Preşedintele şi starea de urgenţă

---

Se tot aude că preşedintele ar putea fi îndreptăţit să declare starea de urgenţă.

Să vedem un pic cum stăm cu starea de urgenţă din punctul de vedere al legii, recunosc că nu am răbdare să văd dacă legile sunt sau nu sunt în varianta consolidată, încerc însă să dau variantele de pe site-ul Camerei Deputaţilor, astfel încât să se poată verifica dacă au fost sau nu au fost modificate.

Mai întâi Constituţia.

ARTICOLUL 63 - Durata mandatului
(1) Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora.

ARTICOLUL 73 - Categorii de legi
(3) Prin lege organica se reglementeaza:
g) regimul starii de asediu si al starii de urgenta;

ARTICOLUL 89 - Dizolvarea Parlamentului
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Romaniei si nici in timpul starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta.

ARTICOLUL 93 - Masuri exceptionale
(1) Presedintele Romaniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta in intreaga tara ori in unele unitati administrativ-teritoriale si solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta si functioneaza pe toata durata acestora.

ARTICOLUL 152 - Limitele revizuirii
(3) Constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta si nici in timp de razboi.

Şi acum legea:

LEGE nr.45 din 1 iulie 1994 a apărării naţionale a României

ART. 22
La proclamarea starii de asediu sau de urgenta, la declararea mobilizarii ori a starii de razboi pot fi rechizitionate bunuri apartinind agentilor economici, institutiilor publice, celorlalte persoane juridice si persoanelor fizice si pot fi chemati cetateni apti de munca pentru prestari de servicii, in conditiile prevazute de lege.
In situatiile prevazute la alin. 1, prin hotarire a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, agentii economici a caror activitate este nemijlocit legata de asigurarea resurselor necesare apararii pot fi militarizati. Organizarea si functionarea acestora se stabilesc prin hotarire a Guvernului.
(http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=14400)

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − Starea de asediu şi starea de urgenţă sunt măsuri excepţionale care se instituie în cazuri determinate de apariţia unor pericole grave la adresa apărării ţării şi siguranţei naţionale sau a democraţiei constituţionale ori pentru prevenirea, limitarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre.

Art. 2. − Starea de asediu reprezintă ansamblul de măsuri cu caracter politic, militar, economic şi social, care se instituie în anumite zone sau pe întregul teritoriu al ţării, în scopul creşterii capacităţii de apărare a ţării, în situaţia iminenţei unei acţiuni sau inacţiuni îndreptate împotriva suveranităţii, independenţei, unităţii statului sau integrităţii teritoriale.

Art. 3. − Starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic, social şi de ordine publică, instituit în întreaga ţară sau în anumite zone ori în unele unităţi administrativ-teritoriale, în următoarele situaţii:

a) existenţa unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale sau democraţiei constituţionale, ceea ce face necesare apărarea instituţiilor statului de drept şi menţinerea sau restabilirea stării de legalitate;

b) iminenţa producerii ori producerea unor dezastre, ceea ce face necesare prevenirea, limitarea şi înlăturarea efectelor acestora.

Art. 4. − Pe durata stării de asediu şi a stării de urgenţă, proporţional cu gravitatea situaţiei ce a determinat instituirea acestora şi numai dacă este necesar, poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale înscrise în Constituţie, cu acordul ministrului justiţiei.

Art. 5. − Starea de asediu se poate institui pe o perioadă de cel mult 60 de zile, iar starea de urgenţă, pe o perioadă de cel mult 30 de zile.

Art. 6. − În raport cu evoluţia situaţiilor de pericol se poate trece de la starea de urgenţă la starea de asediu şi de la starea de asediu la mobilizare sau la starea de război, cu respectarea prevederilor constituţionale şi ale prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 7. − (1) La instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, unele atribuţii ale administraţiei publice centrale şi locale, legate de aplicarea dispoziţiilor art. 20 din prezenta ordonanţă de urgenţă, trec în competenţa autorităţilor civile şi militare prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau de urgenţă.

(2) Autorităţile civile ale administraţiei publice centrale şi locale de specialitate continuă exercitarea atribuţiilor care nu au fost transferate autorităţilor militare şi au obligaţia de a acorda sprijin autorităţilor militare.

Art. 8. − În exercitarea atribuţiilor ce le revin pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, autorităţile militare emit ordonanţe militare care au putere de lege, cu respectarea dispoziţiilor art. 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. 9. − (1) Conducătorii autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi cei ai altor persoane juridice sunt obligaţi să aplice în domeniul lor de activitate măsurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în actele normative conexe.

(2) Persoanele fizice sunt obligate să respecte măsurile cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi dispoziţiile prevăzute în actele normative specifice stării instituite.

CAPITOLUL II

Procedura instituirii stării de asediu sau a stării de urgenţă. Încetarea acestora

Art. 10. − Starea de asediu sau starea de urgenţă se instituie de Preşedintele României prin decret, contrasemnat de primul-ministru şi publicat de îndată în Monitorul Oficial al României.

Art. 11. − Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă se aduce neîntârziat la cunoştinţă populaţiei prin mijloacele de comunicare în masă, împreună cu măsurile urgente de aplicare, care intră imediat în vigoare. Decretul se difuzează pe posturile de radio şi de televiziune, în cel mult două ore de la semnare, şi este retransmis în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de asediu sau de urgenţă.

Art. 12. − În termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, Preşedintele României solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate.

Art. 13. − În situaţia în care Parlamentul nu încuviinţează starea instituită, Preşedintele României revocă decretul, măsurile dispuse încetându-şi aplicabilitatea.

Art. 14. − Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă trebuie să prevadă următoarele:

a) motivele care au impus instituirea stării;

b) zona în care se instituie;

c) perioada pentru care se instituie;

d) drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale şi ale art. 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă;

e) autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora;

f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.

Art. 15. − În funcţie de evoluţia situaţiilor de pericol, Preşedintele României, cu încuviinţarea Parlamentului, poate prelungi durata stării instituite şi poate extinde sau restrânge aria de aplicare a acesteia.

Art. 16. − (1) Încetarea stării de asediu sau de urgenţă are loc la data stabilită în decretul de instituire sau în decretul de prelungire.

(2) În cazul înlăturării situaţiilor de pericol înainte de expirarea termenului stabilit, încetarea aplicării măsurii excepţionale se dispune prin decret.

CAPITOLUL III

Competenţe şi responsabilităţi

Art. 17. − Coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decretul de instituire a stării de asediu revine, în principal, Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 18. − (1) În cazul instituirii stării de urgenţă în temeiul art. 3 lit. a), coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decret revine, în principal, Ministerului de Interne.

(2) În condiţiile alin. (1), Corpul Gardienilor Publici şi societăţile specializate de pază pot fi militarizate, desfăşurându-şi activitatea în subordinea Ministerului de Interne.

(3) În cazul prevăzut la art. 3 lit. a), forţele Ministerului Apărării Naţionale sprijină logistic forţele Ministerului de Interne, la cererea acestuia.

Art. 19. − Pe durata stării de urgenţă, instituită în temeiul art. 3 lit. b), coordonarea aplicării măsurilor dispuse revine Comisiei Guvernamentale de Apărare împotriva Dezastrelor.

