27 December 2011

La ce foloseşte Constituţia României?


Multă lume ar spune că documentul numit Constituţia României este lucrul cel mai de preţ într-o societate, cu atât mai mult într-o democraţie şi o ţară care se doreşte a fi un stat de drept. Evident însă că România nu a funcţionat nici un moment ca o democraţie, cu atât mai mult nu a existat nici un moment dimensionarea României sub forma statului de drept.

Anul trecut, pe vremea asta, ministrul Ialomiţeanu spunea că… “Filozofia bugetară pentru 2011 este următoarea: cât mai mulţi bani pentru investiţii şi cofinanţare. România nu poate să elaboreze un buget numai să plătească salarii şi să finanţeze cheltuielile sociale”. Şi continua… “Există o decizie foarte clară a Guvernului României privind raţionalizarea cheltuielilor sociale. Ministrul Muncii are această responsabilitate, de reducere a cheltuielilor sociale. În momentul de faţă aceste cheltuieli au pondere însemnată în bugetul consolidat” (vezi romanialibera.ro/bani-afaceri/economie/ialomitianu-in-2011-mai-multi-bani-la-investitii-si-reducerea-cheltuielilor-sociale-208132.html)

Iată ce se spune zilele acestea, de data aceasta din partea ministrului Gherghina. “El a subliniat că dacă vrem bani de autostrăzi şi de alte investiţii este nevoie să fie continuată strategia de reducere a cheltuielilor statului, mai ales a celor legate de asistenţa socială, care au crescut de la 9,1% din PIB în 2004 la 12,8%.” (vezi gandul.info/financiar/gherghina-ministerul-finantelor-fiscalitatea-interna-a-ramas-la-nivelul-din-2004-deficitul-bugetar-a-ajuns-la-3-in-noiembrie-9102053)

Este totuşi o problemă.
Constituţia spune aşa:
“ARTICOLUL 1 – Statul roman
(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate. ”

şi mai spune

“ARTICOLUL 32 – Dreptul la invatatura
(4) Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, in conditiile legii. ”

şi mai spune

“ARTICOLUL 34 – Dreptul la ocrotirea sanatatii
(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.
(3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii. ”

şi mai spune

“ARTICOLUL 41 – Munca si protectia sociala a muncii
(2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege. ”

mai spune

“ARTICOLUL 47 – Nivelul de trai
(1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege. Cetatenii au dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit legii. ”

şi încă

“ARTICOLUL 49 – Protectia copiilor si a tinerilor
(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.”

Oricât am căutat prin Constituţie, nu am citit nimic despre construcţia autostrăzilor. Te-ai aştepta ca cineva care a citit măcar o dată Constituţia să gândească că anumite lucruri sunt obligatorii, cum ar fi protecţia socială a cetăţenilor, şi anumite lucruri în măsura posibilităţii, cum ar fi investiţiile în infrastructură. Ei bine, nu ştiu de ce se tot vorbeşte despre schimbarea Constituţiei, oricum nu o respectă nimeni.

28 comments:

ADRIAN said...

La nimic. Cred ca si hartia pe care e tiparita e prea aspra pentru sters posteriorul. Deci la nimic.

Bibliotecaru said...

Din păcate "suveranii" sunt cei care pătimesc de pe seama încălcării Constituţiei şi, tocmai ei, nu pot face nimic.

vib said...

Vazand articolele citate mai sus imi pare si mai crasa naivitatea celor care au elaborat Constitutia. Cuvantul "obligat" este periculos si implica ignorarea parerilor contrare. Eu nu ma simt reprezentat de articolele respective si prin urmare nu vad de ce as incerca sa impun cuiva sa le respecte. Nu mai bine scoatem cuvantul "obligat" din Constitutie? E de apanajul Codului Penal si atat. Mai bine sa folosim donatii decat obligatii. Vom vedea atunci adevarata solidaritate a romanilor. Sa nu ne mai ascundem dupa deget si sa privim realitatea in fata.

Bibliotecaru said...

@ vib

Stimate domn,
Există o implicaţie. Codul Penal este obligatoriu numai şi numai pentru că avem o Constituţie obligatorie.

vib said...

@Bibliotecarul: Scuze dar asta e ceva gen: nu pot avea gaina ca nu am oua. Cred ca pot avea Cod Penal si fara Constitutie, sau mai exact Constitutia (daca o consideram necesara) sa cuprinda in mare parte doar Codul Penal si atat. Legile trebuie sa spuna in principal ce NU trebuie sa facem. Un om liber trebuie sa decida singur ce "trebuie" sa faca. Politicile sociale trebuie sa aiba caracter facultativ: daca vreau sa ajut pe ceilalti bine, daca nu... e problema mea morala.

