Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat duminică, 29 martie a.c., la Palatul Parlamentului, la Congresul Extraordinar al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Publică. Vă prezentăm alocuţiunea susţinută de şeful statului cu acest prilej:
„Bună dimineaţa! Bine v-am găsit! Înţeleg că în sală sunt funcţionari publici, funcţionari contractuali, în primul rând, din diverse domenii. Erau reclamaţii din partea presei? Cred că este o întâlnire binevenită, mai ales că în momentul de faţă corpul funcţionarilor face obiectul unei atenţii publice deosebite, dar trebuie să recunosc că sunteţi în atenţia mea, pentru că sunt lucruri bune pe care le faceţi, dar şi lucruri care vă pot fi reproşate. Nu am nici un motiv să retractez ceea ce am spus în discursul din Parlament, care a făcut o radiografie a situaţiei actuale a ţării. Iar în acest discurs am avut un spaţiu rezervat funcţionarilor, în ansamblul lor: funcţionari publici şi funcţionari contractuali. În mod egal, i-am vizat pe cei din instituţiile centrale şi pe cei din administraţia locală. Şi reiau, afirmând că, pe ansamblu, în ceea ce priveşte funcţionarii, nu avem o problemă de cantitate, ci o problemă de calitate. Este sigur un lucru care, spus, poate genera controverse. Dar nu sunt eu chiar omul care să se ferească de controverse, dacă tot e să fie, să fie. Şi, când mă refer la calitate, nu vizez fiecare om în parte, ci vizez rezultatul activităţii corpului funcţionarilor în general. Vă este cunoscut faptul că populaţia are sentimentul că nu este servită în instituţiile publice cu promptitudinea cu care ar trebui să fie servită pe de-o parte, aproape uităm traducerea cuvintelor "public servant", şi, pe de altă parte, calitatea serviciilor pe care le oferă funcţionarii este de multe ori dificitară.
Aici însă ar trebui să mergem mai departe de public, să privim la eficienţă. Eficienţa este una dintre modalităţile de a măsura aptitudinile, valoarea funcţionarului. Şi, din acest punct de vedere, de asemenea se pot da cu uşurinţă exemple, plecând de la fondurile europene, dacă vreţi, la activitatea funcţionarilor cu statut special, pentru că sigur nu puteam să nu avem noi ca întotdeauna şi categorii speciale, iar aceste lucruri sunt nişte realităţi care se văd în viaţa de zi cu zi. Din punctul meu de vedere, un stat nu poate funcţiona fără un corp de funcţionari publici şi contractuali, funcţionari ai statului care pe de-o parte să apere interesele instituţiei şi pe de altă parte să fie primii la dispoziţia cetăţeanului. Or, dacă discutăm chiar despre legea funcţionarului public, vedem câte atribuţiuni pe care nu le regăsim nicicum în faptele, în acţiunea funcţionarilor publici. Mă refer la un lucru care, spre exemplu, este de maximă actualitate pentru noi în momentul de faţă; elaborare de proiecte, programe de dezvoltare ş.a.m.d, sunt scrise chiar în lege, elaborare de politici. Noi lăsăm elaborarea politicilor încă la mâna politicienilor, ceea ce este greşit. Politicianul trebuie să beneficieze de capacităţile unui corp de funcţionari care să-i pună la dispoziţie alternative, politicianul doar să decidă. Uitaţi-vă în dezbaterea publică - toată lumea aşteaptă politici de la partide, cărora nu le scrie în lege că au obligaţia să genereze politici, ci dumneavoastră vă scrie în lege, funcţionarilor.
Şi atunci problema este: utilizăm noi, politicienii, corpul funcţionarilor publici, şi aici vin către politicieni; utilizăm noi, politicienii, corpul funcţionarilor publici şi al funcţionarilor contractuali în atribuţiunile pe care legea le stabileşte pentru acest corp de elită al birocraţiei
româneşti sau pur şi simplu ne ignorăm reciproc. Politicienii ignoră atribuţiunile funcţionarului public, iar funcţionarul public îşi ignoră propriile atribuţiuni. Cred că dezbaterea de pe care dumneavoastră o organizaţi este extraordinar de importantă, pentru că de aici, după părerea mea, trebuie să plece un semnal de autoidentificare a dumnevoastră în faţa celor 22 de milioane de români. Cred că a fost foarte inspirată organizarea acestei întruniri, a acestei dezbateri şi cred că trebuie să aveţi grijă ca acest semnal să pornească - acest semnal de asumare a marilor responsabilităţi pentru România.
