"Biz Bazar" - 11.03.2009 - invitat: Traian Băsescu

---

Joi, 12 Martie 2009 11:31

Moise Guran: Bună seara, doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit la o Ediţie specială. Ne aflăm la Palatul Cotroceni, cum probabil aţi aflat din timpul zilei. L-am invitat pe preşedintele Traian Băsescu. Vă mulţumesc că aţi acceptat această invitaţie la dumneavoastră acasă, domnule preşedinte. România se află într-un punct important - să nu-i spunem grav -, se află în faţa celui mai mare credit contractat vreodată, ceea ce, sigur, ne poate salva de la criză, dar în acelaşi timp poate obliga la plăţi importante generaţiile viitoare. Delegaţia FMI a început de astăzi negocierile cu Guvernul României şi cu reprezentanţii Băncii Naţionale. În primul rând, aş vrea să vă întreb de ce v-aţi asumat rolul de a deschide cumva calea guvernului, prin acel mesaj adresat parlamentului?

Traian Băsescu: În primul rând, bună seara! Vă mulţumesc că aţi acceptat să faceţi acest interviu. Începând cu realitatea profundă a acestui angajament financiar - ea se numeşte prudenţă. Sigur că puteam să mergem la risc, să vedem ce ni se întâmplă în perioadă de criză. Însă dacă derapajul ar fi fost prea puternic sau foarte puternic, în condiţiile în care toate previziunile revizuite zilele acestea arată că previziunile din luna ianuarie au fost optimiste, am fi fost de condamnat. Nu aveam dreptul să lăsăm să ajungem într-un derapaj fără să ne punem - cum am spus şi în parlament - centura de siguranţă.

Moise Guran: V-aţi schimbat poziţia foarte repede.

Traian Băsescu: Aşa este!

Moise Guran: Iniţial, aţi spus că nu vreţi să vă amintiţi de FMI şi de anii '90.

Traian Băsescu: Aşa este. Şi astăzi spun acelaşi lucru, să ştiţi! Însă sunt câteva realităţi. Eu întotdeauna am avut poziţiile publice legate de evoluţia crizei şi cât va fi afectată România, discutând cu specialişti; şi nu vreau să nominalizez, să se spună: "Dă vina pe cineva"; nu dau vina pe nimeni. Asta a fost capacitatea noastră de predicţie, iar eu m-am exprimat prin ea. De altfel, predicţia a fost legată foarte puternic şi de previziunile internaţionale, care, dacă observaţi, de la lună la lună vin cu noi revizuiri ale poziţiilor anterioare şi anunţă agravarea crizei.

Moise Guran: La 1 ianuarie, credeaţi că o să trecem peste această criză, după care...

Traian Băsescu: Da, în ianuarie eram convins că nu vom avea nevoie de un împrumut - la începutul lunii ianuarie. Pe urmă, tot din discuţiile cu specialiştii, cu Banca Naţională, cu Ministerul de Finanţe, cu experţi, ideea a fost că riscul ar fi prea mare să nu angajăm un împrumut - şi aici aş vrea să limpezesc, într-o paranteză şi foarte pe scurt, o atitudine: cea legată de faptul "nu ştiu, n-am ştiut, n-am auzit nimic". Cu mine au fost demnitari din ambele partide, pe 12 ianuarie, la preşedintele Barroso, o întâlnire pe care o aveam fixată de la Consiliul din decembrie. Am invitat membri ai cabinetului să mă însoţească la această întâlnire, printre altele şi pentru a-i prezenta, şi cu acea ocazie l-am informat pe preşedintele Barroso că vom apela la un împrumut de la Uniunea Europeană.

Moise Guran: Lucrurile s-au succedat foarte repede.

Traian Băsescu: Aşa este!

Moise Guran: După mesajul dumneavoastră, imediat a doua zi, Ministerul de Finanţe a trimis scrisoarea la UE, imediat a venit răspunsul UE, delegaţia FMI era deja în tren. Asta arată că v-aţi hotărât mai demult.

Traian Băsescu: Semnalul eu l-am dat pe 12 ianuarie.

Moise Guran: După evaluarea Fondului.

Traian Băsescu: Nu neapărat legată de Fond; chiar după evaluările Băncii Naţionale şi ale Ministerului de Finanţe. Deci, pe 12 ianuarie eu nu am mers cu acest mesaj, printre altele, la Comisia Europeană, în baza evaluărilor Fondului, ci în baza propriilor noastre evaluări. Ce nu ne era clar atunci: dacă este obligatoriu că, odată cu solicitarea de angajare a unui credit de la Uniunea Europeană, va trebui să luăm şi Fondul în parteneriat.

Moise Guran: Ei bătuseră deja palma; atunci bătuseră deja palma.

Traian Băsescu: Da, era proaspăt, încă nu ştiam condiţiile pe data de 12 ianuarie, era foarte proaspăt, după sărbători, nu se făcuse foarte public modul de utilizare a acestor bani. Îl ştiau foarte bine cei care apelaseră deja, Ungaria şi Lituania. Cu această ocazie ne-am clarificat şi noi, dar lucrurile n-au schimbat cu nimic aspectul nevoii de împrumut; ea a rămas. Pe 12 ianuarie eu ştiam că avem nevoie de un împrumut.

Moise Guran: De un împrumut, nu de un acord cu FMI; sunt două lucruri distincte.

Traian Băsescu: Da, categoric. Bun, şi pentru bani europeni tot un acord se făcea.

Moise Guran: Haideţi să le discutăm, pe rând. Aş vrea să ne spuneţi de ce aţi luat această decizie şi de ce consideraţi că România are nevoie de un împrumut.

Traian Băsescu: Pentru că nu ştim cum va evolua economia în continuare, pe de-o parte.

