Cine i-a spus preşedintelui că îngrăşămintele se aplică vara?

---

De când domnul Emil Boc este premier, domnul Traian Băsescu văd că a devenit (parcă un răspuns la reclama "credit pentru orice") un preşedinte pentru orice. După cum se vede Traian Băsescu se pricepe la legi mai bine ca legislativul, se pricepe la justiţie mai bine ca Justiţia, se pricepe la problemele monetare mai bine ca Mugur Isărescu... iată că se pricepe şi la agricultură. Citind următorul discurs am simţit un impuls de a nu mai citi, pentru că domnul preşedinte vorbea cu agricultorii la fel cum vorbesc eu cu un prieten la un pahar de suc. Eu cred că acei oameni cu care vorbea au avut o răbdare admirabilă. După ce că domniile lor erau amărâţi pentru că România a ştiut să adune cele mai mari ratări de momente pentru agricultură, nu a ştiut să aducă fonduri europene, nu a existat măcar o politică coerentă şi a pus şi pe ţăran presiunea de a umbla de colo colo ca o înaripată cu gâtul tăiat ce aleargă bezmetică prin ogradă, acum agriculturii i se dau şi lecţii.

Discursul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la masa rotundă cu tema „Soluţii pentru scoaterea din criză a agriculturii româneşti şi absorbţia rapidă a fondurilor europene”
(25 martie 2009)

Bună ziua,

Sunt de acord cu ordinea pe care aţi stabilit-o dumneavoastră, dar pentru ca dialogul să fie complet, ştiu că dumneavoastră aveţi întrebări pentru executiv, eu nu sunt exact partea de executiv care vă trebuie, dar mă interesează agricultura şi voi transfera mesajul către executiv. Dar pentru ca discuţia să fie completă, poate luările dumneavoastră de cuvânt primesc şi răspunsuri pe care le ridic eu, nu ca Preşedinte, ci ca un om care priveşte la ce se întâmplă în economia românească. Şi sunt câteva elemente. Spre exemplu, avem 1,2 milioane fermieri. E bine? E rău? Ce soluţii am avea să comasăm pământurile dacă nu este bine cu 1,2 milioane fermieri, din care cea mai mare parte ferme de subzistenţă? O altă întrebare la care poate nu acum, nu aici, dar să încercăm să schiţăm răspunsuri măcar care să sprijine executivul în a lua măsurile necesare. Anul trecut au rămas nelucrate 3,5 milioane de hectare de pământ. 3,5 milioane hectare. Este un alt lucru care pe mine, ca om care nu ştie mare lucru despre agricultură, ci doar o vede, îmi ridică semne de întrebare. O altă zonă care mi se pare de mare interes şi căreia trebuie să-i dea chiar agricultura un răspuns, sigur, în tandem cu Guvernul. Patronate, sindicate din agricultură împreună cu Guvernul. Cum am ajuns să importăm 70 la sută din alimente? Nu cumva suntem doar un producător de materie primă şi nu valorificăm producţia? Mai exportăm şi ceva grâu, ceva subvenţie? Este o altă întrebare căreia la nivel de politici agricole trebuie să-i găsim răspuns. Care ar fi soluţiile să industrializăm agricultura? Vreau să traduc, să nu fie confuzii. Cum facem să putem valorifica printr-o industrie alimentară performantă producţia agricolă? Sigur, creşterea animalelor este un alt subiect. Poate facem noi ceva salamuri şi mezeluri în ţară, dar importăm o mare parte din carnea pe care o utilizăm în industria de profil.

Subvenţiile: nu vă ascund, în baza unei discuţii pe care am avut-o la Azomureş am promovat ideea - Guvernul să subvenţioneze cu îngrăşăminte campania agricolă din această vară. Ne-am lovit de un lucru la care nu mă aşteptam. România a atins plafonul maxim de subvenţie pe care-l poate acorda anul acesta. Este ultimul răspuns la care mă aşteptam. Probabil din dezinformare, din faptul că nu eram bine informat. Acordarea de subvenţie sub formă de îngrăşăminte este un tip de ajutor nelegal. E ajutor de stat neaprobat, deci avem o problemă. Iată câteva întrebări la care poate în discuţie, dincolo de problemele dumneavoastră, găsim un răspuns. Mai este o realitate pe care am văzut-o tot în statistici. România are circa patru milioane de hectare teren ecologic, a doua ţară după Franţa ca suprafaţă de teren ecologic. Franţa are 4,5 milioane. Cum găsim soluţii de valorificare a acestui avantaj de a genera producţie ecologică? Sunt întrebări. Deci am vrut poate în pachetul de probleme, aşa cum le ridicaţi dumneavoastră, să găsim răspunsuri şi aici. Nu vă spun de un credit de circa 90 de milioane de euro de la Banca Mondială pentru irigaţii, din care în cinci ani s-au utilizat 10 milioane în refacerea sistemelor de irigaţii.

