Politica românească este ca motocicleta Mobra, de benzinit benzineşte, de scânteit scânteieşte, dar de pornit nu porneşte

---

"Naşul" - 16.03.2009 - invitat: Emil Boc

Marţi, 17 Martie 2009 11:51

Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Bună seara, domnule premier.

Emil Boc: Bună seara.

Radu Moraru: Înţeleg că aveţi, Guvernul funcţionează, sau sunt probleme?

Emil Boc: Nu, Guvernul funcţionează.

Radu Moraru: Aveţi plan anticriză?

Emil Boc: Avem plan anticriză. Avem guvern, avem plan, mai avem o criză mondială, mai avem o criză economică românească. Mai avem ceva moşteniri ale trecutului, dar eu cred că ştim ce trebuie să facem şi chiar dacă trebuie să le spunem oamenilor verde în faţă că nu va fi foarte uşor, va fi o perioadă mai grea, nu va fi numai pentru români grea, e greu peste tot în lume în momentul de faţă, dar dacă facem astăzi ceea ce trebuie, putem să pregătim o zi mai bună pentru mâine. Şi asta practic încercă acest guvern, să ia din timp nişte măsuri ca mâine să fie un pic mai bine. Prin mâine înţeleg evident un termen mediu, nu mă refer la termenul de marţi sau miercuri, mă refer la ceea ce facem astăzi ca mâine să poată fi mai bine. Adică ştim că trecem printr-o furtună, nu aşteptăm să vină apa în casă, punem nişte diguri ca să oprim apa şi să meargă pe cursul ei firesc, să nu ne afecteze.

Radu Moraru: Dar ca premier, faţă de omul politic care eraţi până de curând, simţiţi altfel criza?

Emil Boc: Bineînţeles. Că am mult mai multă informaţie, sunt conectat mult mai mult la ceea ce se întâmplă în lumea internaţională, şi prin contactele externe pe care le am şi prin ceea ce văd, şi datele pe care le am în fiecare dimineaţă pe masă cu privire la actuala stare a economiei româneşti, la perspectivele pe care le avem, la modul cum reacţionează economiile ţărilor din preajma noastră, ale ţărilor din Uniunea Europeană, şi nu în ultimul rând economia mondială. Deci fiind un om mult mai informat, evident că am şi o viziune mult mai precisă cu privire la ceea ce se întâmplă în România.

Radu Moraru: Să fie oare vreun blestem al lui Ion Iliescu? Pentru că de câte ori n-a fost Ion Iliescu preşedinte, de atâtea ori s-a întâmplat ceva. CDR-ul vorbea de luminiţa de la capătul tunelului, acum vorbim de criza mondială. Adică, poate era mai bine să îl fi ţinut pe Ion Iliescu acolo la Cotroceni vreo 25 de mii de ani...?

Emil Boc: Nici chiar aşa. Constituţia spune foarte clar că nimeni nu poate deţine mai mult de două mandate funcţia de preşedinte al României.

Radu Moraru: Eu sunt puţin bulversat. Mă uit la dumneavoastră, ştiu despre ardeleni că sunt mai direcţi aşa. Şi sunteţi liniştit, vorbiţi, în ciuda tuturor problemelor, pare că gestionaţi, pare că stăpâniţi fenomenul. Dar când mă uit la TV, când mă uit la alţi oameni politici, domnul Mircea Geoană şi alţii, care sunt în coaliţie cu dumneavoastră, realitatea pare un pic altfel.

Emil Boc: Aş spune două lucruri. În primul rând, niciodată, după 1989, situaţia internă mai dificilă sau mai puţin dificilă, nu s-a conjugat şi cu o criză externă din punct de vedere economic. Acum cele două evenimente nefericire merg mână în mână. Avem o criză internă determinată de faptul că în perioada bună a creşterii economice, a anilor trecuţi, când am avut o creştere de 7-8%, în loc să punem bănuţi deoparte pentru vremuri mai grele, am cheltuit tot şi ne-am făcut şi datori. Numai anul trecut am cheltuit cu 6 miliarde de euro mai mult decât am produs, în condiţiile în care am avut o creştere de 8%.

Radu Moraru: Dar de ce nu păţesc ceva cei care au făcut? Carmen din Italia zice, vă trimit un mail nu pentru mine, pentru părinţii mei care stau în România. „De ce tot timpul vorbim de hoţi, de nehoţi, de ce ei nu răspund?"

Emil Boc: Justiţia, pe de o parte, trebuie să îşi facă datoria pe baza legilor prevăzute în Codul penal, răspunderea politică e alta cu privire la modul cum unii politicieni au apreciat că trebuie să conducă România. Trebuia să avem în 2008 un deficit de 2% şi l-am avut de 5,2% în condiţiile unei creşteri de aproape 8%. Asta e povara pe care o avem, puteam să atragem fonduri europene în valoare de 3 miliarde şi jumătate de euro, şi am tras 178 de milioane de euro. Asta e realitatea. Pe lângă problema aceasta internă, acum vine peste noi, şi nu e vina noastră aici, chiar nu e vina noastră, o criză economică externă. Din America până la Moscova. Şi care cuprinde practic toată lumea. Aş fi ipocrit să le spun românilor că pe noi nu ne afectează. Nu, ea ne afectează şi pe noi. De modul cum reacţionăm depinde dacă vom ieşi mai sănătoşi sau mai bolnavi din această criză.

Radu Moraru: Eu nu sunt sigur că vom reacţiona bine. Şi vă spun de ce: acum mă liniştiţi, aveţi un guvern pe care îl conduceţi, nu am auzit încă să iasă miniştri pe post, să facă tot felul de afirmaţii. Dar tot ce e în jurul miniştrilor, şi mă refer la oamenii politici, şi în special sunt vreo 2-3 de la PSD, şi ziarişti sau pseudoziarişti, mă sperie. Chiar dacă poate nu îi cred pe toţi. Dar pare că nu vă înţelegeţi aşa de bine, pare că nu stăpâniţi aşa de bine, pare că nu aveţi plan anticriză.

Emil Boc: Să le iau în ordine. Eu cred că dacă nici acum România nu reuşeşte cu acest guvern, nu prea văd şanse cu ce guvern să reuşească. Dacă cu acest guvern format din cele două partide mari care există în România, care joacă oarecum pe o singură carte, credibilitatea şi performanţa lor, mă îndoiesc că un alt guvern ar putea să gestioneze ţara mai bine decât acesta, care are o majoritate aproape de 70% în Parlament. Deci e o condiţie bună pentru a gestiona stabilitatea ţării şi de fapt acesta a fost argumentul când s-a făcut Parteneriatul pentru România, de a da stabilitate ţării.

Radu Moraru: Dar sunteţi parteneri loiali, dumneavoastră? Pentru că voci din PSD sugerează că vreţi să îi păcăliţi? E asta şi poziţia miniştrilor PSD din Guvernul dumneavoastră?

Emil Boc: Nu cred că în cele aproape 3 luni de când suntem la guvernare aţi auzit vreun ministru din cabinet, de la PSD şi PD-L, să îmi reproşeze mie ca premier un fapt, un gest, un tratament, care să nu arate parteneriat, bună-credinţă şi dorinţa de a face lucruri bune în această ţară. Ştiu să fiu partener, ştiu să îmi respect net şi între mine şi restul membrilor cabinetului. Adică n-am luat niciodată o decizie de capul meu, fără să îi consult în Guvern, deşi aş putea de fiecare dată să spun, asta e tema pe ordinea de zi, se adoptă sau se respinge. Pentru că în ultimă instanţă premierul are ultimul cuvânt şi decide indiferent ce spun membrii cabinetului. Şi ce dacă...

Radu Moraru: FMI-ul, de exemplu, domnul Mircea Geoană a lăsat de înţeles că...

Emil Boc: Acum să trecem la palierul politic.

Radu Moraru: Deci acesta ce e, palierul tehnic?

Emil Boc: Palierul tehnic, guvernamental, pe obiective, pe ceea ce am semnat în Parteneriatul pentru România, pe ceea ce am angajat în programul de guvernare că facem. Şi vreau să vă spun că sunt mulţumit şi de miniştrii PD-L, şi de miniştrii PSD. Pentru că fiecare a dat semnul responsabilităţii lui. Pentru că în ultimă instanţă fiecare ministru doreşte în acest cabinet să arate, pe de o parte, că a fost pus acolo pe merit, pe de altă parte, reprezintă unul din cele două partide mari din România. Şi cred că avem interesul cu toţii să le arătăm românilor că acest guvern, dincolo de faptul că unii suntem de dreapta şi alţii de stânga, facem ce trebuie pentru această ţară. Iar în guvern am observat această solidaritate şi această bună-credinţă a fiecăruia de a aduce ce are bun şi ca expertiză, şi ca informaţie, şi ca dorinţă de a aplica programul de guvernare.

Radu Moraru: Acesta e palierul tehnic...

Emil Boc: Şi vă dau exemple, cu toate legile şi proiectele pe care le-am adoptat, ordonanţele. Că am vorbit de descentralizare, colaborare foarte bună, că am vorbit de modificarea Legii achiziţiilor publice, că am vorbit de pensia socială minimă, de compensarea medicamentelor, de proiectele pentru infrastructură, de programul anticriză pe care l-am discutat în guvern, de proiectele pe care le avem în viitor, toate aceste lucruri, repet, le-am luat împreună ca decizie.

Radu Moraru: Deci tot ce aţi prezentat dumneavoastră în Parlament, tot ce vorbiţi în emisiunile de televiziune sunt rodul discuţiilor şi negocierilor PD-L - PSD în Guvern?

Emil Boc: Eu am vorbit şi astăzi pe baza acestui raport pe care l-am prezentat în faţa Parlamentului cu ocazia legii bugetului de stat. Adică măsurile şi programul anticriză sunt prinse în acest raport pe care împreună cu colegii din PSD l-am elaborat, l-am trimis spre aprobare Parlamentului, şi include măsurile anticriză pe care Guvernul le-a luat până în acest moment.

Radu Moraru: Dumneavoastră spuneţi că niciun ministru PSD sau PD-L nu poate să iasă să spună că nu e rodul negocierilor tuturor.

Emil Boc: Şi aş vrea să spun că nu sunt numai ale PD-L sau numai ale PSD, sunt produsul muncii de echipă. Şi mai mult decât atât, pentru prima dată aceste măsuri şi politici anticriză care au fost incluse în bugetul de stat au fost discutate cu partenerii sociali. Amintiţi-vă câte discuţii la Ministerul Finanţelor coordonate de domnul Gheorghe Pogea, la Ministerul Muncii de domnul Sârbu, am avut tocmai pentru a vedea... şi eu m-am întâlnit la Guvern cu partenerii sociali, am stat într-o şedinţă de 8 ore într-o seară. Tocmai ca să prindem pulsul şi să vedem...

Radu Moraru: Bun, dar palierul politic nu vă destabilizează? Mircea Geoană spune că aţi fost la FMI fără să ştie domnia sa. Sau că aţi fost la Bruxelles nu ştiu ce să faceţi, a spus-o Călin Popescu Tăriceanu.

Emil Boc: Am văzut astăzi că domnul Călin Popescu Tăriceanu, prima declaraţie pe care a spus-o la tribuna Parlamentului, a fost că eu am fost la Bruxelles ca să nu discutăm în Parlament nu ştiu ce. I-am spus domnului Călin Popescu Tăriceanu că o fi fost el prin campania electorală pe undeva prin ţară, privind competiţia acum cu domnul Antonescu, pentru că eu am fost în ţară, n-am fost plecat nicăieri. Am fost plecat la Bruxelles în 12 ianuarie, atunci am fost cu preşedintele României...

Radu Moraru: Deci n-aţi fost pe ascuns, în secret?

Emil Boc: Nicăieri. Evident că aş putea, dacă aş vrea să plec, pe fiecare zi în străinătate. La câte invitaţii şi propuneri există, vă asigur că în fiecare zi mi-aş putea găsi, de la Bruxelles la Paris, de la Londra la Madrid, să fiu plecat. Dar ştiu că am aici de rezolvat o problemă în primul rând, în ţară, merg împreună cu preşedintele la Consiliul European de Primăvară, joi şi vineri, care e o chestiune oficială, de reprezentare a României la cel mai înalt nivel în cadrul CE şi a Uniunii Europene, după care evident că voi alege deplasările cu mare grijă pentru că rolul premierului în primul rând în acest moment e în ţară. Evident, menţinându-şi contactele externe cu ceea ce trebuie, la CE, şi în fiecare zi sunt în contact cu CE prin ambasada noastră de la Bruxelles, prin reprezentanţii noştri...

Radu Moraru: A atins criza apogeul?

Emil Boc: Nu.

Radu Moraru: Deci vine şi mai rău?

Emil Boc: Cred, de exemplu, că în aprilie va fi mai greu decât în martie, şi după aceea sper să putem avansa într-o direcţie mai bună. Nimeni nu ştie cât va dura această criză, nici în America, nici în România. Să sperăm că va dura cât mai puţin. Dar ecoul ei încă nu a trecut. Şi din nou aş prefera să dau numai veşti bune românilor, vreau să le spun românilor că avem nevoie de echilibru, moderaţie, prudenţă, chibzuială în cheltuirea banilor...

Radu Moraru: Ştiu, dar avem campanie electorală şi eu nu cred că nu va fi bătălie. Va fi dificil. Dumneavoastră trebuie să negociaţi cu domnul Mircea Geoană în Parteneriatul pentru România, dar în acelaşi timp domnul Mircea Geoană se bate deja, eu zic că a început campania electorală pentru preşedinţie, se bate în declaraţii cu preşedintele României. Cum faceţi faţă acestui palier politic?

