Participarea primului-ministru Emil Boc la Summit-ul Mondial al procurorilor generali şi procurorilor şefi
Alocuţiunea primului-ministru Emil Boc la Summit-ul Mondial al procurorilor generali şi procurorilor şefi
Alocuţiunea primului-ministru Emil Boc la Summit-ul Mondial al procurorilor generali şi procurorilor şefi
Doamnelor şi Domnilor,
Vă rog să-mi permiteţi ca în numele Guvernului României să vă urez bun venit în ţara noastră şi să vă urez succes la lucrările acestui important eveniment mondial. România este onorată să găzduiască acest Summit al Procurorilor Generali.
În scurta mea intervenţie, aş vrea să mă refer la modul în care instituţia Guvernului vede locul şi rolul instituţiei Procurorului General, al procurorilor în special, în consolidarea democraţiei şi a statului de drept.
Montesquieu spunea, într-o formulă celebră, că oricine deţine puterea are tendinţa de a abuza de ea şi merge până acolo unde întâlneşte limite. Limitele, pe care le-a stabilit tot Montesquieu împotriva abuzului de putere, au fost şi sunt limitele instituţionale. Şi este cunoscută în acest sens celebra formulă a separaţiei puterilor în stat, ce aparţine lui Montesquieu. Separaţia puterilor în stat înseamnă, pe de o parte, un echilibru şi un control reciproc între Executiv şi Legislativ, dar independenţa puterii judecătoreşti, pe de altă parte. Cele două componente asigură sănătatea statului de drept.
Există multiple teorii care asimilează instituţia Procurorului General fie puterii judecătoreşti, fie puterii executive. Eu cred că instituţia Procurorului General aparţine sistemului puterii judiciare, cel puţin pentru un argument: caracterul independent şi imparţial al anchetei judiciare. Această anchetă judiciară trebuie să fie sub coordonatele independenţei şi imparţialităţii.
Procurorul are decizia suverană în a decide începerea sau neînceperea urmăririi penale. Urmărirea penală înseamnă un fapt extrem de important atât pentru individ, cât şi pentru societate. Ştim foarte bine că începerea urmăririi penale are consecinţe în planul vieţii individuale a oricărui cetăţean. Dar, de asemenea, statul trebuie să aibă la dispoziţie mijloace pentru a se putea apăra de cei care nu respectă legea.
În acest context, misiunea dvs. este extrem de importantă în consolidarea statului de drept şi a unei democraţii prin câştigarea încrederii publice că ancheta judiciară este independentă şi imparţială. Ştiu cât de dificilă este munca dvs. Ştiu la ce presiuni trebuie să faceţi faţă, nu numai asupra dvs., într-un stat de drept, dar în special poate asupra dvs. să exercită un cumul de presiuni. Şi le-aş enumera foarte pe scurt: presiuni politice, mediatice, populare, tentaţia corupţiei şi poate, nu de multe ori, sau, poate, sper eu, de foarte puţine ori, chiar ameninţări fizice. Este un complex de ameninţări care sunt cu dvs. şi alături de dvs. şi cu atât mai importantă este munca pe care o desfăşuraţi.
În privinţa presiunilor politice, este clar că există tentaţia politicianului de a utiliza telefonul. Sfatul meu este ca indiferent cât de tentant ar fi telefonul pentru politician, să nu răspundeţi la apelurile politice ale acestora. Este o garanţie a încrederii publice şi a consolidării statului de drept şi a democraţiei.
Închei această prezentare subliniind încă o dată importanţa pe care încrederea publică în caracterul independent şi imparţial al anchetelor judiciare desfăşurate de procurori reprezintă una din condiţiile fundamentale ale consolidării unei democraţii, ale consolidării statului de drept.
Ştiu, de asemenea, că trăim într-o lume a globalizării. Din nefericire, şi infracţionalitatea are caracter global.
De aceea, lupta împotriva infracţionalităţii nu poate fi decât una transfrontalieră şi prin cooperarea instituţiilor abilitate ale statelor.
De aceea, subliniez, şi voi susţine, şi în calitate de prim-ministru, orice efort al Parchetului General din România pentru cooperarea internaţională în vederea câştigării bătăliei cu infracţionalitatea globală.
Vă urez succes şi vă asigur de întreg sprijinul Guvernului României.
Vă mulţumesc.
Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa
Data: 24.03.2009
Participarea primului-ministru Emil Boc la conferinţa "Agenda de business a României pe 2009"
Declaraţii susţinute de Primul-ministru Emil Boc la conferinţa „Agenda de business a României pe 2009: Cum susţinem creşterea economică?”
