Răspuns către domnul Vasile,

---

Tocmai mă amuzam de faptul că iReportCNN-ul dă un link spre blogul meu...
http://ireport.cnn.com/docs/DOC-716537
şi că acea pagină este mai puţin văzută decât pagina mea originală, respectiv
http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/12/ziua-internationala-drepturilor-omului.html
că domnul Vasile, stimatul nostru coleg de dialog, îmi adresează o întrebare importantă. Cum întrebarea este foarte importantă, trebuie să transcriu răspunsul şi aici pentru a fi preluat de Google (comentariile de pe acest server, dar şi după multe altele, nu sunt văzute de Google).

Iată întrebarea:

Vasile, said...

Ba nu,

Faptul ca acesta Constitutie asa cum e , nu mai este oare nu este indeajuns sa probeze ca statul este deja totalitar?

Seful nostru este calauzit de intelepciunea populara "legile sunt facute ca sa le incalci" si de aici el ca sef al tutitor is aroga dreptul de a incalca legea legilor!

December 13, 2011 8:37 AM

(http://www.blogger.com/comment.g?blogID=7198702111683410441&postID=4028005502823384898)

(http://domnulsix.wordpress.com/2011/06/01/la-ce-i-trebuie-lui-base-constitutie/)

Ei bine, aşa este... constituţia nu poate fi un act constitutiv esenţial decât în măsura în care este şi respectată. Răspunsul meu este...

Domnule Vasile,
Filosofia care a călăuzit societatea până acum, reflectată modern în fiecare dintre Constituţiile lumii, are o hibă universală, dacă pot spune aşa (şi iată că pot).

Vedeţi dumneavoastră, sistemul de valori universal porneşte de la faptul că o autoritate superioară, generic numită Divinitate, pedepseşte pe omul trecător şi vremelnic îndoit de greutăţile şi patimile vremurilor. În acest raport, Divinitatea are întotdeauna dreptate dat fiind caracterul său superior. Transpunând acest principiu în reguli sociale, Divinitatea se transformă în Stat. În consecinţă, în orice Constituţie se stabilesc nişte reguli îndreptate împotriva comportamentului aberant al cetăţenilor, reguli impuse de către stat. Numai că statul este ceva inefabil, un abur al conştiinţei, nu poate avea puterea unei Divinităţi. În consecinţă nimeni nu apără puterea statului, cea dată de lege, de atacul alterant susţinut de către vinovăţia grupului celor ce pun în execuţie raţiunea statului. În consecinţă, statul-divinitate devine el însuşi un "încălcător de legi". Iată deci marea problemă universală, în timp ce logica de plecare situa Divinitatea deasupra legii, atotputernică, atotştiutoare şi cu valoare de adevăr irefutabilă, statul care este transpus în rolul Divinităţii nu este perfect pentru că este pus în funcţiune de oameni şi nu de valori superioare celei umane.

Şi atunci s-a născut noţiunea de "stat de drept". Teoria statului de drept este stufoasă, dar până la urmă se traduce prin faptul că statul este egal în faţa legii cu cetăţeanul. Simţiţi cum Divinitatea cea aflată desupra legi devine, prin transpunerea în sistemul de valori al statului, entitate supusă legii?

Cât timp o societate este deservită de un "stat de drept", adică de un stat deservit organizaţional de oameni care nu încalcă legile, Constituţia funcţionează ca reper. Cât timp statul este corupt, Constituţia nu mai funcţionează ORICARE AR FI CONSTITUŢIA. Atunci când Constituţia nu funcţionează, este absurd să o schimbi ca să funcţioneze. Cât timp oamenii care deservesc organizaţional statul încalcă sau se fac că nu înţeleg legile după care statul ar trebui să funcţioneze, oricare ar fi Constituţia, ea nu va fi respectată.

Iată, domnul Boc va angaja răspunderea Guvernului pe două legi care nu au legătură cu programul de Guvernare şi... nimeni nu protestează la Curtea Constituţională pentru a îndrepta aberaţia. Ce vină are Constituţia?