Preşedintele comunicând cu procurorii şi armata

---

COMUNICAT DE PRESĂ
(24 martie 2009)

REF: Alocuţiunea preşedintelui României, Traian Băsescu, la deschiderea celei de-a treia ediţii a Summit-ului Mondial al Procurorilor Generali şi Procurorilor Şefi

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat marţi, 24 martie a.c., la deschiderea celei de-a treia ediţii a Summit-ului Mondial al Procurorilor Generali şi Procurorilor Şefi, care se desfăşoară la Bucureşti.

Vă transmitem alocuţiunea susţinută de şeful statului cu acest prilej:

„Doamnă Procuror General,
Domnule Prim-ministru,
Domnule Preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Procurorilor,
Domnule Director,
Doamnelor şi domnilor procurori generali şi procurori şefi,
Distinsă audienţă,

Am plăcerea să salut toate cele peste 100 de delegaţii ale statelor participante la acest Summit şi în acelaşi timp ţin să mulţumesc organizatorilor pentru invitaţia pe care mi-au adresat-o de a participa la deschiderea celei de-a treia ediţii a Summit-ului Mondial al Procurorilor Generali şi Procurorilor Şefi, ocazie cu care doresc să vă urez tuturor bun venit în România!

Ţinând cont de tema generală a Summit-ului ce are ca titlu „Procurorul General – pilon al sistemului contemporan de justiţie penală” - doresc să vă supun atenţiei câteva aspecte relevante în legătură cu activitatea dumneavoastră.

Desigur, observaţiile mele sunt cele care vin dinspre politic înspre procurorul general şi procurorul şef.

Aşa cum aţi stabilit încă de la primul Summit Mondial al Procurorilor Generali desfăşurat în Guatemala în anul 2004, o cooperare directă între ministerele publice este esenţială pentru realizarea în timp util, atât a schimbului de informaţii, cât şi a celorlalte proceduri penale.

În contextul unei lumi globalizate, schimbul de informaţii şi cooperarea statelor este esenţială pentru combaterea fenomenelor infracţionale. Aceste fenomene infracţionale reprezintă deopotrivă, atât o realitate umană, cât şi una socială. În momentul de faţă, există o preocupare evidentă a statelor lumii legată de fenomenul criminalităţii, de combaterea ori de limitare a sa, motiv pentru care apreciez acest demers al dumneavoastră de a vă întâlni în cadrul unui Summit, animaţi fiind de dorinţa de a identifica cele mai eficiente mijloace de cooperare în lupta împotriva infracţionalităţii.

Cunoaşterea acestui fenomen sub diversele sale aspecte – amploare, formare, localizare, evoluţie – este de maximă importanţă pentru orice stat de drept. Însă, pe lângă studierea fenomenului criminal, găsirea unor soluţii practice de limitare sau de prevenire a infracţionalităţii reprezintă o temă aflată mereu în atenţia specialiştilor în domeniu, iar un rol important îl are procurorul în virtutea atribuţiilor sale de apărător al valorilor sociale.

Misiunea procurorului în societate este esenţială deoarece reprezintă principala autoritate responsabilă de punerea în aplicare a legii, astfel încât să fie respectate atât drepturile individuale, cât şi interesul general. În acest context, apare ca necesară realizarea eficientizării activităţii şi îmbunătăţirea capacităţii administrative şi operaţionale, obiective care nu pot fi realizate decât printr-o continuă perfecţionare profesională a procurorilor şi mai ales printr-o specializare realizată în paralel cu activitatea de documentare.

Formarea profesională continuă a procurorilor este nu numai un drept, ci şi o obligaţie. Procurorii trebuie să fie pregătiţi să facă faţă problemelor actuale determinate de caracteristicile şi evoluţia infracţionalităţii, atât pe plan intern, cât şi internaţional.

Este îndeobşte cunoscut faptul că procurorului îi revine sarcina dificilă de realizare a atribuţiilor sale cu mijloace, metode şi fonduri puse la dispoziţie de către stat. De multe ori, activitatea complexă de depistare a criminalităţii este îngreunată de accesul la tehnologia avansată a celor implicaţi în combaterea faptelor ce intră sub incidenţa legii penale, de globalizare, care permite transferul rapid de fonduri şi de persoane, precum şi de lipsa de personal specializat din instituţiile competente.