Mai avem o realitate generată de schimbările climatice. Aproape că intrăm într-un ciclu ori secetă, ori inundaţii. Ori, în perspectivă, o politică agricolă trebuie să aibă în vedere acest lucru. Probabil că rar vom mai avea ani ca 2008, în care să avem un optim de precipitaţii. Dar după cum vedeţi, în ultimii cinci ani, cu excepţia lui 2008, ori am avut secetă, ori am avut inundaţii. Sunt întrebări pe care eu mi le pun, cărora dumneavoastră ca specialişti trebuie să le daţi răspunsuri şi Guvernul să le pună în aplicare. Ştiu că iarăşi se vor supăra mulţi că Preşedintele, ce caută Preşedintele la o întâlnire cu agricultorii? Caută, pentru că agricultura este în ţara aceasta, mă preocupă şi având un parteneriat cu Guvernul putem discuta. În plus, sunt unul dintre politicienii care susţin fără rezerve că industriile care pot fi delocalizate nu sunt industrii sigure pe termen lung în România. Dar agricultura, terenurile nu se pot delocaliza, cum nu se pot delocaliza nici munţii şi Marea Neagră pentru turism. Sunt două sectoare de care trebuie să ţinem cont şi care sunt sigure în evoluţiile viitoare. Sigur, oricine spune: „Avem oţelărit”. Da, dar nu avem minereu de fier. Îl aducem din Brazilia, sau din Australia, sau mai ştiu eu de unde. Riscul de delocalizare la astfel de industrii există. Mâine, poimâine, nu vreau să fie interpretată ca o proorocire, şi Dacia se va produce în Kazakhstan dacă se creează condiţii de salarizare care nu mai fac rentabilă menţinerea Daciei aici. Dar agricultura, o industrie alimentară care să valorifice agricultura sub toate aspectele ei, nu mă refer strict la cereale, că vorbim de carne, de sfeclă, de orice, porumb şi aşa mai departe, nu se va delocaliza niciodată.

Probabil că următoarea criză va fi cea alimentară, datorită creşterii explozive a populaţiei. România trebuie să se pregătească pentru astfel de vremuri. Cum de asemenea susţin fără rezerve că turismul este o altă industrie, unde agroturismul este parte din activitatea dumneavoastră, agroturismul poate aduce valoarea adăugată uriaşă capacităţii agricole pe care România o are. Sunt câteva întrebări pe care mi le pun. Eu ştiu că aveţi dumneavoastră foarte multe. Aş încheia făcându-vă doar în câteva cuvinte o imagine minimală a acordului cu FMI. Vreau să ştiţi că România acum nu este în situaţia de a apela la un ajutor pentru salvare. România a făcut un acord preventiv, pentru ceea ce intuim că va urma. Şi în mod categoric n-am putea face faţă onorabil unei agravări a situaţiei economice globale. Vin la noi acasă, a situaţiei ecologice europene cu implicaţii extraordinare în economia românească datorită contracţiei majore a pieţelor de export. Veţi vedea previziunile care vor apărea în săptămânile următoare. Sunt mai rele decât cele de până acum. Şi ar fi fost un act greu de etichetat dacă nu ne puneam această centură de siguranţă, un acord cu Uniunea Europeană şi cu Fondul. Deja nu mai este un secret. Discutăm de circa 20 de miliarde. Dar cea mai mare parte a acestor bani, aproape 13 miliarde se duc în tranşe, cu o tranşă de cinci miliarde în luna mai, în Banca Naţională şi nu în consum, la Banca Naţională pentru consolidarea rezervei.