Declaraţii susţinute de Primul-ministru Emil Boc la conferinţa „Agenda de business a României pe 2009: Cum susţinem creşterea economică?”
Bună ziua tuturor, bine v-am găsit şi mulţumesc pentru invitaţie. O să fiu foarte scurt în prezentarea mea urmând ca după aceea să răspundem la întrebările dumneavoastră, împreună cu colegul meu, domnul ministru al Finanţelor Gheorghe Pogea.
Criza economică şi consecinţele ei asupra economiei româneşti nu pot fi evitate şi ştim acest lucru. Ceea ce putem face în acest moment noi, guvernanţii, este pe de o parte, să limităm efectele negative ale crizei în România şi, în al doilea rând, să pregătim terenul pentru relansarea economică a României. Acestea sunt cele două provocări pe care le avem. Trebuie să ştie toţi românii că ceea ce se întâmplă în lume sub aspectul crizei economice nu ne ocoleşte nici pe noi, adică suntem parte a acestei crize economice mondiale, cu intensităţi şi consecinţe diferite. Aşa cum s-a spus aici, pe buzele tuturor este întrebarea ce facem pentru a limita efectele acestei crize şi aici pot fi folosite comparaţii ba din domeniul apelor, că nu aştepţi să-ţi intre apa în casă, ci construieşti nişte diguri în prealabil să eviţi acest lucru sau nu aştepţi să ajungi cu apa la gură, ci iei măsurile atunci când apa îţi este la picioare. România este într-o situaţie acum, în care cu măsuri preventive poate opri unele dintre efectele negative ale crizei, şi asta face şi actualul guvern în momentul de faţă. Şi s-a vorbit, pentru că am fost rugat să menţionez câteva lucruri despre Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană, BERD, Banca Mondială, adică instituţii financiare cu care suntem în discuţii în acest moment.
Acordul pe care-l vom încheia cu Comisia Europeană, cu Fondul Monetar Internaţional este clar că are un caracter preventiv. Caracterul preventiv al acordului rezultă şi din faptul că nu trebuie să mărim nici cota unică, nici TVA-ul, în comparaţie cu alte ţări care, atunci când au fost în situaţia de a încheia un acord, au trebuit imediat să treacă la asemenea soluţii. Noi încheiem acest acord preventiv tocmai pentru a preveni unele consecinţe mult mai negative asupra economiei româneşti, pentru că ne dăm seama că cele două măsuri nu sunt benefice pentru sănătatea economiei româneşti în momentul de faţă. O mărire, o eventuală mărire, o discuţie despre mărirea cotei unice ar periclita mediul de afaceri şi sănătatea sistemului, mediului de afaceri atât cât poate fi această sănătate în momentul de faţă. Cota unică este un bun câştigat şi va fi păstrată. De asemenea, majorarea TVA-ului ar pune în dificultate în primul rând pe cei care sunt astăzi într-o poziţie foarte dificilă, cei cu venituri mici şi foarte mici, pentru că TVA-ul nu cruţă, nu iartă pe nimeni, nici pe cel mai înstărit, nici pe cel mai sărac, se aplică la toată lumea. De aceea, aceste două măsuri nu sunt în atenţia noastră pentru a fi luate sub aspectul majorării lor. Tot asupra caracterului preventiv m-aş referi în continuare. De fapt, în acest moment Guvernul are trei obiective majore şi care sunt pe agenda din fiecare dimineaţă a noastră. Unu, sprijinirea masivă a sectorului de investiţii şi în special investiţia publică masivă în infrastructură. Ne dăm seama că în situaţia în care în mediul privat există unele dificultăţi legate de investiţii, sectorul public, domeniul public, guvernul trebuie să fie acela care trebuie să preia iniţiativa în acest moment de criză şi am alocat 20% din banii ţării pentru investiţii publice masive, în infrastructura din toate domeniile şi în fiecare săptămână facem o analiză riguroasă a modului în care aceşti bani alocaţi au fost destinaţi infrastructurii şi mai ales ce se întâmplă cu ei din momentul în care bugetul a fost aprobat. Aici intră şi absorbţia fondurilor europene, ca o parte importantă a banilor care trebuie să meargă în economia românească, aici intră şi achitarea datoriilor pe care fosta guvernare le-a lăsat şi de la nivel ministerial, de la Ministerul de Finanţe, 80% din aceste datorii practic au fost achitate. Am constatat însă că pe diverse paliere ale ordonatorilor secundari şi terţiari de credite încă aceste plăţi nu s-au efectuat şi voi interveni direct să mă asigur că aceşti bani vor fi plătiţi, pentru că ştim ce înseamnă ca firmele care au de primit bani de la stat să nu-i aibă şi să creeze statul blocaje suplimentare în economie, în condiţiile în care statul trebuie să fie primul care deblochează, atât cât poate, mecanismul financiar şi finanţele ţării.