Moise Guran: Să explicăm ce se întâmplă şi cu banii ăştia.

Traian Băsescu: Da. Întâi să explicăm de ce ne trebuie, de ce consider că ne trebuie un împrumut - şi toţi specialiştii spun acelaşi lucru. Deci nu este o decizie pe care am luat-o eu în birou, ci pur şi simplu, după discuţiile cu specialiştii, concluzia este că avem nevoie de un împrumut. Din două motive: în primul rând, pentru a ne pune o centură de siguranţă pe evoluţii care vor fi mai rele decât ceea ce ştim până acum. În raport cu ceea ce se ştie public - şi în discursul meu din parlament am anunţat că în perioada următoare vor apărea noi previziuni, mai rele decât cele din ianuarie.

Moise Guran: Şi ce se va întâmpla cu România?

Traian Băsescu: Uitaţi ce ni se întâmplă acum - acum, când previziunile mai rele nu sunt încă materializate. Avem o reducere masivă de exporturi pe principalele pieţe de export din Uniunea Europeană: Germania...

Moise Guran: Ştiţi că nu e chiar aşa masivă. Adică, datele oficiale pe ultimul trimestru au arătat încă o creştere - de 2%, e adevărat, mică - a exporturilor. Adică au frânat, de acord...

Traian Băsescu: Da, dar acum ni se întâmplă ceea ce eu vă spun: o reducere a exporturilor - se întâmplă acest lucru. Pe pieţe ca Germania, Marea Britanie, Franţa, Spania se produce un proces de reducere a exporturilor, care s-a materializat imediat prin reduceri de activitate economică. Excepţie: Dacia, care a fost stimulată de programul de susţinere a industriei automobilului din Franţa.

Moise Guran: Din Germania.

Traian Băsescu: Din Germania.

Moise Guran: Bun. Ce legătură are asta cu banii de la FMI? Haideţi să facem o relaţie.

Traian Băsescu: Deci, o dată avem o scădere de producţie, generată de export. Asta înseamnă reducere de încasări în bugetul de stat. Mai mult decât atât, înseamnă cheltuieli din bugetul de stat pentru asistenţa socială - ajutorul de şomaj şi alte tipuri de asistenţă socială care se dau. Deci are legătură directă cu veniturile din bugetul de stat reducerea de producţie. Al doilea lucru care ni se întâmplă: reducerea masivă a investiţiilor directe, străine, în economia românească. Şi acest lucru este generat în primul rând de criza economică globală, de criza financiară globală, de lipsa de încredere în toate pieţele. Şi a fost accentuat încă de anul trecut, când două agenţii de rating, Fitch şi Standard&Poor's, ne-au "downgradat" - ne-au coborât ratingul de ţară. Noi nu mai avem rating de investiţii, de la două din trei agenţii.

Moise Guran: V-aţi strâmbat la ele atunci, iar eu am înţeles din mesajul dumneavoastră că îi suspectaţi de un oarecare complot.

Traian Băsescu: Nu, eu n-am lansat chestiuni de suspiciune, dar în mod categoric au exagerat în zona de datorie publică. Dar ei au pus la un loc datoria publică şi datoria privată.

Moise Guran: Datorii externe.

Traian Băsescu: Datorii externe, da. Deci reducerea investiţiilor, este un alt motiv pentru care avem nevoie.

Moise Guran: Reducerea investiţiilor sau plecarea lor? Haideţi s-o spunem cinstit.

Traian Băsescu: Nu, nu.

Moise Guran: De ce vă temeţi?

Traian Băsescu: Nu, de reducerea investiţiilor, pentru că deficitul de cont curent noi ni-l compensam cu două surse. Una erau investiţiile străine directe...

Moise Guran: Ştiţi că o parte dintre ele se văd acum în datoria aia privată pe termen scurt?

Traian Băsescu: Da. Imediat, deci le luăm pe urmă pe rând. Aş vrea să recapitulăm, ca să nu pierdem logica: reducerea încasărilor în buget este o realitate ca efect al contracţiei pieţelor externe, dar şi a pieţei interne; al doilea - reducerea investiţiilor străine directe; al treilea - reducerea depunerilor în băncile româneşti de la românii care lucrează în străinătate, din Italia şi din Spania; şi, în sfârşit, al patrulea motiv pentru care mă tem pe bună dreptate este legat chiar de nerealizarea investiţiilor de la noi, din bugetul de stat. Sunt riscuri acestea. Nu avem cum să compensăm lipsa investiţiilor străine directe. Anul trecut, dacă cifra pe care eu o ştiu este de maximă acurateţe, au fost peste 8 miliarde de euro. Anul acesta nu putem spera la mai mult de 3-4 miliarde investiţii în continuare. Anul trecut am avut vreo 6 miliarde venite de la românii din străinătate. Nu ştiu dacă anul acesta vom mai avea sume măcar comparabile cu ce au trimis românii din Italia şi din Spania în băncile româneşti. Iată că aceste surse care compensau deficitul de cont curent al României dispar sau se micşorează, şi atunci trebuie să venim cu bani, să-i completăm.

Moise Guran: Vreţi să-i spunem acestui deficit de cont curent căderea leului, că de fapt pentru cetăţeanul de rând cam aşa se traduce.

Traian Băsescu: Până la urmă, în asta se traduce, deprecierea monedei naţionale. Şi acum venim de ce trebuie să facem un împrumut. Din foarte multe motive. În primul rând, ianuarie, februarie au însemnat luni de stopare a creditării, pentru că băncile nu mai au predispoziţie să dea credite nici în economie, nici către persoane fizice şi se manifestă această lipsă de predispoziţie prin dobânzi foarte mari, care fac neatractive creditele, deşi nu sunt tocmai lipsite de bani. Pe de altă parte...