Bibliotecaru said...

@ vib
Stimate domn,
Constituţia este o lege specială. Dacă vreţi, Constituţia este o lege a legilor, care reglementează limitele reglementărilor.

Legea Penală, printre care şi Codul Penal, trebuie să respecte Constituţia pentru a funcţiona ca instituţie.

De exemplu, oamenii au dreptul să fie liberi. Constituţia spune asta foarte clar.

ARTICOLUL 1 - Statul roman
(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

ARTICOLUL 15 - Universalitatea
(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.

ARTICOLUL 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului
(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

ARTICOLUL 21 - Accesul liber la justitie
(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

ARTICOLUL 23 - Libertatea individuala
(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.

ARTICOLUL 26 - Viata intima, familiala si privata
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

Şi aşa mai departe.

Bibliotecaru said...

@ vib (continuare)
Stimate domn,
Tot în constituţie există şi limitări ale libertăţii. Cele mai multe dintre ele sunt prevăzute la ARTICOLUL 23 - Libertatea individuala (alin. 2-13). Astfel se condiţionează libertăţile individuale unele faţă de altele şi, desigur, libertăţile individuale faţă de libertăţile colective.

Dar dacă în constituţie se spune că cetăţeanul este liber... cum de poate fi închis? În constituţie există un articol, ARTICOLUL 53 - Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, care stipulează că exerciţiul libertăţii (dar nu şi dreptul de a fi liber) poate fi restrâns în anumite condiţii. Şi se enumeră...
"apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".

Legea Penală foloseşte acest articol constituţional pentru a stipula excepţii de la exerciţiul libertăţii cetăţeanului.

Dacă însă nu ar exista Constituţia şi s-ar face direct legile, nimic nu ar limita conceptual legile. De exemplu v-aţi putea trezi cu o lege care spune că oricine are nick-ul vib trebuie bătut cu pietre... fără nici un fel de justificare, fără proces, fără nimic. În lipsa unei Constituţii care să garanteze o funcţionare normală a unei societăţi şi care să limiteze legile superior şi inferior, orice abuz este posibil. În România lucrurile merg prost numai şi numai pentru că politicienii încalcă prevederile Constituţionale. Dacă aceste prevederi nu ar fi încălcate, Constituţia ar fi capabilă să dimensioneze corect societatea astfel încât abuzurile să nu fie posibile. Problema este că aici vorbim despre o pervertire fundamentală a sistemului astfel încât sistemul nu se mai poate auto-apăra. Dacă Parlamentul ar sluji poporului, atunci nici Preşedintele nu ar putea abuza de funcţie, nici Premierul, nici un Parlamentar, nici un Primar, nici un "Mogul" din nu ştiu ce judeţ sau regiune, nici un partid... Din păcate asta nu se întâmplă.

Constituţia este documentul fundamental, restul legilor normează.

vib said...

@Bibliotecarul: legile sunt facute de oameni in opinia mea. Nu invers. Care lege e mai presus de care lege, asta decid oamenii de comun acord. Articolele pe care le-ai enumerat in ultimul post suna foarte bine. Articolele din Constitutie enumerate pe blog mi se par naivitati in cel mai bun caz (din partea autorilor bineinteles). Cand statul este obligat sa faca ceva, automat si cetateanul este obligat sa faca ceva pentru stat (taxele si impozitele ar fi un exemplu). Mie nu imi place sa fiu obligat, inseamna ca mi se reduce libertatea. "Solidaritatea" fortata se cheama japca. Solidaritatea reala este benevola.

vib said...

@Bibliotecarul: acum am vazut si ultima postare. Trebuie sa existe bineinteles niste reguli generale care sa limiteze ce NU ai voie sa faci (de exemplu sa nu se poata legaliza sclavia, jocurile de noroc, prostitutia, sau batutul cu pietre pe motiv de nick). Nu sunt anarhist. Insa aceste reguli generale (care ar fi corect sa fie articole in constitutie) ar trebui sa fie cat mai limitate ca numar si supuse fiecare in parte unui referendum, nu adoptate cu furca la pachet. Legile care obliga statul sa asigure bunuri si servicii duc la abuzuri. Mai ales intr-un socialism prost inteles si super centralizat ca al nostru. Evident ca majoritatea populatiei nu incerca sa sustina un sistem care o tine cu forta in brate si in care nu are putere de decizie.