Al doilea obiectiv major pe care îl avem este relansarea creditării. Este un obiectiv şi un lucru care stă în atenţia fiecăruia dintre noi, cei prezenţi aici. Pentru asta avem nevoie, evident, de încredere şi de bani. Este foarte important şi conceptul psihologic de încredere şi cred că putem afirma că reclădim încrederea pe piaţa creditului românesc prin ceea ce guvernul face în momentul de faţă. Practic, acordul cu Fondul Monetar Internaţional va avea un rol major în relansarea creditării în economia românească, prin efectul indirect sau chiar direct. Din suma pe care o vom împrumuta de la Fondul Monetar Internaţional, două treimi aproximativ vor merge la Banca Naţională a României, aproximativ o treime, poate mai puţin, va merge la Ministerul Finanţelor, iar de acolo, din acea treime, o sumă va merge spre bănci pentru a fi destinată împrumuturilor şi creditării. În paranteză, chiar dimineaţă am avut o discuţie cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care şi-a arătat în continuare disponibilitatea de a asigura susţinere financiară pentru bănci, astfel încât să existe soluţii pentru menţinerea şi crearea de noi linii de credit. Deci, practic, prin acest acord cu Comisia Europeană, cu Fondul Monetar Internaţional şi celelalte bănci, despre care am vorbit, vom putea da semnalul economic şi pshihologic al relansării activităţii de creditare în economia românească. Spun asta, pentru că este cunoscut mecanismul. Rezervele Băncii Naţionale sunt constituite, în bună parte, din ceea ce băncile depun ca rezervă la Banca Naţională din banii pe care îi au. Evident că Banca Naţională nu poate diminua aceste rezerve, dacă nu are un fond financiar suficient pentru a asigura stabilitatea monetară. În condiţiile în care două treimi din aceşti bani vor ajunge la Banca Naţională, există discuţii pentru a diminua rezervele minime obligatorii cu un mic procent, astfel încât aceşti bani să fie la dispoziţia băncilor pentru continuarea creditării, menţinerea liniilor de finanţare.
Tot în acest context, Guvernul are discuţii, Preşedintele României are discuţii cu băncile mamă astfel încât banii care se vor disponibiliza din scăderea rezervelor minime obligatorii să fie păstraţi în ţară, şi cu destinaţie pentru investiţii, pentru creditare. Este o preocupare atât a Guvernului, cât şi a actorilor financiari cu care discutăm în acest moment, şi aici mă refer la Banca Mondială, BERD, BIRD, Comisia Europeană, FMI. Deci, soluţie pentru a găsi mai mulţi bani pe piaţă, şi, evident, o asemenea soluţie financiară va ajuta Banca Naţională să menţină cursul euro-lei la un nivel suportabil pentru economia românească, la un nivel care să permită, pe de o parte, românilor să îşi plătească în continuare ratele pe care le au la bănci, actorilor economici, agenţilor economici, să poată desfăşura o activitate economică decentă şi, nu în ultimul rând, pentru sănătatea întregului sistem financiar din România. Banii care vor merge la Ministerul Finanţelor, repet, sub o treime, ne vor ajuta să finanţăm deficitul bugetar şi să putem asigura creşterea economică prin susţinerea investiţiilor. Va fi important acest lucru pentru că vor fi mult mai mulţi bani pe piaţă, mult mai multe lichidităţi. Astăzi, principalul actor pe piaţă este Ministerul Finanţelor care cumpără, practic, cei mai mulţi bani disponibili pentru finanţarea deficitului. Nu va mai fi nevoie, în bună parte, să facă acest lucru Ministerul Finanţelor şi va lăsa banii practic, la dispoziţia băncilor, la dispoziţia economiei, pentru ca ei să se întoarcă cu efect multiplicator în locuri de muncă, în investiţii şi în mai multe impozite şi taxe care vor fi plătite la bugetul de stat. Deci, relansarea creditului şi preocuparea pentru ca oamenii să îşi poată plăti creditele reprezintă o preocupare majoră a Guvernului. Ambele obiective despre care am vorbit, evident, au ca şi ţintă menţinerea locurilor de muncă, crearea de noi locuri de muncă, sprijinirea mediului de afaceri, care în orice economie de piaţă reprezintă motorul dezvoltării. Nu există economie de piaţă performantă fără un mediu de afaceri care să fie performant, iar