În aceste condiţii, statul este cel care trebuie să creeze cadrul instituţional şi organizaţional adecvat desfăşurării în bune condiţii a atribuţiilor profesionale a procurorilor, iar procurorul este responsabil de buna organizare a activităţii sale pentru realizarea eficientizării demersului juridic, transparenţa actului de justiţie şi creşterea încrederii populaţiei în sistemul judiciar. Necesitatea asigurării independenţei investigative a procurorilor reprezintă de asemenea, o condiţie esenţială în realizarea justiţiei penale având în vedere că funcţiile procurorului trebuie îndeplinite pentru aplicarea legii în beneficiul societăţii şi în interes public.

Rolul Ministerului Public în cadrul autorităţii judecătoreşti este unul esenţial, definitoriu şi necesar funcţionării în condiţii optime a sistemului judiciar. Componentă a mecanismului justiţiei statale, activitatea procurorilor alături de cea a judecătorilor contribuie la înfăptuirea actului de justiţie, magistraţii fiind responsabili de protejarea drepturilor persoanelor, garantarea respectării legii şi apărarea interesului public.

Doamnelor şi domnilor,

Funcţia de procuror general sau de procuror şef implică şi atingerea unor obiective manageriale generale ce ţin de planificarea şi organizarea direcţiilor de acţiune, de alocarea resurselor materiale şi umane necesare, de stabilirea procedurilor de evaluare a sarcinilor şi de monitorizarea activităţii. Leadership-ul, respectiv adaptabilitatea în relaţiile cu subordonaţii, în vederea realizării sarcinilor, precum şi adoptarea şi asumarea deciziilor, sunt şi ele definitorii în activitatea dumneavoastră ca procurori generali sau procurori şefi. De asemenea, procurorul cu atribuţii de conducere nu trebuie doar să colecteze informaţii, ci şi să le difuzeze către celelalte instituţii cu atribuţii în domeniu şi să colaboreze cu acestea.

Când vorbim de rolul procurorului la nivel internaţional, putem spune că nu există graniţe. Încă din 1990, Biroul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului a adoptat la Congresul al VII-lea al ONU destinat prevenirii criminalităţii şi tratamentului infractorilor „Liniile Directoare privind rolul Procurorilor” pentru a ajuta statele să promoveze eficacitatea, imparţialitatea şi echitatea procurorilor în cauzele penale.

Astăzi, ameninţările globale ne îndeamnă să luăm o poziţie comună, indiferent de sistemele de drept existente în fiecare stat. Structurile penale şi funcţionarea eficientă a acestora sunt esenţiale în stoparea fenomenului criminal.

Piaţa liberă, libertatea de mişcare a persoanelor, a capitalurilor şi a serviciilor au condus, incontestabil, la îmbunătăţirea vieţii, însă au şi oferit organizaţiilor criminale posibilitatea descoperirii de noi forme şi proceduri pentru eludarea legii. În aceste condiţii, se impune ca toate instituţiile implicate în procesul de prevenire a formelor infracţionale să fie în măsură să îşi adapteze rapid mijloacele şi metodele de reacţie.

Adoptarea unei politici de combatere a criminalităţii la nivel internaţional prin care să se contracareze fenomenul infracţional apare ca necesară. Singure, politicile naţionale nu mai sunt adecvate pentru provocările la nivel global fiind nevoie de noi abordări, inclusiv prin întâlniri de lucru multilaterale, cu discuţii directe între procurorii din diferite state pentru găsirea unor soluţii viabile problemelor de actualitate.

Dezvoltarea parteneriatelor între organismele statale cu responsabilităţi în domeniu nu poate să conducă decât la întărirea capacităţii instituţionale prin găsirea celor mai bune soluţii.

Intensificarea cooperării internaţionale în materie penală este benefică pentru îmbunătăţirea activităţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea infracţionalităţii internaţionale.