Moise Guran: Dar se tem.

Traian Băsescu: Se tem.

Moise Guran: Iar un împrumut cu FMI le-ar face ce?

Traian Băsescu: Numai puţin, venim şi la el. Al doilea lucru care le face să stea confortabil, deci sistemul bancar stă relativ confortabil, nu dă credite firmelor, nu dă credite persoanelor fizice, este faptul că Ministerul de Finanţe a cam adunat tot ce au oferit băncile în ianuarie şi februarie. Pe de o parte, să plătească datoriile de anul trecut către agenţii economici, celebrele 2 miliarde, pe de altă parte chiar neîncasările din buget din luna ianuarie şi februarie, care au fost de circa 7% faţă de încasările prognozate.

Moise Guran: Domnule preşedinte, ce s-a întâmplat pe piaţă în aceste două luni a fost o adevărată barbarie faţă de statul român, care, într-adevăr, a adunat toţi banii, dar la nişte dobânzi înfiorătoare.

Traian Băsescu: Exact. Păi, au găsit singurul client, şi atunci ce trebuie să facem pentru a genera suficientă lichiditate pe piaţă? Noi spunem că avem o piaţă relativ lichidă; este relativ lichidă, nu-i suficient de lichidă.

Moise Guran: V-aţi întâlnit cu bancherii. Nu le-aţi spus 'aţi stat frumos, aţi dat banii la statul român, 15% dobândă.

Traian Băsescu: Am discutat problema reducerii dobânzilor. Am discutat-o.

Moise Guran: Şi?

Traian Băsescu: Vă pot da o veste bună. La ora la care eu am discutat cu băncile, 95% din liniile de finanţare pe care băncile acestea le aveau de la băncile mamă erau reînnoite, deci putem presupune că băncile comerciale vor avea înnoirea liniilor de finanţare 100%, ceea ce este un lucru bun. Asta nu rezolvă însă problema scăderii dobânzilor, atât timp cât Ministerul de Finanţe va fi cel care să iasă tot timpul...

Moise Guran: Înfometat.

Traian Băsescu: Da, şi atunci soluţia corectă pe care o avem este un împrumut, un împrumut care, pe de o parte, să meargă în rezerva Băncii Naţionale, şi aici nu pot fi decât bani de la FMI, în rezerva Băncii Naţionale nu putem utiliza decât bani de la FMI. Iar, pe de altă parte, o sumă de bani - câteva miliarde - care să fie la dispoziţia Ministerului de Finanţe. De ce? Să nu mai meargă săptămânal pe piaţa interbancară să-şi adune bani, dacă are nevoie. Ce va însemna asta? Pe de-o parte, va da posibilitatea Băncii Naţionale să elibereze din rezervă.

Moise Guran: Vrea asta? Dumneavoastră vreţi asta? Nu vă e teamă că a doua zi banii ăia îşi iau zborul din România?

Traian Băsescu: Nu, că nu se poate face decât în baza unui acord că băncile nu scot banii din România; altfel, rămân cu 40% din bani în rezervă.

Moise Guran: Acord între cine şi cine? România şi FMI?

Traian Băsescu: Între Banca Naţională şi bănci, dar este foarte posibil să intervină un acord în care să se implice şi Fondul în relaţia nu cu băncile de aici, ci cu băncile-mamă - din Austria, din Italia, din Franţa, din Grecia... Deci acest acord va exista. Nu se va elibera din rezerva Băncii Naţionale nici un euro, dacă nu se realizează acest acord ca banii să nu fie scoşi din ţară şi trimişi la bănci din alte ţări unde băncile-mamă au dificultăţi sau la banca-mamă. Deci, fără un acord cu băncile-mamă, nu cu sucursalele de aici, că nu se vor scoate banii din România nu se va scoate nici un euro din rezervă.

Moise Guran: Am observat o contradicţie între comunicatul dat de FMI la prima evaluare, făcută acum o lună de zile, în care ei spuneau că Banca Naţională trebuie să ţină o politică monetară tare...

Traian Băsescu: Da.

Moise Guran: Şi... deja nu mai sunt zvonuri; cu o oră mai devreme, MEDIAFAX a dat o ştire de la BNR în care spunea ceea ce spuneţi dumneavoastră acum despre acest acord şi confirma faptul că Banca Naţională va elibera din rezerva minimă obligatorie de valută - e foarte important...

Traian Băsescu: Sigur, despre asta e vorba.

Moise Guran: Asta arată o schimbare fundamentală în optica Fondului, şi întrebarea mea pentru dumneavoastră este: cei de la FMI nu vin cumva să elibereze banii ţinuţi cumva ostatici de Isărescu în România?

Traian Băsescu: N-aş merge pe ideea că România e victima unei conspiraţii mondiale.

Moise Guran: Românii sunt speriaţi de FMI, să ştiţi.

Traian Băsescu: Da, sunt speriaţi, pentru că au fost acordurile din anii 90, care au avut ca obiectiv să intrăm pe sistemul acesta modernizat al economiei capitaliste, şi, sigur, s-a făcut cu durere această schimbare. Nu va fi un acord de acelaşi tip - asta este cert. Mai ales că noi vom utiliza banii de la Fond şi de la UE doar dacă va fi nevoie. Şi aici aş vrea să fiu foarte clar: astăzi, în România, nu este o delegaţie a Fondului. Astăzi, în România, este o delegaţie care are FMI ca expert şi care are reprezentanţii Băncii Centrale Europene şi reprezentanţii Comisiei Europene în structură, pentru că nimeni...

Moise Guran: Sub conducerea domnului Jeffrey Franks, de la FMI.