autorităţile statului trebuie să sprijine acest motor al economiei româneşti. Evident că întotdeauna este loc de mai mult pentru a sprijini mediul de afaceri, în acest context al crizei pe care o avem, avem câteva măsuri strategice. Am spus: 20% din bani pentru investiţii, am spus menţinerea cotei unice fără să creştem TVA-ul, neimpozitarea profitului reinvestit începând cu trimestrul II al acestui an. Sunt câteva din măsurile macro pe care le avem în vedere, care se completează cu alte măsuri pe care le avem în programul anti - criză al Guvernului. Şi aici fie că vorbim de Programul Rabla în concordanţă cu exigenţele industriei româneşti, normele europene şi cu interesele românilor, cu capitalizarea CEC-ului şi a Eximbank-ului, cu înfiinţarea Fondului de contragarantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii care deja este operaţional având la bază actul normativ elaborat, compensarea TVA de recuperat cu TVA de încasat - o primă acţiune curajoasă a Ministerului de Finanţe şi îl felicit pe dl. Pogea, împreună cu cei de la ANAF pentru că ceea ce pentru foarte mulţi părea imposibil a demonstrat că se poate. Şi Ministerul Finanţelor mai este pregătit încă să mai ia nişte măsuri prin care să eliminăm birocraţia şi să putem accede mai uşor şi la fondurile europene, dar pe de altă parte să sprijinim în continuare mediul de afaceri. Cred că această reformă va merge mai departe susţinută de Ministerul Finanţelor.
Al treilea obiectiv - pentru că vorbeam de trei - este evident protejarea intereselor economice ale populaţiei. Aici mă refer la sprijinirea acelora care sunt cu venituri mici şi foarte mici. O societate poate funcţiona sănătos numai dacă există principiul solidarităţii. Dacă vom avea o prăpastie uriaşă în societate, între cei înstăriţi şi cei foarte săraci, nimeni nu o va duce bine. Şi mai ales în vremuri de criză ai nevoie de acest efort de solidaritate pe care Guvernul în primul rând trebuie să-l facă. Şi am luat deja câteva măsuri pe linia aceasta, fie că am instituit pensia socială minimă, un efort de 197 de milioane de euro pe un an de zile, să aduci toţi pensionarii la o pensie minimă de 350 de lei. De asemenea, alte măsuri pe care le cunoaşteţi: compensarea medicamentelor pentru cei care au venituri mici şi foarte mici. În acest context se pune întrebarea: ce face Guvernul pentru ca România să nu rateze şansa modernizării? Şi eu vreau să vă spun foarte sincer şi direct, indiferent dacă se încheie sau nu acordul cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Comisia Europeană, România trebuie să facă reformele structurale de care are nevoie. România a consumat mai mult decât a produs. Acest lucru nu poate continua la infinit, dacă vrem să ne uităm sincer unii în ochii altora şi să vedem ce trebuie făcut în această ţară. Ştiu că vor fi multe măsuri mai puţin populare pentru moment, dar vor fi măsuri sănătoase pentru România pe termen mediu şi lung şi pentru ceea ce înseamnă climatul economic din această ţară. Avem avantajul că avem un Guvern solid şi care cred eu că trebuie să aibă forţa şi curajul să meargă pe aceste reforme structurale ale societăţii româneşti. Şi când vorbesc de acest concept al reformelor structurale mă refer la câteva măsuri de genul: Legea salarizării unice, adică eliminarea privilegiilor şi a privilegiaţilor din salarizarea sistemului public din România. Asta se poate face numai prin aducerea la un numitor comun a profesiilor şi a meseriilor şi a plăţii lor, a oamenilor care lucrează în concordanţă cu pregătirea şi cu locul pe care îl au în societate. Astăzi, din nefericire, în funcţie de pilele pe care le-au avut în sistemul politic unii sunt mai egali decât alţii, în privinţa banilor de la bugetul de stat. Această lege a salarizării unice nu va fi uşoară, va crea neplăceri pentru unele categorii sociale, dar am convingerea că, în final, românii vor fi mulţumiţi pentru că nimeni nu se va mai simţi tras pe sfoară de către celălalt. Pentru că fiecare va avea un salariu care să cuprindă şi sporurile, şi indemnizaţiile în interiorul lui, acolo unde este necesar şi în acelaşi timp să-l poziţioneze corect în societate.