Emil Boc: În primul rând, vă amintiţi că şi preşedintele României a făcut o declaraţie, spunând că acest an pe care îl avem la guvernare să îl scoatem din ecuaţia logicii electorale prezidenţiale. Adică Guvernul trebuie să ia acele măsuri necesare României, şi nu măsurile necesare unuia sau altuia dintre partide, fiind în campanie electorală. Şi sunt decis să fac acest lucru. Pentru că nu ne mai putem permite să ne jucăm cu soarta României. Şi nu spun cuvinte mari. Nu ne mai putem juca să luăm măsuri doar cu costuri electorale minore şi să punem în pericol viitorul acestei ţări. De prea multă vreme, de exemplu, am consumat mai mult decât se produce, am ajuns la nişte dezechilibre majore în economia României, am ajuns la situaţia de a nu avea modernizată nici infrastructura, nici agricultura, nici funcţia publică. Avem privilegiaţi în sistemul de salarizare, în sistemul de pensionare în România. Cât timp mai putem merge în ritmul acesta, să ne facem că nu vedem? Că nu avem educaţia încă reformată, că avem un sistem sanitar care e şi el în dificultate, că deciziile în administraţie se iau de prea multe ori la Bucureşti şi nu acolo în teritoriu, unde trebuie şi unde cetăţenii sunt mai aproape de cei care iau decizia. Cât mai aşteptăm ca oameni care taie frunză la câini să primească salarii de milioane de euro... de zeci de mii de euro? Nu mai putem aştepta asta.

Radu Moraru: Eu cred că românii ştiu astea. Vreţi să vă dau un secret, cred eu? Aşa cum noi suntem votaţi seară de seară de milioane de români. Cred că ştiu românii ce se întâmplă. Faceţi acele măsuri pe care ştiţi că le aşteaptă românii, şi eu cred că o să trecem de criză. Vă întreb, 3 miliarde, mi-a spus un invitat în această seară, că aţi economisit 3 miliarde de euro doar din tăierea unor cheltuieli aberante. E adevărat sau nu?

Emil Boc: Da, cheltuielile pe care le-am tăiat încă începând cu luna decembrie, când am dat primele ordonanţe.

Radu Moraru: Dar sunt deja 3 miliarde de euro pe care le-aţi tăiat?

Emil Boc: Nu aş putea să confirm la leu şi la euro, dar undeva se apropie această cifră. Pentru că gândiţi-vă...

Radu Moraru: Măsurile le ştim, dar nu îmi vine să cred că e atât de mare suma? Vorbim de miliarde de euro!!!

Emil Boc: Se vorbeşte de miliarde de euro deja din economiile pe care le-am făcut prin ajustarea doar a unor cheltuieli, unde deja era...

Radu Moraru: Dacă nu sunteţi sigur de 3 miliarde, sunt 2 miliarde de euro?

Emil Boc: E oricum o sumă în miliarde de euro pe care am economisit-o deja, şi o să vă prezint pe fiecare componentă.

Radu Moraru: E de ştire. Vreau să spun că deja ăsta e un semn bun, acest Guvern va cheltui cu miliarde de euro mai puţin decât vechile guverne. Că nu e doar Călin Popescu Tăriceanu.

Emil Boc: Vă dau doar un exemplu la cheltuielile cu bunuri şi servicii, cu birouri, maşini, mobilier. Din PIB, şi nu vreau să greşesc aici, am datele la mine, în 2009 în ceea ce priveşte raportarea la 2008, uitaţi: în timp ce cheltuielile cu investiţiile, adică cu ceea ce noi avem prioritate majoră, în 2008 erau 6% din PIB, adică 18,25 miliarde, în 2009 reprezintă 7% din PIB. Deci atenţie, într-un an când nu avem o creştere economică de aproape 8% cum am avut în 2008, ci una mult, mult mai mică, am mărit la investiţii cu un procent din PIB. Sumele necesare pentru dezvoltarea economică. În timp ce cheltuielile cu bunuri şi servicii, mobilier, maşini, plasme, tot felul de şmecherii care s-au cumpărat în prostie în România, unde a fost voie şi unde n-a fost nevoie, le-am scăzut de la 6,5% din PIB cât era în 2008, la 4,9 din PIB cât este în 2009.

Radu Moraru: Dumneavoastră spuneţi că, în 2008, 6,5% au fost, adică mai mare pentru investiţii, s-a dat pentru birouri, birotică şi tot felul de...?

Emil Boc: Exact.

Radu Moraru: Bine, că de fapt numai pe un pix şi un stilou s-au dat 1000 de dolari de la buget.

Emil Boc: Şi acum evident că am coborât cu 1,6% din PIB aceste cheltuieli. Spunând, bă fraţilor, mai lăsaţi plasmele, maşinile, mobilierul de ultimă oră, mai lăsaţi-le deoparte, avem necesar acum să băgăm banii în autostrăzi, centuri ocolitoare, spitale, şcoli, infrastructură, mediu...

Radu Moraru: Dacă noi putem vorbi deja de reducere de aproape 3 miliarde de euro, e fantastic!

Emil Boc: Va trebui să vin cu calculele exacte.

Radu Moraru: Dar vreau să mă întorc la întrebarea la care nu aş vrea să ocoliţi răspunsul. Mircea Geoană a sugerat că aţi fost în secret, dumneavoastră, Guvernul României, fără să înştiinţaţi pe preşedintele Senatului, la FMI. Şi putem aborda subiectul chiar FMI.

Emil Boc: Vreau să vă spun foarte direct, România încă n-a început negocierile oficiale cu FMI. România încă din 12 ianuarie, prin vocea preşedintelui României la Bruxelles, în prezenţa premierului, a vicepremierului Dan Nica, domnului ministru Puşcaş, a solicitat un împrumut de la Uniunea Europeană. De la Comisia Europeană. Pentru că suntem ţară membră şi pentru a ne finanţa deficitul am cerut un sprijin financiar, aşa cum au cerut o bună parte din ţările membre ale Uniunii Europene, şi mai ales din rândul ultimelor intrate în Uniunea Europeană. Evident că Uniunea Europeană, mai nou, pune condiţia ca orice împrumut pe care îl dă unei ţări să fie condiţionat de un acord cu FMI. Eu repet, spun ce spune FMI. Ei spun, nu avem doctorii care să facă o diagnoză corectă a sistemului unei ţări, care să vină şi să spună, domne, în ce condiţii, cum se pot da asemenea împrumuturi şi ce garanţii avem că acolo banii se recuperează? FMI e perceput ca fiind un doctor, vine, se uită la pacient, îi spune, ai pe la rinichi probleme...

Radu Moraru: Deci Uniunea Europeană are încredere în FMI?

Emil Boc: Pentru că n-are expertiza de specialitate financiară pe care o are FMI.

Radu Moraru: Asta înseamnă că dacă vrem un leu în România, chiar trebuie să luăm şi de la FMI?

Emil Boc: Nu e cerinţa României, e condiţia Uniunii Europene. În al doilea rând, Ministerul Finanţelor şi BNR n-au făcut altceva decât să prospecteze tehnic în ce condiţii putem realiza finanţarea externă a României.

Radu Moraru: Deci n-a fost vorba de nicio negociere?

Emil Boc: De nicio negociere. Ce am făcut, am înfiinţat în Guvern, la propunerea mea, un comitet interministerial pentru finanţarea internă şi externă a României. Pentru a realiza necesarul de finanţare şi condiţiile de finanţare internă şi externă a României. Cinci miniştri PD-L, cinci miniştri PSD în cadrul acestui comitet ministerial. Aceşti miniştri, din comitetul interministerial, vor avea pe masă toată informaţia tehnică adunată de la specialiştii. Care vor pune nişte diagnoze, analizează...

Radu Moraru: Analizează şi dacă să luăm bani din altă parte? De exemplu, vine... eu nu ştiu aici, pot să fac o gafă, China, sau nu ştiu cine mai are bani pe lumea asta, să vină să spună, nu mai luaţi de la FMI, sau de la CE, vă dăm noi bani mai ieftin.

Emil Boc: Poate analiza orice. Această echipă interministerială, ca de altfel întregul Guvern, trebuie să răspundă la prima întrebare, poate România rezista fără o finanţare externă? Şi discuţia pe care am avut-o în Guvern am avut-o şi în acest comitet interministerial. Acum, când va fi făcută evaluarea de către CE, reprezentanţii Fondului şi a altor bănci care sunt prezente astăzi în România, acea expertiză va merge pe masa comitetului interministerial. Format din PD-L şi PSD. Acea propunere se va duce în Guvern, în forma lui plenă şi oficială. Şi va lua decizia corectă care trebuie. Evident, am văzut în ultima vreme şi eu jocurile politice care ţin de campania electorală din acest an. Şi cea pentru Parlamentul European şi cea pentru prezidenţialele din toamnă. Ei ştiu practic că Traian Băsescu nu poate fi bătut în alegerile prezidenţiale din toamnă. Asta nu înseamnă că nu trebuie să încerce să facă acest lucru.

Radu Moraru: Deci trebuie să traducem aceste declaraţii prin încercări de a concura şi a-l bate pe Traian Băsescu. Doar atât?

Emil Boc: Ceea ce îmi doresc eu ca premier şi ca preşedinte al PD-L este ca limita discursului public să nu afecteze actul de guvernare şi să pericliteze stabilitatea acestei ţări. Pentru că atunci nu mai e vorba de interesul partizan al partidelor care compun coaliţia, ci e vorba de interesul României, şi nici unii, nici alţii nu ne putem permite să ne jucăm cu soarta României în aceste momente dificile. Orice semn de instabilitate politică ce ar putea pleca de la Bucureşti, din perspectiva campaniei electorale, nu ar face decât foarte mult rău României şi implicit fiecărui român din această ţară.

Radu Moraru: Sunteţi şi preşedintele partidului. Aveţi un scenariu de rezervă în cazul în care Traian Băsescu nu vrea să candideze? E o declaraţie publică pe care a făcut-o, nu ştie sigur dacă va mai candida. Ca preşedinte al partidului, aveţi un scenariu de rezervă, un candidat?

Emil Boc: Scenariul nostru e foarte clar, PD-L îl susţine pe Traian Băsescu pentru un al doilea mandat de preşedinte al României.

Radu Moraru: Am înţeles. Să trecem la micro. Pentru că aţi spus ceva, în aprilie va fi mai greu decât în martie. Un pic, aţi spus.

Emil Boc: Spun acest lucru având în vedere că încă efectele crizei nu s-au manifestat...

Radu Moraru: Suntem de acord, eu vă cred, că asta simt, şi mulţi din cei care ne urmăresc. Dar dumneavoastră ar trebui să daţi nişte sfaturi, ce să facă oamenii, să strângă cureaua, să stingă două becuri, să economisească? Nu ştiu dacă e bine pentru România să trecem toţi la economie.

Emil Boc: Nu. Consumul nu trebuie redus drastic, astfel încât să punem în pericol buna funcţionare a economiei.

Radu Moraru: Deci să consumăm la fel gaz, la fel curent, la fel mâncare şi la fel celelalte.

Emil Boc: Eu cred că în primul rând guvernanţii au cea mai importantă misiune, şi prin semnalele pe care le dau ei, evident că şi oamenii îşi modulează anumite comportamente. Statul, şi mai ales în perioada de criză, trebuie să cheltuiască mai puţin cu propria lui întreţinere şi mai mult cu investiţiile, pentru a aduce locuri de muncă şi pentru a le menţine pe cele existente. Asta înseamnă că, în al doilea rând, guvernanţii trebuie să fie aceia care trebuie să dea semnalul raţionalităţii, responsabilităţii, echilibrului.

Radu Moraru: Bun, dar promiţând acest lucru, şi vă cred că vă apucaţi de treabă, cu investiţii, cu tot. Ce înseamnă? Vor intra bani mulţi pe piaţă...?

Emil Boc: Am vorbit 30 de minute astăzi despre lucrurile bune şi foarte bune care s-au făcut.

Radu Moraru: Dar cum vor reduce rata tinerilor căsătoriţi, care cu mare efort au reuşit să îşi cumpere o amărâtă de garsonieră, plătesc credit 30 de ani, şi al dracului credit s-a dus în sus, iar salariile lor au fost reduse. Că zice patronul că altfel nu fac faţă, deşi unii sunt multimilionari.

Emil Boc: Eu cred că am avertizat chiar în această emisiune asupra acestui pericol, că din nefericire această criză economică să fie folosită de unii doar ca pretext pentru a da oameni afară, când de fapt compania lor produce foarte bine şi nu justifică disponibilizări. Şi vom fi atenţi să vedem dacă asemenea gesturi neprieteneşti, nesolidare, incorecte şi imorale, în vremuri de criză, se produc. Acest lucru trebuie spus. După cum vom aprecia firmele care fac eforturi şi le vom susţine să poată să îşi menţină locurile de muncă, şi ca oamenii să primească un salariu, iar de acolo să plătească impozite şi taxe. Acest lucru îl vom face.

Radu Moraru: Întrebare tehnică. aceşti tineri, ca să le scadă rata, ce le spuneţi lor? Pentru că lor trebuie să le scadă rata. Pentru că nu mai acoperă să plătească...

Emil Boc: Sunt peste 500 de mii de români în această situaţie, care au rate. Unii îşi pun serios problema cum le mai pot plăti? După cum şi noi guvernanţii ne punem problema cum îi putem ajuta? În primul rând, îi putem ajuta să nu fie mai rău. Şi o spun direct, trebuie să ne gândim să nu fie mai rău. Asta ce înseamnă? Că o creştere a cursului valutar euro-leu va face insuportabilă şi aşa plata ratelor. De aceea un împrumut eventual, încă n-am luat această decizie, o vom lua împreună în Guvern şi în comitetul interministerial. E cert că avem nevoie de o finanţare a deficitului. Cum, vom vedea. O finanţare externă, fie de la CE împreună cu FMI, fie din altă parte ne va ajuta pe două căi. Cea mai mare parte a banilor care vor veni din acest împrumut se vor duce la BNR. Să nu creadă cineva că merg banii ăştia pe piaţă şi de mâine cumpărăm plasme, mobilier, maşini de lux şi dăm cu ei în dreapta şi în stânga. Nu. Cea mai mare parte, două treimi aproape, se duc la BNR. Ca să consolidăm rezerva valutară, ca BNR să poată face faţă unei eventuale presiuni asupra cursului şi în acele condiţii să poată menţine sub control cursul valutar. Dacă nu va avea această rezervă consolidată, se poate diminua această rezervă, Doamne fereşte, mai e şi un atac speculativ, ştiţi bine că se practică...

Radu Moraru: De când sunteţi premier, s-au dat atacuri speculative?

Emil Boc: Au fost încercări. Dar BNR vreau să vă spun că a acţionat până acum impecabil. Şi protejând acest curs, putem să sperăm că oamenii îşi vor putea plăti la un nivel acceptabil ratele. Dacă nu avem această garanţie, primul lucru care se poate întâmpla este cursul să o ia serios în sus, cu toate consecinţele negative care se întorc după aceea asupra economiei şi asupra fiecărui cetăţean în parte.

