Dacă abuzul se naşte din nevoie, atunci încetează să mai fie abuz

---

Transcrierea discursului domnul Băsescu i-a îndepărtat ezitările şi greşelile. Întrebările de la final nici măcar nu apar...

Ascultaţi înregistrarea video: http://www.tvr.ro/articol.php?id=116183&c=47

Declaraţia de presă
a preşedintelui României, Traian Băsescu
(Palatul Cotroceni, 07 decembrie 2011)
Pe bună dreptate, cred că există un interes legat de următorul Consiliu, care va avea loc pe 9 decembrie, la Bruxelles. El va începe încă de mâine seară, cu un dejun de lucru al şefilor de stat şi de guvern. Şi probabil, vreţi să ştiţi şi, probabil, populaţia vrea să ştie care va fi abordarea pe care o vom avea cu privire la situaţia din zona euro. În ceea ce priveşte creşterea încrederii în capacitatea zonei euro de a face faţă crizei datoriilor suverane, legal sunt două posibilităţi. Una din posibilităţi vizează modificarea Tratatului, în baza articolului 48 din Tratat, se poate face o modificare a tratatelor şi modificările ar trebui să apară la articolul 136 din Tratatul Uniunii Europene (minutul 01:08 din film). De asemenea, ar putea fi modificat şi Protocolul 14 al Tratatului. V-am dat aceste (cifre în original) încât, pentru specialişti să nu fie dubii asupra viziunii noastre, dar am să explic ulterior. O a doua variantă, care nu implică modificarea Tratatului şi, implicit, nu generează nevoia ca parte din statele membre să ratifice prin parlament sau prin referendum modificările, deci o soluţie alternativă, dar mai slabă este amendarea Protocolului nr. 12 al Tratatului, protocol care nu necesită adoptare de modificări prin parlamentele naţionale sau prin referendum în niciunul din state. Poziţia noastră va fi că pentru moment soluţia corectă este amendarea imediată a Protocolului 12, care necesită doar consultarea Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene şi poate fi stabilit la nivelul Consiliului, iar într-o fază ulterioară, atunci când va exista consens la nivelul celor 27, să se poată trece şi la modificarea Tratatului, a articolului 136 din Tratat şi/sau a Protocolului 14. Ce se poate introduce şi ar fi util pentru credibilizarea zonei euro, în Protocolul 12? Probabil ştiţi, dacă nu ştiţi, vă spun eu, Protocolul 12 vizează procedura aplicabilă deficitelor excesive. Aici ar trebui să impunem, prin decizia celor 27, definirea pentru toate statele membre ale Uniunii Europene şi, în mod deosebit, pentru statele membre ale zonei euro a unui calendar pentru atingerea unui grad de îndatorare de maxim 60% în toate statele membre. Deci statele membre care au un grad de îndatorare de 70, 80, 90, 100% din PIB sau peste ar trebui să depună la Comisia Europeană şi să facă public un calendar de aducere a nivelului de îndatorare sub 60% din produsul intern brut.

O altă prevedere care poate fi introdusă în Protocolul 12, care, repet, vizează tratarea deficitului excesiv, este legată de introducerea în Constituţia statelor membre ale Uniunii Europene şi, în mod deosebit, a statelor membre ale zonei euro ("a zonei euro" în original) a limitei maxime de deficit de 3% din produsul intern brut, această prevedere urmând ulterior a fi ratificată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care poate confirma dacă statele şi-au introdus corespunzător, dacă au formularea corespunzătoare în Constituţie. De asemenea ("de asemeni" în original), statele membre ar trebui să stabilească la nivel naţional un mecanism automat de corecţie a deficitului, adică în cazul în care bugetul de stat nu reuşeşte să se încadreze într-un deficit de maxim 3 procente din produsul intern brut, fiecare stat ar trebui să aibă ("să aibe" în original) stabilit mecanismul de creştere a veniturilor şi diminuare a cheltuielilor sau poate fi doar un mecanism automat de creştere a veniturilor sau un mecanism automat de diminuare a cheltuielilor sau, ceea ce vă spuneam la început, un mecanism combinat de reducere a cheltuielilor şi creştere a veniturilor, în aşa fel încât la sfârşitul anului să se poată încadra în deficitul de 3%. Ca să fim mai clari, fiecare stat trebuie să fie pregătit să aibă ("să aibe" în original) făcut public un program: ce se întâmplă dacă este în pericolul de a-şi depăşi deficitul de 3% - creşte accizele, creşte TVA-ul, reduce cheltuielile bugetare? Deci ce mecanism aplică fiecare stat. Sigur, acest mecanism nu poate fi unul generalizat, pentru că taxele, impozitele, accizele, redevenţele nu sunt egale în toate statele şi, atunci, fiecare stat trebuie să aibă mecanismul din timp pus la punct şi se declanşează imediat ce se constată depăşirea deficitului de 3%.