Şi aici este momentul să spunem foarte franc un lucru: avem o rezervă de circa 26-27 de miliarde, nu ştiu cifra la zi. Din aceşti bani, şi aceasta este limita obligatorie pe care România trebuie să o aibă ca rezervă în Banca Naţională, dar din aceşti bani 12 miliarde sunt banii băncilor comerciale. Deci în mod real banii româneşti sunt doar jumătate sau undeva în jur de jumătate din rezerva Băncii Naţionale. Ori de aceşti bani ai băncilor comerciale avem nevoie acum în economie. Nu le putem cere să asigure economia cu bani în condiţiile în care noi le ţinem 40 la sută din resursele lor în rezerva Băncii Naţionale. Şi atunci Banca Naţională trebuie să-şi completeze rezerva din surse de la Fond pentru ca pe măsură ce este necesar să diminueze rezervele băncilor comerciale din Banca Naţională ca să poată alimenta cu bani economia. În acelaşi timp, filozofia a fost să se angajeze şi un credit de la Uniunea Europeană care să acopere nevoile bugetului de stat în aşa fel încât Ministerul Finanţelor să nu mai meargă să atragă toate resursele de pe piaţă pentru cheltuielile pe care şi le-a planificat în buget, lăsând agenţilor economici lichidităţile pe care băncile comerciale le pot pune la dispoziţie. Ceea ce va avea impact pe două zone. Se va pune mai bine sub control deprecierea leului. Şi eu cred că se va întări leul puţin, cel puţin în perioada următoare. Momentul cel mai bun pentru leu va fi în mai, când se vor vira acele cinci miliarde în rezerva BNR. Şi în acelaşi timp, va sprijini la coborârea dobânzilor băncilor comerciale o lichiditate care se creează pe piaţă şi în care nu mai intervine Ministerul Finanţelor să adune banii, cum s-a întâmplat în ianuarie şi februarie. Decembrie, ianuarie, februarie au fost luni în care Ministerul Finanţelor a cam adunat tot ce era în sistemul interbancar. Am spus aceste lucruri doar în câteva cuvinte. Sunt multe de spus despre acordul cu Fondul şi probabil vom găsi altă ocazie. Înţeleg că astăzi chiar şeful delegaţiei Fondului a făcut o prezentare a acordului. Altceva nu aş mai spune în momentul de faţă.

Departamentul de Comunicare Publică
25 Martie 2009

(sursa: http://www.presidency.ro)

Din câte ştiu eu, campania de vară se referă la recoltarea de orz, rapiţă, grâu... Nu ştiu cine îngroaşe plantele la vremea culesului. Dar eu mi-s amator, nu ditamai preşedintele. Ca să-l ajut pe domnul preşedinte să înţeleagă cum e treaba cu îngrăşămintele şi cu "campania de vară", am să postez aici cum e cu îngrăşămintele... în general.

Etape tehnologice de aplicare a îngrăşămintelor minerale

a) Fertilizarea de bază trebuie efectuată prin distribuţia uniformă a îngrăşămintelor pe suprafaţa solului şi încorporarea lor cu arătura. Cantităţile de îngrăşăminte aplicate, odată cu executarea arăturii, reprezintă 0-40% din doza optimă economică de azot şi 67-100% din doza de P2O5 şi K2O.
b) Fertilizarea în perioada de pregătire a semănatului. Îngrăşămintele pot fi aplicate concomitent cu erbicidarea preemergentă. Încorporarea lor se face cu grapa sau discuitorul. Cantităţile de îngrăşăminte aplicabile în această perioadă reprezintă 20-30% din doza optimă de azot şi 67-100% din doza optimă economică de P2O5 şi K2O, dacă aceste îngrăşăminte nu s-au aplicat la executarea arăturii.
c) Fertilizarea de pornire (starter) se execută concomitent cu semănatul în benzi, îngrăşământul introducându-se sub sămânţă sau lateral de rândul de sămânţă, la 5-6 cm. Cantităţile de îngrăşăminte aplicabile la fertilizarea de pornire reprezintă 20% din doza optimă economică de azot şi 20-35% din doza de P2O5.
Pe solurile deficitare în potasiu, fertilizarea de pornire reprezintă circa 30% din doza optimă economică de K2O. Pentru solurile cu reacţie slab acidă se foloseşte îngrăşământul complex 11:44:0 sau 12:52:0.
La fertilizarea de pornire se exclude ureea din cauza posibilităţilor de a vătăma tinerele plante în urma contactului cu amoniacul rezultat.
d) Aplicarea îngrăşămintelor în perioada de vegetaţie. Este vorba de fertilizarea fazială prin care se asigură plantelor doze de azot în perioada critică şi de consum maxim. La cerealele de toamnă se poate aplica fertilizarea cu azot la desprimăvărare, folosind mijloace terestre, când solul este încă îngheţat, sau avioane şi elicoptere, când solul este dezgheţat.
Cantitatea de azot aplicată cu acest prilej reprezintă 40-60% din doza optimă economică.
La culturile prăşitoare se pot aplica în cursul perioadei de vegetaţie 2-3 fertilizări ale solului, concomitent cu executarea lucrărilor mecanice de întreţinere sau cu apa de irigaţie prin aspersiune. La fiecare aplicare se foloseşte 15-20% din doza optimă de azot. Pentru a evita prelungirea perioadei de vegetaţie a plantelor, aplicarea îngrăşămintelor cu azot în timpul vegetaţiei nu trebuie să depăşească momentul de consum maxim, iar cantitatea totală de azot nu va depăşi 50% din doza optimă economică.
e) Fertilizarea de stimulare a plantelor se face cu soluţii de îngrăşăminte, concomitent cu lucrările obligate de erbicidare, combaterea bolilor sau dăunătorilor ori odată cu executarea lucrărilor de întreţinere.
La cerealele păioase se aplică azot sub formă de uree dizolvată în soluţia de erbicid sau în soluţia preparatelor de prevenire a bolilor foliare şi respectiv de combaterea ploşniţei. Pe lângă uree, se pot adăuga cantităţi corespunzătoare de microelemente şi de substanţe fiziologic active cu scopul intensificării metabolismului plantelor.
Concentraţia ureei în soluţia de pesticid se diferenţiază în raport cu planta de cultură şi temperatură a aerului. Astfel, la grâul şi orzul de toamnă aflate în faze de formare a paiului, concentraţia de uree admisă este de 8%, la temperatura de 15°C şi de 6% când temperatura este de 20°C. Alte culturi (porumb, floarea-soarelui, cartoful, soia, tomate şi altele) nu tolerează ureea pe frunze dacă se depăşeşte concentraţia de 2,5% în soluţie.