Art. 20. − Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi a măsurilor prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă, autorităţile civile şi militare au următoarele atribuţii şi răspunderi:

a) să întocmească planurile de acţiune şi planurile de ridicare graduală a capacităţii de luptă, în conformitate cu ordinele şi instrucţiunile proprii;

b) să dispună depunerea temporară a armelor, muniţiilor şi materialelor explozive aflate asupra populaţiei şi să procedeze la căutarea şi ridicarea lor; la încetarea măsurii excepţionale, acestea vor fi înapoiate celor în drept să le deţină; să dispună închiderea temporară a societăţilor care comercializează arme şi muniţii şi să instituie paza acestora;

c) să limiteze sau să interzică circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulaţie;

d) să efectueze percheziţii oriunde şi oricând este nevoie;

e) să efectueze razii;

f) să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurarea adunărilor publice, a manifestaţiilor sau marşurilor;

g) să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgenţă persoanele a căror prezenţă nu se justific ă;

h) să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcţiile şi în zonele stabilite şi să ţină evidenţa acestora;

i) să protejeze informaţiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media; informaţiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgenţă, cu excepţia celor referitoare la dezastre, se dau publicităţii numai cu avizul autorităţilor militare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de natura şi de forma de proprietate, sunt obligate să transmită, cu prioritate, mesajele autorităţilor militare, la cererea acestora;

j) să dispună închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;

k) să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune;

l) să asigure paza militară a sediilor autorităţilor publice centrale şi locale, a staţiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, de radio şi de televiziune, precum şi a unor agenţi economici sau obiective de importanţă naţională; când situaţia impune, dispun oprirea temporară a alimentării cu gaze, energie şi apă potabilă, după caz;

m) să dispună raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;

n) să emită ordonanţe militare;

o) să interzică circulaţia rutieră, feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute;

p) dreptul de a ordona unităţilor Ministerului de Interne competente să efectueze reţineri pe timp de 24 de ore. Arestarea persoanei reţinute se poate face pe baza mandatului dat de procurorul delegat.

Art. 21. − (1) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în funcţie de situaţia operativă concretă din zonele în care a fost instituită starea de asediu sau starea de urgenţă, poate dispune, prin hotărâre, ca unităţile militare din forţele destinate apărării să fie trecute în trepte superioare ale capacităţii de luptă, potrivit planurilor întocmite, inclusiv completarea lor cu resurse umane şi materiale, conform organizării la război.

(2) Cheltuielile prilejuite de punerea în aplicare a prevederilor alin. (1) se asigură de către Guvernul României, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia acestuia.

Art. 22. − Durata serviciului militar obligatoriu sau a concentrării poate fi prelungită până la încetarea stării de asediu sau a stării de urgenţă, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

CAPITOLUL IV

Ordonanţele militare

Art. 23. − Ordonanţele militare se emit:

1. pe durata stării de asediu:

a) de ministrul apărării naţionale sau de şeful Statului Major General, când starea de asediu a fost instituită pe întregul teritoriu al ţării;

b) de comandanţii de mari unităţi în raza teritorială pentru care au fost împuterniciţi de şeful Statului Major General, când starea de asediu a fost instituită în anumite zone;

2. pe durata stării de urgenţă:

a) de ministrul de interne sau de secretarul de stat, prim-locţiitor al ministrului de interne, când starea de urgenţă a fost instituită pe întregul teritoriu al ţării;

b) de şefii inspectoratelor de poliţie judeţene sau de şeful Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, când starea de urgenţă a fost instituită în zona lor de competenţă;

c) de alţi ofiţeri împuterniciţi de secretarul de stat, prim-locţiitor al ministrului de interne, când starea de urgenţă a fost instituită în două sau mai multe judeţe.

Art. 24. − Ordonanţa militară cuprinde:

a) titlul şi numărul acesteia;

b) autoritatea militară emitentă;

c) baza legală a acesteia;

d) perioada de aplicare a acesteia;

e) regulile şi măsurile speciale care se dispun în zona în care s-a instituit starea de asediu sau starea de urgenţă, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora;

f) autoritatea abilitată să asigure aplicarea şi respectarea dispoziţiilor acesteia;

g) modul de aducere a ei la cunoştinţă populaţiei;

h) data, ştampila şi semnătura autorităţii emitente.

CAPITOLUL V

Măsuri care se iau pe durata stării de asediu

Art. 25. − Pe durata stării de asediu se pot lua următoarele măsuri:

a) aplicarea măsurilor prevăzute în planurile aprobate, precum şi a altor măsuri pe care le consideră oportune;

b) închiderea frontierei de stat în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de asediu, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum şi a pazei şi supravegherii frontierei pe toată lungimea sa;

c) amplificarea activităţilor de producţie a societăţilor comerciale şi a agenţilor economici care, prin natura domeniului de activitate, au atribuţii în realizarea produselor cu destinaţie militară sau execută reparaţii la unele categorii de tehnică militară;

d) organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor pentru nevoile forţelor destinate apărării;

e) luarea măsurilor pregătitoare specifice de către autorităţile publice care au atribuţii la mobilizare şi război;

f) intensificarea măsurilor organizatorice şi de pregătire pentru protecţia civilă;

g) interzicerea circulaţiei rutiere, feroviare, maritime, fluviale şi aeriene pe diferite rute;

h) dreptul de a ordona unităţilor Ministerului de Interne competente să efectueze reţineri pe timp de 24 de ore. Arestarea persoanei reţinute se poate face pe baza mandatului dat de procurorul delegat.

CAPITOLUL VI

Măsuri care se iau pe durata stării de urgenţă

Art. 26. − (1) Pe durata stării de urgenţă, instituită în temeiul art. 3 lit. a), se pot lua următoarele măsuri:

a) aplicarea de către autorităţile militare a măsurilor prevăzute în planurile aprobate conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale decretului de instituire;

b) organizarea şi asigurarea cu prioritate a transporturilor pentru nevoile forţelor destinate apărării;

c) închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgenţă, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum şi a pazei şi supravegherii frontierei pe toată lungimea sa.

(2) Pe durata stării de urgenţă, instituită în temeiul art. 3 lit. b), autorităţile şi instituţiile publice, agenţii economici şi populaţia sunt obligaţi să aplice şi să respecte prevederile legale speciale pe domeniu, precum şi măsurile dispuse de autorităţile competente.

CAPITOLUL VII

Sancţiuni

Art. 27. − Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă sau a dispoziţiilor ordonanţelor militare emise pe timpul stării de asediu şi al stării de urgenţă atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

Art. 28. − (1) Nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1) constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei.

(2) Sancţiunea poate fi aplicată şi persoanei juridice.

Art. 29. − Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 28 şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de ministrul apărării naţionale sau, după caz, de ministrul de interne.

Art. 30. − Contravenţiilor prevăzute la art. 28 le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

Art. 31. − (1) Fapta personalului militar în activitate sau mobilizat, care manifestă atitudine de defetism, incită la insubordonare sau nu execută ordinele primite, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu închisoare pe viaţă.

(2) Comandantul suprem al forţelor armate şi membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării răspund pentru ordinele date şi pentru efectele executării acestora.

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 32. − Autorităţile civile şi militare, cărora le revin îndatoriri în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, au obligaţia ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, să elaboreze planuri de cooperare şi de acţiune specifice, să stabilească forţele şi mijloacele necesare punerii lor în aplicare şi să asigure cunoaşterea de către personalul din structurile subordonate a obligaţiilor ce îi revin.