În sfârşit, tot rămânând în baza amendării Protocolului 12, având în vedere că se discută soluţii pentru tratarea globală a datoriilor statelor din zona euro, trebuie instituit un sistem de raportare a datoriei fiecărui stat, în aşa fel încât la nivelul zonei euro să se poată evalua tot timpul care este nivelul datoriei. De ce acest mecanism? Vedeţi foarte bine că indiferent cine face datoria excesivă, sunt câteva state care plătesc; altfel spus, turcul plăteşte. Fie că faci datorii în Grecia, fie că le faci în altă parte, în Irlanda sau în Spania sau în Portugalia, vine cineva din zona euro sau mai multe state care plătesc. Or, în această situaţie, în care există solidaritatea zonei euro, nivelul datoriei trebuie cunoscut pe întreg spaţiul zonei euro. Acestea ar fi câteva soluţii, care, sigur, sunt adoptabile rapid şi ar avea darul să crească nivelul de încredere în determinarea statelor din zona euro de a-şi reduce deficitele şi nivelul de îndatorare. În acelaşi timp, ar crea şi mecanismul prin care statele să nu mai privească cu neutralitate la faptul că n-au reuşit să se încadreze într-un deficit bugetar, ci ar trebui să aibă un mecanism care să intre aproape automat în vigoare în momentul în care se constată că s-au creat premisele depăşirii deficitului maxim de 3%. Cealaltă variantă, cu amendarea Tratatului, este mult mai complicată, ar necesita ratificarea modificărilor în parlamentele naţionale, iar în unele ţări ar implica şi referendum, ceea ce ar face dificilă abordarea acestei proceduri acum, pentru că experienţa ne arată că modificarea Tratatului, prin trecerea prin parlamente naţionale şi în unele state prin referendum, ar lua cel puţin un an jumătate, chiar doi ani, iar Uniunea Europeană, în mod deosebit zona euro, au nevoie de decizii acum şi nu peste un an sau peste doi ani. Noi susţinem însă că este necesară şi modificarea tratatelor. Deci dacă vom avea parteneri suficienţi sau dacă va exista un consens - n-aş vrea să ne facem iluzii, nu este de întrevăzut un consens neapărat acum pe modificarea tratatelor Uniunii - România ar susţine şi modificarea tratatelor, pentru că ce nu se poate realiza prin modificarea Protocolului 12, dar se poate realiza prin modificarea Tratatului? Spre exemplu, aplicarea automată de sancţiuni. Pentru acest lucru, este necesară modificarea Tratatului.

De asemenea, în condiţiile în care vorbim de o guvernanţă economică la nivel european, este clar că ar trebui dată mult mai multă putere Comisiei Europene şi noi susţinem acest lucru, dar este imposibil să se facă acest lucru altfel decât prin modificarea Tratatului, tratatelor Uniunii. De aceea, noi credem că soluţia ("soluţie" în original) imediată este revizuirea, modificarea, completarea Protocolului 12 al tratatelor Uniunii, care vizează procedura aplicabilă deficitului excesiv. Acest lucru se poate realiza cu simpla consultare a Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene şi să intrăm într-un proces de negociere cu privire la modificarea limitată a tratatelor Uniunii, vizând în mod deosebit ceea ce v-am spus anterior, aplicarea automată a sancţiunilor care urmează să fie stabilite şi ele pentru statele care au deficit excesiv sau depăşesc nivelul de îndatorare prevăzut în criteriile de la Maastricht, probabil şi pentru cele care depăşesc nivelul de inflaţie prevăzut în criteriile de la Maastricht şi coordonarea politicii economice la nivel european de către Comisia Europeană, de asemenea, necesită modificarea Tratatului, dar noi susţinem modificarea Tratatului plecând însă de la premisa că este nevoie de soluţii urgente, imediate şi acest lucru ni-l poate asigura modificarea Protocolului 12. Cred că investitorii şi pieţele ar primi foarte bine o acţiune în două trepte sau o decizie care să vizeze ambele trepte. Pentru moment, modificarea Protocolului 12, cu perspectiva revizuirii Tratatului la articolul 136 şi (mai este un "la" în original) Protocolul 14, sau la Protocolul 14 al Tratatului. Acum, poate a fost mult prea tehnică abordarea, dar asta este, n-am avut cum s-o simplific mai mult. Va trebui, cei care vor să comenteze competent ce se va discuta la următorul Consiliu, să citească puţin tratatele Uniunii, este un efort care poate va putea fi făcut, dacă nu, măcar ascultaţi-i pe cei care ştiu.