Personal, sunt adeptul schimbului de experienţă între procurori şi ţin să amintesc că şi la nivelul Consiliului Europei, în Recomandarea Comitetului de miniştri nr. 19/2000 privind rolul procurorului în sistemul judiciar penal se reţine faptul că trebuie să fie făcute eforturi în diferite direcţii pentru a favoriza contacte directe între ministerele publice în cadrul cooperării internaţionale şi, mai ales pentru: difuzarea documentelor; stabilirea de contacte personale şi periodice între procurorii din diferite ţări, mai ales organizarea de întâlniri regulate între procurorii generali; organizarea de seminarii de lucru cu alte state, în chestiunile de ajutor reciproc, cât şi asupra chestiunilor comune de criminalitate sau dezvoltarea comunicărilor pe cale electronică.

Ajutorul reciproc în materie penală se poate realiza numai prin stabilirea unor standarde minime privind legislaţia la nivel internaţional, urmate progresiv de o uniformizare a statutelor şi procedurilor obişnuite şi de o accelerare a aplicării lor.

Adoptarea unor proceduri comune în materie penală trebuie să fie dublată de acţiuni concrete pentru atingerea obiectivelor, iar aceste obiective trebuie să aibă ca finalitate lupta împotriva fenomenului infracţional.

Continuarea eforturilor în sprijinirea şi promovarea cooperării internaţionale pe linie penală reprezintă o cerinţă esenţială în lupta cu fenomenul infracţional, indiferent de statul la care ne raportăm.

În încheiere, îmi exprim speranţa că dezbaterile care vor urma în cadrul reuniunii dumneavoastră, vor conduce la identificarea unor soluţii cu privire la problemele de interes comun în domeniul justiţiei penale şi vor contribui la îmbunătăţirea activităţii procurorilor din întreaga lume, deoarece societatea aşteaptă din partea dumneavoastră, a procurorilor, garantarea respectării drepturilor fiecărei persoane.

Mulţumesc încă o dată organizatorilor, permiteţi-mi să vă adresez cele mai respectuoase salutări şi să vă urez succes!

Vă mulţumesc mult.”

Departamentul de Comunicare Publică
24 Martie 2009

COMUNICAT DE PRESĂ
(24 martie 2009)

REF: Participarea preşedintelui României la prezentarea Analizei activităţii desfăşurate de Ministerul Apărării Naţionale în anul 2008

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat marţi, 24 martie a.c., la sediul Ministerului Apărării Naţionale, la prezentarea Analizei activităţii desfăşurate de Ministerul Apărării Naţionale în anul 2008.

Vă prezentăm alocuţiunea susţinută de şeful statului cu acest prilej:

„Domnule ministru,
Domnule şef al Statului Major General,
Domnilor generali, ofiţeri, subofiţeri,
Domnilor membri ai Parlamentului României,

Ca în fiecare an, bilanţul MApN încearcă a fi o oglindă, o oglindă a armatei în care se priveşte către înapoi şi, în acelaşi timp, o oglindă în care să se vadă înainte. Privind la realităţile de astăzi constatăm că suntem la cinci ani de când armata României a fost invitată să devină armată NATO. Cu certitudine armata a progresat, poate nu cu viteza cu care am fi dorit, datorită lipsei de resurse, dar şi datorită unui management defectuos al resurselor, pentru că au fost suficienţi ani în care banii de investiţii au fost returnaţi la bugetul de stat. Indiscutabil, armata României a rămas ceea ce s-a angajat să fie de la bun început, o armată de nădejde în interiorul NATO, iar misiunile la care participă, fie în cadrul unor misiuni NATO, fie în cadrul unor alianţe internaţionale sub mandat ONU sunt cele care probează acest lucru în afară de orice discuţie. Participările în Balcani, în Irak, în Afganistan sunt participări care arată în primul rând capacitatea armatei române de a fi un bun partener şi, mai ales, un partener de nădejde, un partener pe care aliaţii se pot bizui. Principala misiune a anilor următori este în Afganistan.