Art. 33. − Cercetarea şi judecarea infracţiunilor contra siguranţei statului şi a infracţiunilor contra păcii şi omenirii, săvârşite pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, intră în competenţa parchetelor şi instanţelor civile sau militare, conform Codului de procedură penală.

Art. 34. − În termen de 60 de zile de la încetarea stării de asediu sau a stării de urgenţă, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prezintă Parlamentului un raport asupra evenimentelor care au determinat instituirea acestora, acţiunile întreprinse şi măsurile necesare prevenirii unor astfel de situaţii.

Art. 35. − (1) Pe timpul stării de asediu şi al stării de urgenţă, folosirea armamentului din dotare şi a muniţiei aferente se va face prin derogare de la legislaţia în materie, în vigoare pe timp de normalitate, dată fiind iminenţa situaţiei operative.

(2) Singura somaţie înaintea folosirii armamentului din dotare o va constitui ordinul procurorului prin care se constată că activitatea ce urmează a fi reprimată este ilegală.

(3) Ordinul procurorului se va transmite în mod direct sau prin mijloacele de comunicare în masă.

Art. 36. − Deschiderea de credite în vederea efectuării cheltuielilor necesare pentru activităţile instituţiilor statului, legate de aplicarea măsurilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă pe timpul stării de urgenţă sau a stării de asediu, nu este supusă controlului preventiv al Curţii de Conturi.

Art. 37. − Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă orice dispoziţie contrară. (http://www.clr.ro/rep_htm/OUG1_1999.htm)

LEGE nr.415 din 27 iunie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării

Art. 4. - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării are următoarele atribuţii:

b) la solicitarea Preşedintelui României, analizează şi propune măsuri pentru:

1. instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă în întreaga ţară ori în unele localităţi;

f) aprobă:

7. planurile de acţiune la instituirea stării de asediu şi a stării de urgenţă;

(http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=36672)