În al doilea rând este nevoie de o reformă a sistemului public în privinţa utilizării banului public, cu privire la numărul de agenţii guvernamentale şi de structuri subordonate ministerelor. Am asistat în ultimii 20 de ani la o spirală birocratică fără precedent. Adică, la o creştere, atât a numărului de agenţii, cât şi a numărului de funcţionari, fără ca de cele mai multe ori să existe justificarea economică a acestora, singura lor justificare fiind aceea de a-şi crea subiect de muncă pentru a pune o ştampilă sau o taxă în plus. Nicăieri în lume cred că nu este nevoie de atâtea ştampile ca în România pentru a obţine o aprobare sau pentru a se aproba o documentaţie. Este consecinţa multiplicării birocraţiei care îşi caută inevitabil de lucru pentru a-şi justifica existenţa. Mai multe ştampile, mai multă corupţie. Mai puţine ştampile, mai puţini funcţionari şi mai puţină corupţie. Acest Guvern are determinarea să reducă această birocraţie desfiinţând, comasând, restructurând agenţii guvernamentale şi structuri subordonate ale ministerelor. Am desfiinţat Cancelaria Primului - ministru şi nu am văzut nici un cutremur în România. N-am fost nevoit să măresc cu un post numărul de la Secretariatul General al Guvernului. Cu alte cuvinte, acele departamente obligatorii au putut fi preluate şi fără să mărim cu nici un post, desfiinţând o structură care iniţial avea peste 300 de persoane. La Ministerul de Interne iarăşi s-a demonstrat că se poate face o restructurare. Vom merge mai departe cu această restructurare pentru că este necesară sistemului românesc.
În al treilea rând este vorba de procesul de descentralizare care va coborî decizia la nivel local, acolo unde practic autoritatea este cel mai aproape de cetăţean şi ştie cum trebuie să fie luată decizia.
În al patrulea rând, vom reduce numărul de impozite, taxe şi tarife. Sunt, dacă nu greşesc, 558 de asemenea taxe, impozite, tarife în peste 150 de acte normative în România. Sunt convins, că dacă mă uit la perii albi sau ridurile la mulţi dintre dumneavoastră şi inclusiv la părul alb şi ridurile noastre, multe dintre aceste taxe au cauzat şi păr alb, şi nervi, şi pierdere de timp, pentru mediul economic, pentru stat, pentru cetăţean. Un stat suplu şi eficient trebuie să meargă şi aici până la capăt şi să impusă un sistem suplu, coerent al fiscalităţii.
Aş încheia spunând că în acest an Guvernul ştie ce trebuie să facă. Ştim că măsurile pe carte le-am luat trebuie să fie completate în continuare pentru că şi evoluţia acestei crize oferă parametrii pe care nu ia-m putut avea în vedere de la bun început. Ştim însă, la fel de bine, că prin discuţii cu mediul de afaceri - cum este cea prezentă aici şi vă felicit pentru organizare - putem aduna lucruri bune care să stea în atenţia guvernanţilor pentru ca împreună să găsim aceste soluţii pentru economia românească.
Mai cred că ar trebui relansată în România un program care într-o formă sau alta a mai existat şi nu cred că încălcăm o regulă sau normă europeană. Este vorba de programul intitulat "Produs în România". Şi aici nu mă refer doar la firmele autohtone care produc în România, ci şi la firmele străine care sunt în România, dar produc diverse lucruri în această ţară. Cred că avem datoria ca şi guvernanţi să relansăm un asemenea proiect, să îi sensibilizăm pe români, pe de o parte arătându-le că în România avem produse din agricultură - este adevărat destul de puţine din nefericire, dar asta este o altă temă şi trebuie să ne gândim cum relansăm acest domeniu - în domeniul industriei auto, în domeniul asigurărilor, domeniul financiar - bancar, în domeniul altor activităţi economice. Repet, fără să fac distincţie între investitorul străin sau autohton, dar care produce în România şi de asemenea ca această modalitate fiind cea mai bună modalitate de a ne face cunoscuţi în lume, în Europa prin impunerea pe piaţa mondială, pe piaţa europeană a unor produse din România. Prin produs înţeleg practic toată gama necesară de produse şi servicii pe care o ţară le poate crea. Vom avea în intenţia Guvernului, repet, relansarea unui asemenea proiect, cu menţiunea pe care o fac că la începutul fiecărei şedinţe de guvern alocăm o importantă parte de timp fiecărui domeniu structural al economiei româneşti. Am avut o abordare cu privire la industria auto, vom avea abordări cu privire la agricultură, la domeniul construcţiilor, la energie, la siderurgie, adică niciun domeniu strategic, din economia românească, piaţa asigurărilor, piaţa financiară, nu va rămâne şi nu va scăpa din atenţia Guvernului, şi pe fiecare componentă vom concepe ceea ce concret este cel mai bine pentru a susţine diversele domenii din economia românească. Deci în Guvern dincolo de aprobarea unor acte normative, hotărâri de guvern care asigură funcţionarea administrativă a României avem această abordare strategică cu privire la dezvoltarea ţării. Vă mulţumesc.