Traian Băsescu: Da, păi ei trebuie să pună diagnosticul. Şi ei dau bani, au şi ei responsabilităţi pentru banii pe care îi vor da, chiar dacă în fază iniţială România, în contul banilor pe care îi primim de la Fond, depune lei la FMI; dar la sfârşit va trebui să ramburseze banii de la Fond în valută.

Moise Guran: Aia este o garanţie.

Traian Băsescu: Da.

Moise Guran: Putem explica şi procedura asta, dar...

Traian Băsescu: Numai că n-aş vrea să fim extrem de tehnici, că nu mai înţelege nimeni nimic şi cred că şi schimbă canalul...

Moise Guran: Nu, staţi liniştit, la emisiunea asta se uită oameni care înţeleg foarte multe lucruri. Haideţi să vorbim puţin despre mărimea acestei sume. A doua zi după mesajul dumneavoastră, un important cotidian de afară, pe surse de la FMI, a avansat cifra de 20 de miliarde. Imediat, surse interne au confirmat ba 18, ba 19 miliarde. Sincer vă spun, mă cam sperie - ca părinte, că am copii şi las datorii - o astfel de sumă. Noi, în România - şi cred că putem să privim puţin şi la datoriile pe care le-am făcut în ultimii ani, care sunt destul de mari -, datoria privată a României, dumneavoastră aţi spus 24 de miliarde...

Traian Băsescu: De rambursat anul acesta.

Moise Guran: De rambursat anul acesta. Să ştiţi că mai sunt încă 10 miliarde, care reprezintă serviciul datorii pe termen mediu şi lung.

Traian Băsescu: Aşa este.

Moise Guran: Ia uitaţi-vă, asta e datoria totală: 17,5 miliarde pe termen mediu şi lung, 22,5 miliarde pe termen scurt. Haideţi să desfacem datoria asta pe termen scurt.

Moise Guran: Datoria privată, în asta se vede mai bine. Am băgat şi datoria publică de 1,6 miliarde, care este foarte mică...

Traian Băsescu: Anul ăsta avem de plătit, este foarte mică.

Moise Guran: Dar uitaţi-vă şi la serviciu datoriei private pe termen lung, de 10 miliarde, la 17 miliarde - e ceva putred şi acolo, domnule preşedinte. Este un serviciu foarte mare. În acelaşi timp...

Traian Băsescu: Da, dar, domnule Guran, să nu facem... Spre exemplu, sunt peste 2,6 miliarde de la BEI, care sunt pe 25 de ani, cele în infrastructură, pentru infrastructură. Sigur că pare mult când faci totalul serviciului datoriei, dar, dacă îl întinzi pe 25 de ani, deci nu sunt datorii pe termen mediu cele ale statului.

Moise Guran: Bun, haideţi să vorbim acum de datoria publică. Datoria publică, în momentul de faţă, ne şi lăudăm cu ea că este foarte mică sau, oricum, comparativ cu PIB României este...

Traian Băsescu: Nesemnificativă.

Moise Guran: Noi am pus şi datoria internă, să ştiţi. Calculăm şi ce ia Ministerul de Finanţe din piaţa românească şi asta tot în euro denominat...

Traian Băsescu: Da.

Moise Guran: ...10,7, cu 16,3, vreo 27 de miliarde.

Traian Băsescu: Aşa e.

Moise Guran: Daţi-mi voie să adaug pe ecran acum ce ar însemna un împrumut de 20 de miliarde. Deci - uitaţi-vă cât înseamnă faţă de datoria actuală.

Traian Băsescu: Sigur că da.

Moise Guran: Mai mult decât atât....

Traian Băsescu: De ce plecaţi de la 20 de miliarde? Eu nu vă confirm această cifră.

Moise Guran: Pot să vă spun, că am calculat-o şi noi separat.

Traian Băsescu: Da.

Moise Guran: Deci, calculăm cât au în rezerva minimă obligatorie în bănci, la Banca Centrală acum sunt vreo 13 miliarde...

Traian Băsescu: Deci este jumătate din rezervă. Sunt bani care provin de la băncile comerciale.

Moise Guran: Da.

Traian Băsescu: Chiar cele pe care le blamăm noi, toţi.

Moise Guran: Mai adaug vreo 5 miliarde, cel puţin, nevoia de finanţare la bugetul de stat, şi-mi ies 18.

Traian Băsescu: Aşa este.

Moise Guran: Deci, minimum 18, am zis 20...

Traian Băsescu: Da, dar nu va elibera nimeni toţi banii din rezervă, toţi banii pe care îi pot revendica băncile comerciale. Deci, este bine să înţeleagă românii, noi spunem avem 26 de miliarde bani în rezerva Băncii Naţionale.

Moise Guran: Nu sunt decât jumătate ai noştri.

Traian Băsescu: Jumătate sunt banii noştri, jumătate sunt bani ai Băncii Naţionale, pentru că ea dispune de aceşti bani - asta este legea în România, asta este reglementarea - dar sunt bani pe care au fost obligate să-i depună băncile comerciale. Deci, aceste bănci, care plâng după bani...

Moise Guran: Sunt ţinute ostatice, le-am zis, în România.

Traian Băsescu: Sunt ţinute ostatice, într-un fel, pentru că 40% din valoarea liniilor lor de finanţare s-au constituit în rezervă a Băncii Naţionale, în rezerva României. Deci, din rezerva noastră, jumătate sunt bani pe care, dacă, spre exemplu - aş vrea să înţelegem foarte bine ce se poate întâmpla şi ceea ce băncile comerciale n-au făcut, nici băncile mamă n-au făcut. Dacă vă aduceţi aminte, întors de la Budapesta, a fost prima dată când am dat semnalul că băncile mamă trebuie să continue să ţină liniile de finanţare pentru băncile din România.