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă

Având în vedere proliferarea atentatelor teroriste pe plan internaţional şi îndeosebi a
celor îndreptate împotriva intereselor statelor membre ale NATO, în special cele
provocate simultan, cu efecte dramatice asupra vieţii şi sănătăţii unui număr din ce în ce
mai mare de persoane, aşa cum au fost cele din Turcia, Rusia şi seria de atentate
teroriste din data de 11 martie 2004 din Spania, soldate cu aproximativ 200 de morţi şi
1.500 de răniţi,
în contextul geostrategic actual şi al multiplicării, pe de o parte, şi al creşterii
gravităţii, pe de altă parte, a riscurilor nonmilitare la adresa securităţii naţionale, pe
fondul accelerării tendinţelor de globalizare, al schimbărilor climatice radicale, al
dezvoltării experimentelor ştiinţifice cu efecte imprevizibile, al diversificării activităţilor
economice legale - şi nu numai - care utilizează, produc şi comercializează substanţe
periculoase,
având în vedere persistenţa, în domeniul managementului prevenirii şi gestionării
situaţiilor de urgenţă, a unui sistem instituţional parţial închegat, cu funcţionare
temporară şi care se activează abia la momentul producerii situaţiilor de urgenţă -
incapabil să asigure un răspuns adecvat noilor provocări la adresa securităţii naţionale,
pentru a asigura instituirea, în cel mai scurt timp, a unui cadru legal modern şi a unor
mecanisme manageriale perfecţionate, menite să asigure, în mod unitar şi profesionist,
apărarea vieţii şi sănătăţii populaţiei, a mediului înconjurător, a valorilor materiale şi
culturale importante, pe timpul producerii unor situaţii de urgenţă, care să permită
restabilirea rapidă a stării de normalitate,
şi ţinând seama de necesitatea accelerării procesului de integrare a României în
structurile europene şi euroatlantice,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, denumit în continuare
Sistem Naţional, se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pentru prevenirea şi
gestionarea situaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane, materiale,
financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate.
(2) Sistemul Naţional este organizat de autorităţile administraţiei publice şi se
compune dintr-o reţea de organisme, organe şi structuri abilitate în managementul
situaţiilor de urgenţă, constituite pe niveluri sau domenii de competenţă, care dispune de
infrastructură şi de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în
prezenta ordonanţă de urgenţă.
ART. 2
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile folosite au următorul
înţeles:
a) situaţia de urgenţă - eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin
amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător,
valorile materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate
sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi
managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate;
b) amploarea situaţiei de urgenţă - mărimea ariei de manifestare a efectelor distructive
ale acesteia în care sunt ameninţate sau afectate viaţa persoanelor, funcţionarea
instituţiilor statului democratic, valorile şi interesele comunităţii;
c) intensitatea situaţiei de urgenţă - viteza de evoluţie a fenomenelor distructive şi
gradul de perturbare a stării de normalitate;
d) starea potenţial generatoare de situaţii de urgenţă - complex de factori de risc care
prin evoluţia lor necontrolată şi iminenţa ameninţării ar putea aduce atingere vieţii şi
populaţiei, valorilor materiale şi culturale importante şi factorilor de mediu;
e) iminenţa ameninţării - parametrii de stare şi timp care determină declanşarea
inevitabilă a unei situaţii de urgenţă;
f) starea de alertă - se declară potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi se referă la
punerea de îndată în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a
populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă;
g) managementul situaţiei de urgenţă - ansamblul activităţilor desfăşurate şi
procedurilor utilizate de factorii de decizie, instituţiile şi serviciile publice abilitate
pentru identificarea şi monitorizarea surselor de risc, evaluarea informaţiilor şi analiza
situaţiei, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acţiune şi implementarea
acestora în scopul restabilirii situaţiei de normalitate;
h) monitorizarea situaţiei de urgenţă - proces de supraveghere necesar evaluării
sistematice a dinamicii parametrilor situaţiei create, cunoaşterii tipului, amplorii şi
intensităţii evenimentului, evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale acestuia, precum şi a
modului de îndeplinire a măsurilor dispuse pentru gestionarea situaţiei de urgenţă;
i) factor de risc - fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în acelaşi
timp şi spaţiu, care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc;
j) tipuri de risc - incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări
sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori
amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori din
cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi
naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate
de factorii de risc specifici;
k) gestionarea situaţiilor de urgenţă - identificarea, înregistrarea şi evaluarea tipurilor
de risc şi a factorilor determinanţi ai acestora, înştiinţarea factorilor interesaţi,
avertizarea populaţiei, limitarea, înlăturarea sau contracararea factorilor de risc, precum
şi a efectelor negative şi a impactului produs de evenimentele excepţionale respective;
l) intervenţia operativă - acţiunile desfăşurate, în timp oportun, de către structurile
specializate în scopul prevenirii agravării situaţiei de urgenţă, limitării sau înlăturării,
după caz, a consecinţelor acesteia;
m) evacuarea - măsură de protecţie luată în cazul ameninţării iminente, stării de alertă
ori producerii unei situaţii de urgenţă şi care constă în scoaterea din zonele afectate sau
potenţial a fi afectate, în mod organizat, a unor instituţii publice, agenţi economici,
categorii sau grupuri de populaţie ori bunuri şi dispunerea acestora în zone şi localităţi
care asigură condiţii de protecţie a persoanelor, bunurilor şi valorilor, de funcţionare a
instituţiilor publice şi agenţilor economici.
ART. 3
Principiile managementului situaţiilor de urgenţă sunt:
a) previziunea şi prevenirea;
b) prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor;
c) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
d) asumarea responsabilităţii gestionării situaţiilor de urgenţă de către autorităţile
administraţiei publice;
e) cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional cu organisme şi organizaţii
similare;
f) transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, astfel
încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse;
g) continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă, de
la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale până la nivelul autorităţilor
administraţiei publice centrale, în funcţie de amploarea şi de intensitatea acestora;
h) operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică a componentelor
Sistemului Naţional.
ART. 4
(1) Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii de
urgenţă se întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi măsuri pentru:
a) avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de pericol;
b) declararea stării de alertă în cazul iminenţei ameninţării sau producerii situaţiei de
urgenţă;
c) punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice tipurilor de
risc şi, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parţial afectată;
d) intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie de situaţie,
pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative;
e) acordarea de ajutoare de urgenţă;
f) instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute de art. 93 din
Constituţia României, republicată;
g) solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională;
h) acordarea de despăgubiri persoanelor juridice şi fizice;
i) alte măsuri prevăzute de lege.
(2) Pe timpul stării de alertă se pot dispune, cu respectarea prevederilor art. 53 din
Constituţia României, republicată, măsuri pentru restrângerea unor drepturi sau libertăţi
fundamentale referitoare, după caz, la libera circulaţie, inviolabilitatea domiciliului,
interzicerea muncii forţate, dreptul de proprietate privată ori la protecţia socială a
muncii, aflate în strânsă relaţie de cauzalitate cu situaţia produsă şi cu modalităţile
specifice de gestionare a acesteia.
(3) Măsurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute
la alin. (2) trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care le-au determinat şi se aplică cu
respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de lege.
(4) Acţiunile şi măsurile prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) se stabilesc în regulamente,
planuri, programe sau în documente operative aprobate prin decizii, ordine ori dispoziţii
emise conform reglementărilor în vigoare.
ART. 5
Autorităţile şi organismele din componenţa Sistemului Naţional cooperează, în
exercitarea atribuţiilor specifice, atât între ele, cât şi cu alte instituţii şi organisme din
afara acestuia, din ţară sau din străinătate, guvernamentale sau neguvernamentale.
CAP. 2
Organizarea Sistemului Naţional
ART. 6
Sistemul Naţional are în compunere:
a) comitete pentru situaţii de urgenţă;
b) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
c) servicii publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă;