Radu Moraru: Deci prima măsură este, domne, încercăm să nu fie mai rău.

Emil Boc: Prima dată asta oprim, stagnăm răul ăla care e pe cale să vină. Pe de altă parte, acum ce facem cu împrumutul acesta, la ce ne poate ajuta? Trebuie să discutăm cu băncile cum îşi menţin liniile de finanţare pentru economia românească. Fie persoane juridice, fie persoane fizice.

Radu Moraru: Asta e marea problemă a crizei, faptul că sunt blocate finanţările.

Emil Boc: Astăzi sunt blocate, iar bani pe piaţă nu există. Nu există pentru că domnul Gheorghe Pogea, ministrul finanţelor, cumpără tot ce e pe piaţă. Nu există lichidităţi. Cumpărăm bani să plătim datoriile restante ale vechii guvernări, pensiile şi salariile. Nu există lichidităţi pe piaţă. Şi atunci o parte din banii pe care îi vom lua din împrumutul extern, dacă vom decide să luăm, se vor duce şi la Trezorerie pentru a lăsa nişte lichidităţi pe piaţă pentru economie. Să poată fi găsiţi bani pe piaţă pentru investiţii, pentru credite, pentru a putea exista o masă monetară în circulaţie. Pe de altă parte, repet, discutăm cu băncile şi în special cu băncile-mamă să menţină liniile de finanţare pentru România. Avem garanţiile lor că o vor face. Şi dacă se va lua acest împrumut, va fi o discuţie foarte serioasă, BNR - bănci - Guvern, în condiţiile în care se pot diminua, dacă ai o rezervă consistentă, RMO-urile pe care le are BNR de la fiecare deponent... astăzi când depui 100 de euro la bancă, 40 se depun în garanţie la BNR. Dacă diminuezi garanţia asta minim obligatorie, de la 40, cu un procent mai mic, să spunem, se disponibilizează nişte bani. Noi trebuie să ne asigurăm că acei bani pe care îi disponibilizăm nu se duc la băncile-mamă acasă.

Radu Moraru: Că o primă păcăleală a luat BNR-ul.

Emil Boc: Ci se duc aici în economia românească şi băncile îi utilizează pentru investiţii. Deci asta poţi să o faci când ai o rezervă consistentă şi ştii că rezişti în orice situaţie. Acum când nu ai asemenea certitudine, nu poţi face acest lucru. Şi atunci totul e blocat deocamdată. Atunci se poate debloca, iată, o sumă importantă de bani, care să fie disponibilă pentru creditare, pentru recreditare şi aşa mai departe.

Radu Moraru: Să vă mai întreb ceva. Sunt foarte multe canale, şi când spun canale, mă refer la presă de toate felurile, care nu contenesc de dimineaţă până seară să spună e dezastru, fugiţi, nenorocire, cataclism. Fac bine, nu fac bine, sau nu contează aceste exprimări?

Emil Boc: Eu zic că nu fac bine. Eu întotdeauna am încercat, oriunde am fost, să păstrez echilibrul. Raţional, între bine şi rău, între avantaj şi dezavantaj, şi să merg pe o cale de mijloc. Spunându-le oamenilor că sunt probleme dificile, dar pot fi depăşite, eu cred că şi din punct de vedere psihologic, un om când ştie că totuşi are resurse să treacă peste un moment greu, îl depăşeşte mai uşor, dacă are un minim optimism şi o credinţă că se poate baza pe argumente decât una absolut nihilistă, fără nicio urmă de optimism, fără nicio urmă de speranţă. Sarcina guvernanţilor este, repet, de a fi foarte realişti şi în acelaşi timp de a fi pragmatici pentru a lua măsurile pentru români.

Radu Moraru: Deci susţineţi că nu au acoperire în realitate aceste campanii de...?

Emil Boc: Eu nu spun că nu sunt situaţii dificile. Sunt situaţii dificile în ţară.

Radu Moraru: Ştiţi la ce mă refer, la atmosfera asta de dimineaţă până seară de a arăta că nimic nu e bun în ţara asta.

Emil Boc: Există tentaţia unor grupuri media de a arăta că statul e foarte slab şi totul rezidă într-un grup media care salvează naţiunea.

Radu Moraru: Dacă au acoperire în ceea ce spun?

Emil Boc: În fiecare informaţie este un sâmbure de adevăr. Numai că de cele mai multe ori el e făcut din ţânţar armăsar. E bine să fim realişti, e bine să arătăm lucrurile care nu merg, dar e bine să păstrăm echilibrul. Pentru că în această ţară eu sunt de următoarea credinţă, eu dacă o duc bine, trebuie să o ducă bine şi cel din dreapta şi din stânga mea. Altfel nici eu nu mă voi simţi bine. Un om bogat nu se va simţi bine într-o ţară săracă. Cred că un om se va simţi bine când va vedea în dreapta şi în stânga lui oameni care trăiesc, poate nu la fel ca el de bine, dar oricum la un nivel decent. Nu cred că cineva trebuie să aibă interesul în această ţară ca doar el să o ducă bine şi restul să fie în prăpastie.

Radu Moraru: Ştiu, dar noi am fost crescuţi să fim cu toţii săraci, într-o ţară bogată şi să fie foarte puţini ăia bogaţi, şi nici ăia să nu fie mulţumiţi, că ăia vor şi mai mult.

Emil Boc: Acum fac apel la teoriile politologice care spun foarte clar, că nicăieri o democraţie n-a reuşit acolo unde a fost o diferenţă imensă între foarte puţini şi foarte bogaţi, aflaţi în vârful societăţii, şi foarte mulţi, foarte săraci, şi care domină piramida socială. Nu mai e nicio legătură între cei foarte puţini, foarte bogaţi, şi cei mulţi, foarte săraci. Democraţiile funcţionează acolo unde există foarte puţini foarte bogaţi, foarte puţini foarte săraci, şi la mijloc în piramida aia există o clasă consistentă, de mijloc, care înseamnă de fapt să trăieşti cât de cât decent. Dintr-un salariu sau dintr-o pensie decentă, fără să ai imediat grija zilei de mâine. Asta trebuie să fie interesul guvernanţilor, să susţină această clasă de mijloc.

Radu Moraru: Să susţin o idee a domnului Ghişe, care vă acuză foarte dur că nu v-aţi respectat promisiunea de a mări salariile profesorilor cu 50% în condiţiile în care eraţi foarte virulent că nu o face Guvernul Călin Popescu Tăriceanu. Domnul Ghişe mai spune în acelaşi timp de punctul de pensie, că nu l-aţi adus la 40 şi ceva, dumneavoastră vorbiţi în schimb de pensia socială. Credeţi că ele per total... credeţi că sunteţi acoperit în faţa celor cărora le-aţi făcut promisiuni electorale, prin faptul că n-aţi reuşit să ajungeţi la punctul de pensie, nu aţi reuşit 50% pentru profesori, dar aţi reuşit pentru mai mult de 1 milion de pensionari să nu mai aibă pensii de 30 de lei, de 50 de lei, de 100 de lei? Acea pensie socială de minim 3 milioane şi apoi 3,5 din octombrie?

Emil Boc: Să le luăm pe rând. Promisiunile electorale legate de salariile profesorilor. Aceste angajamente electorale au fost făcute în toamna anului trecut, când domnul Călin Popescu Tăriceanu ne spunea că economia duduie, când domnul Călin Popescu Tăriceanu dădea HG prin care aloca 600 de milioane de euro, 300 de milioane de euro doar unor clienţi politici, simpatizanţi ai PNL, şi martore ne sunt datele din Monitorul Oficial al României. În acele condiţii pe bună dreptate se punea întrebarea, păi dacă ai bani să arunci pe apa sâmbetei, de ordinul sutelor de milioane de euro, nu ai bani să îţi achiţi obligaţiile faţă de profesori? Datele din nefericire s-au schimbat. Nimeni n-a prevăzut exact cursul acestei crize economice.

Radu Moraru: Astea le ştim. Dar credeţi că vă iartă electoratul, românii, profesorii, prin faptul că, uite nu aţi reuşit să ne daţi măririle ălea, dar aţi reuşit să daţi celor săraci? Credeţi că suntem noi gata să fim solidari aşa, peste noapte, când ne arde pe noi buzunarul în primul rând?

Emil Boc: Ajungem la un alt concept, solidaritatea. Vom încerca pe parcursul mandatului, în funcţie de evoluţia economiei româneşti, să ne onorăm obligaţiile electorale. Şi noi şi cei din PSD avem acest obiectiv. Dar îl vom face uitându-ne exact cu ceea ce avem în buget, în vistierie, ca bani adunaţi. Nu poţi să dai ceea ce nu ai. În octombrie erau aceşti bani.

Radu Moraru: Întrebare cinică de la un telespectator, care era supărat, profesor. De ce nu aţi lăsat.... că aşa cum Guvernul liberal a lăsat pensionarii ăia cu pensii de 30 de lei, de ce nu aţi lăsat şi dumneavoastră şi să vă ţineţi de promisiunea pentru profesori?

Emil Boc: Să trecem la pensii. În primul rând, pentru pensia socială minimă e vorba de un efort pe an de 190 de milioane de euro aproximativ. Foarte puţin în comparaţie cu ceea ce ar însemna majorarea cu 50% a salariilor profesorilor. Pentru aceşti români cred că statul, şi mai ales într-o perioadă de criză, trebuie să dea un semn de solidaritate. Pentru că în acest moment cine sunt cei mai afectaţi? Cei mai afectaţi, pentru că toţi suntem afectaţi. Dar cei care sunt loviţi în plin sunt cei care sunt cu salarii şi pensii mici. De aceea fac o paranteză, şi în discuţiile acestea cu FMI, cred că două obiective nu pot fi modificate. Anume, nu putem accepta, cred eu, modificarea TVA-ului, creşterea lui, pentru că dacă îl creştem, primii care sunt afectaţi sunt tot cei cu pensii şi salarii mici.

Radu Moraru: Dar cât ne impun? E riscant să facem declaraţii?

Emil Boc: Şi la fel nu putem credem că ar trebui să mergem să creştem cota unică, că atunci îi omorâm pe cei care produc prosperitate şi bogăţie.

Radu Moraru: E, asta este, va fi o problemă. Dacă FMI zice, domnul Emil Boc, vă simpatizăm, vă respectăm, trebuie să măriţi cota unică la 18% sau 19, TVA-ul la 21%. Ce veţi face?

Emil Boc: Punctul meu de vedere este că aceste două taxe nu trebuie atinse. Din motivele pe care vi le-am spus. Pe de o parte, dacă majorăm TVA-ul îi afectăm tocmai pe cei care sunt cei mai săraci în societate, dacă majorăm cota unică de la 16%...

Radu Moraru: Întrebare, nu trebuie sau nu vor fi?

Emil Boc: Eu cred că nu vor fi. Şi voi încerca atât cât ne va sta în putinţă să conduc discuţiile în acest sens.

Radu Moraru: Avem scenariul în cazul în care să spunem, domnul FMI, nu ne trebuie banii dumneavoastră, nu putem să acceptăm condiţiile dumneavoastră. Avem scenarii pentru aşa ceva?

Emil Boc: Există scenarii cu tot felul de avantaje şi riscuri, dezavantaje, şi cu certitudini şi incertitudini. Ele sunt pe masa de analiză a comisiei interministeriale şi le ia în calcul. Ceea ce e cert însă, şi nimeni nu cred că poate ocoli acest răspuns pozitiv, că România are nevoie de o finanţare internă sau externă pentru a susţine, pe de o parte, deficitul, iar pe de altă parte, de a asigura stabilitatea atât a cursului, cât şi pentru a relansa economia şi a credita pe cei care doresc.

Radu Moraru: Aţi spus bine, nu deficitul, dificilul.

Emil Boc: Şi acum să revin la problema legată cu pensia minimă. E un efort de solidaritate, sunt cei în special din agricultură, e vorba de peste 1,2 milioane de români care trăiesc în această situaţie, cu pensie sub 350 de lei, spuneau unii că sunt banii cu care se duc la coafor, sau la un club de seară, de şmecheri...

Radu Moraru: A, club de seară nu... domnul Emil Boc, vă spun ceva. La un club de seară, nu vreau să dau nume, nu de seară de noapte, că vedeţi că nu ne pricepem, nu există de seară...

Emil Boc: Nu frecventez şi n-am vreme.

Radu Moraru: La un club de noapte, stimaţi telespectatori şi domnule premier, unde e plin în week-end, o masă numai ca să o rezervi poţi să dai, o masă mai cu fotolii, să nu stai în picioare, poţi să dai şi 1000 de euro. Iar acolo dacă nu consumi de câteva mii de euro... nu ştiţi viaţa grea a milionarilor din România. Eu am aplaudat decizia. Eu vă întreb, sincer, aţi pierdut electoral, sau nu, luând măsura asta? Adică aţi fost solidar, eu vă aplaud, dar sunt convins că aţi pierdut din voturile unor profesori şi ale unor pensionari care aşteptau...

Emil Boc: Nu. Această măsură cu pensia socială minimă e una, repet, corectă, morală, un gest de solidaritate cu cei care sunt cu veniturile cele mai mici în societatea românească. Pentru restul pensionarilor n-am majorat punctul de pensie la 45% cât am promis noi în campanie, şi cât scrie în programul de guvernare. Dar atenţie, programul de guvernare scrie că până în 2012 trebuie să ajungem la 45% din salariul mediu pe economie. Astăzi noi am ajuns la 42,5% valoarea punctului de pensie. Deci suntem aproape de 45%, tocmai venind în sprijinul pensionarilor, şi aici vrem să ne orientăm iarăşi din nou pentru cei cu pensii mici.

Radu Moraru: Domnul Ghişe astăzi a fost foarte vehement, v-a atacat că aţi ajuns doar la 42,5% şi nu la 45%.

Emil Boc: E treaba evidentă a opoziţiei...

Radu Moraru: E un public şi un segment care nu o să vă ierte că nu aţi reuşit alea 2,5%.

Emil Boc: Trebuie însă să le spui românilor că atât se poate în momentul de faţă. Eu aş vrea cu tot dragul să dăm mai mult. Dar nu putem să oferim mai mult de atât astăzi. Şi ca să putem oferi mai târziu mai mult trebuie ca astăzi să facem şi reformele de care am vorbit, şi să facem investiţiile în economia românească, ce vor aduce după aceea mai mulţi bani la bugetul de stat.

