, nici a celor care se află pe teritoriul
României, nici a celor din toată Europa dacă începem să schimbăm denumirea etniei. Ce-ar fi dacă
unii dintre colegi ar veni să facă fel şi fel de propuneri legislative, mâine, minoritatea maghiară să
aibă o altă denumire, pentru că nu ne place, să-i denumim “huni” sau “asiatici”, sau ştiu eu cum...?
Deci este o chestiune foarte periculoasă, neavenită. Problemele etniei rome nu se rezolvă. Noi ar
trebui să ne gândim mult mai mult ce să facem noi, majoritarii, cu etnia romă, legat de educaţie,
legat de tot ce înseamnă poate şi discriminare pozitivă. Ştim foarte bine că pe agenda Uniunii
Europene există, pentru acest an, capitol separat foarte bine conturat, legat de problematica romilor
şi toată Uniunea Europeană este preocupată pentru a îmbunătăţi situaţia acestei etnii şi haideţi să
lăsăm etnia romă să stabilească sau să spună: “Domnilor, de mâine nu vrem să fim romi, vrem să
fim indieni sau ştiu eu ce”. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Radu Berceanu.
Domnul Radu-Mircea Berceanu:
Eu am venit la microfon doar pentru o chestiune foarte scurtă. Am constatat că sunt anumite
confuzii legate de începutul problemei şi, ca unul ceva mai vechi în Parlament, aş vrea să clarific
pentru colegii care nu ştiu exact cum s-au întâmplat lucrurile.
La vremea respectivă, România dorea cu ardoare să intre în Consiliul Europei – nu Consiliul
European. În Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei s-a adoptat o rezoluţie în legătură cu
această titulatură, şi noi ne-am cam repezit, la vremea respectivă, ca să dăm o dovadă, cum mai dăm
noi dovezi din când în când, să facem o lege. Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei este – şi era şi la momentul respectiv – valabilă pentru toate ţările, şi pentru Spania, şi
pentru Franţa, şi pentru toată lumea, dar niciuna din ţări nu s-a repezit să dea o lege prin care să
pună în aplicare rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Îmi pare rău că nu este domnul senator Frunda aici – pentru că... în sfârşit, eram colegi pe
vremea aceea, acolo – sau Adrian Severin, dar grupurile pot să-i întrebe. Chiar au fost discursuri sau
dispute în legătură cu această idee de a face o lege în sensul acesta şi, pentru că se dorea admiterea
României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi la Consiliul Europei, s-a adoptat
această lege, care a fost un fel de... S-a crezut atunci că o să sprijine intrarea noastră mai rapidă.
Cred că cei care au spus că ar trebui să ne uităm mai atent pe acea lege au dreptate, iar pe de
altă parte, ceea ce avem acum în faţă cred că, în niciun caz, nu poate fi votat. Ca să nu mai intru şi
eu în toată dezbaterea. Cred că s-au spus multe lucruri cu substanţă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Doamna senator Olguţa Vasilescu.
Doamna Lia-Olguţa Vasilescu:
Cineva îmi atrage atenţia că am mulţi ţigani, romi, cum o să-i denumim până la urmă, în
colegiul meu şi mai ales în Craiova.
Eu aş fi dorit să intervin pe două chestiuni procedurale. În primul rând, v-aş ruga să nu
retrimiteţi propunerea legislativă la Comisiile pentru egalitatea de şanse şi drepturile omului, pentru
că nu are niciun rost. Acolo, scorul a fost zdrobitor – 10 la 3 în favoarea acestei iniţiative –
argumentele au fost destul de virulente, nu cred că mai convingem pe nimeni, dacă întoarcem
proiectul la comisie, să se întâmple ceva. Dumneavoastră veţi fi cei care veţi lua decizia astăzi. Vă
reamintesc că nu suntem Cameră decizională. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.
Dar pentru că s-au invocat aici tratate şi faptul că în documentele Uniunii Europene sunt
numiţi „romi”, şi nu „ţigani”, eu vreau să vă spun că este greşit să se susţină acest lucru şi aş vrea
chiar să citez din avizul Consiliului Legislativ, care s-a transmis tuturor parlamentarilor: „Ca o
exemplificare a principiului egalităţii de tratament şi a eliminării oricărei forme de discriminare,
textul juridic nu identifică o etnie sau o rasă anume, nu enumeră şi nu exemplifică în acest sens,
tocmai pentru a nu crea discriminare şi a nu lăsa loc de interpretare a textului în procesul de
transpunere a directivelor în legislaţia statelor membre. De altfel, cu privire la utilizarea strictă a
termenului de „rom”, prin raportare la termenul „ţigan”, precizăm că, întrucât documentele
comunitare care să se refere strict la această etnie „rom/ţigan” sunt limitate ca număr, instituţiile
europene tratând de o manieră unitară toate minorităţile etnice ce trăiesc în spaţiul european, nu se
poate afirma că există o formă corectă utilizată în documentele Uniunii Europene, aşa cum s-a
exemplificat mai sus”.