Moise Guran: Cu tot respectul pentru poziţia dumneavoastră, credeţi că mai ascultă pe cineva în haosul general, când îi presează lipsa de lichidităţi, să nu zic falimentul...

Traian Băsescu: Nu pot chiar să nu asculte, pentru că este un subiect discutat şi în decembrie, şi acum, la nivelul Consiliului European, la Consiliul Informal, la care am participat, şi în decembrie, şi acum.

Moise Guran: Sunt entităţi private.

Traian Băsescu: Sunt entităţi private care au o problemă. Au nevoie de bani de la statele lor, da? Şi, ca să-i primească, trebuie să facă o anumită politică. Şi în SUA s-a mers până la a le reduce indemnizaţiile. Asta una. În al doilea rând, gândiţi-vă că sunt, totuşi, bănci care îşi au oficiul central în state prietene României. Austria nu este un stat ostil României, Italia nu este un stat ostil României, Grecia nu-i un stat ostil României. Deci, au şi ei responsabilităţi faţă de ce se întâmplă în România. Dar asta vine de la altceva. Aş vrea să mă întorc la un lucru important, să fie înţeles. Deci, jumătate din rezerva Băncii Naţionale nu este produsul economiei noastre sau al...

Moise Guran: Nu sunt bani cumpăraţi de BNR.

Traian Băsescu: Exact. Sunt bani puşi în rezervă. Dispune Banca Naţională de ei, îi eliberează când vrea, când consideră că trebuie sau nu-i liberează. Dar într-o singură situaţie este obligată să-i elibereze - şi o să dau un exemplu: să spunem că banca X are linii de finanţare de 100 de milioane de euro în România. Din aceşti 100 de milioane, 40 de milioane intră automat şi de ei dispune Banca Naţională; intră automat în contul Băncii Naţionale. 40% este rezerva pe care trebuie să o constituie la liniile de finanţare pe care le au. Dacă mâine una dintre bănci, care are linii de finanţare de 100 de milioane, îşi reduce liniile de finanţare la 50 de milioane, Banca Naţională este obligată să-i elibereze diferenţa, pentru că tot 40% rămân. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, ceea ce înseamnă că băncile-mamă sunt responsabile faţă de băncile la care sunt acţionari majoritari.

Moise Guran: Probabil că aşa este.

Traian Băsescu: Ce aş vrea să subliniez este important pentru români să ştie că şi străinii care au investit în România au responsabilitate faţă de economia românească. Toţi aceşti bani care trebuie rambursaţi ce bani sunt? Nu sunt bani pe care îi iau băncile de la noi sau firmele de la noi pentru că vor să-i ia; sunt bani care au fost investiţi în România şi care au fost împrumutaţi de investitori şi trebuie rambursaţi. Deci, de aceea ar trebui să privim ca pe un parteneriat acţiunea băncilor străine în România, pentru că ei au investit enorm. Dacă dezvoltarea României ar fi ţinut de resursele bugetului de stat al României, am fi fost ca în anii '90, domnule Guran.

Moise Guran: Mă bucur că aveţi încredere în ei. Nu vreau să vă întreb de ce atunci vreţi o centură de siguranţă; aş vrea să revenim puţin la "centura de siguranţă" şi la datoria pe care...

Traian Băsescu: În primul rând din cauza noastră.

Moise Guran: Din cauza noastră.

Traian Băsescu: Da.

Moise Guran: Nu aveţi încredere în noi.

Traian Băsescu: Nu că nu am încredere în noi; am mers prea departe.

Moise Guran: Noi, statul? Noi, românii?

Traian Băsescu: Uite, vreau să vă spun de ce avem nevoie de această centură de siguranţă. În primul rând pentru că cei care au investit la noi au investit cu bani împrumutaţi. Ei trebuie să-şi găsească pe piaţa românească soluţia să cumpere aceşti bani cu lei - pentru că în România se produc lei, nu altceva -, să poată să-i cumpere, ca să-şi ramburseze creditele.

Moise Guran: Se duce cursul la cer dacă găsesc lei pe piaţa românească...

Traian Băsescu: Depinde. Păi atunci, de ce luăm bani de la Fond ca să...?

Moise Guran: Ca să poată interveni BNR.

Traian Băsescu: Ca să consolidăm rezerva Băncii Naţionale; ca să poată interveni Banca Naţională să menţină cursul.

Moise Guran: Am înţeles. Mecanismele?

Traian Băsescu: Pe de altă parte, ne mai trebuie nişte bani la buget exact ca să nu mai meargă bugetul să adune toţi banii; să lăsăm agenţilor economici care au investit la noi, şi români şi străini, să aibă de unde să-şi ia valuta cu care să-şi restituie creditele. Deci, reţineţi: noi tot împrumutam, bugetul de stat tot împrumuta bani; împrumuta de pe piaţa internă. Aşa, prin împrumut, creăm o condiţie ca Ministerul de Finanţe să nu mai meargă să absoarbă toţi banii care sunt necesari economiei şi să-i ducă în bugetul de stat.

Moise Guran: Îşi finanţează deficitul în acest fel.

Traian Băsescu: Da. Şi deficitul, şi o eventuală...

Moise Guran: N-ar fi fost bine să reducem deficitul?

Traian Băsescu: Să mărim deficitul?

Moise Guran: Nu, să-l reducem!

Traian Băsescu: Ar fi bine să-l mărim pentru investiţii şi să-l micşorăm dacă e vorba de consum. Deci, aici este responsabilitatea guvernului, a Ministerului de Finanţe în mod deosebit: să fie acel jandarm al bugetului. Ştiţi când a fost un ministru de finanţe excepţional, căruia România ar trebui să-i mulţumească într-un fel? El pare un tip modest...