Radu Moraru: Să vă citesc emailuri, pentru că am promis telespectatorilor. Adina, întreabă, investiţii la tabere, la cluburi?

Emil Boc: Da. Atât Ministerul Educaţiei, cât mai ales Ministerul Tineretului şi Sportului, pentru că e un minister nou înfiinţat pe acest domeniu, tocmai pentru a ne preocupa şi de tinerii din această ţară, că din nefericire toţi vorbim fie de pensionari, fie de şomeri, uitând de salariaţi...

Radu Moraru: Dar să nu spuneţi că v-aţi gândit şi la tabere?

Emil Boc: Avem în programul de guvernare.

Radu Moraru: Ştiu, dar avem bani şi pentru tabere?

Emil Boc: Avem bani pentru tabere, atât cât putem avea pentru a asigura funcţionarea lor normală, pentru a putea să oferim studenţilor şi copiilor proveniţi din situaţii familiale defavorizate accesul la o tabără şcolară. Evident că n-am neglijat componenta socială.

Radu Moraru: Nu o să ne creadă nimeni...

Emil Boc: Să nu credeţi că acolo e ca şi pe Coasta de Azur, când trimiţi un copil în tabără...

Radu Moraru: Adică, aţi discutat măcar o secundă în şedinţa de Guvern cu Monica Iacob Ridzi despre tabere?

Emil Boc: Da. Cu doamna Ridzi am discutat despre acest aspect.

Radu Moraru: Domne, aşa să fie. „Sunt român, sunt poliţist, sunt mândru, cu toate acestea trăiesc cu grija zilei de mâine şi cu teama că voi rămâne cu 50% din veniturile de astăzi prin anularea sporurilor şi salariilor de merit. Ce să mai zic de ieşit la pensie? Noi, poliţiştii, ce putem face să ne suplimentăm veniturile în mod legal?"

Emil Boc: Punctul meu de vedere este şi rămâne constant. Poliţistul trebuie să fie plătit bine printr-o lege a salarizării unice în România, care să pună poliţistul în societatea românească şi sub aspectul plăţii acolo unde îi e locul, la fel cum profesorul trebuie să fie pus acolo unde îi e locul, şi de asemenea cred că România trebuie să renunţe pe termen mediu şi lung la actualul sistem de pensionare privilegiată. Nu cred că e corect ca pentru unii, ca pentru anumite categorii, pensia să se calculeze având media ultimilor 3 salarii din ultimele 3 luni, iar pentru alţii să se calculeze având în vedere contribuţia pe care au avut-o timp de 30 de ani la bugetul asigurărilor sociale. Cred că fiecare trebuie să aibă un salariu mare în timpul vieţii, sau corespunzător muncii pe care o face. Şi corespunzător să aibă o pensie pe măsură la sfârşitul activităţii.

Radu Moraru: Dar un poliţist, el nu poate să aibă o a doua slujbă.

Emil Boc: De aceea trebuie să fie bine plătit. Şi vreau să îi asigur că atât din discuţiile pe care le-am avut în Guvern, cât şi cu domnul ministru Nica nu avem nimic împotriva salarizării poliţiştilor, a ordinii, a siguranţei publice, care trebuie să fie asigurată în continuare în România, mai ales în condiţiile în care tentaţia infracţională poate fi o soluţie pentru unii.

Radu Moraru: Aţi dat două măsuri anticriză. Sprijinirea exporturilor şi agricultura. Eu vă întreb simplu, vom avea mâncare mai ieftină în mandatul Emil Boc?

Emil Boc: Da.

Radu Moraru: Doi, ce să exportăm? Mai e ceva de exportat în ţara asta din care s-a furat tot?

Emil Boc: Aţi pus punctul pe i. În acest mandat eu cred că acest guvern, cu domnul ministru Sârbu la Ministerul Agriculturii, ca de altfel cu celălalt ministru Sârbu la Muncă, amândoi oameni competenţi, dar mă refer acum la agricultură, dacă facem ceea ce noi am gândit deja în Guvern, anume o strategie de transformare a României dintr-o ţară importatoare de produse agroalimentare, într-o ţară exportatoare de produse agroalimentare, vom da mai puţini bani în România pe ceea ce înseamnă consumul zilnic.

Radu Moraru: Credeţi că doar exportând va fi mai ieftină mâncarea în România? Eu vreau să producem pentru noi.

Emil Boc: Dar e la îndemâna noastră. La emisiunea dumneavoastră am făcut acea afirmaţie, din experienţa de la ţară a părinţilor mei, şi unii m-au înţeles greşit, când am spus că ştiu de la ţară, de la părinţii mei şi de la oamenii din sat, care îmi spuneau că devine tot mai nerentabilă meseria de ţăran, în sensul că nu se merită nici să îţi iei vaci, nici să creşti porci, pentru că nu ai unde să vinzi laptele, nu ai cum să vinzi porcii la preţuri care să îşi acopere măcar costurile pe care le ai. Ceea ce nu s-a înţeles atunci, am spus că părinţii mei inclusiv, care sunt 84 de ani, respectiv 75 de ani, nu pot trăi în gospodărie fără animale. Cu asta au fost obişnuiţi şi trăiesc şi chiar dacă prima lor şi singura satisfacţie e să ne sprijine pe noi cu câteva alimente pe care le trimit cu ocazia sărbătorilor, ei cu asta sunt obişnuiţi la ţară, să crească. Şi dacă le iei această...

Radu Moraru: E un fel de sclavie asta.

Emil Boc: Ştiu, dar ce spun eu de la acest principiu? Oare statul nu e în stare, statul român, să stabilească nişte mecanisme ca şi omul de la sat care creşte o vacă să îi renteze să poată vinde laptele? Şi vă spun cum facem? În primul rând trebuie să duci prelucrarea acestor produse în semifabricate, cât mai aproape de acolo unde se cresc animalele sau se strânge laptele. Adică acele microîntreprinderi de produse lactate, de produse din carne, care să prelucreze laptele şi carnea de acolo. Şi care, trecând deja produs semifabricat sau fabricat, mai departe, deja aduce plusvaloare. De ce nu avem un interes să creăm în mediul rural, sau limitrof mediului rural aceste făbricuţe care să dea posibilitate ţăranilor să crească animalele? Doi, oare de ce nu avem posibilitatea ca o ţară care a fost grânarul Europei în perioada interbelică şi care poate astăzi să hrănească 80 de milioane de oameni, nu poate hrăni 22 de milioane de oameni?

Radu Moraru: Nu ştiu dacă putem astăzi.

Emil Boc: Astăzi nu putem. Dar oare de ce nu putem?

Radu Moraru: Adică teoretic am putea, dar nu avem...

Emil Boc: Deliberat agricultura a fost lăsată o cenuşăreasă a economiei româneşti. S-au fructificat tot felul de alte interese strategice sau mai puţin strategice. Iar acum cred că e cazul să punem punctul pe i şi să fructificăm acest avantaj competitiv.

Radu Moraru: Dar aici ce politici aveţi? Fiscale, nonfiscale, sau şi, şi?

Emil Boc: Şi fiscale, şi nefiscale. Dar asta trebuie să se concretizeze într-o strategie generală de la subvenţiile pe care le acorzi, de la sprijinul pe care îl dai pe anumite componente, de la politica direcţionată şi orientată spre nişte făbricuţe care să fie realizate...

Radu Moraru: Pot să vă dau o soluţie ieftină, o puteţi lua pe loc? Mie nu mi se pare normal că în România redevenţa pe apă, la 1000 de litri de apă care vine din pământul patriei să plăteşti o sumă infimă, era ceva de genul 4 euro, sau ceva de genul acesta, şi din apa asta se fac sucuri care se vând, de fapt e apă cu ceva înăuntru şi vinzi sucurile foarte scump şi se fac profituri uriaşe, în timp ce laptele, pentru care muncesc ţăranii de rup, nu e deloc sprijinit. Domne, hai să punem un sprijin ca să poată ţăranul să câştige bani mulţi, nu se poate ca laptele să fie mai ieftin de multe ori decât o poşircă. Eu ştiu că enervaţi mulţi aici, domne, dar 4 euro pe 1000 de litri de apă? E tezaurul ţării. Puneţi euro, că nu sărăcesc ăştia.

Emil Boc: Acum poate vă dezvălui un mic secret. Avem în analiză problema redevenţelor. Nu avem finalizată toată cercetarea, dar o avem în analiză, tocmai pe componenta pe care aţi discutat-o dumneavoastră. Şi evident că vom prezenta, îndată ce analiza va fi efectuată.

Radu Moraru: Tot un fel de taxă de solidaritate e a marilor producători care în anii ăştia au făcut profituri de sute de milioane de euro, pe redevenţe aproape gratis.

Emil Boc: Aveţi perfectă dreptate, aşa cum am spus că această criză trebuie să fie luată solidară şi suportată în primul rând de cei care o suportă mai uşor, şi am vorbit aici de demnitari, am tăiat salariile de 30 de mii de euro, am redus banii pe care îi primeau din consiliile de administraţie, am redus unele cheltuieli cu personalul de la nivel ministerial şi de la nivelul agenţiilor, am început restructurarea agenţiilor guvernamentale. S-a desfiinţat Cancelaria premierului, la Ministerul de Interne s-au făcut restructurări, mecanismul merge mai departe... în primul rând, repet, semnul acesta de austeritate trebuie să fie dat de guvernanţi. După aceea poţi să îi ceri omului obişnuit să facă şi el asemenea ajustări la nivel personal, individual.

Radu Moraru: Deci recunoaşteţi că, umblând la apa ţării, putem să facem ceva? Eu vă întreb, de exemplu, la marii producători sau micii producători. Pentru că şi aici se poate vorbi de multă evaziune fiscală. Aveţi ştiinţă de chestiunea asta în ceea ce priveşte grâul, porumbul, ce se cultivă în România?

Emil Boc: Cu evaziunea fiscală, da. Şi eu mă bucur că acum la ANAF e o echipă de oameni tineri, o echipă condusă de domnul Blejnar, o echipă pe care am văzut-o foarte motivată să pună ordine în sistemul acesta de administrare fiscală din România, şi de a preveni, de a aduce zona subterană, neagră, gri sau cum s-o numi, prin fiscalizarea ei, şi prin aducerea banilor la bugetul de stat. Există însă o evaziune fiscală încă masivă în economia românească.

Radu Moraru: De ce să nu recuperăm TVA-ul de la ăia marii? Ştiţi că în România de la ăia micii TVA-ul se recuperează la sânge. Dar nu acolo sunt banii. Banii mulţi sunt la nişte rechini unde am înţeles că procentul... chiar vedeam în presă, e de vreo 30 şi ceva la sută de recuperare, a fost pe vechiul Guvern, de la marii rechini. Ăia care au datorii de TVA la stat de zeci de miliarde. Vor intra şi acolo?

Emil Boc: Vă asigur că au această forţă şi capacitate să o facă.

Radu Moraru: Luăm o scurtă pauză. Nu mă gândeam că vom avea atâtea mesaje. Vreau să luăm şi câteva telefoane în direct, sunt convins că sunt mulţi care sună, încercaţi să abordaţi diferite teme. Ne întoarcem în câteva minute.

Radu Moraru: Am revenit. Interesante întrebările dumneavoastră. Nu ştiu dacă o să fac faţă. Mi-a plăcut şi această întrebare „cum veţi impozita veniturile vrăjitoarelor şi maneliştilor?", spune cineva. Interesant. Nu ştiam că sunt bani aşa de mulţi la vrăjitoare. Alte întrebări. Mulţi încă nu sunt lămuriţi cu cumulul ăsta pensie + salariu. Mai faceţi o dată precizările. Ce spuneţi şi ce e în realitate?

Emil Boc: Da. Iar trebuie să revin asupra unui subiect pe care nu l-am uitat, pe care îl studiez încă cu colegii mei: cumulul pensiei cu salariul la stat. Din start vreau să precizez că nu am nimic împotrivă ca o persoană care este pensionar să lucreze şi la privat. Foarte bine, superb! Problema este cât îşi poate permite statul român şi mai ales în condiţii de criză, să dea şi pensie şi salariu la o singură persoană de la stat?

Radu Moraru: Dar dacă ele sunt mici? Pensia e mică şi salariul e mic?

Emil Boc: Şi aici sunt două categorii de probleme. În primul rând sunt pensionari în România de ordinul miilor care beneficiază practic în fiecare lună la pensie de o sponsorizare din partea statului, din banii de impozite şi taxe pe care îi plătim fiecare. Adică, el pe baza contribuţiei la bugetul de asigurări sociale ar trebui să aibă o pensie de 20 de milioane, dar pentru că beneficiază de acele legi speciale de care am vorbit, de anumite privilegii, el primeşte pe lună o pensie de 100 de milioane de lei.

Radu Moraru: Deci diferenţa o sponsorizăm cu toţii?

Emil Boc: 80 de milioane îi plătim noi din impozite şi taxe, nu din contribuţia lui la bugetul asigurărilor sociale. Ia această pensie de 100 de milioane de lei şi se reangajează şi mai au unii salarii de 200 de mii, de 300 de milioane.

Radu Moraru: Se reangajează cam în aceeaşi zonă.

Emil Boc: Şi uneori pe aceeaşi funcţie.

Radu Moraru: Şi iese şi mai repede la pensie.

Emil Boc: Da. Şi atunci se pune pe bună dreptate întrebarea: e moral acest lucru? Cred că nu. Aceasta a fost intenţia când am adoptat ordonanţa de urgenţă.

Radu Moraru: Dar i-aţi lovit şi pe alţii.

Emil Boc: ...care nu a fost desfiinţată pe fond, ci pe formă, spunând că nu prin ordonanţă de urgenţă se reglementează. Acum, şi vă mulţumesc pentru această întrebare. Vreau să propun spre dezbatere şi în vederea adoptării următoarea formulă, pentru a atinge cele două scopuri. Pe de o parte, cei care beneficiază deja de la stat de o anumită susţinere să nu poată cumula şi pensia şi salariul deodată, dar pe de altă parte, să nu îi afectăm pe cei care trăiesc cu venituri foarte mici şi fac un efort dintr-o pensie şi un salariu mic să trăiască de pe o zi pe alta. Deci nu vrem să afectăm asistenţii persoanelor cu handicap, nu vrem să afectăm profesorii, medicii, persoanele cu dizabilităţi. Vrem să găsim o cale de echilibru. Şi atunci o soluţie propusă, după modelul existent şi în alte ţări europene, este acela de a spune: toţi pensionarii care câştigă sau care au o pensie până la valoarea unui salariu mediu brut pe economie, care înseamnă aproximativ 15 milioane de lei vechi, pot să cumuleze. Toţi cei care au un asemenea venit.