Aş spune, din punctul nostru de vedere, ca ţară care are obligaţia în Acordul de aderare să se pregătească pentru intrare în zona euro, aş spune că sunt modificări, revizuiri extrem de importante, care pe noi ne ajută. Ce vă pot spune - şi nu vreau să fie considerată o exagerare, este o realitate pe care, dacă aţi urmări sau dacă s-ar urmări documentele adoptate de România - spre exemplu, Programul naţional de reformă 2011-2013 sau actele la care România a aderat, cum ar fi Pactul Euro Plus sau Strategia UE 2020 sau Pactul pentru stabilitate şi creştere - România este în plină implementare a acestor decizii ale Consiliului European şi vă pot spune că suntem destul de avansaţi. Practic, programele noastre cu Fondul Monetar, cu Uniunea Europeană şi cu Banca Mondială au avut ca obiectiv exact realizarea convergenţei, deci atingerea acestor obiective din Pactul de stabilitate şi creştere, din pactul Euro Plus şi din Agenda 2020. Ca să vă fie mai clar, pentru că ştiu, pentru foarte mulţi sunt abstracte aceste documente şi obiective ale Uniunii Europene şi, implicit, şi ale noastre, o să vă dau câteva exemple concludente din Pactul Euro Plus şi vă veţi convinge că România le aplică cu o foarte mare consecvenţă. Spre exemplu, în ceea ce priveşte creşterea ocupării forţei de muncă, este obiectiv din Pactul Euro Plus, din acest motiv susţin deschideri de investiţii, de exploatări miniere acolo unde este profitabil s-o facem, fie că vorbim de aur, fie că vorbim de argint, fie că vorbim de cupru. De aceea şi vedeţi scoasă la privatizare Cuprumin Deva, spre exemplu, sau vânzarea de pachete minoritare la mari companii - face parte tot din procesul care ţine de Pactul Euro Plus şi anume, de creştere a competitivităţii. Sau construcţiile de autostrăzi sau investiţiile de la Ministerul Dezvoltării - fac parte tot din acest proces, care înseamnă creştere de competitivitate şi, în acelaşi timp, creare de locuri de muncă. Un alt obiectiv al Pactului Euro Plus este consolidarea stabilităţii financiare. O recunosc toate instituţiile internaţionale, România a intrat într-un proces, a reuşit să se stabilizeze şi acum îşi continuă procesul de consolidare a stabilităţii financiare.

Nu în ultimul rând, cel de-al patrulea obiectiv al Pactului Euro Plus este consolidarea sustenabilităţii finanţelor publice. Acele tăieri pe care le-aţi văzut şi pe care nu le-a dorit nimeni, fie că au fost de indemnizaţii, fie că au fost de reduceri de cheltuieli cu personalul bugetar, fie că au fost reduceri de drepturi care au fost considerate a fi abuzive - nu mă refer la salarii, care n-au fost abuzive, a fost o nevoie, dar a intrat tot în acest proces de consolidare a sustenabilităţii finanţelor publice. Nu poţi să ai salarii, drepturi, indemnizaţii pe care nu le poţi susţine din veniturile bugetului. V-am dat doar un exemplu, să vedeţi că România a fost foarte ancorată în aceste proiecte europene la care a aderat. Pactul Euro-Plus, spre exemplu, a fost unul facultativ pentru ţările din afara zonei euro. Noi am aderat la Pactul Euro-Plus exact în ideea pregătirii ţării pentru intrare în zona euro în 2015. Cam acestea sunt cele ce cred că ar fi trebuit să le ştiţi. Aş mai putea să vă vorbesc de agenda UE 2020, cu obiectivele ei, am mai vorbit public de obiectivele asumate - toate se găsesc în Programul naţional de reformă 2011-2013, spre exemplu acest program având obiective parţiale din Agenda 2020, obiective pe care ni le-am asumat, aşa cum au făcut-o toate statele Uniunii Europene, pentru anul 2020, dar obiectivele parţiale, obiectivele de etapă sunt incluse în acest program.