Întrebare: Domnule prim – ministru, domnule ministru, întrebarea o voi adresa în contextul unui exerciţiu de viziune şi previziune economică. Realizăm că la finalul primei faze a prezentei crize economice, sfârşitul anului 2010, consumul global şi naţional nu va mai reveni la nivelul de dinainte de criză suferind mutaţii importante, cel puţin 50 ani şi dacă da realizăm că infrastructura globală şi naţională industrială, financiar-bancară, de servicii, se va ajusta în sensul restrângerii acesteia probabil spre fatidicul interval de 30-40% ducând nivelul şomajului la cote foarte ridicate şi dacă da, putem considera încă din acest moment reorientarea şi reconversia profesională a celor afectaţi de această restrângere probabil între 10 şi 15% prioritate naţională astfel încât odată cu redimensionarea şi reaşezarea sistemelor aceştia să-şi regăsească noua menire, iar nivelul şomajului să revină la cote rezonabile? Vedeţi o legătură între şomerii prezenţi şi viitori din industria auto şi deficitul de resurse umane din sectorul de mecanizare a agriculturii în contextul în care agricultura românească are nevoie de peste 100.000 de tractoare într-o primă fază şi multe alte maşini agricole?
Emil Boc: Foarte bune precizările, în programul anti-criză pe care l-am aprobat odată cu bugetul, avem o componentă legată de formarea profesională, ştim că pe de-o parte va creşte numărul şomerilor, ştim că pe de altă parte e nevoie de reconversie profesională, e nevoie ca oamenii să aibă capacitatea să-şi poate remodela pregătirea profesională. 50% din costurile reconversiei profesionale sunt suportate de către stat. Da, avem în programul anti-criză acest lucru şi avem în vedere chiar majorarea acestei sume tocmai pentru a pune un instrument activ la îndemâna angajatorilor, la îndemâna oamenilor pentru a putea să se pregătească într-un domeniu apropiat de ceea ce economia de piaţă cere şi ceea ce astăzi prin mutaţiile care au loc se întâmplă în societatea românească. Avem şi soluţia cu şomajul tehnic, unde timp de trei luni de zile pentru a încuraja menţinerea locurilor de muncă, costurile sociale şi de la angajaţi şi de la angajatori sunt preluate de către stat. Pe 2009 am prelungit cu trei luni de zile durata perioadei de şomaj tocmai să dăm posibilitate omului să se reorienteze pe piaţa profesională. Şi nu în ultimul rând ceea ce am spus cu privire la agricultură este perfect adevărat. Aici vreau să vă spun că lucrăm la un plan detaliat şi amănunţit ca acest sector, implicit sub aspectul resurselor umane, să devină unul prioritar în economia românească. El se corelează cu ceea ce facem în domeniul învăţământului prin descentralizare. Prin descentralizare lăsăm mult mai multă autonomie de decizie la nivelul judeţelor, oraşelor, pentru a-şi stabili cifra de şcolarizare şi domeniile în care să-şi pregătească forţa de muncă. Vom avea o parte a curriculei naţionale obligatorie, dar care va scădea ca şi pondere şi vom încerca să întărim componenta locală, regională, judeţeană, pentru a-şi pregăti forţa de muncă de care au nevoie. 80% din absolvenţii de învăţământ superior nu lucrează în domeniul în care s-au pregătit. Nici nu trebuie să fie obligatoriu un echivalent. Până la urmă un om cu studii superioare este un câştig pentru orice societate. Dar, totuşi, 80% dintre cei care termină o facultate nu mai au, după aceea, tangenţă cu domeniul în care s-au pregătit. Aici, iarăşi, cred că putem să ne corelăm, iar dincolo de mediul universitar, la mediul pre-universitar al celorlalte domenii, corelarea cu piaţa este absolut obligatorie. Va fi greu, vor trebui ca foarte mulţi profesori să înţeleagă că unele discipline nu mai sunt, poate, la fel de importante cum erau acum 50 de ani şi că viaţa ne obligă să ne orientăm spre altceva. Asta va însemna, evident, că se vor pierde norme didactice, va însemna că, consiliul profesoral nu va mai putea să dea norme la toată lumea, ci va trebui să aducă profesori pentru domenii care sunt cerute de piaţă. Va fi o mutare grea, cu costuri şi este o componentă a descentralizării. Dar dacă acest guvern nu îşi poate permite să facă acest lucru, nu ştiu care guvern îşi va permite să facă o asemenea operaţie chirurgicală.