Radu Moraru: Să fie un plafon.

Emil Boc: Da. Cei care sunt peste o asemenea soluţie. Cei care sunt peste o asemenea soluţie cred că nu putem decât să găsim o soluţie de a interzice cumulul dintre pensie şi salariu la stat. Cred că altfel putem să găsim o soluţie prin care să ne putem raporta în mod echitabil la cei care au pensia şi salariul.

Radu Moraru: Aşteptăm să iasă formula finală.

Emil Boc: Ea este lucrată şi elaborată. Va intra în consultare publică în vederea adoptării de către Guvern şi înaintării spre dezbatere la Parlament. Adică cred că este corect în momentul de faţă în România, ca cei care au ... eu mă refer la cei cu sume mari şi foarte mari.

Radu Moraru: Daţi-mi un sfat pentru cei care se întorc din străinătate? Un sfat care să nu fie neapărat de premier. Ce să facă? Să înceapă o afacere pe cont propriu sau să se angajeze la privat?

Emil Boc: În primul rând, le-aş da un sfat de a încerca să se integreze într-o activitate economică, la privat sau la stat dacă e posibil, deşi în ultima vreme e cam greu. Să îşi deschidă propria afacere dacă au o minimă resursă financiară cu care vin din străinătate.

Radu Moraru: Deci îi încurajaţi să încerce?

Emil Boc: Este momentul. Trebuie să fii curajos, dar este un moment în care se poate, printr-o iniţiativă economică, să reuşeşti. Pe de altă parte, vreau să vă spun că am pus în bugetul de stat şi soluţii pasive oarecum. Am mărit perioada de şomaj pentru 2009 cu 3 luni de zile, bugetul de stat susţine cu 50% formarea profesională continuă şi pentru angajaţi şi pentru şomeri pentru a se pregăti în altă specialitate, în altceva decât au fost până atunci.

Radu Moraru: Deci dacă, să recapitulăm, ar trebui să îţi schimbi orientarea profesională, dacă vezi că nu mai merge...

Emil Boc: Statul te sprijină cu 50% să suporţi costurile pentru a te specializa în altă meserie.

Radu Moraru: Iar în perioadă de criză, în loc să speriaţi oamenii, le sugeraţi să se apuce de ceva. E un moment bun.

Emil Boc: Aşa credem, că este un moment bun şi într-o perioadă de criză, pentru a merge mai departe.

Radu Moraru: Da, şi eu cred la fel şi îmi pare rău că mulţi colegi din presă sperie investitorii. Sunt foarte mulţi. De la cei din Israel, care au mulţi bani cash până la cei din alte ţări care am auzit eu că ar dori să vină să investească. Nu ştiu, aveţi aceste informaţii? Credeţi că mai sunt oameni interesaţi să vină acum să investească?

Emil Boc: După cum aţi văzut nivelul investiţiilor străine în ianuarie 2009 a fost mai mare decât nivelul investiţiilor străine din ianuarie 2008.

Radu Moraru: Asta nu am ştiut.

Emil Boc: Da. Asta înseamnă că suntem atractivi şi România îşi păstrează potenţialul acesta de a fi o piaţă importantă pentru investiţiile străine.

Radu Moraru: Păi promovaţi, domne, lucrurile astea, că asta mi se pare senzaţional ca indicator faptul că în ianuarie 2009 am avut investiţii mai mari din străinătate decât în ianuarie 2008.

Emil Boc: Da. Este un lucru bun, spunem noi, cu privire la climatul şi mediul de afaceri din România.

Radu Moraru: Deci i-aţi atras să vină să cumpere mai ieftin decât era înainte?

Emil Boc: Criza aceasta va avea şi va modifica foarte multe comportamente şi de pe piaţa internă, dar şi de pe piaţa internaţională, unde se vor reface calculele.

Radu Moraru: Dar nu e cumva şi din inerţie? Adică au venit în virtutea angajamentelor pe care le aveau?

Emil Boc: E posibil, după cum e posibil ca România, care are o cotă unică de 16% puţin întâlnită în Europa şi care e un prim element pentru stimularea mediului de afaceri şi a climatului investiţional. Nu vom impozita profitul reinvestit începând cu trimestrul 2, tot ca o măsură care vine în sprijinul mediului de afaceri şi pentru a-l încuraja în vederea creării şi menţinerii de locuri de muncă. Am înfiinţat fondul de contragarantare.

Radu Moraru: Dar să zicem că faci profit la sfârşit 100 de milioane. La 100 de milioane dai impozit pe profit 16 milioane. Nu credeţi că mulţi oameni de afaceri vor prefera să dea 16 milioane la stat şi să reţină profitul, să plătească dividende şi să ţină de caşcaval? Credeţi că vor avea curajul să reinvestească?

Emil Boc: Eu cred că această criză economică îi va readuce cu picioarele pe pământ şi pe foarte mulţi oameni de afaceri care urmăreau profituri uriaşe pe timp scurt şi cu acţiune imediată. Ştiu, din lumea business-ului, că oamenii de afaceri serioşi merg cu activitatea economică serioasă şi cu o marjă de profit rezonabilă. Nu fug după câştiguri de moment, după conjuncturi mai mult sau mai puţin speculative. Ei se mulţumesc să îşi plătească impozitele la stat.

Radu Moraru: Deci gata cu profiturile alea de 100%, 200% pe imobiliare?

Emil Boc: Aceea e clar că a fost undeva nesănătoasă şi toată criză asta economică, undeva îşi are şi sâmburele, în spirala asta fără precedent a creşterii preţurilor la terenuri, la case. Vedeam şi eu ca primar, se ajunsese la un moment dat la nişte preţuri şi în Cluj de... Mă miram cum e posibil ca o chirie în centrul Clujului să fie 2-3 mii de euro, apartamentele ajunseseră la nişte preţuri fantastice, terenuri care se vindeau la 500-1000 de euro metrul pătrat.

Radu Moraru: Dar nu vi se părea ciudat că se îmbogăţeau aceiaşi tovarăşi cu bani mulţi?

Emil Boc: Eu m-am uitat la scară mică şi mi-am pus întrebarea, la scară mondială unde această spirală a creşterii preţurilor pe diverse componente nu va ajunge undeva să explodeze. Se pare că una din cauzele acestei crize economice o constituie şi ruptura aceasta definitivă între ceea ce era considerat ca preţ şi ceea ce era în realitate ca valoare. Undeva acum lucrurile trebuie să se apropie.

Radu Moraru: Deci credeţi că omenirea revine cu picioarele pe pământ?

Emil Boc: Aceasta este. Căderea aceasta cu picioarele pe pământ e grea şi cu costuri pentru foarte mulţi, dar undeva trebuia să se întâmple mecanismul acesta pentru că era balonul acesta al economiei mondiale umflat astfel încât trebuia să se revină la ceea ce piaţa trebuie să regleze, cererea şi ofertă, dar pe temă reală.

Radu Moraru: Modificaţi vrâsta de pensionare?

Emil Boc: Nu, ci doar în graficul pe care îl avem în programul de guvernare, undeva până în 2014 cu o creştere graduală.

Radu Moraru: „Firmele serioase, fără aranjamente şi şmecherii nu avem nici cea mai mică şansă să primim lucrări", aşa sunt mai mult mesaje.

Emil Boc: Eu cred că şi prin modificarea Legii achiziţiilor publice pe care am propus-o, prin care am întărit controlul şi transparenţa banului public şi prin multitudinea de lucrări de investiţii pe care le avem, cred că acest lucru va fi posibil şi aş vrea să fiu sesizat, eu la Guvern, dacă în economia României sunt sesizate cazuri prin care sunt privilegiate firme, sunt eliminate de la licitaţie anumite firme doar pe criteriul că nu au ce căuta acolo. Aş vrea să primesc aceste semnale şi le promit că le voi răspunde la fiecare şi mă voi asigura de un tratament egal şi transparent pentru fiecare firmă din România.

Radu Moraru: Pot să fiu răutăcios un pic. Nu ştiu dacă o să aveţi dumneavoastră timp. Nu credeţi că ar fi mai util să ne dea nouă telespectatorii, pentru că ei ştiu că aici nu o să îi trădăm?

Emil Boc: Eu spun că sunt mai multe mecanisme instituţionale ale statului.

Radu Moraru: Dar noi vi le dăm dumneavoastră pe toate.

Emil Boc: Mass-media este un partener.

Radu Moraru: De 7-8 ani de când fac emisiunea aceasta oamenii mă ştiu. Şi cu toate astea uneori se tem şi spun: „Naşule, să mă ţii confidenţial". Jumătate din mesaje sunt de genul ăsta. Şi atunci, ca să nu mai fie temători oameni, domne, daţi mesaje aici, noi le înmânăm direct. Pot să vă dau o dată pe lună?

Emil Boc: Corect. Dar eu aş face apel la responsabilitate. Totuşi cine se crede nedreptăţit trebuie să aibă şi curajul să spună.

Radu Moraru: Ei îşi dau numele, dar le e teamă că nu ajunge mesajul la dumneavoastră, ajunge la vreun corupt...

Emil Boc: Da, care trimite Fiscul pe ei şi îi omoară. Vreau să cred că aceste perioade vor fi apuse definitiv în România, ca cineva să suporte o rigoare a unei autorităţi a statului pentru simplul fapt că a avut curajul să raporteze un abuz sau o ilegalitate. Voi fi un duşman neîmpăcat al unei asemenea practici şi proceduri pentru că ştiu cât de dăunătoare sunt mediului investiţional şi sănătăţii economiei româneşti.

Radu Moraru: S-au tăiat nişte sporuri, spre exemplu, la DGASPC Iaşi şi zice „domnul prim-ministru a spus la postul dumneavoastră, pe B1TV, că nu se va anula niciun spor la cei cu salariile mici". Aici avem un caz de 8,4 milioane şi avea un spor de 2,23 milioane.

Emil Boc: Este decizia ordonatorului de credite de la instituţia respectivă. Guvernul nu a impus, după cum ştiţi, nu am dat nicio ordonanţă care să impună tăierea sporurilor. E o decizie individuală a ordonatorului de credite şi mulţi folosesc numele meu şi de voie şi de nevoie pentru a justifica.

Radu Moraru: Dar nu aveţi cum să cereţi DGASPC?

Emil Boc: O să cer să văd despre ce e vorba. Eu nu am intervenit, Guvernul nu a intervenit în asemenea probleme.

Radu Moraru: Deci nu aţi dispus, nu aţi determinat, nu aţi forţat să tăiaţi sporurile la cei cu salarii mici?

Emil Boc: Dar ştiţi bine că e în acest moment în discuţie posibilitatea unui act care să reglementeze drepturi, sporuri, indemnizaţii. Deci nu există un asemenea act normativ.

Radu Moraru: Ne întoarcem în trecut. Trebuie să faceţi ceva totuşi că mai spun oamenii că trebuie să se reducă la nivel local cheltuielile că aşa a spus Guvernul, ceea ce e corect.

Emil Boc: E treaba autorităţilor locale.

Radu Moraru: Dar autorităţile locale ştiţi ce vor face? Am discutat subiectul acesta data trecută. E posibil ca în loc să reducă la barosani, să reducă tot la amărâţii ăştia care iau salarii mici. Nu ar trebui puţin controlat aici? În loc să reducă la limuzine, la salariile mari şi primele şi vacanţele şi tot felul de deplasări în străinătate, câte 10 pe săptămână, să reducă tot la amărâţi.

Emil Boc: De acord pentru că trebuie găsit mecanismul ca prin ceea ce fac la nivel local...

Radu Moraru: Că oamenii ce spun? Aşa a zis Emil Boc! În teritoriu aşa se dă mesajul.

Emil Boc: Ce am spus eu şi iar mi-a fost deformat acest mesaj, a fost că acolo unde există, şi m-am referit la nivel ministerial, şi acolo a fost marele meu of sau la agenţii, acolo am găsit sporuri de 50% acordate nediscriminatoriu la 4500 de funcţionari ai agenţiei. Acolo am găsit sporuri de 40% date iar nediferenţiat, fără să existe sau să se constate dacă există condiţii vătămătoare sau nu. Acolo am observat că există acest abuz şi am cerut o analiză a lor. Am spus că sporurile din Codul Muncii şi celelalte drepturi nu vor fi afectate. Nu avem actul normativ, e în dezbatere publică, ca să vedem cum putem să nu greşim şi să fim siguri că îi protejăm pe cei care sunt corecţi, pe cei care primesc un salariu decent şi care nu fac obiectul unor asemenea cheltuieli abuzive a banului public.

Radu Moraru: Aţi mai jucat fotbal?

Emil Boc: Fotbal nu am mai jucat demult.

Radu Moraru: Nu mai merge? Nu mai e timp?

Emil Boc: Nu mai e timp.

Radu Moraru: Am înţeles. Vă... sincer?

Emil Boc: A... am fost la Iaşi şi am tras, de fapt la Suceava şi am tras un penalti.

Radu Moraru: Am văzut, frumos!

Emil Boc: Da, dar nu mă crede nimeni, văd că nu are nimeni nevoie de mine.

Radu Moraru: Da, vreo echipă din serie B.

Emil Boc: Să zică, „domne, măcar la penalti să mai avem o rezervă".

Radu Moraru: Aţi pierdut multe prin faptul că aţi acceptat să intraţi în această cursă cu criza?

Emil Boc: Poate cea mai mare pierdere este la nivel personal. Funcţia aceasta îţi dă...

Radu Moraru: Ştiu, dar noi bărbaţii avem o chestiune, de multe ori noi vrem să pierdem la nivel personal pentru a avea ego-ul acesta, carieră.

Emil Boc: Asta spun, că funcţia aceasta îţi dă perspectiva unei cariere, deşi vă daţi seama că un prim-ministru într-o perioadă de criză numai viitor politic măreţ nu poate să aibă. Dar eu am spus-o de fiecare dată, prefer să rămân în conştiinţa românilor pe termen scurt ca om care a luat măsuri mai dure, dar absolut necesare pentru ca mâine să fie mai bine, decât să iau măsuri bune şi să mă aplaude românul pe termen scurt, ca să mă înjure peste ani spunând: pentru că s-au făcut atunci lucruri proaste o ducem astăzi mai rău. Deci prefer varianta aceasta mai severă acum, chiar dacă devii nepopular şi poate că peste ani o să spună: a fost bine ce a făcut acest Guvernul PD-L - PSD.