Bibliotecaru said...

Rolul statului este de a se ocupa de sectorul public. Rolul politicii este de a determina cum.

Am rugămintea să citiţi următoarele lucruri

http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/08/sinteza-practica-pentru-uzul.html

http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/08/sinteza-practica-pentru-uzul_18.html

În special
http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/08/sinteza-practica-pentru-uzul_19.html

şi, de ce nu...
http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/08/sinteza-practica-pentru-uzul_20.html

Cât despre Constituţie... Cine ar putea face legile despre care vorbiţi că sunt necesare?

vib said...

Am sa citesc linkurile. Am citit si link-ul cu rolul statului in economie si am postat ceva acolo, dar vad ca nu a aparut postul inca (desi am postat de cateva zile). In principiu nu sunt de acord cu ideea ca statul trebuie sa asigure prea multe chestii. Sectorul public trebuie sa fie minimal. Articolele Constitutiei ar trebui supuse pe rand referendumului. Constitutia nu trebuie sa fie un volum de 1000 de pagini pe care sa nu aiba rabdare nimeni sa il parcurga. "Simplu", "eficient" si "corect" ar trebui sa fie cuvintele de ordine. Cuvantul "corect" a disparut in momentul in care a aparut cuvantul "obligat" in articolele de mai sus.

Bibliotecaru said...

@ vib

Aveţi dreptate, simplu este cel mai bine. Ştiţi că cele 10 porunci (legi), cuprinse în cele 17 versete biblice, sintetizează legea morală ce este principial respectată peste tot în lume? Iată însă că cele 17 rânduri care sintetizau legile morale ale lumii au fost dezvoltate acum 2000 de ani într-un singur cuvânt, iubire. Dincolo de tablele lui Moise, dincolo de noul legământ a lui Iisus, omenirea a făcut biblioteci întregi cu legi care se schimbă în fiecare zi (numărul legilor într-un an este mai mare decât numărul zilelor dintr-un an... şi asta numai în România). Instabilitatea legislativă duce la "umflarea" legislaţiei, la "umflarea" actului birocratic, la creşterea actului de supunere a cetăţeanului, altfel suveran, în faţa unui stat inefabil condus de profitori care exercită puterea dată de cetăţean în nume propriu.

Problema de la care pleacă alte numeroase probleme este că politica a căpătat exclusivitate. Nu mai există o societate civilă care să fie o contrapondere şi să lupte împotriva exclusivităţii partidelor politice, în special propunând candidaţi independenţi politici care să fie în competiţie cu cei politici, adică să se stabilească condiţii de concurenţă între politicieni şi non-politicieni (societatea civilă).

vib said...

Un sistem puternic centralizat se aseamna cu o piramida. E condus de putini oameni, se ajunge cu greu in varf, iar cei de la baza sunt relativ indiferenti fata de cei de sus desi le sustin greutatea. Singura solutie pe care o vad eu pentru responsabilizarea romanilor si a oamenilor in general, cred ca este descentralizarea si autoadministrarea. Bineinteles in anumite limite pe care le-am mai mentionat: cateva reguli bine stabilite pe care sa le respecte toate comunitatile descentralizate. Oricum daca studiem istoria observam ca decalajele intre diversele paturi ale societatii au aparut odata cu centralizarea (de orice fel, fie in sectorul privat, fie in sectorul public).

Bibliotecaru said...

@ vib

Mă văd nevoit să vă contrazic. Centralizarea şi descentralizarea nu au nimic de-a face cu decalajul dintre bogaţi şi săraci. Aici vorbim despre conceptul de stânga, care pleacă din start de la conceptul egalitarist, şi despre conceptul de dreapta, care pleacă din start la conceptul avansării decalajului dintre cei bogaţi şi cei săraci. La mijloc se află centrismul. Pe lângă centrism se află social-democraţia, neo-liberalismul şi conservatorismul, curentele care sunt dominate ideologic de economia de piaţă, pe de o parte, şi de protecţia socială, de cealaltă parte.

Dacă vreţi, societatea liberală este un Ferrari, cea comunistă o Dacia... şi aici trebuie să parcurgi milioane de km de istorie. Pe termen scurt maşina mai performantă te duce mai departe şi mai repede, dar deplasarea este scumpă şi consumă în disperare, se va defecta şi va rămâne rapid fără combustibil. Pe termen lung maşina ieftină va fi uşor de reparat, consumă puţin combustibil şi te duce cu mult mai departe. Capitalismul este în criză pentru că şi-a consumat banii (resursa) pe bunăstare, a consumat-o şi pe a noastră... şi nu mai are ce să consume. Noi o ducem mai prost, dar suntem mai adaptaţi salariilor mici şi mizeriei decât ei, tocmai pentru că abia suntem ieşiţi din socialism.