Aş profita să-i rog pe cei care se consideră dezorientaţi - mereu aud că nu avem un program, nu ştim ce să facem - îi rog pe domnii analişti care încă nu ştiu ce face ţara lor să citească aceste documente pe care România şi le-a asumat: Agenda 2020, Pactul Euro-Plus, Programul naţional de reformă şi, aş spune, nu în ultimul rând, Pactul de stabilitate al Uniunii Europene, la care România este parte. Sunt documente care arată ce va face România prioritar în următorii ani. Dacă se uită şi la programele finanţate din bani europeni, vor înţelege că România are un program şi un proiect pe care vrea să le ("să-l" în original) îndeplinească. Nu mai vorbim de modernizarea statului prin apariţia noilor legislaţii. Aş mai face o ultimă remarcă, legată de o dezinformare care este plasată în mass-media ("mijloacele mass-media" în original) legată de bugetul de 2% al Ministerului Educaţiei. Vreau să ştiţi că acel buget nu include cheltuielile salariale, nu include cheltuielile materiale, nu include cheltuielile cu săli de sport, bazine de înot şi terenuri care sunt în sarcina altor instituţii decât a bugetului educaţiei. Salariile, cheltuielie materiale sunt în sarcina administraţiilor locale şi ele se plătesc din cotele defalcate de TVA care rămân la administraţiile locale. De asemenea, dezvoltările de baze sportive pentru şcoli, pentru instituţii de învăţământ sunt la Ministerul Dezvoltării. Deci sper să fie o abordare corectă. Ce vă pot spune este că bugetul educaţiei este nu mult, puţin mai mare, pentru anul 2012, puţin mai mare decât în 2011. Cam astea erau cele ce aveam să vă comunic. Dacă aveţi întrebări, vă stau la dispoziţie.

Departamentul de Comunicare Publică
07 Decembrie 2011
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13415&_PRID=lazi)

Ce vrea să spună preşedintele în avalanşa aceasta de tratate şi alte documente europene. Vrea să spună că se încearcă scăderea suveranităţii statelor componente UE astfel încât ţările ce suportă economic mai mult problemele legate de criza economică în zona europeană să aibă un control mai mare asupra economiilor celorlalţi.

Reamintesc că românii nu au votat prin referendum afilierea României la Euro, deşi aici, existând o scădere a suveranităţii naţionale, România fiind obligată să respecte tratatele internaţionale înaintea propriei Constituţii. Nici tratatele ratificate de Parlament nu au fost supuse unui referendum naţional. Acum ni se cere iarăşi să înghiţim, pe nemestecate, o scădere a suveranităţii fără să ne exprimăm.

Şi pentru ca preşedintele să nu ne mai bată obrazul că ne exprimăm fără să citim documente, încerc să ofer aici link-uri către toate documentele pomenite.

Tratatul Uniunii Europene reprezintă Tratatele Uniunii Europene. Probabil că domnul Băsescu se referă la VERSIUNEA CONSOLIDATA A TRATATULUI PRIVIND UNIUNEA EUROPEANA SI TRATATULUI PRIVIND FUNCTIONAREA UNIUNII EUROPENE, respectiv TRATATUL PRIVIND FUNCTIONAREA UNIUNII EUROPENE.

Articolul 136
(1) În scopul de a contribui la buna funcţionare a uniunii economice şi monetare şi în
conformitate cu dispoziţiile relevante ale tratatelor, Consiliul adoptă, în conformitate cu procedura
relevantă dintre cele prevăzute la articolele 121 și 126, cu excepţia procedurii prevăzute la articolul
126 alineatul (14), măsuri privind statele membre a căror monedă este euro pentru:
(a) a consolida coordonarea şi supravegherea disciplinei lor bugetare;
(b) a elabora, în ceea ce le priveşte, orientările de politică economică, veghind ca acestea să fie
compatibile cu cele adoptate pentru întreaga Uniune şi asigurând supravegherea acestora.
(2) La votul privind măsurile prevăzute la alineatul (1) iau parte numai membrii Consiliului
reprezentând statele membre a căror monedă este euro.
Majoritatea calificată a membrilor menţionaţi anterior se defineşte în conformitate cu articolul 238
alineatul (3) litera (a).