Radu Moraru: Credeţi în recunoştinţa timpului? Peste ani vor înţelege oamenii?

Emil Boc: Nu sunt din acesta care să aştept recunoştinţă publică. Tot ce îmi doresc este ca ceea ce fac acum, împreună cu colegii mei să facem în aşa fel, astfel încât să nu dăunăm României pe termen mediu şi lung. Adică sunt convins că trebuie astăzi să luăm nişte măsuri mai aspre ca să avem grijă de viitor. Ar fi preferabil să iei astăzi nişte măsuri populare care să îţi dea o eventuală popularitate de fum pe termen scurt, dar care să dăuneze ţării pe termen mediu şi lung. Spun acest lucru pentru că asemenea guvern, cu asemenea majoritate, nu îşi poate permite să lucreze la cacealmale electorale pe termen scurt că altfel se desfiinţează şi ca credibilitate, şi partidele care compun acest guvern îşi pierd iar orice notă de seriozitate.

Radu Moraru: Eu am încercat să spun asta în emisiune. Nu ştiu acum dacă suntem conştienţi de majoritatea aceasta politică, pentru că, în mod normal, teoretic, dacă nu reuşeşte acest guvern susţinut, orice alt guvern susţinut de minorităţi va fi...

Emil Boc: Am avut un guvern minoritar şi am văzut ce s-a întâmplat. Practic derapajele în economia românească, deficitul uriaş pe care l-am avut, incapacitatea de a fructifica creşterea economică din anul 2008. Această incapacitatea s-a datorat şi faptului că în România nu am avut un guvern solid, cu majoritate în Parlament. Am avut un guvern care a stat tot timpul în bătaia vântului şi ca să se menţină la putere a luat măsuri populiste după măsuri populiste şi acum plătim cu toţii. Acum e preferabil să ai un guvern solid, să ia măsuri mai aspre, dar care pe termen mediu şi lung să facă bine ţării.

Radu Moraru: Am înţeles. Deci sunteţi un guvern din premier şi miniştri la sacrificiu.

Emil Boc: Aş spune un guvern raţional şi nu la sacrificiu. Raţional!

Radu Moraru: „În 2004 s-au împlinit 150 de ani de la naşterea lui Alexandru Marghiloman, care a spus: am intrat în politică bogat, ies sărac, dar cu mâine curate".

Emil Boc: Eu nu am intrat nici bogat, nici sărac, sunt aşa cum sunt.

Radu Moraru: Dar mâine cum sunt?

Emil Boc: Cu mâine curate.

Radu Moraru: Cum spunea filmul. CAS-ul acesta, era chiar nevoie de CAS-ul acesta?

Emil Boc: Am discutat foarte mult şi în coaliţie şi cu domnul ministru Gheorghe Pogea pe tema acestui subiect. România nu îşi putea permite luxul pe care Tăriceanu a încercat să îl impună. El, în câteva luni de zile, a scăzut cu 3% fără să aibă sustenabilitate economică măsura pe care a luat-o. Noi de fapt nu am mărit, ci doar am revenit la nivelul din trimestrul 1 al anului 2008. Am revenit la acel nivel pentru că în condiţiile în care activitatea economică...

Radu Moraru: Credeţi că era un nivel suportabil?

Emil Boc: Aşa au spus toate analizele financiare făcute la Ministerul Finanţelor, că este nivelul de suportabilitate astăzi al României şi se încadrează în echilibrul macroeconomic pe care îl avem.

Radu Moraru: Eu, pentru că eu sunt mai socialist şi accept să fiu solidar pentru că ştiu că vor fi mai mulţi şomeri anul acesta decât anul trecut...

Emil Boc: Asta şi e adevărat.

Radu Moraru: Dar cum au acceptat IMM-urile când aţi avut discuţii?

Emil Boc: Nu a fost o măsură primită cu braţele deschise, dar raţional s-a înţeles că această măsură este necesară în acest moment pentru a păstra echilibrul cu ceea ce avem în sistem.

Radu Moraru: Dar capitalismul spune că nu măreşti taxele, din contră, e bine să le laşi cât mai jos.

Emil Boc: Dar să nu uităm că noi am tras un cartuş extraordinar cu cota unică în 2005, cota unică de 16%. Fructele cotei unice nu au fost însă fructificate pe măsură de guvernanţi. Să fi pus bani departe în acele vremuri bune când cota unică şi-a arătat efectele. Noi am tras cartuşul ăla al scăderii taxaţiei când a coborât cota unică la 16%. Acum unde să mai reduci? Alţii îşi pot permite, în Germania sau în alte ţări, pentru că au nivel mult mai ridicat şi coboară. Noi deja suntem cu o cotă unică de 16%.

Radu Moraru: Întrebare. Având în vedere că pe 25 e TVA-ul plus alte taxe, în 15 zile multora li se închid conturile, cu toate că pentru orice zi întârziere firmele plătesc nişte dobânzi mai mari ca la orice credit. Adică plăteşti penalizări de te rupi. Nu ar fi mai util, în loc să blochezi activitatea, să măreşti la un 30 de zile că oricum plăteşti penalizări? Să nu închidem conturile?

Emil Boc: Lucrăm la Ministerul Finanţelor şi la un mecanism mai flexibil în relaţia cu firmele. După cum am decis deja şi se aplică compensarea TVA-ului de recuperat cu TVA-ul de plătit.

Radu Moraru: Care e o măsură foarte bună.

Emil Boc: Auzeam astăzi de la tribuna Parlamentului pe cineva de la PNL că o asemenea măsură nu se aplică. Numai cine nu vrea să vadă acest lucru nu poate observa că această măsură se aplică, compensarea TVA-ului de recuperat cu TVA-ul de plătit sau cu alte impozite datorate bugetului de stat. Deci avem deja un mecanism prin care am încercat să rezolvăm această problemă. O avem în studiu şi pe aceasta la Ministerul Finanţelor şi vom vedea care este analiza.

Radu Moraru: Domnule Emil Boc, aţi avut vreodată vreo firmă privată?

Emil Boc: Eu personal nu.

Radu Moraru: E, vă spune unul care are şi a avut. Când te duci să îţi faci o firmă privată plăteşti.

Emil Boc: Asta ca avocat ştiu, că am făcut multe firme.

Radu Moraru: Plăteşti nişte taxe, 2-3 milioane, avocat, cutare. Statul ce face? Este cea mai nenorocită zi pentru un IMM. Ştiţi de ce? Pentru că statul îţi dă o diplomă în care îţi spune: firma cu numele, certificat de înmatriculare. Dar din momentul ăla plăteşti toată viaţa. Şi statul câştigă mulţi bani de pe urma ta. Şi tu câştigi bani, dar mai e ceva. Hai să zicem că e normal, accept dominaţia statului. Da, domne, trebuie să dau taxe, taxe, taxe. Dar ajungi într-un moment când, deşi merge bine 10 ani firma, domne, după 10 ani poţi să ai o cădere. Exact când ai căderea asta statul îţi dă una, în loc să zică „măi, tu eşti partener cu mine. Tu de aici îmi plăteşti taxe şi impozite". Ca ăia de la gaze. Plătim gazul de 40 de ani, părinţii mei au plătit gazul, eu plătesc gazul, o dată dacă nu am plătit mi-a luat contorul, plătesc penalizări, taxă de nu ştiu ce. E total aberant.

Emil Boc: Da. Aici trebuie găsit un echilibru şi ştiu preocuparea această de la Ministerul Finanţelor de a face un mediu financiar prietenos. Pe de altă parte, la fel de corect trebuie să înţelegem că există şi tentaţia de a se profita uneori de pe urma unei măsuri de bunăvoinţă a statului şi atunci trebuie păstrat echilibrul astfel încât să îl sancţionezi doar pe cel de rea-credinţă.

Radu Moraru: Acum cei de bună-credinţă sunt cei mai sancţionaţi.

Emil Boc: Aici e pericolul. Aici trebuie inversat raportul. Şi aici cred eu că ANAF, prin reforma pe care o face, ANAF şi Ministerul Finanţelor vor reuşi să pună punctul pe i. Cei de bună-credinţă, chiar dacă criteriul va fi greu de găsit, dar se poate.

Radu Moraru: Nu e greu. Te uiţi pe firmă. 10 ani de zile a plătit taxele, a mai întârziat 2-3 zile şi a plătit penalităţile, dar nu e posibil să îl omori pe ăla când poate el nu a încasat nişte facturi şi l-a omorât. I-ai închis firma, conturile. De ce? Mie nu mi-a dat statul decât o hârtie, o diplomă şi cadrul de joc. Dar cadrul nu a fost foarte bun că am plătit sute de taxe şi impozite. 400. Câte taxe şi impozite avem?

Emil Boc: 500 şi nu ştiu cât.

Radu Moraru: De asta spun. Faceţi regulile mai permisive.

Emil Boc: Aţi văzut şi acum propunerea pe care am efectuat-o noi de a reduce numărul de taxe şi impozite şi tarife pe care le-am inventariat. Sunt peste 500 de asemenea taxe şi avem un comitet interministerial condus de Gheorghe Pogea care lucrează la reducerea unui asemenea număr de taxe şi impozite care se plătesc în România.

Radu Moraru: Şi daţi-ne sentimentul că nu mai faceţi doar pentru marii magnaţi care erau cu petrodolarii şi aşa mai departe. Noi ducem greul, IMM-urile aduc 72% din PIB.

Emil Boc: 72% din ce înseamnă PIB-ul României vine din IMM-uri.

Radu Moraru: Iar dacă ne uităm la toţi ăştia mari, vedem că plătesc taxe şi impozite în tot felul de firme şi offshore-uri şi aşa mai departe. Nu vreau să dau nume, dar într-o zi vom da nume. Sterling. Ce se mai aude de Sterling?

Emil Boc: E în plină cercetare. Acum se face analiza economică cu privire la transformarea contractului de exploatare şi partajare a producţiei în acord petrolier şi de concesionare. Acum se face expertiza economică să se vadă cât şi cum a pierdut statul român?

Radu Moraru: Mi-o împrumutaţi şi mie? Ştiţi că suntem colegi de proces?

Emil Boc: Foarte bine. Abia aştept să câştige acest proces.

Radu Moraru: Păi pe dumneavoastră, pe domnul Iancu şi pe mine ne-a dat în judecată domnul Călin Popescu Tăriceanu. Cred că a zis că semnăm. E o onoare să joc în echipă cu dumneavoastră aici.

Emil Boc: Vom câştiga acest proces, vă asigur de acest lucru.

Radu Moraru: Multe întrebări specifică multe probleme. Mulţi profitori, mulţi care profită de criza economică pentru a-şi hărţui angajaţii. Multe firme greşesc din punctul meu de vedere. Nu o să găsiţi angajaţi mai buni decât cei pe care îi aveţi astăzi şi cu care lucraţi de ani de zile. Dacă îi daţi afară sau îi hărţuiţi, tot firma va pierde şi veţi vedea pierderile anul viitor. Credeţi în ideea asta, că omul e cel mai preţios bun al firmei?

Emil Boc: Asta o spun toate cărţile.

Radu Moraru: Zice programul „Rabla" va fi un eşec total în acest an pentru că nu se vor casa nici 15 mii de maşini".

Emil Boc: Pentru că nu merge creditarea încă. Ce vă spuneam mai înainte că este nevoie de deschiderea creditării în economie?

Radu Moraru: „Mai bine s-ar acorda o primă de casare de minim 2500 de euro ca să puteţi casa 30 de mii de maşini".

Emil Boc: Oricum am mărit de la 3 mii la 3800 prima de casare. Asta avem prevăzut în buget. Este legată de problema creditării şi v-am spus cercul vicios care există şi sper acum în această relansare a creditării şi în condiţiile cererii de finanţare.

Radu Moraru: De taxa auto sunteţi mulţumit cum a ieşit? Dumneavoastră aţi criticat-o foarte dur, dar nu aţi omorât-o de tot.

Emil Boc: Am luat o decizie care a răspuns nevoilor industriilor autohtone, am scăzut în raport cu ultima taxă a lui Călin Popescu Tăriceanu şi în ultimă instanţă răspunde exigenţelor europene.

Radu Moraru: Recunoaşteţi că din momentul în care deveniţi prim-ministru şi sunteţi la putere, e mult mai complicat decât atunci când faci promisiuni în campanie? Ai mai multe constrângeri.

Emil Boc: Uneori diferenţele sunt şi de informaţie, că nu ai la îndemână toate informaţiile necesare pentru a-ţi fundamenta un punct de vedere şi de aceea există uneori decalajul între unele afirmaţii pe care le faci în campanie sau în opoziţie şi atunci când eşti la putere, când ai toată informaţia necesară şi trebuie să găseşti soluţia de a-ţi onora ceea ce ai spus şi în acelaşi timp să răspunzi exigenţelor sau nevoilor economiei şi situaţiei reale.

Radu Moraru: Dar aţi învăţat o lecţie? Eu cred în viitorul dumneavoastră politic.

Emil Boc: Dar care prim-ministru din România, după ce a terminat funcţia asta, a mai reuşit în politică? Eu îmi dau seama că din această poziţie joc o carte politică decisivă.

Radu Moraru: Dar de ce să nu fiţi dumneavoastră primul care reuşiţi?

Emil Boc: Nu ştiu, e o provocare. Avantajul meu este că eu nu depind de politică, pot să mă întorc fie în avocatură, fie în mediul universitar de unde provin.

Radu Moraru: Eu aş vrea să depindeţi.

Emil Boc: Nu sunt agăţat de un scaun al puterii. Aţi văzut oameni care se agaţă cu orice preţ de scaunul puterii şi unde se poate ajunge.

Radu Moraru: Eu nu vreau să aveţi nici o altă alternativă.

Emil Boc: Eu cred că trebuie să rămâi într-o poziţie publică atâta vreme cât faci ceea ce trebuie pentru acea ţară, dar în mod obiectiv, nu pentru aplauze de moment şi artificii de seară, ci pentru soluţii pe termen mediu şi lung.

