Coşmar cu lunetist şi balcon

---

Uneori viaţa este un coşmar, alteori coşmarul este o transpunere onirică a vieţii reale. Oare suntem în stare să deosebim viaţa de realitate şi realitatea de vis?

Am să povestesc un vis al meu...

Se făcea că auzeam sirene în parcul ce se (mai) întinde în spatele blocului meu. Am ieşit curios afară... dar nu se vedea mare lucru. În schimb a zărit pe blogul de alături un om îmbrăcat în uniformă anti-tero cu ditamai puşcociul în mână. L-am văzut cum îşi îndreaptă ţeava puştii înspre mine şi m-am cutremurat pentru o secundă. Îi simţeam privirea prelungită prin lunetă, o privire ce parcă mă pipăia ca un poliţist din filme să vadă dacă nu am asupra mea arme de foc, arme albe sau alte corpuri contondente... Pentru o clipă m-am gândit... "fără mişcări bruşte!". Niciodată nu poţi cunoaşte ce este în ochiul care clipeşte foarte rar de dincolo de lunetă. Ne studiam unul pe altul, el profesionist, eu amator şi fără aparate optice...

Mi s-a părut că a durat o veşnicie acest moment, simţeam cum sudoarea începe să se prelingă pe frunte şi pe ceafă... Dacă el interpreta această sudoare ca pe un semn al vinovăţiei, dacă degetul aflat pe trăgaci tremura într-un strănut. Ce moarte stupidă ar fi! Nu m-ar deranja moartea, sunt urmaş de dac, moartea m-ar elibera, dar aşa de stupid?!?!



Nu pot ştii cât a durat, poate mai puţin de o secundă, poate câteva minute... În astfel de momente adrenalina dilată timpul, se joacă cu el, îi face noduri, îi face tăieturi, onduleuri... nu mai vorbesc că în vis timpul are cu totul altă valoare.

La un moment dat degetul s-a dezlipit de pe trăgaci pentru a face un arc în aer... uniforma îmi făcea semn să intru în apartament. M-am executat maşinal, încă hipnotizat de licărul lentilei cărămizii. Intrat în casă simţeam cum ochiul vigilent mă urmăreşte prin striurile transperantului.

Abia atunci m-am simţit eliberat de legătura mentală a militarului. Prin mintea mea eliberată se rostogoleau deja articole de legi, prevederi constituţionale...

ARTICOLUL 22 - Dreptul la viata şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

Oare dacă nu intram în casă ar fi tras. Dacă aş fi ieşit în mână cu ceva ce seamănă cu o puşcă, o coadă de mătură de exemplu... de unde să ştie exact ce este, doar câmpul vizual era limitat, poate ar fi tras.

ARTICOLUL 23 - Libertatea individuală
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

Eu nu mă simţeam liber. Asta este libertatea... democraţia?
Este vorba de siguranţa celui care a intrat în trombă şi urlet de sirenă în parc... siguranţa mea. Eu nu am dreptul la un lunetist care să-mi păzească viaţa? VIAŢA MEA!!!!

ARTICOLUL 26 - Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizica are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

Încălcasem eu o regulă socială ieşind pe balconul meu... al meu... AL MEU... Acel om în uniformă, despre care ştiam că este de la SPP şi nu un banal terorism doar pentru că îmi acordase atenţie, avea jurisdicţie asupra balconului meu? Îmi putea spune mie că nu am voie să ies pe balconul meu?


ARTICOLUL 29 - Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţa religioasă, contrare convingerilor sale.

LIBERTATEA MEA! Am fost ţintuit de o ţeavă dătătoare de moarte şi eu vorbesc despre libertatea mea.


ARTICOLUL 44 - Dreptul de proprietate privată
(2) Proprietatea privata este garantata şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular

Cine m-a ocrotit pe mine? Cine mi-a garantat proprietate? De ce brusc balconul meu nu a mai fost al meu.
Închid ochi şi văd acel gest repetându-se iar şi iar ca o secvenţă de obsesie intrată în buclă.


ARTICOLUL 136 - Proprietatea
(5) Proprietatea privată este inviolabilă

IN VI O LA BI LĂ ! Şi ecoul repetă izbindu-se de lentila cărămizie LA BI LĂ, BI LĂ, LĂ... Ă!
Propietatea mea era labilă, nejustificată, mă simţeam vinovat că realitatea mea este nejustificabilă. Realitatea mea, proprietatea mea... nimic nu era pentru acel om în uniformă.