Acesta va fi completat, prin DECIZIA CONSILIULUI EUROPEAN din 25 martie 2011 de modificare a articolului 136 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a caror moneda este euro
(2011/199/UE), de la întâi ianuarie 2013 cu următorul text:
(3) Statele membre a caror moneda este euro pot institui un mecanism de stabilitate care urmeaza sa fie activat in cazul in care este indispensabil, pentru a garanta stabilitatea zonei euro in ansamblu. Acordarea oricarei asistente financiare necesare in temeiul mecanismului va face obiectul unei stricte conditionari.


PROTOCOLUL (nr. 14)

PRIVIND EUROGRUPUL

ÎNALTELE PARTI CONTRACTANTE,

DORIND sa promoveze conditiile unei cresteri economice mai puternice în Uniunea Europeana si, în acest scop, sa dezvolte o cooperare din ce în ce mai strânsa între politicile economice din zona euro;

CONSTIENTE de necesitatea prevederii unor dispozitii specifice pentru un dialog susţinut între statele membre a caror moneda este euro, asteptând ca euro sa devina moneda tuturor statelor membre ale Uniunii,

AU CONVENIT cu privire la dispozitiile urmatoare, care se anexeaza la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene:

Articolul 1
Ministrii statelor membre a caror moneda este euro se întâlnesc în reuniuni informale. Reuniunile au loc, în masura necesara, pentru a se discuta chestiuni legate de responsabilitatile specifice care le revin în ceea ce prive?te moneda unica. Comisia participa la reuniuni. Banca Centrala Europeana este invitata sa participe la aceste reuniuni, care sunt pregatite de reprezentantii ministrilor responsabili cu finantele statelor membre a caror moneda este euro, precum si de reprezentantii Comisiei.

Articolul 2
Ministrii statelor membre a caror moneda este euro aleg un presedinte pentru doi ani si jumatate, hotarând cu majoritatea statelor membre în cauza.

Cel de al doisprezecelea protocol are treabă cu România.
PROTOCOLUL (nr. 12)

PRIVIND PROCEDURA APLICABILA DEFICITELOR EXCESIVE

ÎNALTELE PARTI CONTRACTANTE,

DORIND sa stabileasca normele de procedura privind deficitele excesive mentionate la articolul 126 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene,

AU CONVENIT cu privire la urmatoarele dispozitii, care se anexeaza la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul privind functionarea Uniunii Europene:

Articolul 1
Valorile de referinta mentionate la articolul 126 alineatul (2) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene sunt urmatoarele:

- 3 % pentru raportul dintre deficitul public prevazut sau realizat si produsul intern brut la preturile pietei;

- 60 % pentru raportul dintre datoria publica si produsul intern brut la preturile pietei.

Articolul 2

În articolul 126 din tratatul mentionat si în prezentul protocol:

- "public" înseamna ceea ce se refera la administratia publica, adica administratiile centrale, autoritatile regionale sau locale si fondurile de securitate sociala, cu exceptia operatiunilor comerciale, definite în Sistemul european al conturilor economice integrate;

- "deficit" înseamna necesarul net de finantare, definit în Sistemul european al conturilor economice integrate;

- "investitie" înseamna formarea bruta de capital fix, definita în Sistemul european al conturilor economice integrate;

- "datorie" înseamna totalul datoriilor brute, la valoarea lor nominala, la sfârsitul anului si consolidate în cadrul sectoarelor administratiei publice, definit la prima liniuta.

Articolul 3
Pentru a asigura eficacitatea procedurii privind deficitele excesive, în conformitate cu aceasta procedura guvernele statelor membre sunt raspunzatoare pentru deficitele administratiei publice, definita în articolul 2 prima liniuta. Statele membre vegheaza ca procedurile nationale din domeniul bugetar sa le permita sa-si îndeplineasca obligatiile care le revin în aceasta privinta în temeiul tratatelor. Statele membre adreseaza Comisiei notificari prompte si periodice privind deficitele lor prevazute si realizate, precum si nivelul datoriilor lor.

Articolul 4
Datele statistice utilizate pentru aplicarea prezentului protocol sunt furnizate de Comisie.

"Acordul de aderare"... Hmmm, asta e mai complicat. Am un Tratat de aderare a României la UE şi bănuiesc că la asta se referă domnul preşedinte.
Pactul Euro Plus

Agenda 2020

Programul naţional de reformă (2011-2013)

Pactul de stabilitate şi creştere al Uniunii Europene la care aş mai adăuga şi relevant legal texts and guidelines.