Nu aş vrea să comentez în nici un fel, am să pun doar link-uri pentru ca să se înţeleagă despre ce vorbesc.
Eliminarea prescriptiei pentru omor – expunere de motive si proiect de lege
Expunere de MotiveProiect lege
@ Monica Macovei
Stimată doamnă,
Nici nu ştiu dacă sunt mai mult şocat sau furios. De ce? Am să vă expun, pe scurt, şi de ce.
Ştiu că nu citiţi de fapt cele ce le scriu… îmi fac însă datoria de cetăţean, pentru a nu mi se reproşa, peste câteva decenii, că am avut posibilitatea să scriu şi să vorbesc şi am tăcut, aprobând tacit ceea ce faceţi. În definitiv, cei ce vor citi aici, în cazul în care acest comentariu va fi aprobat, vor rămâne cu impresia că l-aţi citit.
Revin cu aceiaşi întrebare pe subiect. Legaţi iniţiativa dumneavoastră de filosofia instituţională a prescripţiei, de doctrina completă a dreptului? Aţi putea să enunţaţi aici conceptul doctrinar al prescripţiei şi să justificaţi eliminarea sa în cazul omorului?
După părerea mea este nepermisă justificarea unei astfel de modificări legislative pe motivul că este şi în Suedia sau mai ştiu eu unde. Faptul că ea există acolo nu ar trebui să ne influenţeze de vreme ce sistemul nostru filosofic (ce tocmai a fost creat de PDL, ignorând dezbaterea publică, voinţa politică a cetăţenilor, ocolind dezbaterea parlamentară, adică prin Angajarea Răspunderii Guvernului… este nou-nouţ). Ar trebui să plecaţi de la motivul existenţei prescripţiei în Codul Penal şi nu de la ce spune legea suedeză. Aşa se legiferează la noi zilele acestea, punem în Codul Penal lucruri doar pentru că sunt şi în Suedia, Germania, Marea Britanie, Austria, Finlanda, Irlanda, Danemarca, Olanda, Italia, Estonia, Cehia, Malta, Cipru? Dacă în aceste ţări nu există prescripţia, atunci, complementar, mai sunt cel puţin o sută în care ea există.
Acolo, în acel document prezentat mai sus, în care expuneţi justificarea iniţiativei, ar fi trebuit să spuneţi care este rolul prescripţiei, care este dimensiunea filosofică şi doctrinară a instituţiei prescripţiei în Codul Penal Românesc şi, mai ales, de ce nu ar trebui să se aplice în cazul omorului. Faptul că este şi în Suedia, nu mă încălzeşte prea tare…
Personal nu mă prea interesează cât este prescripţia în acest caz (n-am omorât şi nici nu am de gând să omor pe nimeni), mă deranjează însă faptul că o astfel de modificare legislativă este una din multele care nu au nimic de-a face cu România şi românii, ci cu nu ştiu ce interese de moment ale cuiva.
Dacă aţi fi sinceră până la capăt, aţi pune acolo, la motive…
Termenul de prescripţie pentru crimele din 1989 şi 1990 este anul viitor şi dacă este depăşit, aceste fapte vor rămâne nepedepsite, iar noi nu-l putem lăsa pe alde Ion Iliescu şi cei ca el să scape fără un proces.
De aceea v-aţi şi obosit atâta să subliniaţi că acel caracter retroactiv nu ar trebui să se aplice cauzelor pentru care prescripţia este în curs, ci numai faptelor nefăptuite, ignorând că, de exemplu, urmând exact acelaşi principiu enunţat mai sus, ar trebui ca legea pensiilor să nu se aplice şi celor care plătesc contribuţii înainte de momentul legii (având deja câştigată poziţia de asigurat), ci doar celor care de acum încolo intră în sistemul de pensii.
Ei bine, doamnă deputat… după cum ştiţi legile “cu adresă” şi menite să satisfacă un interes propriu sau de grup… reprezintă o încălcare a Constituţiei (art.2, alin 2). Dar, cum spunea doamna Udrea, încălcarea Constituţiei conduce la sancţiuni constituţionale în măsura în care ele nu sunt penale… Nu mai pot politicienii că sunt sancţionaţi constituţional! Câţi cetăţeni din România ştiu ce este o pedeapsă constituţională? Câţi jurişti în România ştiu să definească exact ce este o pedeapsă constituţională? Poate de aceea Constituţia este atât de terfelită în România, pentru că nimeni nu pedepseşte încălcarea ei cu 25 de ani de închisoare.