d) centre operative pentru situaţii de urgenţă;
e) comandantul acţiunii.
ART. 7
(1) Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt:
a) Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă;
b) comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru situaţii de
urgenţă;
c) Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă;
d) comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă;
e) comitetele locale pentru situaţii de urgenţă.
(2) Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt organisme interinstituţionale de sprijin
al managementului şi se întrunesc semestrial şi ori de câte ori situaţia impune.
ART. 8
(1) Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Comitet
Naţional, se constituie şi funcţionează sub conducerea nemijlocită a ministrului
administraţiei şi internelor şi sub coordonarea primului-ministru.
(2) Comitetul Naţional este un organism interministerial format din persoane cu
putere de decizie, experţi şi specialişti desemnaţi de ministerele cu atribuţii complexe în
gestionarea situaţiilor de urgenţă.
(3) Organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 9
(1) La ministere şi la alte instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea
situaţiilor de urgenţă se constituie şi funcţionează sub conducerea miniştrilor, respectiv
a conducătorilor instituţiilor publice centrale, comitete ministeriale pentru situaţii de
urgenţă, denumite în continuare comitete ministeriale.
(2) Comitetul ministerial se constituie prin ordin al ministrului ori al conducătorului
instituţiei publice centrale, după caz, şi are în componenţă persoane cu putere de decizie,
experţi şi specialişti din aparatul propriu al ministerului şi din unele instituţii şi unităţi
aflate în subordinea acestuia, cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă.
(3) În componenţa comitetului ministerial, la solicitarea ministrului respectiv, pot fi
cooptaţi şi reprezentanţi ai altor ministere şi instituţii cu atribuţii în domeniu.
ART. 10
(1) La nivelul municipiului Bucureşti se constituie, sub conducerea prefectului,
Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă.
(2) Din comitetul prevăzut la alin. (1) fac parte primarul general, primarii de sectoare,
şefi de servicii publice deconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală,
manageri ai unor instituţii, regii autonome şi societăţi comerciale care îndeplinesc
funcţii de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai agenţilor
economici care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori
de situaţii de urgenţă.
(3) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetului prevăzut la alin. (1) se
stabilesc prin ordin al prefectului.
ART. 11
(1) La nivelul judeţelor se constituie, sub conducerea prefecţilor, comitete judeţene
pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete judeţene.
(2) Din comitetul judeţean fac parte preşedintele consiliului judeţean, şefi de servicii
deconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală şi alţi manageri ai unor
instituţii şi societăţi comerciale de interes judeţean care îndeplinesc funcţii de sprijin în
gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai agenţilor economici care, prin
specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă.
(3) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor judeţene se stabilesc prin
ordine ale prefecţilor.
ART. 12
(1) La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi al
comunelor se constituie, sub conducerea primarului şi cu avizul prefectului, comitete
locale pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete locale.
(2) Din comitetul local fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului sau
municipiului, după caz, şi reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor instituţii
şi agenţi economici din unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi manageri
sau conducători ai agenţilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru
locale, care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de
situaţii de urgenţă.
(3) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor locale se stabilesc prin
dispoziţie a primarului, cu avizul prefectului.
ART. 13
(1) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare
Inspectoratul General, ca organ de specialitate din subordinea Ministerului
Administraţiei şi Internelor, asigură coordonarea unitară şi permanentă a activităţilor de
prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.
(2) În cadrul Inspectoratului General se organizează inspecţia de prevenire, centrul
operaţional naţional şi alte structuri adecvate pentru managementul situaţiilor de
urgenţă, încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicaţii, informatică
şi relaţii publice.
(3) Centrul operaţional îndeplineşte permanent funcţiile de monitorizare, evaluare,
înştiinţare, avertizare, prealarmare, alertare şi coordonare tehnică operaţională la nivel
naţional a situaţiilor de urgenţă.
(4) Inspectoratul General, prin centrul operaţional naţional, asigură secretariatul
tehnic permanent al Comitetului Naţional, preluând în acest sens, la data desfiinţării
Comisiei Guvernamentale de Apărare Împotriva Dezastrelor, secretariatul tehnic
permanent al acesteia.
(5) Inspectoratul General asigură, potrivit competenţelor legale, cooperarea şi
reprezentarea la nivel naţional în domeniile protecţiei civile, apărării împotriva
incendiilor şi gestionării situaţiilor de urgenţă.
ART. 14
(1) Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă, denumite în
continuare servicii de urgenţă profesioniste, constituite ca servicii deconcentrate, care
funcţionează ca inspectorate judeţene şi al municipiului Bucureşti, asigură în zonele de
competenţă coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţilor de prevenire şi gestionare
a situaţiilor de urgenţă.
(2) În cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste se organizează inspecţii de prevenire,
centre operaţionale şi alte structuri adecvate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă,
încadrate cu personal specializat pe tipuri de riscuri, în comunicaţii, informatică şi relaţii
publice.
(3) Centrele operaţionale prevăzute la alin. (2) îndeplinesc permanent funcţiile
prevăzute la art. 13 alin. (3) la nivelul judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti.
(4) Serviciile de urgenţă profesioniste, prin centrele operaţionale, asigură
secretariatele tehnice permanente ale comitetelor judeţene şi al Comitetului
Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă.
(5) Serviciile publice de urgenţă asigură, potrivit competenţelor legale în unităţile
administrativ-teritoriale în care funcţionează, cooperarea în domeniile protecţiei civile,
apărării împotriva incendiilor şi gestionării situaţiilor de urgenţă.
ART. 15
(1) La nivelul ministerelor, al altor instituţii publice centrale cu atribuţii în
gestionarea situaţiilor de urgenţă, al municipiilor - cu excepţia municipiului Bucureşti -,
al oraşelor şi comunelor se constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă,
denumite în continuare centre operative.
(2) La ministerele şi instituţiile publice centrale cu atribuţii şi funcţii de sprijin
complexe în prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, prevăzute în anexa nr. 1,
centrele operative se constituie ca structuri cu activitate permanentă.
(3) Centrele operative prevăzute la alin. (2) îndeplinesc permanent funcţiile prevăzute
la art. 13 alin. (3), în domeniile de competenţă, ale ministerelor şi instituţiilor publice
centrale respective.
(4) Centrele operative prevăzute la alin. (2) se constituie din personalul aparatului
propriu al autorităţii respective, prin ordin al ministrului, conducătorului instituţiei
publice centrale sau prin dispoziţie a primarului.
(5) Centrele operative asigură secretariatele tehnice ale comitetelor constituite la
nivelul autorităţilor publice centrale sau locale prevăzute la alin. (1).
ART. 16
(1) În situaţii de urgenţă, coordonarea unitară la locul producerii evenimentului
excepţional a acţiunii tuturor forţelor stabilite pentru intervenţie se realizează de către o
persoană împuternicită, după caz, de către Comitetul Naţional, ministerial, judeţean sau
al municipiului Bucureşti, în funcţie de natura şi gravitatea evenimentului şi de mărimea
categoriilor de forţe concentrate, denumită comandantul acţiunii.
(2) Comandantul acţiunii poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de către grupa
operativă şi punctul operativ avansat, constituite potrivit reglementărilor în vigoare.
ART. 17
Structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor, centrelor
operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă se stabilesc pe baza
regulamentului-cadru aprobat prin hotărâre a Guvernului.
ART. 18
(1) Sistemul de comunicaţii, de prelucrare automată şi de stocare a datelor necesare
funcţionării Sistemului Naţional se asigură prin mijloace proprii ale Ministerului
Administraţiei şi Internelor, ale celor din dotarea Ministerului Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiei, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi ale altor
componente ale sistemului naţional de apărare.
(2) Modalităţile de utilizare a sistemului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin
protocoale de colaborare.
ART. 19
Principalele funcţii de sprijin pe care le pot îndeplini ministerele, celelalte organe
centrale şi unele organizaţii neguvernamentale în prevenirea şi gestionarea situaţiilor de
urgenţă sunt prevăzute în anexa nr. 2.
CAP. 3