Îngrăşăminte complexe cu microelemente

Acest sortiment de îngrăşăminte se utilizează pe larg în ţări cu agricultură avansată. Acestea pe lângă azot, fosfor şi potasiu mai conţin şi microelemente (bor, cupru, mangan, molibden, zinc etc.). Unele îngrăşăminte complexe cu microelemente conţin mai multe elemente în diferite cantităţi şi sunt solubile (tabelul 1). Ele reprezintă un supliment nutritiv eficient, care totodată are rol de prevenire şi corectare a carenţelor în nutriţia plantelor şi pot fi solide sau lichide. Cele solide sunt sub formă de cristale sau granule de culori diferite.

Tabelul 1: Unele îngrăşăminte complexe cu microelemente şi conţinutul complex în macro- şi microelemente, %

Modul de aplicare

Doza recomandată la un tratament, în funcţie de producţia pognozată şi de necesarul de substanţe nutritive, la majoritatea este de 2,5 -5 kg/ha. La CROPMAX, este de 1,0-1,5 l/ha.

Concentraţie de aplicare: ­

Stropire foliară:
cu vermolrelul: (0,5 -1)%, adică (500-1000)grame la100 litri apă.
Cu MET şi aviaţia: se adaptează cantitatea de apă necesară amestecului în funcţie de capacitatea utilajelor folosite, cu respectarea dozei pentru un hectar.
Fertirigaţie (pentru sisteme de irigare prin picurare):
(0,1 -0,2)%, adică (100-200)grame la 100 litri apă.
* Stropirea foliară la flori şi plante ornamentale:
(0,2 -0,3)%, adică (200-300)grame la100 litri apă.

Nota: Îngrăşămintele complexe cu microelemente se pot aplica odată cu erbicidele sau cu tratamentele de combatere a bolilor şi dăunătorilor, de asemenea ele se pot aplica cu îngrăşămintele cu azot (sub forma de uree sau îngrăşăminte lichide)

Îngrăşămintele complexe foliare nu sunt compatibile la aplicarea împreună cu zemurile bordoleze şi burgunda (pe baza de săruri bazice de cupru), şi nici cu polisulfurile de calciu şi bariu, în prezenţa cărora microelementele din îngrăşămintele foliare precipită, sub formă de sulfuri, iar valoarea fertilizantă se reduce mult.

În cazul amestecului dintre îngrăşăminte şi pesticide se va avea în vedere că îngrăşămintele dizolvate (lichide) să se adauge peste soluţia de pesticide (erbicide) şi nu invers.

Concluzii

Agricultura viitorului trebuie să fie nu numai durabilă, ci performantă, aceasta realizându-se prin aplicarea corectă a tuturor verigilor tehnologice specifice culturilor agricole din diferitele zone ecologice ale republicii. În cadrul acestor verigi, îngrăşămintele de orice natură, trebuie să ocupe un loc prioritar în menţinerea şi sporirea fertilităţii solurilor.

(sursa: http://www.eco.md)

Recomandările sunt de la fraţii noştrii de peste Prut, pe terenul Institutului de Agronomie din Bucureşti cineva a considerat că trebuie să facă locuinţe, probabil ca să uşureze efortul agriculturilor de a-şi mai bate capul cu acţiunea de a ameliora şi alte probleme din alea genetice...