Moise Guran: Daniel Dăianu?

Traian Băsescu: Nu. Mihai Tănăsescu. Am să vă spun după ce l-am judecat pe acest ministru de finanţe - şi, din acest punct de vedere, chiar guvernul Năstase. A lăsat în an electoral un deficit al bugetului de stat de 1,53%. Deci în 2004, an electoral, când PSD voia să câştige în orice condiţii, Mihai Tănăsescu a lăsat guvernului următor un deficit de 1,53%. Şi atunci PIB-ul nostru cât era? Vreo 50 de miliarde...

Moise Guran: Dar, era mult mai mic.

Traian Băsescu: Era jumătate; nici jumătate nu era din cât este acum. Asta a făcut un ministru de finanţe responsabil. Ei, acum s-a moştenit un deficit de 5,3%, în condiţiile în care PIB nu mai este 50 de miliarde, ci 140 de miliarde.

Traian Băsescu: Deci, o sumă enormă s-a lăsat deficit, pentru că şi ăsta trebuie acoperit.

Moise Guran: Aş vrea să închidem problema banilor, discutând despre sumele pe care le vom avea de rambursat. I-aş ruga pe colegi...

Traian Băsescu: Pot să vă mai spun un lucru, înainte de întrebarea dumneavoastră... Ştiţi ce mi-aş dori foarte mult? Să dea Dumnezeu ca previziunile de înrăutăţire care au fost lansate zilele acestea şi vor fi oficializate în zilele următoare să nu se adeverească, iar noi banii ăştia pe care îi împrumutăm, dacă îi vom împrumuta, să putem să-i punem înapoi în fondul de dezvoltare, o parte, acel fond de 3,2 miliarde care în lunile octombrie şi noiembrie a fost pur şi simplu pulverizat, a fost transformat în bani electorali; fondul de dezvoltare avea bani din vânzarea BCR-ului şi era destinat lucrărilor de infrastructură. S-au dus. Aş vrea să refacem acel fond şi o parte, dacă va fi cazul, guvernul să-i pună în rezerva Băncii Naţionale şi doar când are nevoie să-şi ia de acolo, să consolideze şi creditul guvernamental, partea pentru guvern, să consolideze rezerva băncii.

Moise Guran: Haideţi să punem răul înainte. Vă întreb aşa...

Traian Băsescu: De aceea angajăm acest credit, pentru că punem răul înainte.

Moise Guran: Dacă va fi rău, vom trage, să zic, 20 de miliarde. Iau ipotetic suma asta.

Traian Băsescu: Nu va fi. Dar, mă rog, sunteţi...

Moise Guran: La 20 de miliarde, avem doi ani de graţie în care plătim doar dobânda, deci vreo 700 de milioane pe an, după care mai plătim încă patru miliarde pe an; 4,7 miliarde.

Traian Băsescu: Aşa este.

Moise Guran: Şi cu patru miliarde pe care îi avem acum de plată, datoria publică, înseamnă 8,7 miliarde. Credeţi că în 2011, punând răul înainte, România va fi capabilă să plătească cam cât dă acum, nu ştiu, salarii la bugetari, sunt 11 miliarde - nu găsesc alt termen de comparaţie. 8,7 miliarde, serviciul anual al datoriei externe.

Traian Băsescu: O să vă spun un lucru ca să ne dăm seama. Spunem că suntem o ţară jumătate cât Polonia, da? Polonia are serviciul datoriei anul acesta 40 de miliarde. Vă dau un exemplu.

Moise Guran: Ei măcar au făcut dezvoltare. Revenim la problema cu infrastructura, dacă vreţi. E important.

Traian Băsescu: Da, au 700 km şi noi avem două sute şi... Peste doi ani vă asigur că vom avea şi noi 700 km în total.

Moise Guran: Bun. E important. Dumneavoastră aveţi oricum o afinitate, să zic, faţă de partea de infrastructură. În recomandarea pe care BM a transmis-o guvernului actual al României, în ianuarie, la un moment dat s-a vorbit chiar despre costul prea mare al kilometrului de autostradă, să spun eu direct, din România. BM spune aşa: domnule, ar trebui să fie cu 40% mai ieftin. De ce-i atât de scump în România?

Traian Băsescu: Eu am afirmat, avem evaluări diferite, care ar trebui să fie cu 30% mai ieftin. Ştiţi de ce? Exact din cauza condiţiilor care ni s-au pus. Şi eu, cel puţin, în discuţia cu BEI am limpezit acest lucru, ca banca să nu ne mai impună acele firme cu experienţă şi să ne vină un băiat cu un calculator şi cu încă unul care să-i ducă acest calculator şi să spună eu sunt firma X cu mare experienţă şi în rest să facă toată lucrarea cu firme româneşti. Unul din motivele fundamentale ale creşterii este exact această obligaţie, pe care n-o avem numai noi, o au şi alte state nou intrate, ca la licitaţie să fie acceptate numai firme care, spre exemplu, dau un exemplu fără să fiu riguros, exact. Spre exemplu spune: să aibă experienţă în asemenea lucrări minimum 500 km de autostradă construiţi, să aibă firma. Sigur că în România nu găsim nici o astfel de firmă, şi atunci firma străină, pe care nu o diabolizez, dar vă spun mecanismul, vă spun ce se întâmplă de fapt. El vine şi ne pune un preţ pe kilometru şi sunt numai astfel de firme, care îţi pun un preţ pe kilometru ca şi cum l-ai plăti pe drumarul din Germania sau din Austria, care ia 3.000 de euro pe lună, faţă de al nostru care ia 300 de euro...

Moise Guran: Şi aşa, tot iese mult mai ieftin.

Traian Băsescu: Ba cam aici ieşim.