Radu Moraru: Eu aş vrea să nu aveţi nicio alternativă şi să nu ieşiţi pe uşa din dos a istoriei.

Emil Boc: Oricum, jucăm cu spatele la zid, şi eu, şi PD-L-ul, din acest punct de vedere. Adică jucăm o carte a responsabilităţii.

Radu Moraru: Să ştiţi că şi PSD-ul joacă, chiar dacă unii de acolo joacă un joc la două capete.

Emil Boc: În sensul pe care l-am spus mai devreme, că ambele partide îşi pun în joc credibilitatea, resursele umane pe care le au şi în ultimă instanţă capacitatea lor de a face ceva pentru această ţară. Într-adevăr, ambele partide îşi pun în joc aceste elemente. Poate cu un plus pentru PD-L, având în vedere dubla mea calitate de prim-ministru şi de preşedinte al PD-L.

Radu Moraru: Aş vrea să vă mai spun ceva. Eu cred că aveţi un guvern, şi vorbesc de toţi membrii...

Emil Boc: Apropo de FMI, credeţi că cel mai interesat de realizarea acestui acord este PD-L? Păi eu ar trebui să fiu ultimul interesat de realizarea unui asemenea acord, având în vedere potenţialele constrângeri care există. De aceea jocul acesta politic că PD-L ar vrea acordul şi alţi parteneri nu ar vrea acordul, este un joc politic pentru că în realitate, dacă este să judecăm la rece, cel mai dezavantajat ar fi PD-L, şi nu un alt partener. Am făcut o paranteză şi am pus totul în paranteză ca joc politic. Important este ca acest guvern, fără să punem în discuţie că e PD-L sau PSD, trebuie să ia decizia corectă pentru România.

Radu Moraru: Ne-aţi dat un indicator foarte important, şi anume eu ştiu acum, vă cred şi m-aţi convins că atât timp cât nu o să fie miniştri în cabinetul dumneavoastră care să iasă la talk-show-uri să îşi înjure partenerii, primul-ministru în direct, atât timp cât nu vom avea asemenea episoade voi crede în acest guvern. În momentul în care vor apărea asemenea semnale, atunci vor fi mari probleme. Eu cred în maturitatea şi responsabilitatea oamenilor din acest guvern.

Emil Boc: Vă spun cu sinceritate şi deschidere, nu am motive până în acest moment să mă îndoiesc că lucrurile nu vor merge bine şi în perioada următoare, având în vedere şi calitatea umană şi calitatea profesională, şi expertiza fiecăruia dintre membrii Guvernului.

Radu Moraru: Dar aveţi ghinion. Ştiţi care e ghinionul? Eu cred că e un ghinion pentru că sunt încă susţinuţi puternic de cei care au beneficiat de tot felul de avantaje. Domnul Adrian Năstase trebuia să se retragă, domnul Călin Popescu Tăriceanu trebuia să se retragă. Nu mai au niciun drept să vorbească şi ei fac mult rău că se pronunţă toată ziua, în loc să ia o pauză de vreo 4 ani, am zis eu. Domne, staţi 4-10 ani. Aşa e politica asta?

Emil Boc: Parcă vorbeam de foşti prim-miniştri?

Radu Moraru: Da, dar ei nu prea au ce să vorbească. Eu nu aş vrea să fiţi dumneavoastră un asemenea fost prim-ministru.

Emil Boc: Vă daţi seama că nici eu nu mi-aş dori. Vă daţi seama că e ultimul lucru pe care mi l-aş dori ca, după ce am fost prim-ministru, să fiu în situaţia foştilor prim-miniştri, ca să nu nominalizez.

Radu Moraru: Da. Domnul Călin Popescu Tăriceanu a venit astăzi de parcă nici usturoi nu a mâncat, nici nu a lăsat deficit bugetar acum 3 luni, nici nu a fost prim-ministru. De unde totuşi? Sau aşa e jocul ăsta?

Emil Boc: Eu cred că românii şi-au făcut deja o impresie şi a mai spune orice lucru în plus este inutil.

Radu Moraru: Bun. „De ce nu se stabileşte cine şi cât trebuie să returneze?" Nu cred că se poate stabili. „Pensiile de handicap gradul 1 se indexează? Gradul 1 e de 290 de Roni. Se poate trăi cu această sumă?" Mariana din Piteşti.

Emil Boc: Aici e una din preocupările majore ale noastre ca în eventualitatea încheierii unui acord cu FMI să nu îi pierdem din vedere şi să îi protejăm în continuare pe cei cu pensii mici, cu salarii mici. Aici este miza principală pe politica salarială în primul rând, să nu asistăm la o diminuare a veniturilor în general, din punct de vedere salarial, şi sper să îi putem proteja în continuare pe cei cu venituri mici.

Radu Moraru: Colegii nu ne cenzuraţi emailurile, da? Acesta e primul critic la adresa dumneavoastră. „Din bun-simţ ar trebui să nu mai afirme că e de partea oamenilor din această ţară, oameni de pe urma cărora din greşeală au ajuns să ne guverneze. E vizibil cu ochiul liber că se luptă cu toate forţele pentru a-şi pune oamenii din PD-L în fruntea tuturor instituţiilor. Oare toţi românii avem profilul de fraier?" De ce vă puneţi oamenii?

Emil Boc: Când o guvernare îşi asumă responsabilitatea de a conduce o ţară, evident că trebuie să îşi facă nişte nominalizări pentru funcţiile politice pe care în orice ţară îi avem la dispoziţie. Şi administraţia Obama când a venit în America, 3 mii de funcţionari s-au schimbat de pe o zi pe alta. Deci fiecare guvernare impune un anumit număr de funcţii care sunt la dispoziţia noii guvernări. E adevărat că este responsabilitatea fiecăruia cum îşi alege acele persoane şi de multe ori există şanse să greşeşti. Am greşit şi noi, dar asta nu înseamnă că nu am corectat sau nu am încercat să corectăm în cea mai mare viteză posibilă.

Radu Moraru: Dar cum aţi reacţiona dumneavoastră dacă eu aş angaja aici la camerele astea un pistolar, un din ăla care umblă cu pistolul la el şi când veniţi dumneavoastră în studio să zică „Mâinile sus!" Cum poţi să greşeşti uneori în halul ăsta? Să iei pe cineva care are un trecut...?

Emil Boc: Era o persoană... până la urmă hai să vă spun contextul, că vă daţi seama că acea persoană nu am numit-o eu ca prim-ministru. A fost numită persoana printr-o decizie a ministrului Agriculturii la propunerea PD-L. Vreau să fiu bine înţeles. Nu e vina ministrului Agriculturii. Persoana respectivă candidase la alegerile parlamentare în luna noiembrie, candidase. A obţinut peste 40% din voturi, era doar sub o anchetă judiciară. Nimeni nu ştia ce conţinut are acea anchetă şi în acel context în care am spus, noi în partid în general, că persoanele care au candidat, dar nu au fost alese, sunt printre primele care trebuie să beneficieze în continuare de suportul politic al partidului pentru că au participat în campanie şi poate prin nişte jocuri nefericite ale aritmeticii electorale nu au câştigat, deşi poate au fost cei mai buni din colegiu. Şi a venit această propunere. După ce a fost numit, a doua zi s-a declanşat trimiterea în judecată şi am aflat despre ce este vorba. Până atunci a fost o campanie electorală în care nu s-a spus nimic.

Radu Moraru: Deci le puneţi pe seama greşelilor, nu vă şantajează nişte persoane din astea din lumea mafiei să le puneţi acolo doar-doar nu o afla presa?

Emil Boc: Doamne fereşte! Păi dacă te şantaja, insistai să rămână acolo? Ştiţi că prima reacţie a fost să mă informez. După ce mi s-a confirmat, am cerut imediat schimbarea lui şi excluderea din partid, lucru care s-a şi făcut. Asta e situaţia.

Radu Moraru: Dar nu poţi să ştii chiar tot, dar ştiţi care e sentimentul meu, şi vă fac o critică aici. Faptul că la instalarea vechiului guvern, primul Guvern Călin Popescu Tăriceanu din 2005, era un sentiment de eliberare. În sfârşit, pleacă Adrian Năstase cu ai lui, scăpăm de el şi vin băieţii buni. Dar tot am avut impresia de instalare pe ciolan. Nici acum nu am scăpat de chestia asta. Şi acum pare, aşa, că e instalare pe ciolan.

Emil Boc: Da. Este acel simţământ şi partidele politice sunt în esenţă vinovate pentru asemenea mentalitate. Cred că mai important este să recunoşti atunci când ai greşit şi să corectezi acea greşeală decât să te menţii şi să perseverezi într-o eroare care este strigătoare la cer. A fost o greşeală şi am corectat-o imediat.

Radu Moraru: Foarte multe mesaje. Vreau să îmi promiteţi ceva, vă dau toate mesajele, ştiu că e un efort, dar e important să citiţi pentru că sunt foarte multe nedreptăţi şi eu cred că multe sunt la nivel local, dar vi se impută dumneavoastră. Daţi-le consilierilor dumneavoastră.

Emil Boc: Aşa este. Ştiu şi din viaţa de primar. Primarul era vinovat chiar dacă nu avea nicio legătură cu foarte multe dintre subiectele din comunitate. Dar oamenii se identifică cu o anumită persoană. La fel şi la nivelul naţional. Până la urmă toate se duc şi se direcţionează spre cel care e în vârful scării.

Radu Moraru: Şi sms-uri au venit foarte multe.

Emil Boc: Şi e şi la îndemâna mea posibilitatea să intervin şi să îi ajut pe oameni. Şi îi asigur pe oameni că nu le voi lăsa necitite şi cu o mică investigaţie cu privire la fiecare mesaj şi cu rezolvare pe cât posibil.

Radu Moraru: Ştiţi de ce? Pentru că e cel mai sincer feedback pe care îl aveţi. Nu e cenzurat. Dar grijă mare pentru că mulţi oameni se tem pentru securitatea lor. Luăm o scurtă pauză. Cred în onestitatea acestui premier să ia aceste mesaje şi să nu se întâmple nimic rău cu aceşti oameni, ba poate se întâmplă bine. Publicitate, revenim imediat. Am revenit. E o propunere foarte interesantă a doamnei Angela din Ploieşti. Sigur că nu sună bine, dar poate că împachetată altfel. Domne, dacă băncile foste româneşti, date de multe ori ieftin de tot, privatizate...

Emil Boc: Păi astăzi l-am întrebat iar pe domnul Călin Popescu Tăriceanu ce a făcut cu miliardele de euro din vânzarea BCR, din Fondul Naţional de Dezvoltare? Banii ăia trebuiau să meargă în investiţii. S-au dus în mobilier, în plasme şi în alte obiecte, din nefericire. Şi asta apropo de ce se întâmplă cu banii din privatizări.

Radu Moraru: Băncile care au cumpărat aici au făcut profituri şi de sute de milioane pe an. Şi nu ştiu dacă au dat foarte mulţi bani. Deci băncile ar trebui să fie foarte normale cu românii şi cu România, pentru că au câştigat bani foarte mulţi. Şi spunea cineva, domne dacă băncile nu vor să înţeleagă că trebuie să participe şi ele la ridicarea României din genunchi, din criză, din ce o fie, nu e posibil să se înfiinţeze sau sunt deja bănci şi ca populaţia să migreze la acele bănci cu conturi, cu toată povestea asta?

Emil Boc: Nu. Eu cred că va fi un fenomen unitar. Toate băncile vor înţelege nevoia de creditare a economiei şi avem asigurările că îşi vor menţine liniile de finanţare pentru că dacă nu se va întâmpla ce spuneţi dumneavoastră până la urmă economia de piaţă va regla mecanismele. Una din ele va dori să îşi menţină şi va conduce ...

Radu Moraru: Dacă nu poate, mă enervez eu şi fac o bancă.

Emil Boc: Avem CEC şi Eximbank, le-am capitalizat, am investit bani în cele două bănci şi reprezintă soluţii pentru finanţarea IMM-urilor.

Radu Moraru: Bun, avem telefoane. Să încercăm, pentru că suntem pe final trei telefoane. Hai să luăm din regiuni istorice. Din Deva, Iulian Gaşpar.

Iulian Gaşpar: Bună seara!

Radu Moraru: Aţi mai intrat în direct cu noi?

Iulian Gaşpar: Nu, deşi am dorit să intru. Bună seara, domnului prim-ministru!

Radu Moraru: Dar aţi mai vorbit cu vreun prim-ministru în direct?

Iulian Gaşpar: În direct am mai vorbit cu domnul prim-ministru când a fost la Deva, dar pe vremea aia nu era prim-ministru.

Radu Moraru: Vă rog întrebarea, foarte scurt.

Iulian Gaşpar: Da. Domnule prim-ministru, alianţa care guvernează România în acest moment este alianţa formată dintre PD-L şi PSD. Cum este posibil ca în teritoriu această alianţă să nu funcţioneze? Cel puţin în judeţul Hunedoara nu funcţionează deloc. Dimpotrivă, toată lumea spune că în judeţul Hunedoara guvernează PNL.

Radu Moraru: Dar de ce vă deranjează? Credeţi că dacă ar funcţiona alianţa acolo ar fi mai bine?

Iulian Gaşpar: Păi programul de guvernare cine îl aplică? Poate PNL să aplice programul PD-L în alianţă cu PSD?

Radu Moraru: Bun. Mulţumesc de întrebare.

Emil Boc: E o întrebare cu mult bun-simţ pentru că se pune întrebarea cum poate un program de guvernare de nivel naţional să fie implementat la nivel judeţean de către opozanţii tăi de la nivel naţional? Fac precizarea că astăzi în cadrul şedinţei coaliţiei, pe care am avut-o la ora 9 dimineaţa între PD-L şi PSD, am mai solicitat încă o dată colegilor parteneri din PSD să luăm o decizie unitară, peste tot în ţară de a avea asigurată responsabilitatea guvernării între PD-L şi PSD, şi a renunţa la guvernare alături de PNL. Pentru că dacă nu facem acest lucru apar probleme de genul celor de la Hunedoara, unii spun de problema celor de la Buzău, alţii de problema celor de la Bistriţa, când făcând alianţă şi noi sau şi ei cu PNL, nu pot să fie riguroşi în aplicarea actului de guvernare. Urmează ca partenerii de la PSD să ne dea un răspuns la această solicitare. Trebuie să fiu corect şi să spun că ea nu face parte din protocol. Nu scrie în protocol că la nivel judeţean trebuie să existe aceste majorităţi PD-L - PSD sau invers, dar este pentru sănătatea funcţionării coaliţiei ca asemenea majorităţi să existe la nivel judeţean şi local pentru ca actul de guvernare să aibă coerenţă. Şi mai mult decât atât, e vorba de 5-6 judeţe unde sunt neînţelegeri între filialele noastre. De aceea cred că ar fi o soluţie pentru sănătatea acestei coaliţii. Am văzut acolo, când în alocarea resurselor financiare de la nivel judeţean, Primăria din Petroşani a primit mai puţini bani decât o comună din judeţul Hunedoara. Sunt făcute pe faţă, ostentativ, şi ele nu fac bine. Nu sunt sănătoase pentru funcţionarea coaliţiei. După cum probabil că şi din partea noastră există abuzuri de acest fel, că nici ai noştri nu sunt îngeri în unele situaţii particulare. Situaţia trebuie să fie una unitară şi care să dea coerenţă funcţionării acestei coaliţii pe perioada mandatului.