Piramida este un concept democratic, numai că sensul democratic nu este de sus în jos, adică în sens totalitar, dinspre liderul maxim spre cetăţean... ci de jos în sus, dinspre cetăţeni spre executiv. Diferenţa în democraţie este că liderul sau conducătorul, cum doriţi să-l numiţi, nu mai există, el fiind înlocuit cu executantul. Se pare că este destul de greu de înţeles că democraţia ia decizia de la preşedinte, premier, Parlament... şi o dă cetăţeanului. În democraţie cetăţeanul porunceşte şi cei aleşi sau numiţi nu fac altceva decât să pună în operă voinţa cetăţeanului.

Pentru ca cetăţeanul să poruncească, el trebuie să se exprime, în momentul electoral al alegerilor parlamentare, asupra proiectelor de lege ce vor fi executate în cei 4 ani de mandat. Cum până acum în România candidaţii pentru Parlament nu au venit niciodată în faţa alegătorilor cu un proiect de lege, cum în România se fac mii de legi în cei 4 ani de mandat... nu putem vorbi despre democraţie decât la nivelul declarativ, în realitate astăzi România este un stat oligarhic totalitar.

vib said...

Fie ca proprietatea privata este garantata sau ca este pusa la comun, centralizarea duce la desemnarea unui numar foarte mic de oameni care sa controleze aceasta proprietate. Fidel Castro nu este foarte diferit de Donald Trump de exemplu. Vei spune acum ca Fidel si Donald nu sunt alesi in mod democratic. Problema este ca democratiile au tendinta sa devina dictaturi tocmai datorita focalizarii puterii pe anumite perioade de timp. As incepe cu Republica Romana, de ce nu cu bandele de razboinici vikingi si as extrapola chiar la Statele Unite, care incet incet isi pierd caracterul democratic. Puterea corupe si nu exista decat un singur adversar pentru asta: educatia. Din acest motiv cred ca in societatile predominant primitive (cum este si a noastra) centralizarea este periculoasa si duce inevitabil la abuzuri. Un alt aspect dezavantajos pentru centralizare, fie si democratica, este tirania majoritatii. Minoritatea trebuie sa se supuna majoritatii si nu poate decat sa tipe ca nu ii convine (acolo unde poate macar atat). Intr-o societate descentralizata minoritatea se pastoreste dupa priceperea ei, are putere de decizie si astfel nu apar tendinte centrifugale. Eu as spune ca societatea centralizata este Ferrari-ul (ca se numeste Cuba sau SUA) iar cea descentralizate este Dacia (ca se numeste Elvetia sau kibutz).

Bibliotecaru said...

@ vib

Eu încerc să vă spun că centralismul şi democraţia nu sunt noţiuni opozabile. Mai încerc să vă spun că democraţie reală nu a fost niciodată în lume, asta pentru că a existat o clasă politică, sau o oligarhie, care şi-a însuşit dreptul de a conduce o societate "în numele poporului".

Pentru inducerea democraţiei este absolut necesară educaţia, dar şi unirea cetăţenilor în scopurile democratice. Politicienii nu vor apăra niciodată drepturile cetăţenilor în pofida intereselor propriei clase politice, cetăţenii trebuie să lupte chiar ei împotriva abuzurilor politice.

Bibliotecaru said...

Revenind la Ferrari/Dacia...

Economia de piaţă, economia descentralizată, se bazează pe o supraproducţie... Dumneavoastră mergeţi să vă alegeţi o pereche de pantofi sport funcţie de modă, de culoare... aspectul practic al încălţărilor este acelaşi la toate modelele. Se produce mult şi se aruncă mult... asta numai pentru că iese din modă. Pentru un consum de X perechi de încălţăminte se produc 4X de perechi din care 3X se aruncă. Cele X care se cumpără arată bine, sunt mai bune în raportul preţ/calitate decât cele 3X care nu se cumpără.

Economia centralizată nu are treabă cu moda. Se constată un consum de X perechi de încălţăminte, economia centralizată va produce X perechi de încălţăminte. Dacă nu se vând, ele nu se aruncă, stau în magazin cu anii până cineva le va cumpăra. Fără concurenţă nu are importanţă comparaţia. Fără concurenţă nu are importanţă cererea/oferta pentru că preţul reiese din cheltuielile de producţie şi nu contează un prea scump sau un prea ieftin. Evident, preţul va fi mult mai mic decât în economia descentralizată.