Dumnevoastră sunteţi corpul de elită care ar trebui să pună la dispoziţia politicianului informaţia şi soluţia. Din păcate, noi bâjbâim. Vin politicienii după o şedinţă de birou permanent naţional făcută lunea şi dau soluţiile care nu au nici un temei, suport, al expertizei funcţionarului public şi emit doar deziderate care de cele mai multe ori nu se întâmplă, nu devin realitate, pentru că nu au fundamentarea profesională dată de corpul de funcţionari, de cei care prin lege trebuie să pună la dispoziţia decidentului politic soluţiile. Nu ştiu dacă acesta vă este obiectivul întâlnirii, nu exclud posibilitatea ca obiectivul întâlnirii de astăzi să fi fost să vă plângeţi pe umăr unul la altul. Vreau să ştiţi că şi eu plâng pe umărul dumneavostră. Puteţi plânge şi dumnevoastră pe al meu, dar daţi acest semnal extrem de important. Sunteţi cei care trebuie să vă asumaţi administraţia şi să vă asumaţi soluţiile şi să vă asumaţi procesul de modernizare a statului. Aveţi obligaţia să fiţi parte activă într-un proces care nu mai începe odată. Noi, toţi, am spus şi ni s-a părut că suntem grozavi că am intrat în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Uniunea Europeană a stabilit nişte criterii minimale ca un stat să poată intra în acest grup de ţări care au aspiraţii şi obiective comune, dar statul nu a intrat performant în Uniunea Europeană. Instituţiile statului au intrat în Uniunea Europeană încă grevate puternic de birocaţie şi ineficienţă şi mai ales grevate de neasumarea de către funcţionari a misiunii lor, a corpului funcţionarilor.
Sigur, nu discutăm despre funcţionarul care este la un ghişeu; discutăm de funcţionarii din spatele ghişeelor şi funcţionarii din spatele decidenţilor politici, cei care ar trebui să creeze politici, ar trebui să stabilească şi să propună decidentului politic obiectivele şi ritmul de realizare a obiectivelor. Acum o să pragmatizez puţin lucrurile, o să vin la o realitate a noastră, de acum, şi trebuie să vă spun că sunteţi singura şansă pentru România. Oamenii politici nu vor putea să facă ceea ce eu vă cer dumnevoastră şi ceea ce ţara are nevoie. Avem o mare problemă - incapacitatea de a trage fondurile puse la dispoziţie de Uniunea Europeană. Nu cred că este o misiune mai importantă pentru funcţionarii publici în acest moment. Practic, toată dezvoltarea şi proiecţia pe termen mediu a României depinde de utilizarea acestor fonduri. Ştiţi foarte bine că, incluzând bugetul de anul acesta, avem 5,9 miliarde de euro la dispoziţie până acum, din 2007, 2008 şi 2009, 5,9 miliarde de euro, din care am tras 170 de milioane, spunem 200 de milioane, rotund. Doamnelor şi domnilor, acestă realitate, sigur, poate fi reproşată şi oamenilor politici, dar este în primul rând responsabilitatea dumneavoastră. Ori proiectele zac prea mult până când li se dă drumul, ori proiectele până când să ajungă să fie definitivate aşteaptă prea mult avizele de la funcţionari publici, nu de la politicieni, sau de la funcţionari contractuali; ori proiectele sunt respinse pentru că nu vreau să-mi asum o semnătură finală; ori proiectele sunt aprobate şi sunt greşite - avem această realitate.
Vreau să ştiţi că, dacă România nu reuşeşte în următorii ani să tragă banii, situaţia se agravează, pentru că tot acest acord cu Fondul şi cu Uniunea Europeană a fost conceput pe de o parte să ne dea stabilitate acum, să nu intrăm într-un puternic derapaj economic şi social, iar, pe de altă parte, a fost conceput la rambursare în ideea că vom putea compensa rambursarea banilor împrumutaţi cu intrări echivalente sau aproape echivalente de resursă financiară nerambursabilă de la Uniunea Europeană. Aici aveţi o misiune extrem de importantă, care trece peste fluctuaţiile la putere a partidelor. Politicienii vin şi pleacă, dumnevoastră rămâneţi. Cred că spiritul responsabilităţii pentru utilizarea acestor fonduri trebuie să domine corpul funcţionarilor publici şi al funcţionarilor contractuali din România, având în vedere că aproape nu există instituţie care să nu fie beneficiară de astfel de fonduri sau gestionară de astfel de fonduri. De aceea m-aş bucura mult dacă ziua de astăzi ar însemna un semnal de asumare a responsabilităţii de către funcţionari. Aş vrea, pentru că sunteţi categoria cea mai vizată de acordul cu FMI, să fiu foarte deschis cu dumnevoastră, în prespectiva a ceea ce urmează.