România şi-a respectat angajamentele de la Summit-ul NATO de la Bucureşti şi, în momentul de faţă, are efectivele dublate în Afganistan. În acelaşi timp, în Irak este o misiune care a început să dea roade. Irakul se îndreaptă către o perioadă de linişte, care ne va permite, sper eu, cât de curând şi în deplin consens cu aliaţii, să spunem că ne-am încheiat misiunea.
În ceea ce priveşte finanţarea armatei, aici vreau să o spun în faţa dumneavoastră, ca să nu mai existe subiecte de discuţie: România are angajamentul de a aloca 2,38 la sută din bugetul de stat. Nu au fost alocaţi prin bugetul de stat, dar legea, Ordonanţa 111 din 2007, dă posibilitatea ca înzestrarea să se facă în afara bugetului, din credite atrase. Pentru că aici se află toată comanda armatei, vreau să ştiţi că vă cer să utilizaţi facilităţile din Ordonanţa 111/2007 şi să declanşaţi măcar unul din cele şapte programe strategice ale armatei. Aveţi legea de partea dumneavoastră, aveţi susţinerea Parlamentului şi a Guvernului să o faceţi. Deci, aş vrea ca în următorul CSAT, Statul Major General, Ministerul Apărării să decidă care din programele strategice se declanşează în afara bugetului alocat, dar în baza Ordonanţei 111/2007.

Programele strategice sunt vitale pentru modernizarea armatei şi consolidarea capacităţii ei de a-şi îndeplini misiunile în teritoriul naţional şi, alături de aliaţi, în afara teritoriului naţional. Repet şi vă solicit utilizarea facilităţilor create pentru armată, destinată înzestrării prin Ordonanţa 111/2007. În ceea ce priveşte deficitul de cadre la nivel de execuţie, de trupă, aş face menţiunea că este un moment bun să selectaţi militari. Situaţia economică va face ca destui tineri să se îndrepte către cariera de militar profesionist. Am rugămintea ca responsabilii de resurse umane să dea atenţie deosebită acestui moment. Probabil, pentru mulţi tineri, armata va fi o soluţie. Extrem de important este, însă, procesul de selectare. Dacă până acum existau oarecare dificultăţi în a avea o plajă largă de selecţie, în momentul de faţă, puteţi selecta tineri de foarte bună calitate, datorită solicitărilor de angajare. Am convingerea că în perioada următoare veţi avea posibilitatea unei bune selecţii şi spun acest lucru, pentru că, dincolo de banii asiguraţi, dincolo de haina militară, dincolo de echipamente, dincolo de salarii, armata este un standard uman - este cea mai mare avere a armatei. Dincolo de avioane sau rachete sau tancuri sau maşini de luptă de orice fel, cea mai mare valoare a armatei este calitatea umană. Am convingerea că armata română are acest nucleu, iar alături de acest nucleu, trebuie atraşi tineri, care să se potrivească spiritului, mentalităţii, demnităţii armatei.

Procesul de selecţie al noilor militari profesionişti trebuie să aibă în vedere în mod obligatoriu acest lucru: faptul că cea mai mare avere a armatei române este calitatea umană. Şi spun acest lucru deplin conştient de incidentele care au apărut în ultima vreme şi care au permis campanii îndreptăţite, aş spune, dar ele trebuie puse în dreptul celor care au probleme şi legate de dispariţia de armament, şi legate de cazuri de spionaj, şi legate de diplomele universitare, în măsura în care este adevărat, dar nu trebuie aşezate deasupra armatei române, ci pe oameni, care nu au avut şi nu au acţionat în spiritul militarului român. Plecând de la această realitate, a imperativului calităţii militarului - şi eu sunt convins că militarii români au această valoare umană, care să justifice uniforma militară - aş face un pas puţin mai departe şi v-aş ruga să priviţi cu multă atenţie la sistemul de educaţie din armată. El ar trebui să revină la o oarecare severitate, specifică armatei. Nici măcar sistemul de educaţie al armatei nu poate fi relaxat şi echivalentul unui sistem civil.