SUA nu are economia centralizată. Chiar dacă vi se pare că monopolul sau cartelul stabileşte un preţ convenabil, oricine poate concura, chiar şi cartelul or monopolul... dacă îi dă mâna. Descentralizarea îşi are imaginea cea mai bună în imperialism, în societatea de consum.

Dacă vorbim însă, nu de economia centralizată, ci de structura politică centralizată...

vib said...

Economia descentralizata presupune accesul la bunuri si servicii in functie de capabilitatea fiecaruia, nu neaparat pe supraproductie. As parafraza: "fiecaruia dupa puteri". Exemplul arata exact cele trei mari dezavantaje ale unei economii centralizate: stagnarea (nu mai sunt in competitie, de ce as evolua?), uniformizarea (51% vor pantofi roz, ailalti 49% au fript-o sau construiesc o piata neagra=descentralizare) si monopolul (se manifesta in anumite domenii economice in SUA - de aici ideea cu centralizarea chiar si acolo). Istoria recenta arata esecul rasunator al economiilor centralizate in paralel cu dramele produse de monopoluri/carteluri. Sunt de acord ca resursele sunt limitate si in anumite societati se face risipa, dar risipa se opreste prin educatie. Daca incercam sa o oprim cu forta, inregimentand oamenii in sisteme economice pe care doar o elita intelege de ce sunt sustenabile, ne vom confrunta cu rezistenta si refulari cu consecinte negative. Cam cum au patit romanii in anii '90. Cumpatarea se educa, nu se impune. E suficient sa urmarim o persoana care urmeaza un regim de slabire. Cele bazate pe infometare esueaza mereu. Un alt avantaj incontestabil al unei societati economice descentralizate este inovatia tehnologica. Facand cu mai putin mai mult amelioram si risipa. Inovatia este mult mai greoaie acolo unde nu exista competitie. Exemplul Dacia 1300/1310 e graitor - are capitole cruciale la care produce risipa comparat cu modele dotate cu noile tehnologii. Similar, 3-4 companii constituite intr-un cartel (cum e piata cimentului de exemplu la noi) vor ajunge sa "inoveze" in metode de a mari pretul fara a plati amenzi. Progresul tehnologic este direct proportional cu gradul de competitie.

vib said...

In legatura cu centralizarea politica problemele sunt cam aceleasi: stagnare, uniformizare, monopol. Parlamentarul trebuie sa reprezinte vointa unui numar X de alegatori. Privita cu luciditate, aceasta situatie ignora logica elementara. Cand X>1 deja nu va mai fi in stare sa reprezinte 100% pe alegatorii sai (pentru ca acestia sunt indivizi cu mentalitati si caractere diverse). Din nefericire alta alternativa mai buna nu exista. In viziunea mea, ca sa compensam aceasta pierdere de reprezentativitate avem o singura varianta: cat mai putina putere de decizie in mana reprezentantului si cat mai multa in mana alegatorului. Cand 100 de mii de alegatori sunt "reprezentati" de 1 om pot indrazni sa spun ca nu mai vorbim de reprezentare. Mai ales daca persoana respectiva isi duce zilele la 400-500km distanta, neancorat in realitatile vietii persoanelor pe care le reprezinta. Un stat puternic implica un cetatean privat de libertate. Un stat care este "obligat" sa ofere masa/casa/medicamente s.a.m.d inseamna un cetatean care sta cu mana intinsa ca sa isi primeasca inapoi rodul muncii sale. Un stat centralizat este figura paterna care stie cum e mai bine pentru "copii" sai, cetatenii. Delegarea reprezentativitatii implica delegarea responsabilitatii: daca parlamentarul greseste, alegatorul nu se simte responsabil. As indrazni sa spun ca un individ intr-un stat centralizat este un individ cu putere de decizie erodata si care isi pierde responsabilitatea ca efect. Nu ai cum sa inveti din greseli daca o mana de sus te fereste mereu sa dai cu capul de pragul usii. La un moment dat s-ar putea sa crezi ca nu exista un astfel de prag (medicamentele ar trebui sa fie gratuite pentru ca cresc in copaci si le culege guvernul nu-i asa?). Singurul rol al statului, in opinia mea, este sa apere cetatenii de pericolele externe si de amenintarile interne la proprietatea si libertatea fiecaruia. Concentrarea de putere, fie si initiata de figuri bine intentionate, in timp atrage si/sau formeaza indivizi fascinati de putere.