În acordul cu Fondul s-a stabilit sau singura soluţie - de fapt, n-ar trebui să încep cu mijlocul, ci chiar cu o explicaţie cap-coadă. După cum ştiţi, bugetul a fost conceput iniţial pe o creştere
economică de 2,5 la sută. Punctul de vedere al Fondului, punct de vedere exprimat în urma unei reevaluări a evoluţiei economice în statele Uniunii Europene a fost că vom avea o creştere economică negativă, de minus patru la sută din PIB. Asta a însemnat că... Şi guvernul a acceptat această variantă. Vă spun şi care a fost logica. Exista tentaţia negocierii, hai că nu e minus patru, hai să punem minus doi. Decizia politică ce s-a luat a fost să ne pregătim pentru ce-i mai rău, şi atunci s-a acceptat evaluarea de creştere economică negativă de patru procente a PIB. Aceasta implică în mod automat o reducere a veniturilor bugetului de stat, corespunzătoare deprecierii de la plus 2,5 la sută, creştere economică, la minus patru, deci 6,5 la sută diferenţă între evaluarea iniţială a bugetului şi noua proiecţie bugetară. Negocierea cu Fondul a fost în altă zonă, în zona asumării acestui deficit al bugetului, de la plus 2,5 la minus patru, şi în negociere s-a stabilit ca plăţile din bugetul de stat să-şi asume 1,1 la sută reducere, iar instituţiile financiare să accepte 2,6 la sută transferat în deficitul bugetar, care creşte de la doi la 4,6. Eu cred că a fost o distribuţie fair a proiecţiei de nerealizare a bugetului, pentru că trebuie să fie şi efortul naţional, că acea diferenţă o acoperim din împrumut la deficit. 1,1 reducere de cheltuieli de asemenea nu poate afecta investiţiile. Şi atunci rămân zona salarială şi cheltuielile materiale ale instituţiilor publice, atât instituţii centrale, cât şi administraţii locale.
Cum se poate materializa această reducere de cheltuieli? În două zone. O dată îngheţarea salariilor funcţionarilor publici şi contractuali şi, în timp, deci gradat, nu peste noapte, o aşezare a sporurilor la 30 la sută din salariu, totalul sporurilor, bineînţeles nu se poate aplica liniar, ci va trebui de la categorie la categorie aplicat acest lucru; sau o alternativă: reducerea cu 5 la sută a numărului funcţionarilor existenţi în administraţia centrală şi locală. Sigur, modul cum se vor aplica aceste prevederi ţin de negocierea cu sindicatele, negociere care va trebui făcută şi va trebui făcută inteligent, că nu sunt toate catetgoriile pe care le poţi încadra în 30 la sută adaus ca sporuri, unele pot fi încadrate, altele prin legi, prin Codul Muncii trebuie să obţină mai mult de 30 la sută, şi atunci este o chestiune de apreciere şi de negociere. Ce nu pot fi afectate însă - salariile mici. Salariile mici - va trebui să se găsească formulă să fie uşor ridicate chiar în această perioadă de criză economică; valabil şi pentru sistemul de pensii. Pensiile mici vor continua să crească măcar la nivelul acoperirii inflaţiei. Am vrut să vă spun aceste lucruri ca un semnal şi de asumare, adică nu vreau să spun: uite, băieţii ăia răi au negociat treaba asta, iar eu nu am ştiut nimic şi ce ochi mari fac eu în faţa acestor ştiri. Le-am ştiut, dar au fost singurele soluţii de a realiza acel echilibru între ceea ce produce economia şi exigenţele de salarizare ale unui corp bugetar destul de mare în raport cu cei care generează venituri în bugetul de stat. Şi aici aş vrea să fac o precizare pe care să o ştiţi şi dumneavoastră.