Radu Moraru: Ioan Luca: „Ne-am chinuit atâta vreme să scăpăm de FMI şi vreţi să îl băgaţi înapoi în ţară. Nu cred că va fi mai bine. E un stat slab şi plin de hoţi care împart mereu între ei."

Emil Boc: Decizia nu a fost încă luată şi trebuie să vedem care sunt avantajele şi dezavantajele. FMI nu cred că mai este bau-baul de altădată. Cred că dacă putem utiliza în manieră inteligentă resursele financiare, şi anume de a conserva rezervele BNR pentru a menţine cursul la un nivel acceptabil, a relansa creditarea economiei româneşti, pe de o parte....

Radu Moraru: E clar.

Emil Boc: În rest înseamnă să dăm posibilitatea de a avea lichidităţi pe piaţa financiară şi să ne putem achita de obligaţiile pe care le avem.

Radu Moraru: Bun. Avem un telefon din Bucureşti. Bună seara, domnul Ioan Amarian. Foarte scurt!

Ioan Amarian: Da. Având în vedere că s-au alocat foarte puţini bani pentru cercetare, de ce nu se alocă un fond să se sprijine brevetele medaliate cu aur la toate marile manifestări internaţionale şi care zac prăfuite în sertare cel puţin pentru întreprinderile care lucrau cu tehnologie foarte avansată şi nu mai au de lucru pentru armată sau în domenii mult mai apropiate?

Radu Moraru: Am înţeles. Deci practic de ce nu sunt sprijiniţi inventatorii, că tot se vorbeşte de cercetare, dar cei care deja au cercetat, au şi brevetat sunt şi posesori de brevete, nu primesc un sprijin?

Emil Boc: Pentru cercetare, prima dată în privinţa bugetului, două lucruri. În primul rând am majorat bugetul la cercetare odată cu discuţia de la Parlament. Chiar de la Cancelaria primului-ministru, înainte de a o desfiinţa, am transferat 10 milioane de euro. Chiar doamna Roberta Anastase de la Camera Deputaţilor a transferat o sumă de bani şi am promis că la prima rectificare bugetară asigurăm susţinerea financiară în continuare pentru cercetare, pentru că e un domeniu extrem de important în ceea ce înseamnă viitorul ţării. În privinţa acestor brevete, eu cred că soluţia o reprezintă premiile de excelenţă pe care România trebuie să le instituie pe domenii. E un fel de recunoaştere a valorilor pe care le ai de la actori, apropo de discuţia cu ei, de la inventatori şi cei care aduc recunoaştere internă şi internaţională.

Radu Moraru: Dar aici ar trebui un program naţional.

Emil Boc: Un program naţional de premii de excelenţă.

Radu Moraru: Statul, în toată lumea ar trebui să facă... domne sunt 1000 de brevete. Firmele particulare sau de stat nu investesc în brevete foarte mult că le e teamă. Eu cred că statul ar trebui să investească, pentru că din 1000 de brevete şi medalii sigur ies vreo 500. Şi numai statul are forţa să investească.

Emil Boc: De acord şi ar trebui să urmărească şi aplicabilitatea lor.

Radu Moraru: Păi asta spun.

Emil Boc: Că una e premiul şi e OK, dar să le pună şi în practică, pentru că sunt convins că multe din ele, dacă ar fi urmată de o iniţiativă practică, ar aduce beneficii ţării. Radu Moraru: Sau sprijiniţi privaţii pentru că sunt foarte multe invenţii şi inventatori care au fost şi la „Naşul". Dar eu nu am curaj, că sunt mic. Nu pot să îmi asum riscuri. Poate să pun o parte din bani, dar nu pot să pun toţi banii care sunt necesari. Şi atunci dacă statul ar sprijini, eu cred că economia României ar putea benefica de multe invenţii. „Cum a făcut domnul Emil Boc economii? A tăiat din cheltuieli viitoare programate? Adică trebuiau să se ia 100 de plasme şi acum nu se mai iau şi asta e reducerea cheltuielilor pentru dânsul? O reducere ar fi să vândă toate plasmele cumpărate în trecut şi toate maşinile scumpe, nu să le reducă din cele propuse, care erau oricum nişte aberaţii pentru buget". Ana. Eu zic că e bine că le-a redus şi pe astea. Poate sunt prea multe. Mai vindeţi din maşini, din limuzine?

Emil Boc: Da. Eu sunt de acord. Cât am fost primar la Cluj am circulat cu maşina pe care o avea Funar de 12 ani. Nu am schimbat nici maşina, nici mobilierul, nu am schimbat nimic.

Radu Moraru: Dar poate aveţi prea multe maşini, poate mai vindeţi?

Emil Boc: Dar eu când m-am referit atunci la reducerea cheltuielilor de bunuri şi servicii am spus că am făcut o comparaţie între ce a fost în 2008 şi am spus că noi am scăzut de la 6,5% cheltuieli din PIB la 4,9 comparând ce a cheltuit Călin Popescu Tăriceanu cu ce ne propunem să cheltuim noi. Adică din start am făcut o reducere masivă, iar banii ăştia i-am dus în investiţii să putem menţine locurile de muncă.

Radu Moraru: Avem un telefon. Am zis să luăm din toate judeţele. Din judeţul Spania. Bună seara!

Tudor Vasile: Bună seara!

Radu Moraru: Foarte scurt!

Tudor Vasile: Am 54 de ani, sunt în Spania de 7 ani. Soţia are 49 de ani. Noi avem cumpărate 4 maşini, TV-uri şi vrem să ne retragem acasă. Acum ce facem noi cu maşinile care sunt ale noastre, că nu am cumpărat altă maşină ca să mă dau mare. Astea pe care le am sunt cumpărate de ani, cu rate la bancă şi vreau să le aduc acasă.

Radu Moraru: Am înţeles.

Tudor Vasile: Este aceeaşi bază de impozitare?

Radu Moraru: Dumneavoastră aveţi 4 maşini?

Tudor Vasile: Eu două, soţia două. Să vă spun de ce? Pentru că nu mi-am permis să cumpăr maşini noi.

Emil Boc: De ce le ţineţi pe toate 4? Aveţi nevoie de toate 4?

Tudor Vasile: Da. Să vă spun, am o fată.

Radu Moraru: Ce fac românii la repatriere, că nu e normal să plătească taxă de primă înmatriculare?

Emil Boc: Acum e regimul clasic, plăteşti ce prevede legea. Dar acolo dacă e pe persoană fizică cum e cazul dânsului, care are 4 maşini, e o soluţie mai uşoară. În lege acum nu cred că e o situaţie care să îi avantajeze pe cei care vin din străinătate, din Spania în România, sub aspectul unui regim mai uşor de înmatriculare. E o propunere la care trebuie să ne gândim şi să vedem dacă putem găsi o soluţie care să răspundă nevoilor atât ale românilor care se întorc, cât şi ale statului român.

Radu Moraru: Aici mi se pare că 4 maşini e mult, dar măcar două.

Emil Boc: Se poate găsi o cale de mijloc, dar e o provocare la care nu m-am gândit până în momentul de faţă.

Radu Moraru: Vă mulţumesc. Când e domnul Emil Boc în emisiune, nu ştiu dacă am mai spus lucrul acesta, vorbeşte cu o viteză extraordinară.

Emil Boc: Haideţi că în seara aceasta chiar am vorbit ca un ardelean.

Radu Moraru: Nu, aveţi o viteză şi vreau să vă spun că scriptul a doua zi e cât un roman. Cartea cu dumneavoastră s-ar putea să iasă mai groasă.

Emil Boc: Am venit pentru o oră şi m-aţi ţinut două.

Radu Moraru: Mulţumesc pentru prezenţa în emisiune. Data viitoare poate luăm mai multe telefoane, dacă îmi promiteţi.

Emil Boc: Cu mare plăcere.

Radu Moraru: Dar fraţilor, aveţi curajul să şi criticaţi în direct, să puneţi şi întrebări critice. Nu înjurături, dar nu îl menajaţi că nu vreau să pară că sunt telefoane din alea în care ne aranjăm noi în culise, fac eu blat cu primul-ministru. Cofetari nu suntem.

Emil Boc: Vreau să vă spun că şi la Cluj când eram primar am stat de fiecare dată la orice telefon pe care l-am primit.

Radu Moraru: Asta spun. Fără înjurături, dar trebuie să fim critici. Eu încerc cât pot. Dar dumneavoastră, cei din teritoriu, aveţi probleme mult mai mari. Puneţi întrebări critice, arătaţi ce nu e bine pentru că un guvern poate fi ajutat. Sau poate nu e cazul. Deşi eu cred că e şi multă frică de multe ori. Cum spunea primul-ministru, avem probleme, hai să ni le asumăm. Asta e democraţia reală şi nu aia de carton pe care ne-a construit-o tovarăşul Ion Iliescu. Hai să construim o altă democraţie. Avem un prim-ministru tânăr, un guvern interesant, cu miniştri frumoşi. Şi e primul-ministru care vorbeşte în direct cu telespectatorii, şi nu e din Primăverii. Mulţumesc!

Emil Boc: Stau pe Calea Victoriei în continuare, acolo unde am stat şi înainte.

Radu Moraru: Oricând pe Calea Victoriei. Ne revedem mâine la orele 20, până atunci „Să fiţi iubiţi!"

(Prin Monitoring Media: B1TV - Naşul, Ora 20:00)
(sursa: http://www.monitoring.ro)

PD-L emite un semnal politic foarte important. Dacă preşedintele Traian Băsescu se hotărăşte să nu mai candideze (ne amintim cu toţii că domnia sa a condiţionat candidatura sa de o bună guvernare), PD-L nu are nici un alt candidat la preşedinţia României.

Radu Moraru: Sunteţi şi preşedintele partidului. Aveţi un scenariu de rezervă în cazul în care Traian Băsescu nu vrea să candideze? E o declaraţie publică pe care a făcut-o, nu ştie sigur dacă va mai candida. Ca preşedinte al partidului, aveţi un scenariu de rezervă, un candidat?

Emil Boc: Scenariul nostru e foarte clar, PD-L îl susţine pe Traian Băsescu pentru un al doilea mandat de preşedinte al României.

Interesant este că PD-L a luat această hotărâre înainte ca preşedintele Traian Băsescu să-şi anunţe foarte clar candidatura şi, mai ales, înainte ca un PD-L să emită un act oficial prin care să un plen al partidului să ia această hotărâre.

Reamintesc ce spune statutul PD-L

16D. Candidatura pentru funcţia de Preşedinte al României
Art. 151. Poate participa la procedura de nominalizare a candidatului PDL pentru funcţia de Preşedinte al României, atunci când partidul hotărăşte aceasta, orice militant care îndeplineşte cumulativ următoarele criterii:
a) se bucură de toate drepturile electorale;
b) se află în capacitate deplină de exercitare a unui astfel de mandat;
c) dovedeşte că în biografia sa nu sunt elemente care să dăuneze prestigiului şi imaginii sale şi a partidului;
d) susţine un program politic bazat pe Programul Partidului Democrat Liberal;
e) are cel puţin 5 ani vechime în partid şi 3 ani de activitate ca militant recunoscută ca atare de SRUMGC al BPN.
Art. 152. (1) Militanţii care îndeplinesc condiţiile de mai sus trebuie să transmită o cerere în acest sens BPN, cu cel puţin 3 luni înaintea declanşării campaniei electorale prezidenţiale.
(2) BPN este obligat să ia în considerare toate cererile făcute în conformitate cu alin (1).
(3) BPN supune CNC spre aprobare, lista candidaţilor la funcţia de Preşedinte al României.
CNC declară candidatul PDL pentru funcţia de Preşedinte al României pe militantul care a obţinut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate.

Este preşedintele Traian Băsescu militant al PD-L, are 5 ani vechime în partid şi 3 ani de activitate ca militant recunoscută ca atare de SRUMGC al BPN. Să nu uităm că doctrina PD-L nu este aceiaşi cu doctrina PD veche (cea social-democrată) şi nici doctrina PD nouă (cea populară), deci vechimea “pe bune” de 5 ani în PD-L nu o are nimeni. Pe de altă parte, Traian Băsescu este absolut sigur în acest moment în afara prezumpţiei de membru de partid, nimeni nu poate spune că nu este aşa pentru că ar fi o încălcare a constituţiei… Dar să spunem că aceste chichiţe vor fi rezolvate prin nebăgare de seamă, în definitiv nu toată lumea caută prin statut (numai ciudaţii ca Bibliotecaru se uită în gura statutului prin zona condiţiilor de desemnare).

Eu unul nu ştiu ca preşedintele să fi trimis acea cerere în urmă cu cel puţin trei luni la Secretariat pentru Resurse Umane, Militanţi şi Gestiunea Carierei şi nici că onoratul Consiliul Naţional de Coordonare s-a întrunit şi s-a supus la vot candidatura preşedintelui. Dacă vor mai fi persoane din PD-L care vor trimite cereri de candidatură, aşa cum se întâmplă într-un partid democratic şi unde există şi contracandidaţi, acestea nu trebuie luate în seamă? Aceşti viitori candidaţi nu aveau de ce să grăbească, pentru că nu s-a ajuns însă la limita celor trei luni, data alegerilor prezidenţiale este mai pe la finalul anului.

Să fiu eu prost informat sau domnul Boc a călcat statutul propriului partid în picioare cu asemenea afirmaţie publică?