Moderator: De ce avem un Program Rabla pentru maşini, pentru autoturisme, de care beneficiază, să spunem şi un producător autohton, şi nu avem un Program Rabla pentru tractoare. Avem un deficit imens de maşini agricole, dăm 60 de milioane de euro pentru achiziţii de autoturisme cu care să mergem la supermarket. De ce nu avem un program în care să impulsionăm achiziţia de tractoare să poată oamenii să lucreze şi să facă aceste produse de care spuneţi, produse în România, avem două miliarde de euro deficit pe produse agro-alimentare şi mecanizarea e la pământ.
Emil Boc: Recomandarea acesta a mai fost făcută. Este în analiză, inclusiv această componentă, în Strategia cu privire la relansarea agriculturii ca domeniu prioritar în România, pentru ca pe termen mediu şi lung să schimbăm profilul României din ţară importatoare în ţară exportatoare de produse agro-alimentare.
Întrebare: /…/Agricultura e un sector cu o forţă extraordinară./.../ sunt investitori care vor să investească în agricultură – preţurile la grîu, porumb sunt destul de înalte pe piaţa internaţională. Care va fi strategia dumneavoastră?
Emil Boc: Vom avea şi o dezbatere publică pe domeniul agriculturii. Intenţia Guvernului este să ia acele domenii unde România are avantaj competitiv în raport cu alte ţări, şi agricultura este unul dintre aceste domenii, să schimbe profilul ţării. Nu se va putea face, trebuie să o recunoaştem, de pe azi pe mâine sau de pe o lună pe alta. Dar se poate face o strategie ca o tablă de şah, în care fiecare să-şi aibă locul bine precizat, de la mecanizare la produse ecologice, de la mici ferme în mediul rural la susţinerea industriei cărnii, de exemplu, pentru că, dacă vrei să faci un pateu în România, 70% din materia primă o aduci din străinătate, de la sprijinirea producţiei agricole prin diverse facilităţi, dincolo de cele pe care le avem de la Uniunea Europeană, totul este într-un plan angrenat. Iar asta se face în acest moment.
Întrebare: Domnule prim-ministru, executăm aplicaţii în infrastructură pe care le trimitem la Bruxelles şi compania noastră are 18 anul ăsta, peste 1 miliard de euro. Suntem subordonaţi domnului ministru Pogea şi Oficiul de Plăţi ne comandă pe noi. V-aş ruga să aveţi în vedere să facem un tratament egal pentru noi şi firmele străine. Lucrăm în cadrul programelor Phare şi este o discriminare între noi şi condiţiile impuse partenerilor străini. Suntem în Uniunea Europeană şi nu vă cerem decât să ne trataţi egal. Să faceţi ceva la OPCP, astfel încât şi firmele româneşti să poată să execute acestea aplicaţii, să le transmitem la Bruxelles şi să obţinem banii, atât Ministerului Dezvoltării, Mediului, sau Transportului.
A doua rugăminte, domnule ministru Pogea, sunteţi partenerul nostru. Noi v-am facturat anul trecut pe dumneavoastră, nu ne-aţi plătit, am înţeles că ne veţi plăti până la sfârşitul lunii martie. În luna ianuarie am avut controlul şi, normal, colegele de la Fisc ne-au spus: „domnule Boeru, nu mai puteţi participa la licitaţie, n-aţi plătit TVA-ul”. Partenerul meu sunteţi dumneavoastră. Nu vă cer decât să ne daţi şanse, pentru că construim aceste proiecte, pe care să le trimitem la Bruxelles.
Ultima problemă este o rugăminte. Vă rog, domnule ministru Pogea, să schimbaţi întreaga gândire a Oficiului de Plăţi şi conducerea acestor aplicaţii dacă vrem să facem concret.
Emil Boc: Vreau să vă spun o preocupare majoră de-a noastră, care a fost ieri în Comitetul Interministerial pentru absorbţia fondurilor europene. Domnul Pogea, sper să nu se supere pe mine, că anunţ aici şi nu în alt cadru. Pregătim, eu cred, o decizie oarecum istorică în materia participării la licitaţii a firmelor care au datorii pentru că nu şi-au încasat de la stat TVA-ul sau alte lucruri. Vrem să modificăm legislaţia fiscală, astfel încât, în condiţiile în care ai o datorie de 10 lei la stat, să spunem, dar ai de primit de la stat 11 lei, să fi considerat eligibil pentru a putea participa la licitaţii şi a nu bloca accesul. E o decizie pe care am luat-o ieri în Comitetul Interministerial. Ministerul Finanţelor are o săptămână termen să studieze cum se poate face modificarea certificatului fiscal şi a celorlalte elemente pentru a putea să eliminăm aceste blocaje care există, din nefericire, şi de cele mai multe ori, nu din vina întreprinzătorului, ci datorită faptului că statul, prin mecanismele sale greoaie, nu reuşeşte să-şi achite obligaţiile faţă de întreprinzător, punându-l într-o imposibilitate de a participa, de exemplu, la licitaţie. Am luat în atenţie Oficiul de Aplicaţii şi am să discut.