În momentul de faţă, cei circa 3,2 milioane de oameni care produc fie în sfera industrială, fie în zona serviciilor ţin prin taxele pe care le plătesc tot sistemul de plăţi al bugetului de stat, şi pensii, şi salarii în zona bugetară, armată, sănătate, toate cele care provin dintr-o zonă destul de strânsă de producţie. Avem acest dezechilibru în structura socială şi economică a României, va trebui să-l gestionăm aşa cum putem sau cât mai bine, cât mai puţin dureros într-o perioadă de criză economică. Când este creştere, aceste realităţi economice se simt mai puţin. Când se intră în criză economică, ele devin mai usturătoare atunci când trebuie aşezate lucrurile în realitatea lor. Sigur că nimeni nu a vrut criză economică globală, dar trebuie să o trecem şi, aşa cum rugam sindicatele în discuţia pe care am avut-o la Cotroceni după ce s-a finalizat negocierea acordului, avem nevoie de o minimă solidaritate, este un cuvânt pe care noi, românii, l-am cam uitat în ultimii 10, 15 ani, dar cu siguranţă solidaritatea nu poate veni dacă oamenii cărora le cer solidaritate nu primesc explicaţiile de ce li se cere acest lucru. Poate şi din acest motiv am extins puţin explicaţia asupra acestui lucru. Altfel, reverind la speranţă, e întotdeauna neplăcut să fii cel care aduce veştile proaste, dar nici să nu ţi le asumi nu e în regulă. Revenind la speranţă, cred că România şi-a luat măsurile de care avea nevoie pentru ca această criză economică să nu ne dezechilibreze, să nu genereze un derapaj puternic economic şi social; totul este cum vor fi gestionate resursele şi cât de eficient vor fi utilizate.
Se are în vedere nevoia de a se menţine un curs rezonabil, pentru că a menţine un curs rezonabil al leului este cea mai importantă modalitate de a prezerva puterea de cumpărare a salariaţilor. Degeaba s-ar mări cu 50 la sută salariile dacă se duce leul la cinci lei-euro. Deci obiectivul major este prezervarea sau menţinerea unui curs acceptabil al leului în raport cu euro şi cu dolarul, în aşa fel încât derapajele sociale să fie minimalizate. Nu în ultimul rând, extrem de important este ca prin acest împrumut să se creeze condiţii pentru ca economia reală să primească bani şi să genereze un minim de producţie, deşi noi ştim foarte bine că, odată contactate pieţele de export - Germania, Franţa, Marea Britanie, Spania, principalele noatre pieţe de export- efectele aici se produc aproape instantaneu prin reducerea producţiei sau chiar închiderea fabricilor. Situaţia nu se prefigurează a fi uşoară, dar nici nu suntem într-o situaţie disperată. Avem soluţia să ne menţinem la un nivel rezonabil pe perioada crizei, cu condiţia să fim solidari. În ceea ce priveşte activitatea dumnevoastră, revin şi fac o precizare care nu vreau să semene cu nimic din istorie sau din vorbele celebre ale unor mari politicieni din perioada celui de-al doilea război mondial, dar vreau să ştiţi că eu conştientizez şi aş vrea să conştientizaţi şi dumnevoastră că, mai mult ca niciodată, România este dependentă de performanţa dvs. Mai mult ca niciodată.
Şi mi-aş dori mult să înţelegeţi pe de-o parte acest lucru şi pe de altă parte, dacă îl înţelegeţi, mi-aş dori mult să-l şi materializaţi. Şi, revin, misiunea cea mai importantă pe care o aveţi şi care poate contribui la modernizarea României chiar în perioadă de criză este atragerea fondurilor europene. Atragerea fondurilor europene, utilizarea sumelor uriaşe pe care le avem din credite externe de la Banca Mondială, de la BERD, de la BEI, alături de fondurile europene nerambursabile. Ce vreau să ştiţi - sunt create condiţiile totale ca România să aibă contribuţie minimală din punct de vedere financiar la acea componentă autohtonă care condiţionează utilizarea banilor europeni. Avem anual, repet, anual, garantat un miliard de euro de la Banca Europeană de Investiţii care să substituie contribuţia autohtonă, miliard care
poate fi extins la 1,3 miliarde, dar esenţial este ca aparatul de stat să mişte proiectele, să aibă curajul să semneze, să aibă curajul să dea drumul la lucrări, să avizeze foarte rapid. Aveţi o misiune extraordinară care excede politicul. Vă repet, nu un ministru sau un secretar de stat o să vină să dea avizul pe care trebuie să-l dea funcţionarul. Daţi-l şi mişcaţi lucrurile! Am speranţa că o veţi face şi că o veţi face bine, pentru că, dacă vreţi, puteţi cu siguranţă.
Vă mulţumesc mult!”
Departamentul de Comunicare Publică
29 Martie 2009
(sursa: http://www.presidency.ro)
No comments:
Post a Comment