Bibliotecaru said...

:D
Văd că faceţi eforturi să nu înţelegeţi ce este cu economia centralizată/descentralizată.

Vorbeaţi despre ciment? Să luăm exemplul cimentului.

Cum se întâmplă într-o economie centralizată.
1. Există un plan cincinal ce va fi pus în operă cu prelungire pe o perioadă de 10 şi 50 de ani.
2. În planul cincinal există proiectele mari de construcţii. Din acestea reiese o nevoie de ciment.
3. Pe baza unei cifre de necesar de materii prime, se studiază problema obţinerii cimentului. Astfel ai nişte fabrici de ciment care oferă materie primă într-un anumit ritm. Dacă acest ritm este insuficient, mai faci o fabrică sau două de ciment pentru a-şi asigura resursa... Evident însă, nimeni nu face fabrici pentru 5 ani... nevoia de ciment trebuie să fie acoperită şi pe viitor, de aici nevoia planului pe termen lung.

Centralizând ştii în permanenţă (aproximativ, dar destul de exact), cât ciment ai nevoie şi dacă trebuie să mai faci o fabrică sau vârful de necesar este temporar şi trebuie să faci stocuri sau să iei din import... Centralizarea îţi concentrează toate efortului de a atinge o soluţie economică optimă.

Descentralizând această problemă, nimeni nu ştie ce se va construi, nimeni nu ştie cât ciment este necesar, e treaba pieţei private să rezolve această problemă. În consecinţă cimentul poate să cadă în penurie, şi atunci se scumpeşte, nişte obiective vor rămâne neconstruite... sau dimpotrivă, văzând că există o creştere de cerere de ciment, deci o oportunitate, investitorii vor face o supra-producţie de ciment pentru a acoperii cererea.

Exact asta s-a întâmplat la criza imobiliară. Plecând de la "bunăstare", s-au dat foarte uşor credite de investiţii în imobiliare şi piaţa a ajuns în supraofertă, în particular cei cu cimentul se concurau (de aici nevoia de cartel, pentru a nu se concura pe preţ). Cum a căzut piaţa imobiliară, nu se mai construieşte nimic esenţial, chiar dacă cei de la Guvern menţin artificial piaţa construcţiilor în viaţă, cimentul s-a dovedit în exces şi firmele au mari probleme financiare pentru că nu mai pot vinde ce rămâne în exces. Dacă nu pot vinde la export (şi cum criza este mondială, nu vor putea) nu au altceva de făcut decât să se închidă.

Procesul tehnologic este legat de competiţie, de economia de piaţă, adică de descentralizare, dar îmbunătăţirea procesului tehnologic conduce la lucruri mai scumpe la acelaşi grad de utilitate.

Bibliotecaru said...

Stimate domn,
Parlamentarul nu trebuie să caute să mulţumească pe cei ce l-au ales, îi reprezintă reprezentându-se pe sine.

Să luăm legea educaţiei.

Dacă cetăţeanul ar fi avut în campania electorală 5 versiuni de lege a educaţiei prezentate de 5 candidaţi, atunci el ar fi ales varianta de proiect legislativ care i-ai fi convenit cel mai mult.

Cel ales nu trebuie decât să depună iniţiativa legislativă şi să o susţină în Parlament.

La nivel naţional vor acţiona legile statisticii, astfel numărul de votanţi pentru o anumită formă a legii se va regăsi (aproximativ) în numărul de parlamentari care susţin acea lege în Parlament. Parlamentarul nu face nimic altceva decât să se auto-reprezinte în Parlament şi astfel reprezintă şi pe cei ce l-au votat. Evident, nu are voie să se răzgândească din nu ştiu ce alte interese... :D

vib said...