V-am citat din avizul Consiliului Legislativ. Deci, până la urmă, stimaţi colegi, nu ne obligă
nimeni din Uniunea Europeană să-i numim romi sau ţigani. Asta depinde exclusiv de noi şi de votul
pe care îl vom da astăzi. Rugămintea mea, ca preşedinte al Comisiei pentru egalitatea de şanse, este
să nu ne mai transmiteţi acest cartof fierbinte nouă, la comisie. Cred că fiecare poate să voteze
astăzi în deplină cunoştinţă de cauză. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Mircea Diaconu.
Domnul Mircea Diaconu:
Mulţumesc.
Ca să vă captez atenţia, o să fac apel la un cântec românesc, care umblă liber de vreo 150 de
ani. Citez: „Pe uliţa armenească, / Trece-o ceată ţigănească. / Ciocăneşte, bocăneşte, / Neica calu-şi
potcoveşte.”
Vedeţi, iată, în ce situaţie cumplită ne aflăm, pentru că, pe pretinsele documente europene,
ar trebui să cântăm de azi înainte: „Pe uliţa armenească, / Trece-o ceată românească”.
Iertaţi-mă, cădem în ridicol, câtă vreme încercăm să reglementăm ceea ce nu e de
reglementat, după părerea mea.
Vă dau un exemplu din viaţa de zi cu zi. Au venit unii şi au zis: „de mâine, această stradă…
acest spital se numeşte „1 Mai”. Au trecut 60-70 de ani şi tot „Filantropia” s-a numit, chiar dacă
scria aşa, într-un fel.
Vă amintesc că, astăzi, au venit alţii şi au zis că nu se mai numeşte „Moghioroş”, ci se
numeşte nu mai ştiu cum. Ei, tot „Moghioroş” este! Întâlnirea dintre mine, tine, alo, tot la
Moghioroş se petrece.
Există un reflex, e o natură a lucrurilor. Cine nu izbuteşte să o înţeleagă şi să o respecte,
înseamnă că nu e înţelept.
Părerea mea este că, în niciun caz, nici măcar în argumentaţie nu trebuie să folosim situaţia,
starea de urgenţă, dacă vreţi, a criminalităţii, statisticile etc. etc., nicio hotărâre nu trebuie luată la
nervi – în niciun caz – şi nu cred că asta este esenţa problemei. Absolut, deloc.
Dacă am fi înţelepţi, într-adevăr, pe orice cale, nu pe retragerea în comisie, are dreptate
doamna senator Vasilescu, dar cred că trebuie să ne retragem orice reglementare în domeniu,
începând cu greşeala, cu zelul, care nu e singular, cel din 1991-1992.
Vă mulţumesc tare mult şi sper că veţi găsi sau vom găsi soluţia înţeleaptă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Cu permisiunea dumneavoastră, daţi-mi voie să spun şi eu un cuvânt, este un subiect
important şi rar intervin de la microfonul central, dar, după domnul senator Valer Marian, care s-a
înscris la cuvânt înainte.
Microfonul 4, vă rog.
Domnul Valer Marian:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Denumirea de rom a fost adoptată şi în România, şi în Uniunea Europeană în epoca de aur a
doctrinelor multiculturalismului, discriminării pozitive şi politicii corecte promovate de Alvin
Töfler, George Sörös şi mulţi alţii, pe care le-am îmbrăţişat în parte.
Zilele trecute, la Conferinţa pentru politici de securitate de la München, premierul britanic
David Cameron anunţa eşecul multiculturalismului în Marea Britanie, stat cunoscut pentru rolul său
civilizator şi integrator, din cauza nereuşitei integrării tineretului musulman în societatea britanică.
Cu patru luni în urmă, cancelarul german Angela Merkel anunţa eşecul multiculturalismului
în Germania, stat, de asemenea, cunoscut pentru rolul său integrator şi civilizator.
Cu câţiva ani în urmă, în cartea sa „Cine suntem”, celebrul politolog american Samuel
Huntington, mai cunoscut pentru lansarea teoriei „şovinii civilizaţiei”, anunţa începutul apusului
multiculturalismului şi discriminării pozitive în Statele Unite ale Americii.