Atribuţiile componentelor Sistemului Naţional
ART. 20
Comitetul Naţional are următoarele atribuţii principale:
a) examinează şi propune spre adoptare Guvernului Planul naţional de asigurare cu
resurse umane, materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă;
b) analizează şi supune spre aprobare Guvernului Regulamentul-cadru de organizare,
funcţionare şi dotare a comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru
situaţii de urgenţă, precum şi fluxul informaţional-decizional;
c) declară, cu acordul primului-ministru, starea de alertă la nivel naţional sau la
nivelul mai multor judeţe, coordonează gestionarea situaţiilor de urgenţă şi declară
încetarea stării de alertă;
d) hotărăşte, cu acordul primului-ministru, punerea în aplicare a planurilor de
evacuare, la propunerea comitetelor ministeriale, judeţene sau al municipiului Bucureşti;
e) propune Guvernului, prin ministrul administraţiei şi internelor, instituirea de către
Preşedintele României a "stării de urgenţă" în zonele afectate, în baza solicitărilor
primite de la comitetele judeţene sau al municipiului Bucureşti, şi urmăreşte
îndeplinirea măsurilor stabilite în acest sens;
f) propune Guvernului solicitarea/acordarea de asistenţă umanitară internaţională în
cazul situaţiilor de urgenţă cu impact deosebit de grav, pe baza analizelor întocmite de
Inspectoratul General;
g) coordonează, pe teritoriul naţional, activitatea forţelor internaţionale solicitate
pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă, îndeosebi în domeniul înlăturării efectelor
distructive ale dezastrelor, în conformitate cu prevederile legii române;
h) propune Guvernului includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare
pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, inclusiv pentru operaţionalizarea Sistemului
Naţional şi a structurilor de intervenţie în afara frontierelor de stat, în cadrul structurilor
specializate ale organismelor internaţionale cu atribuţii în domeniu;
i) stabileşte repartizarea principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele,
celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi
gestionarea situaţiilor de urgenţă, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
j) iniţiază elaborarea de acte normative pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă şi le
avizează pe cele elaborate de comitetele ministeriale, judeţene şi al municipiului
Bucureşti;
k) analizează şi supune spre aprobare Guvernului scoaterea de la rezervele de stat a
unor produse şi bunuri materiale necesare sprijinirii autorităţilor administraţiei publice
locale şi populaţiei afectate de dezastre sau alte situaţii de urgenţă;
l) stabileşte modul de cooperare a structurilor Sistemului Naţional cu alte autorităţi şi
organisme ale statului român sau internaţionale abilitate în managementul stărilor
excepţionale;
m) coordonează informarea opiniei publice privind managementul situaţiilor de
urgenţă;
n) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite potrivit legii.
ART. 21
Comitetele ministeriale au următoarele atribuţii principale:
a) informează Comitetul Naţional, prin Inspectoratul General, privind stările potenţial
generatoare de situaţii de urgenţă şi iminenţa ameninţării acestora;
b) elaborează regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice
tipurilor de risc din domeniile de competenţă ale ministerelor şi celorlalte instituţii
publice centrale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă şi le prezintă spre
avizare Inspectoratului General şi Comitetului Naţional;
c) evaluează situaţiile de urgenţă produse în domeniile de competenţă, stabilesc
măsuri specifice pentru gestionarea acestora, inclusiv privind prealarmarea serviciilor de
urgenţă din domeniile de competenţă ale ministerelor, şi propun, după caz, declararea
stării de alertă sau instituirea stării de urgenţă;
d) analizează şi avizează planurile proprii pentru asigurarea resurselor umane,
materiale şi financiare necesare gestionării situaţiilor de urgenţă;
e) informează Comitetul Naţional şi colegiile ministerelor asupra activităţii
desfăşurate;
f) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege sau de Comitetul Naţional.
ART. 22
Comitetele judeţene au următoarele atribuţii principale:
a) informează Comitetul Naţional, prin Inspectoratul General, privind stările potenţial
generatoare de situaţii de urgenţă şi iminenţa ameninţării acestora;
b) evaluează situaţiile de urgenţă produse în unităţile administrativ-teritoriale,
stabilesc măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionarea acestora şi urmăresc îndeplinirea
lor;
c) declară, cu acordul ministrului administraţiei şi internelor, starea de alertă la nivel
judeţean sau în mai multe localităţi ale judeţului şi propun instituirea stării de urgenţă;
d) analizează şi avizează planurile judeţene pentru asigurarea resurselor umane,
materiale şi financiare necesare gestionării situaţiilor de urgenţă;
e) informează Comitetul Naţional şi consiliul judeţean asupra activităţii desfăşurate;
f) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege sau de Comitetul Naţional.
ART. 23
Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă are următoarele atribuţii
principale:
a) informează Comitetul Naţional, prin Inspectoratul General, privind stările potenţial
generatoare de situaţii de urgenţă şi iminenţa ameninţării acestora;
b) evaluează situaţiile de urgenţă produse pe teritoriul municipiului Bucureşti,
stabileşte măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionarea acestora şi urmăreşte
îndeplinirea lor;
c) declară, cu acordul ministrului administraţiei şi internelor, starea de alertă pe
teritoriul municipiului Bucureşti şi propune instituirea stării de urgenţă;
d) analizează şi avizează planul municipal pentru asigurarea resurselor umane,
materiale şi financiare necesare gestionării situaţiilor de urgenţă;
e) informează Comitetul Naţional şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti
asupra activităţii desfăşurate;
f) îndeplineşte orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege sau de organismele şi
organele abilitate.
ART. 24
Comitetele locale au următoarele atribuţii principale:
a) informează prin centrul operaţional judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti,
privind stările potenţial generatoare de situaţii de urgenţă şi iminenţa ameninţării
acestora;
b) evaluează situaţiile de urgenţă produse pe teritoriul unităţii administrativteritoriale,
stabilesc măsuri şi acţiuni specifice pentru gestionarea acestora şi urmăresc
îndeplinirea lor;
c) declară, cu acordul prefectului, starea de alertă pe teritoriul unităţii administrativteritoriale;
d) analizează şi avizează planul local pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi
financiare necesare gestionării situaţiei de urgenţă;
e) informează comitetul judeţean şi consiliul local asupra activităţii desfăşurate;
f) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini stabilite de lege sau de organismele şi
organele abilitate.
ART. 25
Inspectoratul General are următoarele atribuţii principale:
a) analizează, evaluează şi monitorizează tipurile de risc, efectuează prognoze asupra
evoluţiei acestora în scopul identificării stărilor potenţial generatoare de situaţii de
urgenţă, propunând totodată măsuri pentru avertizarea populaţiei şi prevenirea agravării
situaţiei;
b) asigură coordonarea aplicării unitare, pe întreg teritoriul ţării, a măsurilor şi
acţiunilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă;
c) asigură informarea operativă a ministrului administraţiei şi internelor şi a
instituţiilor interesate asupra stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă sau
producerii situaţiilor de urgenţă în teritoriu, printr-un sistem informaţional propriu;
d) coordonează derularea programelor naţionale de pregătire în domeniul apărării
împotriva dezastrelor;
e) coordonează activităţile de prevenire şi de intervenţie desfăşurate de serviciile
publice comunitare profesioniste, precum şi constituirea grupelor operative pentru
coordonarea şi sprijinul răspunsului în situaţii de urgenţă în zonele grav afectate;
f) transmite şi urmăreşte îndeplinirea deciziilor Comitetului Naţional;
g) asigură informarea populaţiei prin mass-media despre iminenţa ameninţării ori
producerea situaţiilor de urgenţă, precum şi asupra măsurilor întreprinse pentru limitarea
sau înlăturarea efectelor acestora;
h) asigură coordonarea tehnică şi de specialitate a centrelor operaţionale şi a centrelor
operative şi asigură menţinerea permanentă a fluxului informaţional cu acestea;
i) cooperează cu organismele de profil pe plan internaţional, pe baza convenţiilor la
care statul român este parte, şi urmăreşte respectarea acestor convenţii în domeniul
situaţiilor de urgenţă;
j) avizează şi propune Comitetului Naţional, spre aprobare, planurile de intervenţie,
de cooperare sau de asistenţă tehnică cu alte structuri ori organizaţii internaţionale, în
vederea îmbunătăţirii managementului situaţiilor de urgenţă;
k) constituie şi gestionează baza de date cu privire la situaţiile de urgenţă şi pune la
dispoziţia instituţiilor interesate datele şi informaţiile solicitate pentru soluţionarea
situaţiilor de urgenţă;
l) avizează regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor
de risc, elaborate de comitetele ministeriale, şi le prezintă spre aprobare;
m) acordă asistenţă tehnică de specialitate autorităţilor publice centrale şi locale
privind gestionarea situaţiilor de urgenţă;
n) propune ministrului administraţiei şi internelor participarea cu forţe şi mijloace la
înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă în afara teritoriului ţării, potrivit tratatelor,
acordurilor şi înţelegerilor internaţionale la care România este parte;
o) coordonează planificarea resurselor necesare gestionării situaţiilor de urgenţă la
nivel naţional şi elaborează proiectul planului de asigurare cu resurse umane, materiale
şi financiare pentru astfel de situaţii;
p) elaborează rapoarte şi alte documente pentru informarea Comitetului Naţional,
primului-ministru, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Preşedintelui României şi
comisiilor de specialitate ale Parlamentului;
q) cooperează cu celelalte organe ale statului abilitate în managementul stării de
urgenţă, stării de asediu sau al altor stări excepţionale;
r) funcţionează ca punct naţional de contact în relaţiile cu organismele şi organizaţiile
internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale cu responsabilităţi în domeniul
situaţiilor de urgenţă;
s) elaborează Regulamentul-cadru privind organizarea, atribuţiile, funcţionarea şi
dotarea comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de
urgenţă;
t) informează Colegiul Ministerului Administraţiei şi Internelor asupra activităţii
desfăşurate;
u) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Comitetul Naţional sau de primulministru
privind managementul situaţiilor de urgenţă şi prin regulamentul propriu de
organizare şi funcţionare.
ART. 26
Serviciile de urgenţă profesioniste au următoarele atribuţii principale:
a) organizează şi desfăşoară activităţi specifice de prevenire a situaţiilor de urgenţă;
b) participă la identificarea, înregistrarea şi evaluarea tipurilor de risc şi a factorilor
determinanţi ai acestora şi întocmesc schemele cu riscurile teritoriale din zonele de
competenţă, pe care le supun aprobării prefecţilor;
c) exercită coordonarea, îndrumarea şi controlul tehnic de specialitate al activităţilor
de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă;
d) acordă asistenţă tehnică de specialitate privind gestionarea situaţiilor de urgenţă;
e) monitorizează prin centrele operaţionale evoluţia situaţiilor de urgenţă şi
informează operativ prefecţii şi Inspectoratul General;
f) planifică, organizează şi desfăşoară pregătirea pentru răspuns, în cazul situaţiilor de
urgenţă, a subunităţilor de intervenţie din subordine;
g) fac propuneri comitetelor pentru situaţii de urgenţă şi Inspectoratului General
privind gestionarea şi managementul situaţiilor de urgenţă;
h) urmăresc aplicarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de urgenţă şi a
planurilor de intervenţie şi de cooperare specifice tipurilor de riscuri;
i) asigură transmiterea operativă a deciziilor, dispoziţiilor şi ordinelor şi urmăresc
menţinerea legăturilor de comunicaţii între centrele operaţionale şi operative implicate
în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi cu dispeceratele integrate pentru apeluri
de urgenţă şi cu dispeceratele proprii serviciilor şi forţelor care intervin în acest scop;
j) centralizează solicitările de resurse necesare pentru îndeplinirea funcţiilor de sprijin
pe timpul situaţiilor de urgenţă şi le înaintează organismelor şi organelor abilitate;
k) gestionează baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă din zonele de
competenţă;
l) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini privind gestionarea situaţiilor de urgenţă,
prevăzute de lege sau stabilite de organismele şi organele abilitate.
ART. 27
(1) Centrele operative cu activitate permanentă au următoarele atribuţii principale:
a) centralizează şi transmit operativ la centrul operaţional al Inspectoratului General
date şi informaţii privind apariţia şi evoluţia stărilor potenţial generatoare de situaţii de
urgenţă;
b) monitorizează situaţiile de urgenţă şi informează Inspectoratul General şi celelalte
centre operaţionale şi operative interesate;
c) urmăresc aplicarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de urgenţă şi a
planurilor de intervenţie şi cooperare specifice tipurilor de riscuri;
d) asigură transmiterea operativă a deciziilor, dispoziţiilor şi ordinelor, precum şi
menţinerea legăturilor de comunicaţii cu centrele operaţionale şi operative implicate în
gestionarea situaţiilor de urgenţă, cu dispeceratele integrate pentru apeluri de urgenţă şi
cu dispeceratele proprii serviciilor şi forţelor care intervin în acest scop;
e) centralizează solicitările de resurse necesare pentru îndeplinirea funcţiilor de sprijin
pe timpul situaţiilor de urgenţă şi fac propuneri pentru asigurarea lor;
f) gestionează baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă;
g) îndeplinesc orice alte atribuţii şi sarcini privind managementul situaţiilor de
urgenţă, prevăzute de lege şi în regulamentul-cadru menţionat la art. 17.
(2) Centrele operative care se constituie numai la declararea stării de alertă, pe timpul
funcţionării lor, îndeplinesc atribuţii similare celor prevăzute la alin. (1). Documentele
şi baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă, deţinute de aceste centre operative, se
gestionează permanent de către persoane anume desemnate din cadrul aparatului propriu
al autorităţilor respective.
ART. 28
Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale au
obligaţia, potrivit competenţelor lor, să transmită Inspectoratului General sau, după caz,
direct ministrului administraţiei şi internelor ori primului-ministru datele şi informaţiile
referitoare la situaţiile potenţial generatoare de situaţii de urgenţă, precum şi despre
evoluţia şi consecinţele acestora.
ART. 29
Inspectoratul General asigură transmiterea deciziilor luate de Guvern sau de
Comitetul Naţional către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în vederea
gestionării, în mod unitar, a situaţiilor de urgenţă.
CAP. 4
Asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare
SECŢIUNEA 1
Resurse umane
ART. 30
(1) Resursele umane necesare funcţionării Sistemului Naţional se asigură prin
intermediul autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale.
(2) Personalul Inspectoratului General, centrelor operaţionale şi al centrelor operative
este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege.
ART. 31
(1) Numărul de posturi al Inspectoratului General se stabileşte prin organigrama şi
regulamentul de organizare şi funcţionare ale acestuia, aprobate prin hotărâre a
Guvernului, şi se asigură prin redistribuire în cadrul numărului de posturi aprobat
Ministerului Administraţiei şi Internelor prin legile bugetare anuale.
(2) Numărul de posturi pentru centrele operaţionale din structura serviciilor de
urgenţă profesioniste judeţene şi al municipiului Bucureşti se stabileşte prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor la propunerile prefecţilor, în limitele stabilite prin
regulamentul-cadru prevăzut la art. 17.
(3) Numărul de posturi pentru centrele operative cu activitate permanentă se stabileşte
prin ordin al miniştrilor respectivi, în limitele stabilite prin regulamentul-cadru prevăzut
la art. 17.
SECŢIUNEA a 2-a
Resurse materiale
ART. 32
(1) Cheltuielile curente şi de capital ale Inspectoratului General se finanţează de la
bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Cheltuielile curente şi de capital ale centrelor operaţionale din structura serviciilor
publice comunitare profesioniste se finanţează din bugetul Ministerului Administraţiei şi
Internelor şi/sau din bugetele consiliilor judeţene, respectiv al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, pe baza normelor aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(3) Cheltuielile curente şi de capital ale centrelor operative se finanţează, după caz,
din bugetele ministerelor respective sau din bugetele locale, pe baza normelor aprobate
prin hotărâre a Guvernului.
(4) Achiziţionarea bunurilor şi serviciilor necesare funcţionării Sistemului Naţional se
face conform legislaţiei în vigoare.
SECŢIUNEA a 3-a
Resurse financiare
ART. 33
Fondurile băneşti pentru realizarea şi desfăşurarea activităţilor de management al
situaţiilor de urgenţă la nivel central şi local se asigură din bugetul de stat şi/sau din
bugetele locale, după caz, precum şi din alte surse interne şi internaţionale, potrivit legii.
ART. 34
(1) Salarizarea şi alte drepturi ale personalului din centrele operaţionale se stabilesc şi
se acordă potrivit prevederilor legale prevăzute pentru personalul încadrat în
Inspectoratul General, respectiv în serviciile de urgenţă profesioniste.
(2) Salarizarea şi alte drepturi ale personalului din centrele operative cu activitate
permanentă se stabilesc şi se acordă potrivit prevederilor legale prevăzute pentru
funcţionarii publici din ministerele respective.
ART. 35
Finanţarea acţiunilor de înlăturare a efectelor şi consecinţelor situaţiilor de urgenţă se
efectuează potrivit legii.
CAP. 5
Sancţiuni
ART. 36
Nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage, potrivit
dispoziţiilor legale, răspunderea administrativă, contravenţională sau penală, după caz.
ART. 37
Constituie contravenţii la prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă următoarele
fapte:
a) neconstituirea comitetelor pentru situaţii de urgenţă;
b) neconstituirea centrelor operative pentru situaţii de urgenţă;
c) neelaborarea regulamentelor privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice
tipurilor de riscuri;
d) neelaborarea planurilor pentru asigurarea resurselor necesare gestionării situaţiilor
de urgenţă;
e) neîntocmirea planurilor de evacuare;
f) neîntocmirea planurilor de intervenţie şi de cooperare;