Hmm. "Procesul tehnologic este legat de competiţie, de economia de piaţă, adică de descentralizare, dar îmbunătăţirea procesului tehnologic conduce la lucruri mai scumpe la acelaşi grad de utilitate. "
Serios? Cat costa o masina in 1900 si cat costa acum raportat la puterea de cumparare medie, sau o constructie de beton armat, ca tot era vorba, sau un palton? Pe modelul acesta de gandire societatea ideala ar fi cea a vanatorului-culegator sa inteleg :). Progresul tehnologic exact asta face: produce mai ieftin bunuri si servicii cu aceeasi utilitate (sau chiar mai buna). Gandeste-te la evolutia agriculturii, a produselor farmaceutice de ce nu si vei intelege la ce ma refer.
"În consecinţă cimentul poate să cadă în penurie" - asta se intampla doar cand ai carteluri/monopol. Cand ai concurenta cu un mare numar de producatori apare imediat cineva sa ii ia locul.
"Centralizând ştii în permanenţă (aproximativ, dar destul de exact), cât ciment ai nevoie" - este o opinie paternalista. Indivizii nu sunt statistici. Asta inseamna ca daca la un moment dat am resurse si mi se nazare sa pun in opera ceva care necesita mult ciment nu voi putea din cauza cotei stabilite de planul cincinal. Pe langa faptul ca imi limiteaza libertatea de actiune arata si o mentalitate autoritara si protectiva. Un copil crescut de un astfel de parinte nu va sti ce inseamna greseala, nu va putea invata sa stea pe picioarele lui. Similar o industrie protejata si controlata nu va invata sa stea pe picioarele ei. Mereu va avea nevoie de parintele binevoitor/statul care sa ii spuna ce sa faca si sa o scoata din gropi cand da prin ea. Eu zic ca trebuie sa avem mai multa incredere in noi ca fiinte umane dotate cu ratiune de Dumnezeu. Uite ca exemplu: falimentul si somajul sunt daunatoare doar atunci cand nu invatam unde am gresit. Nu trebuie sa ne fie frica de ele. Sunt lectii, nu pedepse. Statistica e buna cu rol consultativ, nu pentru a impune modele economice. Daca stii cum e bine explicai lui X, dar nu il forta. Daca nu vrea sa inteleaga, lasa-l sa se loveasca. E dreptul lui ca fiinta umana rationala sa isi faca rau. Ca si cu piata imobiliara :D. Descentralizarea economica duce la libertate economica. Libertatea economica duce la libertate politica.

vib said...

"Parlamentarul nu trebuie să caute să mulţumească pe cei ce l-au ales, îi reprezintă reprezentându-se pe sine." Si cum este compatibila ideea asta cu libertatea mea ca individ? Parlamentarul nu trebuie sa ma multumeasca pe mine si se reprezinta pe sine... deci eu in afara de pus stampila nu am nici o putere in acest sistem. De ce as fi interesat sa il protejez?
"Dacă cetăţeanul ar fi avut în campania electorală 5 versiuni de lege a educaţiei prezentate de 5 candidaţi, atunci el ar fi ales varianta de proiect legislativ care i-ai fi convenit cel mai mult."
Si daca eu nu sunt de acord cu nici o versiune? Vei spune ca ar trebui sa candidez al 6-lea. Daca nu am mijloacele sa candidez inseamna ca raman nereprezentat. Centralizarea sistemului politic imi impune la final versiunea aleasa de majoritate. Nu m-ar deranja cele 5 sisteme daca nu ar trebui sa le sustin platind taxe. Fiecare sa vina cu ideea lui pe banii lui. Daca intinde mana si spre banii mei ca sa isi puna in aplicare versiunea atunci vorbim de taxare fara reprezentare. Atenteaza la proprietatea mea personala si implicit la libertatea mea. S-au facut revolutii pe tema asta.
"La nivel naţional vor acţiona legile statisticii" - repet, suntem oameni, indivizi, nu statistici. Dumnezeu ne face pe fiecare in parte diferit. Statistica trebuie sa spuna: "ar fi recomandat asa", nu: "trebuie asa". Descentralizarea politica are printre scopuri si protejarea minoritatii in fata abuzurilor majoritatii. Mie de exemplu nu imi place fotbalul. Daca majoritatea romanilor decid ca trebuie sa poata urmari meciurile Campionatului Mondial la Televiziunea publica platita si din taxele mele, avem o problema. Sunt taxat fara sa fiu reprezentat. Am libertatea de exprimare, dar nu am libertatea de actiune asupra propritatii mele private.

Bibliotecaru said...

:))))))

Democraţia nu înseamnă că fiecare este reprezentat în toate deciziile... ci că majoritatea are dreptate. Aţi uitat? Chestiunea este că majoritatea apare (se formează) exact atunci când plenul votează legea, nu în momentul votului... existând deci o negociere între păreri obţinându-se practic versiunea cu cel mai mare număr de voturi (asta teoretic, căci în practică vine domnul Boc şi angajează răspunderea Guvernului).