Întrebare: Milioane de oameni lucrează în străinătate. De ce cotizează către statele terţe, impozite, taxe? În România beneficiază de toate drepturile ca oricare alt salariat care şi lucrează. Cum pot fi persoanele respective supuse unei proceduri ca să contribuie la rambursarea prezumatului creditul de 20 de miliarde?
Emil Boc: Sper ca dl. Pogea să-şi poată nota această recomandare şi sugestie. O să vedem.
Întrebare: Având în vedere presiunile enorme care s-au făcut asupra patronilor în 2007 - 2008 din partea angajaţilor care au dus la o creştere de salarii nesustenabile şi la o prăbuşire a productivităţii muncii, nu credeţi că ar trebui făcut ceva pentru a creşte valoarea instituţiei patronale în România? Se vorbeşte poate prea mult de sindicate ca partener social al Guvernului. Poate că patronii ar trebui să preia o parte din aceste discuţii şi /…/aş vrea să spun vis-a-vis de partea că există o tendinţă de culpabilizare a patronatelor, o tendinţă a prezentării media că tot ce este patron este evazionist, dar nu a fost identificat corect.
Emil Boc: Eu am două răspunsuri aici. În primul rând, Guvernul este conştient de faptul că 72% din PIB este produs de către sectorul IMM-urilor, de către sectorul patronal dacă este să vorbim în termenul acesta. Şi acest lucru trebuie să se regăsească şi în modul în care Guvernul abordează mediul de afaceri. În al doilea rând, cred că problema trebuie rezolvată prin aplicarea nediscriminatorie a principiului "nimeni nu este mai presus de lege". Toţi cei care respectă regulile jocului sunt bineveniţi şi sunt încurajaţi şi trebuie să aibă acces egal la resurse publice, la resursele de dezvoltare, la resurse financiare. Este treaba statului să asigure acest lucru. Şi vreau să vă asigur că şi planul anti-criză, şi dl. Pogea poate să confirme acele măsuri pe care le-am trecut în bugetul de stat au fost produsul unei largi consultări cu patronatele, şi cu sindicatele, iar din punctul nostru de vedere sunt parteneri egali în discuţie, fiecare pe componenta pe care o are. Sindicatele au componente care ţine de protejarea drepturilor salariale, sociale, chiar de dezvoltare, dar, evident, că în această componentă dezvoltarea investiţională şi susţinerea mediului de afaceri are rolul coordonator pentru că până la urmă trebuie să produci ca să ai ce împărţi. Asta este realitatea în orice economie.
Întrebare: Aţi menţionat foarte clar că nu luaţi în considerare creşterea TVA-ului sau a cotei unice. M-ar interesa dacă luaţi în considerare creşterea accizei la carburant pe 2009?
Emil Boc: Politica fiscală o las la dl. Pogea.
Întrebare: Aţi menţionat câteva domenii pe care le consideraţi strategice.
Emil Boc: Cu titlu exemplicativ şi nu exclusiv.
Întrebare: Am înţeles. În domeniul IT şi soft în care România este cunoscută la nivel mondial ca o ţară cu un potenţial extraordinar, dar al cărei potenţial este departe de a fi atins. Cât de importantă este în viziunea Guvernului acest domeniu şi ce măsuri aveţi în vedere în privirea susţinerii acestuia?
Emil Boc: Parcurile industriale de software - exemplu de la Cluj, poate fi multiplicat şi în alte părţi ale ţării - şi din acest punct de vedere există o strategie pe care la Ministerul Comunicaţiilor acum o lucrăm, atât şi la Ministerul Dezvoltării, pentru a putea extinde parcurile tehnologice, parcurile de IT pentru că reprezintă iarăşi un avantaj competitiv al României în raport cu alte ţări şi credem că această inteligenţă pe care o avem în primul rând trebuie să o valorificăm în România şi nu în altă parte. /.../
Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa
Data: 18.03.2009
(sursa: http://www.guv.ro)
No comments:
Post a Comment