În consecinţă, cred că în abordarea acestei probleme ar trebui să privim ce se întâmplă în
lume şi în Europa, să privim lucrurile la rece şi să nu ne lăsăm îmbătaţi de teorii trecătoare.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Pop, vă rog. Microfonul 7.
Domnul Gheorghe Pop:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Aş vrea să reiterez ideea şi concluzia celor două comisii, şi anume ca lucrurile să fie tranşate
astăzi prin vot şi să nu retrimitem la comisie această propunere legislativă.
Vă mulţumesc.
(Domnul senator Mircea-Dan Geoană, preşedintele Senatului, se deplasează la microfonul
central pentru a lua cuvântul.)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc foarte mult, stimaţi colegi.
Extrem de rar încerc să intervin în dezbaterile noastre pentru a încerca să păstrăm o anumită
imparţialitate a conducerii Senatului României, dar aş vrea să vă spun care este gândul meu şi care
este convingerea mea.
Astăzi va trebui să alegem între principii şi oportunism politic.
Problema romilor în România nu este o problemă rasială, este o problemă socială şi, oricât
de mult am fugi de un adevăr dureros al societăţii româneşti, aceasta este cea mai profundă
prejudecată şi discriminare care există în mentalul colectiv şi în istoria naţiunii noastre.
Nu putem schimba datul istoric, nu putem să schimbăm realităţile etimologice sau culturale,
dar putem să gândim ce fel de societate românească vrem să avem pentru viitor. Acest tip de
conversaţie nu face decât să adâncească o falie profundă în societatea românească.
Problema toleranţei zero la crimă şi nerespectarea legii nu are nimic de-a face cu o etnie sau
cu un alt grup. Ceea ce lipseşte în conversaţia noastră este, de fapt, absenţa, indiferent de teoria
momentului, unui efort naţional coerent pentru inserţia socială a acestui grup, care este profund
nedreptăţit, care este privat de accesul la educaţie, care este privit cu desconsiderare, prejudecată şi,
uneori, aroganţă de către majoritate.
Întrebarea e ce fel de societate vrem să construim pentru viitor. Întrebarea este dacă noi ne
alegem ca model de societate să încercăm să acoperim această falie care, în timp, dacă nu o vom
ataca şi nu vom aloca resurse şi coerenţă politică se va transforma în cea mai importantă bombă
socială cu efect întârziat, din istoria naţiunii noastre.
De aceea, dincolo de acest subiect care este vârful aisbergului, cu oportunismul politic
cunoscut, domnul deputat Prigoană a atacat un punct sensibil şi noi, cu toţii, ne-am repezit să
muşcăm din această momeală.
Întrebarea este: avem o strategie naţională pentru inserţia socială a acestor concetăţeni ai
noştri? Avem, într-adevăr, modalităţi prin care Guvernul României să încerce să redreseze această
problemă? Aceasta este adevărata întrebare.
Perpetuăm într-o discriminare profundă a societăţii, încercăm să folosim clişee care, din
punct de vedere electoral şi populist, poate ţin, dar Camera superioară a Parlamentului României
trebuie să se pronunţe pe fondul acestei probleme.
Ruşine Guvernului care fuge şi se eschivează în mod deliberat de a avea un punct de vedere
pe un proiect sensibil.
Nu este în regulă, dragii mei colegi, şi cred că această idee, că Ministerul Culturii şi
Patrimoniului Naţional spune într-un fel, iar Guvernul tace în legătură cu un subiect care este intens
dezbătut şi controversat în societate, mi se pare o atitudine de laşitate impardonabilă din partea
acestui Guvern. Şi rareori folosesc termeni atât de fermi pentru că nu este normal ca Guvernul să se
derobeze de obligaţia sa.
Din punctul meu de vedere nu cred că avem dreptul să definim noi modul în care se
autodefinesc concetăţenii noştri, mai degrabă aş pleda pentru o dezbatere serioasă în Senatul
României şi în Parlament despre strategiile de inserţie socială, de acces la educaţie şi, da, domnule
ministru Blaga, da, toleranţă zero faţă de crimă, faţă de nerespectarea legii, indiferent de cum se
numesc aceştia.
Percepţia externă a României nu este terfelită din cauza acestor concetăţeni, este poate o
cauză. Dar cauza este mult mai amplă, cauza ne aparţine tuturor şi nu are rost să ne ascundem în
spatele acestui fetiş.
Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze)
(Domnul senator Mircea-Dan Geoană, preşedintele Senatului, revine la prezidiu.)
Avem o propunere pe care vreau să o supun… E retrasă propunerea, da?