Despre restul postării... vă recomand să recitiţi încă o dată tot ce am scris. Este deja, cred, a patra oară când spuneţi că am afirmat ceva ce nu am spus. Sunt convins că nu aveţi probleme să înţelegeţi exact care este treaba cu centralizat/descentralizat, cu evoluţia tehnologiei... că altfel vom merge până după revelion fără nici un rezultat. Eu v-am dat din start exemplu dintre Ferrari şi Dacia care corespund aceluiaşi scop, anume deplasarea din punctul A în punctul B... dumneavoastră spuneţi deja de maşina din 1900. Vorbim în paliere diferite de logică şi nu este normal.

vib said...

"Democraţia nu înseamnă că fiecare este reprezentat în toate deciziile... ci că majoritatea are dreptate". Intr-un sistem descentralizat, unde nu punem banii la gramada prin taxe, nu prea conteaza cine are dreptate. Nu prea conteaza leaderul, conteaza individul.
Am sa incerc sa concluzionez, ca sa nu stam pana la Revelion:
1) Intr-un sistem liberal (implicit descentralizat, centralizarea si liberalismul sunt notiuni incompatibile) tu traiesti dupa parerile tale si eu dupa ale mele. Bunastarea depinde de priceperea fiecaruia.
2) Intr-un sistem centralizat, unde punem resursele si reprezentativitatea la comun, eu sunt obligat sa produc/consum/traiesc dupa cota impusa de tine (si majoritatea) in planul cincinal pentru ca tu stii cum e mai bine/mai putin risipa/mai crestineste.
Tie ti se pare corect sa imi impui cum sa imi gestionez proprietatea, fie si printr-o majoritate, mie mi se pare corect sa iti apar dreptul de a nu fi de acord cu mine si de a te pastori dupa convingerile tale. Chiar daca esti singurul care are o parere diferita.
La treaba cu masina putem sa o rasucim cat vrem. Exemplul cu Ferrari si Dacia nu este corect pentru ca au preturi complet diferite. Daca vrei sa studiezi rolul progresului tehnologic trebuie sa compari produse similare ca utilitate si pret (ca intr-un experiment stiintific, nu schimbi trei variabile si emiti concluzii cum iti convine). Trebuiau comparate Dacia 1300 cu Dacia Logan. Acelasi pret + progres tehnologic = crestere in utilitate (consum mai mic de combustibil printre altele). Similar: un aparat de aer conditionat in anii '80 era mult mai scump decat acum, dar utilitatea e cam aceeasi. Deci: aceeasi utilitate + progres tehnologic = scadere de pret. Mi se pare o fundamental pentru orice sistem de gandire rational principiul: "progres tehnologic = bunastare". Daca nu era asa, fugaream si acum mamuti cu sulita pentru ca era mai economic :).

Bibliotecaru said...

Sunt de acord cu punctele 1 şi 2...

vib said...

Probabil mai gasim puncte de vedere comune. Sper ca nu ti-ai pierdut rabdarea chiar daca avem opinii divergente in anumite puncte.
Daca esti familiar cu web-ul de limba romana probabil stii ca un dialog civilizat, unde se critica ideile si nu persoana, este dificil de gasit.
http://bibliotecarul.blogspot.com/2010/10/7-am-nevoie-de-10-milioane-de-romani.html
Pentru cei care constituie majoritatea vei avea nevoie de mult mai multa rabdare. Totusi daca cineva nu aprinde lumina, ignoranta si intoleranta se transmit la infinit, din generatie in generatie. La multi ani si la multa rabdare!

Bibliotecaru said...

Stimate domn,
Nu-mi pierd răbdarea.

Rostul meu, dacă vreţi, nu este să câştig adepţi de vreun fel şi nici să conving pe cineva de ceva, ci să trezesc în cetăţenii români dorinţa de a-şi proteja interesul civic împotriva abuzului politic aşa cum cred ei mai bine. De aceea primul pas ar trebui să fie cunoaşterea "armelor" politicienilor. Dacă cetăţenii nu conştientizează care este rostul politicii şi ce trebuie să facă ea în societatea românească, dar mai ales ce nu trebuie să facă, atunci nu au altă şansă decât să înghită, una după alta, tot felul de "gogoşi" spune de politicieni la televizor din calitatea de victimă. Prima chestiune ce ar trebui, cred eu, promovată este că cetăţeanul apolitic nu are de ce să ia o poziţie de susţinere vis-a-vis de un partid politic. Susţinerea unui partid politic se face prin înregimentare politică, căci acesta este sensul existenţei politicii, coagularea cetăţenilor cu aceleaşi valori şi aceiaşi voinţă politică.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.