Doamnă Macovei,
Este ruşinos pentru un politician să facă o lege “cu adresă”, pentru un singur om sau pentru un grup de oameni. Acest mod de a legifera, “după contextul politic” şi nevoia unuia sau a altuia, ne-a adus în poziţia de a avea astăzi de zece ori mai multe legi prin Parlament decât ar fi cazul. Şi apoi spunem că Parlamentul trebuie să aibă o cameră pentru a fi mai eficient.
Părerea mea despre domnia voastră şi domnul Voinescu se deteriorează pe zi ce trece… Păcat, chiar mă bucuram şi aveam speranţe că reprezentanţi partea de viitor a PDL. Acum nu mai sunt atât de sigur.
Video si transcript integral, conferinta de presa – eliminarea prescriptiei pentru omor
Monica Macovei Si Sever Voinescu_30 Ianuarie 2011
“Interviul serii” la Radio Romania Actualitati
Interviu Radio Romania Actualitati – Partea 1Interviu Radio Romania Actualitati - Partea 2
Interviu Radio Romania Actualitati – Partea 3
@ Monica Macovei
Doamnă deputat,
Pentru că am fost asigurat că citiţi aceste comentarii, sunt absolut convins că sunteţi direct interesantă să oferiţi un răspuns exact care să închidă gura oricui. Vă asigur că vă voi promova răspunsul pe blogul meu care este un pic mai sus pe Zelist şi vă asigură o promovare mai bună.
Vă rog să ţineţi seama că eu nu sunt jurist şi nici nu apar la TV, dar, aşa “după ureche”, parcă parcă înţeleg un pic altfel justiţia şi principiile juridice referitoare la aplicarea legii penale în timp. De aceea am rugămintea la dumneavoastră, sau la oricine altcineva care are studii solide de doctrina dreptului, să-mi lămurească ce şi unde greşesc.
Să o luăm pe rând.
Codul Penal spune aşa:
Art. 10. – Activitatea legii penale
Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se afla în vigoare.
Al doilea principiu este enunţat de Art. 12:
Art. 12. – Retroactivitatea legii penale
Legea penala nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevazute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a masurilor de siguranţă şi a masurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Legea care prevede masuri de siguranţă sau masuri educative se aplică şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi.
Un sub-punct al aceluiaşi principiu este articolul următor:
Art. 13. – Aplicarea legii penale mai favorabile
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii pană la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabilă.
Când legea anterioara este mai favorabilă, pedepsele complementare care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conţinutul şi limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevazute în legea penală nouă nu se mai aplică.
Următorul principiu, al ultractivităţii legii penale este enunţat de art. 16:
Art. 16. – Aplicarea legii penale temporare
Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.
Tranziţia implică deci problema… “ce lege aplicăm?”
- legea penală veche (şi aici avem teoria ultraactivităţii)
- legea penală nouă (şi aici avem teoria retroactivităţii)
- legea penală mai favorabilă (art. 13).
Răspunsul este evident, după mine, mai ales că este subliniat şi de Constituţia României (art. 15, alin 2, Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.), cea de a treia variantă.
Acum să vedem ce susţineţi dumneavoastră (şi, încă o dată, pentru mine nu are nici o importanţă ce au făcut Suedezii, sau orice alt stat, pentru că nu funcţionăm după sistemul instituţional sudez, german, italian, francez… pardon Franţa nu este în listă…).
Dumneavoastră spuneţi că iniţiativa dumneavoastră, o dată ce se transformă în Legea X/2011 privind modificarea şi completarea Codului penal are efecte asupra unei infracţiuni din trecut într-un mod defavorabil, mărind termenul prescripţiei.
Cu ajutorul celor ce le-am spus mai sus… cum anume aţi ajuns la această concluzie? Unde anume se spune aşa ceva. Încă o dată, vă rog foarte mult, pe principii şi concluzii româneşti, pentru că cei din alte ţări au alte constituţii, alt sistem legislativ… nu operează la noi în ţară.
Observaţia mea este că:
- Legea X/2011, care va reglementa această iniţiativă legislativă, “se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se afla în vigoare”. Or infracţiunea este anterioară, în concluzie aş spune că ea nu se aplică vis-a-vis de această infracţiune. Din moment ce nu se aplică infracţiunii respective, nu se poate aplica nici efectelor infracţiunii.
Dacă legea aceasta se poate aplica unei infracţiuni de acum 20 de ani, practic legea care creşte pedeapsa penală pentru o infracţiune ar trebui automat să prelungească pedeapsa penală pentru cei care se află în curs de efectuare a pedepsei.
Vă mulţumesc anticipat pentru lămuriri.