g) netransmiterea mesajelor de avertizare a populaţiei despre declararea stării de
alertă în cazul situaţiilor de urgenţă sau pentru evacuare.
ART. 38
(1) Contravenţiile prevăzute la art. 37 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 30.000.000 lei la 50.000.000 lei faptele prevăzute la lit. a) şi b);
b) cu amendă de la 20.000.000 lei la 30.000.000 lei faptele prevăzute la lit. c), d), e)
şi f);
c) cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei faptele prevăzute la lit. g).
(2) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz.
ART. 39
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul
Inspectoratului General şi al serviciilor publice comunitare profesioniste cu atribuţii de
îndrumare, control şi constatare a încălcării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă,
anume desemnat de inspectorul general.
ART. 40
Contravenţiilor prevăzute la art. 37 şi 38 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
CAP. 6
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 41
(1) Regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de
riscuri se aprobă prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al
ministrului care coordonează managementul situaţiilor de urgenţă specifice riscurilor
respective.
(2) Reglementările prevăzute la alin. (1) se aprobă în termen de 60 de zile de la
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
ART. 42
Declararea stării de alertă în cazul situaţiilor de urgenţă la nivel naţional sau pe
teritoriul mai multor judeţe se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar la
nivel judeţean sau al municipiului Bucureşti, în Monitorul Oficial al autorităţii
administrativ-teritoriale respective.
ART. 43
Serviciile publice pentru situaţii de urgenţă şi celelalte forţe, organe şi organizaţii
prevăzute în regulamentele, planurile, programele şi documentele operative pentru
gestionarea situaţiilor de urgenţă răspund, potrivit dispoziţiilor legale, de îndeplinirea
acţiunilor, măsurilor, funcţiilor de sprijin şi sarcinilor ce le revin.
ART. 44
(1) Pe măsura constituirii organismelor, organelor şi structurilor din compunerea
Sistemului Naţional, acestea preiau, corespunzător prevederilor prezentei ordonanţe de
urgenţă, atribuţiile comisiilor de apărare împotriva dezastrelor, comisiilor de protecţie
civilă şi ale comisiilor de evacuare, iar comisiile respective îşi încetează activitatea.
(2) Mijloacele tehnice şi de comunicaţii, precum şi documentele comisiilor prevăzute
la alin. (1) se predau noilor structuri pe bază de protocol.
ART. 45
Pe timpul situaţiilor de urgenţă, societăţile comerciale periclitate sau afectate
constituie celule de urgenţă, care conlucrează cu structurile Sistemului Naţional.
ART. 46
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.
ART. 47
Pentru integrarea în ansamblul legislaţiei a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de
urgenţă, în termen de 180 de zile de la publicarea acesteia, Guvernul României va
modifica sau va propune modificarea, după caz, a următoarelor acte normative:
a) Legea protecţiei civile nr. 106/1996, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările ulterioare;
c) Legea nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes
public;
d) Legea nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru
apărare;
e) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi
regimul stării de urgenţă;
f) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri
privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul
aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice, cu modificările ulterioare;
g) Ordonanţa Guvernului nr. 47/1994 privind apărarea împotriva dezastrelor, aprobată
prin Legea nr. 124/1995, cu modificările şi completările ulterioare;
h) Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 363/2002;
i) Hotărârea Guvernului nr. 635/1995 privind culegerea de informaţii şi transmiterea
deciziilor în cazul apărării împotriva dezastrelor;
j) Hotărârea Guvernului nr. 438/1996 privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a Comisiei centrale pentru prevenirea şi apărarea împotriva
efectelor seismice şi alunecărilor de teren, cu modificările ulterioare;
k) Hotărârea Guvernului nr. 209/1997 privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a Comisiei Guvernamentale de Apărare Împotriva Dezastrelor,
cu modificările ulterioare;
l) Hotărârea Guvernului nr. 210/1997 privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a Comisiei Centrale pentru Apărarea Împotriva Inundaţiilor,
Fenomenelor Meteorologice Periculoase şi Accidentelor la Construcţii Hidrotehnice, cu
modificările ulterioare;
m) Hotărârea Guvernului nr. 222/1997 privind organizarea şi conducerea acţiunilor
de evacuare în cadrul protecţiei civile;
n) Hotărârea Guvernului nr. 639/1997 privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a Comisiei centrale pentru incendii în masă;
o) Hotărârea Guvernului nr. 638/1999 privind aprobarea Regulamentului de apărare
împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la
construcţiile hidrotehnice şi a Normativului-cadru de dotare cu materiale şi mijloace de
apărare operativă împotriva inundaţiilor şi gheţurilor;
p) Hotărârea Guvernului nr. 1.088/2000 pentru aprobarea Regulamentului de apărare
împotriva incendiilor în masă;
q) Hotărârea Guvernului nr. 674/2002 privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a Comisiei centrale pentru explozii mari la suprafaţă şi în
subteran, accidente chimice şi avarii deosebit de grave la conducte magistrale şi urbane;
r) Hotărârea Guvernului nr. 967/2003 privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a Comisiei centrale pentru asistenţă medicală de urgenţă în caz
de dezastre şi epidemii.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministru de stat,
ministrul administraţiei şi internelor,
Ioan Rus
Ministrul delegat
pentru administraţia publică,
Gabriel Oprea
Ministru de stat,
ministrul economiei şi comerţului,
Dan Ioan Popescu
p. Ministrul apărării naţionale,
Sorin Encuţescu,
secretar de stat
p. Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Gherghina,
secretar de stat
ANEXA 1
LISTA
ministerelor şi instituţiilor publice în cadrul cărora se constituie şi funcţionează centre
operaţionale sau centre operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate permanentă
1. Ministerul Administraţiei şi Internelor, în cadrul:
- Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă;
- serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă.
2. Ministerul Apărării Naţionale
3. Ministerul Afacerilor Externe
4. Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
5. Ministerul Economiei şi Comerţului
6. Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
7. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor
8. Ministerul Sănătăţii
9. Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei
10. Serviciul Român de Informaţii
11. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale
12. Serviciul de Protecţie şi Pază
13. Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale
ANEXA 2
PRINCIPALELE FUNCŢII DE SPRIJIN
pe care le pot îndeplini ministerele, celelalte organe centrale şi unele organizaţii
neguvernamentale în prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă
_________________________________________________________________________
Nr. Funcţii de sprijin
crt.
_________________________________________________________________________
1. Monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice, precum şi a
efectelor negative ale acestora
2. Informarea, înştiinţarea şi avertizarea
3. Planificarea şi pregătirea resurselor şi serviciilor
4. Comunicaţii şi informatică
5. Căutarea, descarcerarea şi salvarea persoanelor
6. Evacuarea persoanelor, populaţiei sau bunurilor periclitate
7. Acordarea asistenţei medicale de urgenţă
8. Prevenirea îmbolnăvirilor în masă
9. Localizarea şi stingerea incendiilor
10. Neutralizarea efectelor materialelor periculoase
11. Asigurarea transportului forţelor şi mijloacelor de intervenţie,
persoanelor evacuate şi altor resurse
12. Efectuarea lucrărilor publice şi inginereşti la construcţiile,
instalaţiile şi amenajările afectate
13. Asigurarea apei şi hranei pentru persoanele şi animalele afectate
sau evacuate
14. Asigurarea cazării şi adăpostirii persoanelor afectate sau evacuate
15. Asigurarea energiei pentru iluminat, încălzire şi alte utilităţi
16. Efectuarea depoluării şi decontaminării
17. Menţinerea şi restabilirea ordinii publice
18. Logistica intervenţiilor
19. Reabilitarea zonei afectate
20. Acordarea de ajutoare de primă necesitate, despăgubiri şi asistenţă
socială şi religioasă
(http://www.igsu.ro/documente/legislatie/ORDONANTA_DE_URGENTA_Nr21.pdf)

LEGE nr.346 din 21 iulie 2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării

Art. 32. - (5) Şeful Statului Major General este militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată, numit de Preşedintele României, la propunerea ministrului apărării, cu avizul primului-ministru, pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu până la un an. În funcţia de şef al Statului Major General poate fi numit locţiitorul acestuia sau unul dintre şefii categoriilor de forţe ale armatei.

(6) Prevederile alin. (5) referitoare la durata mandatului nu se aplică în caz de mobilizare sau de război, precum şi pe timpul stării de asediu sau de urgenţă.

(http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=74394)

LEGE ŞI TOCMEALĂ

Mai multe amănunte pe: http://www.dcaf.ch/content/download/35079/525375/file/bg_state_ro.pdf