Moise Guran: Haideţi să vă dau exemplu concret. În ianuarie, dacă nu mă înşel, a venit ministrul francez al transporturilor la Radu Berceanu şi a declarat omul, a spus: voi, în România, faceţi kilometrul de auostradă mult prea scump, noi îl facem cu şase, şapte milioane, dacă e pe munţi, pe văi.

Traian Băsescu: Nu cred că face cineva cu şase, şapte milioane pe munţi, pe văi.

Moise Guran: Întâmplarea face ca, ieri, ministrul transporturilor să fi anunţat tronsoanele care definitivează de fapt Autostrada Soarelui cam la 10 milioane pe kilometru.

Traian Băsescu: Depinde dacă include şi pământul şi podurile, domnule Guran, că una e să faci săpătură de autostradă pe teren plat şi, dacă ai de construit vreo 10 poduri în cei 20 de km cât e tronsonul tău, se cam schimbă preţurile. Dacă în preţul de achiziţie intră şi valoarea pământului, care la noi încă este excesivă, chiar pe această criză, sigur că, făcând media pe km, ajungi... Dacă vorbim însă strict de construcţia de autostradă, da? Fac un km de autostradă, îl aşez bine-mersi. Sunt convins că preţurile sunt mult mai mici.

Moise Guran: Domnule preşedinte, eu, în calitatea mea de conducător auto, vă informez că îmi doresc foarte mult autostrăzi şi m-am săturat să le aştept. V-aş întreba aşa: de ce sunteţi...? Aţi avut poziţii împotriva... Sentimentul meu e că statul n-o să aibă niciodată bani să le facă... Vorbim deja de ani de zile despre asta.

Traian Băsescu: Acum avem, domnule Guran.

Moise Guran: De ce nu sunteţi pentru concesionarea lucrărilor?

Traian Băsescu: Pentru că e foarte scump; parteneriatul public-privat este extraordinar de scump. Şi eu vă pun o întrebare elementară: dacă avem bani de la UE să construim autostrăzi - bani nerambursabili, da? -, de ce trebuie să construiesc în parteneriat public-privat? Pentru că vă spun ce implică parteneriatul.

Moise Guran: O să vă răspund cu replica dumneavoastră din parlament - vă referiţi la ăia nouă miliarde de care aţi vorbit şi în mesajul adresat parlamentului...

Traian Băsescu: Sigur că da.

Moise Guran: Păi, de ce nu i-am folosit? Bine că avem... - când am auzit, nouă miliarde...

Traian Băsescu: Domnule Guran, îmi daţi voie... Uitaţi, eu nu vreau să jignesc pe nimeni. Dacă luaţi discursurile mele din parlament din mandatul trecut, când mă duceam.. - "aveţi bani la sănătate, aveţi bani la autostrăzi, nu-i utilizaţi; vă plac banii din bugetul de stat, că ăia nu vi-i controlează nimeni"... Toată presa a spus: "Preşedintele atacă din nou mişeleşte strălucitul nostru guvern", care ne-a lăsat ce ne-a lăsat. Nu vreau să revin pe acea perioadă, dar nu-mi reproşaţi lucruri pe care eu le-am semnalat şi toată lumea le-a tratat ca atacuri.

Moise Guran: Nu vă reproşez, dar aş vrea să discutăm o problemă serioasă, pentru că în felul ăsta ne întoarcem la acordul, de data asta, cu FMI.

Traian Băsescu: Da.

Moise Guran: FMI vine şi face, de fapt, reformă în România - asta fac ei, hai să fim cinstiţi; ceea ce înseamnă că noi nu suntem în stare.

Traian Băsescu: Iarăşi mă văd nevoit să vă fac trimitere la discursurile mele din parlamentul trecut. Sigur, e ridicol să spui, într-o astfel de situaţie, "vedeţi ce am spus eu în anii trecuţi?". Exact despre ceea ce trebuia făcut vorbeam, şi erau considerate atacuri. Acum, totul a fost limitat din discursul preşedintelui la "preşedintele s-a transformat în prim-ministru".

Moise Guran: Poate sunteţi prea sensibil, mă gândesc.

Traian Băsescu: Domnule Guran, sensibil, nesensibil, dar s-a încercat discreditarea acelui discurs.

Moise Guran: Aveţi totuşi responsabilităţi.

Traian Băsescu: Da, am responsabilităţi, sunt şeful statului într-un moment dificil pentru ţară. Am obligaţia să spun ce-i de spus. Dar eu vă garantez un lucru: fără să fi discutat cu Fondul - eu nu m-am întâlnit cu Fondul din ianuarie, iar atunci discuţiile au fost foarte superficiale. Vă garantez că dacă veţi lua discursul - scuzaţi-mă, nu vă trimit să citiţi din "înţelepciunile lui Băsescu", dar dacă oamenii interesaţi de cum va arăta acordul cu Fondul vor lua discursul meu din parlament de acum câteva zile, vă garantez, vă dau scris că nu prea vor exista măsuri pe care le va cere Fondul şi care nu sunt în discursul meu.

Moise Guran: Sunteţi sigur că Fondul nu va cere creşteri de taxe? Ştiţi cum? Ei sunt contabili. Ei vin şi se uită: "Ia să vedem, ce aţi făcut voi, în România? Aţi tăiat la bugetari.." - dumneavoastră v-aţi plâns de bugetari, aţi spus că sunt mulţi.

Traian Băsescu: Da, aşa este.

Moise Guran: Cheltuie 11 miliarde numai pe salarii anual, încă 11 miliarde pentru întreţinere.

Traian Băsescu: Da. Şi dacă ne ducem unde aveau ei treabă, să-şi facă treaba, să atragă fondurile, nu şi-au făcut-o.