De aceea, aş face apel astăzi, la bilanţ, în pregătirea începerii următorului an universitar, următorului an şcolar, să îndreptaţi o privire atentă către sistemul de educaţie al armatei pe toate palierele lui: licee, sistem de învăţământ superior. Poate că şi aici ar trebui să accelerăm procesele de modernizare, dar să avem grijă să nu relaxăm modul de viaţă într-o instituţie militară. Nu este o certitudine, dar vă împărtăşesc un gând, că parcă s-a relaxat puţin cam mult sistemul de educaţie al armatei române şi va trebui să revină la o anume rigoare şi, mai ales, la disciplină. Tinerii care optează pentru cariera militară, trebuie să ştie că au o carieră în care disciplina este una din virtuţile apreciate. Nu în ultimul rând, la moment de bilanţ, mi-aş permite o sugestie, deşi ştiu că o aveţi în atenţie - nu numai că mi-ar plăcea, dar ar fi şi necesar să văd armata română într-un program de aplicaţii pe toate categoriile de unităţi, subunităţi, mari unităţi, nivel de armată, în aplicaţii frecvente. Rostul armatei este să fie pregătită la cel mai înalt nivel. Am rugămintea ca în planificarea pentru anul 2009, plecând şi de la realitatea că avem stocuri de muniţie destul de mari, planificaţi aplicaţii la limita maximă pe care v-o permite bugetul. Este un mod de consolidare şi a prestigiului, dar şi a pregătirii profesionale şi îndemnul meu către dumneavoastră este să priviţi la acest aspect.

Nu în ultimul rând, înainte de a încheia, aş vrea să vă felicit, aş vrea să vă felicit pentru modul cum v-aţi îndeplinit misiunile în teritoriul naţional şi misiunile din afara teritoriului, aş vrea să vă asigur că modul cum armata română se comportă este apreciat nu numai în ţară - şi vedeţi că armata este a doua instituţie ca şi credibilitate, dar şi în structurile militare din care România face parte - şi vreau să vă spun că ori de câte ori vine vorba de modul cum militarii români şi-au îndeplinit misiunile, îmi face plăcere să primesc mulţumirile omologilor sau ale celor implicaţi în supravegherea sau în participarea la acţiuni la care armata română participă. Vă pot spune că este un nivel ridicat de încredere în angajamentul armatei române de a-şi îndeplini misiunile la cel mai înalt nivel şi de a fi bun partener, iar acest lucru nu arată numai pregătirea profesională a militarilor români aflaţi în misiuni afară, dar arată şi ceea ce vă spuneam mai înainte - calitatea umană a militarilor români. Închei, revenind la un lucru care este extrem de important pentru 2009: angajaţi programele strategice, măcar unul sau două din ele, în baza Ordonanţei 111/2007. Este soluţia pe care guvernul anterior, dar şi acesta au găsit-o pentru ca, în situaţia unui buget nesatisfăcător, armata să reuşească să-şi realizeze programele de înzestrare şi, implicit, capacitatea de luptă să fie crescută.

Vă asigur, încă o dată, că din punctul meu de vedere, armata are tot respectul care i se cuvine şi pe care îl merită. Vă asigur că rămân un susţinător al ideii ca promovările să se îndrepte cât mai rapid către acei ofiţeri care şi-au făcut cu înalt profesionalism misiunea în teatrele de operaţii şi, în acelaşi timp, vă asigur că sunt un suporter al debirocratizării armatei. Armata trebuie să nu fie o copie a sistemului administrativ, dimpotrivă, trebuie să fie etalonul la care priveşte administraţia din România din punctul de vedere al eficienţei administrative. Vă asigur, încă o dată, că la nivel politic aveţi tot sprijinul meu. Vă asigur că sunt alături de dumneavoastră. Încă o dată vă mulţumesc pentru performanţele armatei în condiţii de dificultate şi un gând se îndreaptă acum şi către militarii care se află în teatrele de operaţii şi către cei căzuţi la datorie. Vă mulţumesc mult!”

Departamentul de Comunicare Publică
24 Martie 2009

(sursa: http://www.presidency.ro)