Uneori se întâmplă ca un coşmar să ia brusc un final neaşteptat. Alteori coşmarul se întâmplă indecis, în mijlocul întâmplări... cândva te trezeşti. Eu nu m-am trezit. Să fi fost oniric tot ce am povestit? Am scris totul pentru a visa că nu am scris nimic sau pentru a mă trezi să văd că am trăit totul...

Autor Sorin Lupsa / Administraţia prezidenţială

COMUNICAT DE PRESĂ
(27 martie 2009)

Întâlnirea preşedintelui României, Traian Băsescu, cu preşedintele Republicii Serbia, Boris Tadić

Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a întâlnit vineri, 27 martie a.c., la Palatul Cotroceni, cu preşedintele Republicii Serbia, Boris Tadić, cu ocazia vizitei de stat pe care o efectuează în România, la invitaţia şefului statului român.

În cadrul vizitei, preşedintele României a avut convorbiri tete-a-tete cu omologul său, la finalul acestora cei doi preşedinţi au susţinut o declaraţie de presă comună în care au prezentat concluziile convorbirilor.

Preşedintele Traian Băsescu a subliniat faptul că, în cadrul discuţiilor cu preşedintele Boris Tadić, au fost abordate subiecte de interes major pentru ambele ţări, inclusiv legate de perspectiva Acordului de Stabilizare şi Asociere al Serbiei cu Uniunea Europeană.

De asemenea, o atenţie deosebită a fost acordată problematicii minorităţilor româneşti şi Bisericii Ortodoxe Române din Serbia. Preşedintele Tadić l-a asigurat pe preşedintele Traian Băsescu că drepturile minorităţii române din Serbia se vor îmbunătăţi şi se vor îndrepta foarte curând către standardele europene rezervate minorităţilor şi, totodată, că problema Bisericii Ortodoxe se va rezolva cât mai curând.

În context, preşedintele României a precizat că pe agenda discuţiilor s-au aflat şi elemente de natură economică: „Am făcut împreună o analiză a modului cum criza financiară şi economică afectează regiunea şi în mod deosebit fiecare din cele două ţări. De asemenea, un subiect discutat a fost cel legat de Dunăre şi de proiectul promovat de România ca în perioada următoare la nivel european să declanşăm discuţii politice legate de unificarea regulamentelor Dunării şi ale Rinului în aşa fel încât calea de navigaţie dintre Marea Nordului şi Marea Neagră, dintre Constanţa şi Rotterdam să poată fi valorificată. Aici fac precizarea că Serbia este o ţară extrem de importantă în acest proiect, având în vedere că este depozitarul Convenţiei Dunării”.

La rândul său, preşedintele Boris Tadić i-a mulţumit şefului statului român pentru primirea călduroasă de la Bucureşti: „Această primire dovedeşte încă o dată prietenia seculară între cele două ţări. Am ajuns la concluzii complet unitare asupra problemelor politice şi economice din zona noastră”.

În cadrul convorbirilor, cei doi omologi au abordat subiectul situaţiei economice globale, cu acest prilej preşedintele Republicii Serbia accentuând importanţa colaborării între ţări pentru depăşirea crizei economice:„Avem experienţe comune şi este bine că am pornit aceste discuţii din timp”.

De asemenea, a fost acordată o atenţie deosebită problemelor strategice, şeful statului sârb sublinind importanţa Portului Constanţa : „Are o deosebită importanţă. Dacă aş putea să spun - Portul Constanţa îl considerăm puţin şi portul nostru. Semnarea protocolului Rhin - Main - Dunăre care să lege ţările de Portul Constanţa în mod regulat este de mare importanţă pentru Serbia, precum şi pentru România”.

Preşedintele Boris Tadić a menţionat că unul dintre obiectivele Serbiei este aderarea la Uniunea Europeană:„Ţara noastră niciodată nu o să renunţe la intrarea în Uniunea Europeană”. În acelaşi timp, preşedintele Tadić a reiterat poziţia sa faţă de independenţa provinciei Kosovo: „Sunt împotriva acceptării independenţei provinciei Kosovo şi ştiţi poziţia mea. Doresc să îi mulţumesc preşedintelui Băsescu şi României întregi pentru că ne susţine şi pe problema Kosovo”.

În încheiere, preşedintele Republicii Serbia a reafirmat importanţa prieteniei dintre cele două state: „Poporul român este un popor prieten. În istoria noastră comună nu există niciun moment de conflict şi acesta este încă un motiv pentru care eu personal, ca preşedinte al Serbiei, mă voi lupta ca aceste drepturi ale minorităţilor române să fie în continuare susţinute pe teritoriul Serbiei”.

Departamentul de Comunicare Publică
27 Martie 2009

(sursa: http://www.presidency.ro)