Moise Guran: Şi credeţi că vom fi în stare să-i reducem, după ce semnăm acordul cu Fondul? Pentru că, dacă nu vom fi, FMI va veni şi va zice: "A, nu sunteţi în stare? Atunci creşteţi vă rog TVA sau cota unică".

Traian Băsescu: Domnule Guran, categoric. Eu plec de la altă premisă, a omului care are experienţă. Repet, nu mă mândresc cu ea, doar vreau să pun un element de consolidare, dincolo de faptul că vine de la preşedintele României. Eu am privit la ce au făcut celelalte ţări. Spre exemplu, au făcut reduceri de TVA cu această ocazie.

Moise Guran: Da.

Traian Băsescu: Sau au redus fiscalitatea pe venit, pe profit. Păi, noi avem deja un TVA redus la 19%. Măsura este luată...

Moise Guran: Vreţi să vorbim şi de ăla la alimente anunţat la începutul anului, de TVA-ul redus la alimente?

Traian Băsescu: Numai puţin, că revenim. A două măsură care poate fi: reducere de fiscalitate. Noi avem "flat tax"-ul, da? 16% impozit. Deci, ar fi antieconomic să ni se ceară să mărim aceste două taxe majore.

Moise Guran: Cei de la FMI au mai cerut.

Traian Băsescu: Ţineţi cont că FMI nu-i singur. Echipa de negociere cu România este cu reprezentanţi ai Comisiei Europene şi cu reprezentanţi ai Băncii Centrale Europene. România nu va putea fi pusă în situaţia de a face altă politică decât politica generală europeană. O să-mi aduceţi argumentul: dar Ungariei i-au crescut TVA de la 20% la 22%. Nu! Aici vă pot spune că a fost un schimb de opţiune a guvernului maghiar - nu vreau să intru în detalii. A fost opţiunea guvernului maghiar, în schimbul unei concesii în altă parte. Eu nu cred că Fondul, Uniunea Europeană şi Banca Centrală Europeană vor cere României mărirea TVA sau că vor cere desfiinţarea taxei unice şi să trecem din nou pe impozite pe venituri uriaşe. Se va lucra în altă parte, cred eu.

Moise Guran: Vă daţi seama că în felul ăsta giraţi practic o politică - cu declaraţia pe care aţi făcut-o acuma -, o dată, vizavi de acordul cu FMI şi, într-un fel, şi de respectarea acordului pe care guvernul va trebui s-o facă. Adică, dacă guvernul va fi în postura de a mări aceste taxe - şi vin vremuri grele, probabil - dumneavoastră veţi fi acolo cu ei.

Traian Băsescu: Domnule Guran, eu vreau să fiu responsabil; şi nu sunt omul care să se ferească să-şi asume responsabilităţi şi în a da mesaje, şi în a-şi asuma ce urmează. Până la urmă, am fost cel care a avut curaj să spună în parlament: promisiunile electorale nu mai pot fi onorate. Iar eu mă aştept ca politicienii, cel puţin cei care au responsabilitatea guvernării, măcar, dacă nu să infirme, să tacă din gură, pentru că ştiu că nu se pot onora. Pentru mine... Vreau să înţelegeţi foarte bine: nu mă interesează efectul alegerilor pentru Parlamentul European, nu mă interesează cât va fi afectată imaginea mea sau simpatia pentru mine într-o eventuală cursă prezidenţială. Pentru mine, imperativul zero în acest moment este găsirea unei soluţii pentru a preveni un risc major; un risc major care este generat de doi factori. Vreau să înţelegeţi foarte bine ca eu nu pun pe seama guvernului Tăriceanu criza economică. Criza economică din România este efectul crizei economice globale generate de criza financiară.

Moise Guran: Hai să înţelegem despre ce vorbiţi: criza economică din România însemnând ce? Faptul că băncile nu mai dau credite?

Traian Băsescu: Numai puţin, domnule Guran, şi ne întoarcem. Deci, criza economică din România este efectul crizei financiare globale, care s-a transformat în criză economică, iar România, fiind o ţară integrată în sistemul global european destul de puternic, suferă şi ea criza economică. Ce pun eu pe seama guvernului Tăriceanu? Pun fragilitatea cu care intrăm în această criză, pentru că au risipit nepermis resursele. Şi acum, reveniţi cu întrebarea.

Moise Guran: Întrebarea mea era pentru dumneavoastră - şi aş vrea să fie ca o concluzie. Românii simt deocamdată criza în mai multe feluri: o dată, că nu mai primesc bani de la bănci; a doua, pentru că au început să fie şomeri. Din punctul dumneavoastră de vedere, de ce ar trebui să se teamă anul ăsta cel mai mult?

Traian Băsescu: De şomaj. Şi ar trebui să se teamă cu atât mai mult cu cât, dacă nu reuşim să reformăm statul - reformele structurale -, dacă nu reuşim să intrăm într-un regim de austeritate şi dacă nu reuşim să fim solidari, riscăm să ne afecteze groaznic criza.

Moise Guran: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. Vă mulţumesc şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, pentru că ne-aţi urmărit.

Traian Băsescu Şi eu vă mulţumesc mult.

Moise Guran: Sper să mai avem ocazia să stăm de vorbă.

Traian Băsescu: Cu multă plăcere.

Moise Guran: Bine aţi venit la Antena 3, ca să spun aşa.

Traian Băsescu: Vă mulţumesc, dar să ştiţi ca mi-a făcut plăcere să am interviu cu dumneavoastră.

Moise Guran: Vă mulţumesc. Aici încheiem, ne vedem mâine. La revedere!

(Prin Monitoring Media: Antena 3, Ediţie Specială - Ora: 19:00; sursa: http://www.monitoring.ro)