Stimaţi colegi,
Cred că a fost una din cele mai intense şi interesante dezbateri din ultima perioadă, subiectul
justifică pe deplin timpul şi atenţia acordată de dumneavoastră acestei propuneri legislative.
În condiţiile în care avem în faţa noastră un raport cu un amendament admis, supun votului
dumneavoastră raportul comisiei, cu amendamentul admis.
Cu 26 de voturi pentru, 42 de voturi împotrivă şi 10 abţineri, raportul comisiei a fost respins.
Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă.
Vă rog să votaţi.
Cu 27 de voturi pentru, 51 de voturi împotrivă şi 15 abţineri, propunerea legislativă a fost
respinsă. (Aplauze)
Camera Deputaţilor este Cameră decizională.
5 comments:
aveti dreptate: politicienii de azi ma ingretoseaza din ce in ce mai tare. bine, unii precumdl. Feldman ma ingretoseaza nespus dar asta e un detaliu ...
nu inteleg firul logic al alora care spun ca nu putem sa impunem cum sa spunem unei anumite etnii. dar invers cum s-a putut impune oare sa li se spuna neaparat romi ? daca e p-asa ar trebui sa le spunem nemtilor nu altfel decat "doici" si finlandezilor nu altfel decat "suominezi" ... o porrcarie.
Mi-a trimis cineva pe mail urmatorul continut:
“Corectitudinea politică este o doctrină, cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, şi promovată rapid de mainstream media (mass-media oficiale) lipsite de scrupule, care susţin afirmaţia cum că este întrutotul posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată.” Asta mi-a placut foarte mult.
@ ADRIAN
Dezbaterea nu are legătură cu acel "corect politic". Acele reguli sunt unele de comportament social, or aici se vorbea despre cu totul altceva. Problema ridicată de legea respectivă se referea la modul de adresare asupra etniei în documentele oficiale.
Cu alte cuvinte, cum se scrie într-un document oficial, "etnie rromă" sau "etnie ţigănească".
Cum se adresează lumea în societate, este cu totul altceva.
Ca să înţelegeţi mai bine, în documentele oficiale se foloseşte forma "etnie maghiară" sau "maghiari", asta nu înseamnă că este o problemă dacă cineva, în societate, spune "unguri".
Legea respectivă vroia să schimbe, "etnia rromă" cu "etnia ţigănească" în documentele oficiale, desigur, fără nici un fel de legătură cu modul de adresare în societate.
bineinteles ca am inteles. e vorba ca unele pozitii au fost legate de "ce-o sa zica aia in europa" daca facem noi legea asta cu denumirea oficiala. toate se invart in jurul unor sensibilitati pe aceasta teama de "political correctness" in relatiile diplomatice - a se vedea prima luare de pozitie a unui fost ministru de externe, urmat si de la PNL de un fost ministru de externe si de la PSD de unul care e prin comisii de politica externa. despre asta este vorba. ca de fapt ar trebui sa avem coloana si sa sustinem la unison ca acea chestie cu "roma people" care ni s-a bagat pe gat din fix acelasi "political correctness" trebuie rectificat la nivel european. sa ne uitam mai atenti la greci cu Macedonia lor!
am vrut sa spun "cand de fapt" in loc de "ca de fapt".
evident ca despre acte oficiale e vorba si de confuziile legate de indicativul Rom din pasaport si nu numai. Nu de aia a fost la un moment dat schimbarea indicativului cu "Rou" in loc de "Rom"?
Prima data am auzit de "Roma people" de la o belgianca prin 2000 intr-un studiu la Sibiu. Bineinteles ca era usor incurcata cand ma tot intreba despre Roma iar eu ma uitam ca boul la ea. Pana la urma am intrebat-o ce dracu' e aia Roma people caci fiind un studiu despre Sibiul istoric eu inca aveam banuiala ca se referea la presupusa colonie romana pe care s-a asezat ulterior Cibinium si Vila Hermanni ...
Faptul că în româneşte se spunea "ţigan", nu schimbă cu nimic faptul că în limba indo-europeană a etniei se spune "rrom", de la bun început. Ce ar fi ca şi rromi să scrie acte în limba rromales în care românii sunt numiţi de fapt "gadgii".
Eu nu ştiu de ce este o discuţie atât de amplă. În mod normal ar trebui să ia o hotărâre chiar ei în acest sens. Este simplu, este banal...
Eu nu vroiam însă să subliniez problema în sine, vroiam să arat că se pot duce dezbateri în Parlament într-un mod constructiv, fără invective, fără "porcăreli"... Mi-aş dori dezbaterii atât de vii şi în alte probleme care trec prin Parlament.
Post a Comment